Universal Compassion

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Omule, daca ti-ar fi folosit ceva din ce am scris pana acum, n-ai mai scrie acum aiurelile astea.

Budhismul e o filosofie - nimic mai mult, daca budhismul ar duce oamenii la mantuire, Hristos ar fi inutil.

Iar marturia ta, prin pilda de "spiritualitate" pe care o oferi este ca Hristos este inutil.

Sau, in orice caz, nu este ceea ce El spune ca este si Cine spune El ca este, Biserica este in deriva si sfintii la fel, singurii care au dreptate sunt neo-budihistii a caror filosofie in mare parte nici macar nu se regaseste in cartile autentice si originare ale budhismului.

Este perceptia ta, Alin.

Fiecare vede ce vrea sa vada, functie de propriile conditionari mentale.

Daca traiesti iubirea inimii (nu cea a vorbelor) iL poti intelege mai bine pe Hristos.

SI daca iL intelegi pe Hristos esti aL Lui, si prin EL mantuit.

[florin.oltean75]

Ce defineste in mod esential o Mama ( ama )?

Faptul ca naste? Nu.

Ci dragostea afectuoasa pe care o manifesta - Prema.

Prema este, in fapt, hrana cereasca - pentru ca este izvorul binelui (kaliana).

Prema este un aspect care trebuie intradevar venerat/laudat: praza prema.

In budism se spune ca fiecare fiinta este, in fapt, propria noastra mama.
( ama upeka).

Toate fiintele au manifestat la un moment dat prema.

Iar aceasta prema ne-a hranit la un moment dat, prin actiuni motivate de afectiune.

Deci, mama este nepretuita (vera) pentru ca manifesta prema - ama vera .

Dar toate mamele sufera in samsara [din cauza necunostintei (avidia)] - ama duka.

Durerea produsa de constientizarea acestei stari de fapt se numeste Compasiune Universala sau Marea Compasiune (cu mult superioara compasiunii circumstantiale - kalaruna) pentru ca imbratiseaza toate fiintele mama, fara nicio exceptie - karuna.

Astfel se naste in mod natural dorinta (mudita) ca toate fiintele mama sa scape cat mai repede de orice forma de durere, probleme, necazuri si sa experimenteze permanent stari de bucurie/fericire - (piti/suka).

Insa cea mai intensa forma de bucurie (ananda) este cea experimentata de o fiinta complet iluminata (budha). Orice mama merita din plin aceasta forma ultima de extaz.

Intentia de a ajuta/servi fiecare mama sa atinga extazul budeitatii (ananda) se numeste azaya.

Determinarea ferma de a actiona efectiv pentru ca fiecare mama in parte sa atinga ananda, se numeste naia.

Insa doar o fiinta insanatosita (care a inlaturat orice forma de necunostinta din continuumul propriu), puternica, devenita budha, poate efectiv sa ajute mamele suferinde sa inlature la randul lor avidia si sa se bucure de fericirea suprema - ananda.

Intentia de a deveni budha pentru scoaterea mamelor din incendiul suferintelor si umplerea sufletului lor de bucuria suprema se numeste bodhicita.

Bodhicita - aceasta minte extraordinara - este o raritate in univers.

Multe fiinte doresc fericire altor fiinte, dar putine doresc fericire tuturor fiintelor fara exceptie si extrem de putine le doresc tuturora fericirea in forma anandei (in primul rand pentru ca nu este inteleasa). Si mai putine insa actioneaza efectiv cu aceasta intentie. Dintre acestea, si mai putine aspira la budeitate pentru salvarea tuturora.

Cel ce face fapte bune cu intentia bodhicitei se numeste Bodhisattva. Iar astfel de actiuni extraordinare se numesc perfecte (paramita).


----------------------------------------------------------
Aceasta expunere reprezinta coloana vertebrala a budismului.

Toate actiunile, riturile, rugaciunile, meditatiile si studiile specifice budismului sunt subordonate scopului ultim: salvarea tuturor fiintelor mama, fara exceptii.

[florin.oltean75]

In budism, bodhicitta se cultiva prin doua metode (riti) de meditatie:

1. ama riti - metoda salvarii mamei (prezentata in postarea antrioara)
2. nimaya_kara_dana riti- metoda schimbarii sinelui (nimaya) si luarii suferintelor mamelor asupra noastra (kara)


Prima are o componenta predominant volitiv-aspirationala, in timp ce cea de a doua are o componenta predominant lucrativa.

A doua riti este mult mai profunda.
Prima riti o sustine pe cea de a doua.

[florin.oltean75]

Nasterea bodhicitei in continuumul mintii nu este facila, ci rodul multor ani, chiar vieti de cugetare asidua la intelesul acesteia.

Mintea insa nu este atrasa sa cultive aceasta virtute daca nu-i intelege beneficiile.

Cine intra pe poarta mahayanei (slujirii celorlalti) in pravila zilnica isi aduce aminte de cele 10 beneficii ale bodhicitei:



1. bodhicita dosa vijita/ bodhicita maha agni
Bodhicita invinge cu usurinta toate relele si durerile/
Bodhicita este ca un focul unui sfarsit de eon care distruge intr-o clipita tot universul. Bodhicita este atat de intensa incat poate distruge intr-o clipita pacatele nesfarsite, savarsite in vieti anterioare.

2. bodhicita ananda
Prin bodhicita se atinge forma sublima de fericire.

3. bodhicita sampati
Prin bodhicita se indeplinesc toate dorintele.
Este forma ultima a satisfactiei.

4. bodhicita arya
Bodhicita innobileaza pe cei intunecati in intelegere.

5. bodhicita ta
Bodhicita transforma ceea ce este inferior in suprem, adica mintea intunecata in giuvaerul iluminarii.

6. bodhicita unata
Dintre toate virtutile bodhicita este cea mai rara si nepretuita.
Bodhicita este unica, este regina tuturora.

7. bodhicita nauka
Bodhicita este ca o barca care ajuta toate fiintele sa treaca marea involburata a samsarei la limanul iluminarii.

8. bodhicita avaya guna
Bodhicita este singura virtute care produce merit inepuizabil. Pentru ca imbratiseaza toate fiintele - care sunt nenumarate.

9. bodhicita aminata
Meritele generate de bodhicita nu degenereaza, nu descresc, ci se raspandesc si dau recolta nesfarsita.
Este asemuita unei recolte care creste incontinuu fara sa fie semanata.
Este asemuita cu arborele vietii celest.

10. bodhicita pahi biti
Bodhicita este un refugiu de incredere. Protejeaza de toate fricile samsarice.

[florin.oltean75]

"IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI"

In budismul tibetan exista trei metode pentru a indeplini aceasta porunca crestina fundament:

(1)formal indirecta
(2)formal directa
(3)profunda ( metoda este explicata in lucrarea Bodhipathapradīpaṃ)


================================================== ===============
FORMAL INDIRECTA sau “Iubirea slujitorului”

Se spune ca este indirecta, pentru ca aceasta forma de dragoste nu este suscitata direct de obiectul iubirii, ci de un agent intermediar - “porunca” sau ”indemn” (a Lui Budha).

Nevoitorul nu iubeste prin forta perceptiei proprii ci prin “ascultare”.

Pentru cei care nu inteleg dinamica psihologiei mistice (nu se impartasesc de har), aceasta metoda este de neinteles si uneori chiar repugna pentru ca iubirea este ‘mediata’/’artificiala’/’pre-facuta’.

Se spune ca este formala pentru ca mintea afectuoasa nu se ridica la cognitia naturii ultime nici a subiectului insusi nici a obiectului iubirii.

Beneficiu: dragostea proprie este raportata la dragostea divina.

Dragostea omului este “trasa in sus” de dragostea dumnezeiasca fiind transfigurata/facuta din ce in ce mai curata si puternica.

Dezavantaj: ‘Imaginea conceptuala divina’ este interpusa, fiinta iubita fiind in planul secund al contiintei.

Se spune ca ‘mintea primara’ (mintea care constientizeaza ceea ce este obiectul prin caracteristicile sale esentiale) nu este unitar-exclusiva in obiectul iubit.

Obiectul iubirii nu este integrat plenar in subiect:

“Te iubesc prin intermediul/porunca Lui Dumnezeu – nu prin ceea ce vad nemijlocit si percep direct”.

In curgerea iubirii intervine mintea conceptuala :

“Te iubesc pentru Buddha”/”Te iubesc pentru ca-L iubesc pe Buddha”.

Prin contrast:

“Nu te iubesc doar pentru ceea ce esti tu”.

“Nu te iubesc pentru ceea ce pur si simplu esti.”

Obiectul iubirii ramane la o anumita distanta psihologica de subiect.

Nu se contopesc perfect.

Deci aproapele nu este iubit ca sinele propriu.

Observatie:
Cei inzestrati, cu staruinta puternica pot sa elimine progresiv aceste dezavantaje prin Guna (Har).

Harul contopeste desavarsit, in mod curat, duhovnicesc, subiectul si obiectul iubirii.

Nevoitorul nu mai trebuie sa apeleze la celelalte doua metode: formal directa si profunda.

Dar acestea sunt cazuri exceptionale, extrem de rare.

Majoritatea nevoitorilor au nevoie si de metodele adiacente, daca doresc sa progreseze rapid, sa aiba o buna intelegere si sa evite derapajele primei metode:
-formalism,
-afectivitate oarba/obsesiv centrata pe idee - ‘Budha’ - fara radiere in ambient,
-absorbtie exagerata,
-egoism camuflat,
-incapacitate de a empatiza direct.

================================================== ============
FORMAL DIRECTA sau 'Cele 7 verigi cauza efect'.
A fostprezentata anterior.

Linia de transmisie ‘Buddha Maytreia - Asanga - Serlingpa – Atisha’.

Aceasta se spune ca este formala, pentru ca “APROAPELE” este perceput “formal/conventional” ca ‘mama’/’frate’/’sora’/’tata’/’fiu’/’fiica’.

Nici in aceasta metoda, mintea nu sesizeaza natura ultima a subiectului si obiectului.

Intre subiect si obiectul iubirii nu mai intervine niciun intermediar (“o a treia persoana”).

De exemplu, obiectul iubirii este imputat nominal ca ‘FRATE’ si iubit direct.

Aceste relatii sunt formale - sunt bazate pe circumstante/conventii (relatiile inter-fiinte sunt circumstantiale/ poti sa-I spui MAMA unei fiinte care te creste, dar care sa nu fie mama ta biologica). Aceasta metoda psihologica-perspectiva de a privi APROAPELE - incalzeste inima cu putere.

Suscita afectivitatea din perspectiva curateniei intimitatii.

Este accesibila - usor de inteles si pus in practica.

Insa, aceasta metoda nu inlatura complet iubirea-de-sine, la fel ca metoda anterioara.

Nu este perfecta.

Nici in acest caz aproapele nu este iubit ca sinele propriu.

Beneficii:
‘Dragostea’ se aprinde usor, pe baza imputarii nominale si ulterior prin forta familiarizarii.
Obiectul iubirii este perceput in mod clar, direct, si iubit pentru ceea ce percepem ca este.
Fara nicio raportare terta.

Fara raportare la “porunca” /”sfat”/”intermediar”.

Favorizeaza spontaneitatea pe axa subiect – obiect.

Nu exista in constiinta un “al treilea conceptual (Budha)” in raportul subiect-obiect. Absoarbe in mod direct obiectul iubirii in suflet.


Dezavantaje:

Aceasta dragoste nu este purificata prin raportarea la dragostea dumnezeiasca.

Utilizata in mod exclusiv, ramane la nivelul unei iubiri contaminate omenesti, chiar daca este puternica si sincera.

Singura, aceasta forma de dragoste nu poate elimina iubirea-de-sine si parerea-de-sine subtile, cei mai vorace inamici ai sufletului.

Iubirea-de-sine nu este invinsa, chiar daca este mult diminuata.

Astfel, intre subiect si obiect ramane un obstacol psihologic.

Germenele ‘tradarii iubirii’ ramane in inima subiectului in forma latenta, in anumite circumstante putand fi reactivat.

================================================== ===========
PROFUNDA sau “Schimbarea sinelui cu cealalta fiinta”.

Linia de transmisie este Buddha Manjushri – Shantideva.

Se spune ca metoda este profunda pentru ca in procesul schimbarii sinelui, mintea subiectului sesizeaza atat propria natura ultima cat si natura ultima a obiectului iubirii.

Fara aceasta forma speciala de cognitie aplicarea metodei “schimbarii sinelui cu cealalta fiinta”este dificila.

Manjushri (in sistemul Mahayana) este Buddha care a relevat invataturile care asista mintea in identificarea naturii ultime a realitatii (natura profunda/adanca/abisala a realitatii).

Toate practicile (liturgice) derivate din aceste invataturi fac parte din curiculum Caii Profunde.

Pentru ca natura ultima a fiintelor este identica (nicio fiinta nu este ceva in-sine si prin-sine/ toate fiintele sunt egale dpdv al naturii ultime) aspectul formal poate fi tranzitat/tunelat fara vicierea ‘adevarului ultim’.

In mod normal, noi imputam acest “eu” – pe aceasta forma pe care o percepem ca fiind “a noastra” - trup/ganduri/simtaminte (trupul meu, gandul meu, simtirea mea) si iubim in mod spontan, automat aceasta “imagine-de-sine” generata prin trup/minte/simtaminte.

Acesta este izvorul tuturor relelor indiferent de planurile existentiale (demonice, animalice, pamantesti sau celeste).

Aceasta forma de iubire (iubirea-de-sine) este izvorul mandriei, este izvorul lacomiei/poftei, este izvorul furiei.

Este o iubire centripeta care in mod esential exclude.

Este o iubire-capcana, iubire-cusca care separa subiectul de Totalitate.

Se mai numeste Samsara sau “robia lui Israel in tara Egiptului” sau “Faraon” in terminologie mistica crestina.

Iesirea mintii din aceasta paradigma pare imposibila si impotriva firii.

Ne complacem in aceasta robie, care pare sa ne hraneasca - fara sa vedem, fara sa realizam starea in care suntem de fapt.

Iubirea-de-sine, de fapt, raneste sufletul in mod continuu si-l tine prizonier intr-o ‘roata de hamster”.

Daca vrem sa cunoastem Adevarul trebuie sa fortam cognitia dincolo de paradigma centrarii-pe-sine. (in crestinism: “Sinele trebuie rastignit”, “Samanta trebuie sa moara”, “Sinele trebuie sa-si ia crucea si sa moara ca sa poata invia din nou”).

Iubirea-de-sine trebuie micsorata progresiv prin practica morala si finalmente eradicata prin cunoastere.

Micsorarea sinelui este izvorul tuturor bunatatilor sufletesti.

Acestea sunt asemuite in budism cu un copac care indeplineste toate dorintele, sau cu o recolta care creste incontinuu, fara sa fie insamantata.

In fapt, singurul nostru inamic / arhinamicul cel mai puternic care sta cu putere deasupra noastra, este iubirea-de-sine prin parere-de-sine.

Este invizibil, greu de identificat. Pentru ca este amestecat cu noi insine.

Intelegerea si aplicarea corecta a metodelor mintii il scot la iveala si il pot alunga definitiv din inima.

Daca invingem iubirea-de-sine am invins dintr-un foc toti demonii.

Absolut nimic nu mai poate sa ne raneasca.

Nici elementele exterioare, nici elementele interioare, nici oameni, nici demoni, nici puteri celeste - fie violente, fie ademenitoare, fie inselatoare.

In budism, cel ce invinge demonul iubirii-de-sine este denumit Erou sau Eroina.

Oamenii nu prea inteleg ca nu doar banii sunt totul, e nevoie si de afectiune: de o strangere de mana, de o imbratisare etc.
"Să zâmbeşti unui om care este supărat; să vizitezi, chiar şi pentru puţin timp, pe cineva care este singur; să oferi adăpost sub umbrela ta cuiva aflat în ploaie; să citeşti ceva unui orb; aceste acţiuni şi multe altele pot părea mărunte, dar astfel noi putem să dăm iubirii noastre pentru Dumnezeu o formă concretă." Maica Tereza

P.S: ma scuzati daca este off-topic.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Ana Tr.

Oamenii nu prea inteleg ca nu doar banii sunt totul, e nevoie si de afectiune: de o strangere de mana, de o imbratisare etc.
"Să zâmbeşti unui om care este supărat; să vizitezi, chiar şi pentru puţin timp, pe cineva care este singur; să oferi adăpost sub umbrela ta cuiva aflat în ploaie; să citeşti ceva unui orb; aceste acţiuni şi multe altele pot părea mărunte, dar astfel noi putem să dăm iubirii noastre pentru Dumnezeu o formă concretă." Maica Tereza

P.S: ma scuzati daca este off-topic.

Este on-topic.

[Noiembrie]

În prealabil postat de florin.oltean75

"Mantuirea" in Budism poate fi inteleasa sub trei aspecte:

1. mantuirea minimala: renasterea intr-o forma existentiala in care lucrarea virtutilor inca mai este posibila (cel putin umana - cu inzestrarile cognitive corespunzatoare - fara handicapuri severe- intr-un mediu ambiental care poate sustine necesitatile fiziologice de baza iar comunitatea in care va creste recunoaste valoarea preceptelor morale)


2. mantuirea medie: eliberarea de sub robia procesualitatii. Transformarea trupului este transcensa. In acest caz, continuumul mintii si continuumul trupului sunt aduse la coincidenta. Astfel sunt biruite Moartea si Timpul.


3. mantuirea deplina: Se mai numeste si Iluminare sau Perfectiune. O astfel de fiinta, in plus fata de cel eliberat, schimba propriul sine cu sinele tuturor fiintelor dintr-o dragoste nemarginita, inepuizabila. Diferenta dintre cel Eliberat si cel Perfect consta, in principal, in acumularea de merit. Daca primul este ca o scanteie, cel de al doilea ilumineaza intreaga creatie cu puterea unui milion de sori la un loc.

Sa nu fie cu suparare, dar nu prea inteleg eu cum pot exista 3 niveluri de mantuire! Ori esti mantuit ori nu .restul cred sunt simple speculatii.(nu o spun ca sa te contrazic sau atac, ca nu-mi sta in fire)Poate explici asa mai simplist, daca poti si vrei.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Noiembrie

Sa nu fie cu suparare, dar nu prea inteleg eu cum pot exista 3 niveluri de mantuire! Ori esti mantuit ori nu .restul cred sunt simple speculatii.(nu o spun ca sa te contrazic sau atac, ca nu-mi sta in fire)Poate explici asa mai simplist, daca poti si vrei.

Cele trei nivele prezentate mai sus, apartin sistemului Mahayana.

In principiu sunt doar doua posibilitati, asa cum ai spus:

1. fie dupa moarte iei din nou un trup stricacios in care simti dureri - si tot asa descompunere si iar descompunere (metaforic 'focul dezintegrator nu se stinge' - 'viermele neadormit care roade perpetuu din forma')

2. fie iei trup nestricacios - Moartea este invinsa (mai stiintific: un trup care transcende transformarea)

Mahayana precizeaza ca este important daca nu obtinem eliberarea (de schimbare), cel putin sa luam un trup in care practica virtutilor inca este posibila ("mantuire" minimala - salvare temporara). Daca pierdem si aceasta oportunitate, atunci cu siguranta sufletul se rataceste in haurile irationalului (noaptea in care mintea nu mai poate lucra) fiind 'condamnat' la o stare de suferinta interminabila (damnare prin lipsa harurilor launtrice).

[florin.oltean75]

Natiunea – un prim pas in intelegerea bodhicitei

Conceptul de “natiune” reprezinta primul stadiu de cultivare a bodhicitei (o stare exceptionala a mintii radiind o dragoste care imbratiseaza toate fiintele) conform celei de a doua metode “schimbarea sinelui” sau altfel spus, “simtirea sinelui celorlati ca fiind sinele propriu”.

Acest prim stadiu se numeste “egalizarea sinelui propriu cu sinele ceilorlalti”.
Intelesul de “natiune” isi regaseste expresia in acest stadiu al cultivarii bodhicitei.

O natiune se defineste prin elementele culturale comune persoanelor care apartin acesteia: limba, obiceiuri, cunostinte...

O persoana se poate recunoaste in conationali prin aceste comonalitati.

Sinele propriu este “egalizat” in mod natural prin perceptia acestor elemente comune care caracterizeaza deopotriva toate persoanele din acea natiune.

Aceasta “egalizare” construieste poduri invizibile intre inimile cetatenilor
natiunii.

Natiunea este un organism unitar intelegator-emotional construit din aceste legaturi de la sine la sine.

Daca o persoana obtine o victorie intr-o competitie la care participa persoane apartinand altor natuni, membrii natiunii de care apartine persoana vor simti reflex o stare de bucurie si mandrie nationala. Daca persoana respectiva pierde, o stare de durere va fi resimtita si de compatrioti.

Acest tip de experiente indica nu doar ca sinele este egalizat cu ai celorlalti, dar si ca sinele celorlalti este simtit intr-o anumita masura ca fiind sinele propriu.

Spontaneitatea trairilor sincrone deci are la baza constientizarea profunda a similaritatilor care ne confera o identitate.

Din aceasta perspectiva, in budism, putem afirma ca samsara este o singura natiune.

Cum asa?

Care sunt elementele comune care definesc identitatea fiintelor samsarice?

Toate cauta fericirea, toate fug de suferinta.
Acesta este limbajul esential al inimii.

Din acest punct de vedere toti suntem asemenea,
suntem o singura natiune de fiinte care au aceeasi aspiratie fundamentala.

Chiar daca sunt nenumarate fiinte care nu au forma umana, ele sunt cetatenii acestei natiuni.

Pentru ca nu aprofundam intelegerea unitatii aspirationale a fiintelor samsarice,
succesul celorlalti ne poate umple de invidie, iar durerea lor ne lasa reci.