Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 23.05.2012, 21:53:23
STEPHAN STEPHAN is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 28.01.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 28
Question Ce este o erezie ?

Nu mi-am clarificat încă ce este o erezie și implicit un eretic . Știu că în principiu o erezie este o învățătură de credință greșită care periclitează mântuirea . Dar unde este granița între o eroare și o erezie ? Dacă cineva are o concepție greșită fără să-și dea seama se poate spune că acea persoană este eretică ?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 23.05.2012, 22:47:24
Doriana Doriana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.11.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.619
Implicit

"Toate învataturile omenesti, cuprinzând propria cugetare inspirata din intelectul înselator, din întelepciunea trupeasca – apanajul comun al duhurilor necurate si al oamenilor – strecurate abil în învatatura despre Dumnezeu, descoperita de Dumnezeu, pricinuiesc moartea vesnica. Cugetarea omeneasca inclusa în învatatura credintei crestine se numeste erezie, iar urmarea acestei învataturi – reacredinta…" - Sf Ignatie Brianceanov.

(Multumesc frumos cui mi-a dat definitia)

__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14
Reply With Quote
  #3  
Vechi 24.05.2012, 00:51:28
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.760
Implicit

Da, e un fragment al Sf. Ignatie Briancianinov dintr-o cuvantare despre anathema rostita la Duminica Ortodoxiei.

Fragmentul nu poate fi decupat din contextul in care a fost spus si folosit abuziv pe post de arma alba in scopul autojustificarii atitudinii antiortodoxe.

Cuvantarea incepe asa: „Ortodoxia este adevarata cunoastere si cinstire a lui Dumnezeu”.

Orice ortodox practicant stie ce inseamna Duminica Ortodoxiei. Pt. cei din afara Bisericii Ortodoxe, trebuie mentionat macar pe scurt ca aceasta duminica aminteste de evenimentele din 11 martie 843, de la Constantinopol, cand a fost restabilit cultul sfintelor icoane iar iconoclastii (necinstitorii icoanelor) au fost declarati eretici.

Pentru ca aceasta zi a fost considerata o noua victorie a Ortodoxie impotriva ereziilor, s-a stabilit ca prima duminica din Postul Mare sa fie numita Duminica Ortodoxiei si sa aminteasca de biruinta Bisericii asupra ereziilor.

Mentionam ca in aceasta duminica se citea in cadrul Liturghiei un document care purta numele de Synodicon. Acest document condamna toate ereziile si celebra memoria tuturor celor care au contribuit la stabilirea si aplicarea credintei adevarate in Biserica.

In acest context legat de biruinta invataturii ortodoxe, Sfantul Ignatie Briancianinov se refera la toti ereticii de atunci si de azi, ale caror erezii mai vechi si mai noi au fost combatute la sinoadele ecumenice.

La toti acesti eretici, mai vechi si mai noi, care marturisesc altceva decat marturiseste Biserica Ortodoxa, se refera Sfantul Ignatie in fragmentul citat de Doriana.

Pentru o lectura a fragmentului in contextul spus de Sf.Igantie, recomand macar inca doua paragrafe.

„Pentru a pastra în siguranta acest zalog al nostru, astazi Sfânta Biserica enumara public, în auzul tuturor, acele învataturi scornite si raspândite de satana – expresie a vrajmasiei împotriva lui Dumnezeu – care defaimeaza lucrarea mântuirii noastre si ne-o rapesc. Biserica demasca aceste învataturi ca pe niste lupi înfricosatori, ca pe niste serpi veninosi, ca pe niste hoti si ucigasi. Prin urmare, pazindu-ne de toate acestea si scotându-i din prapastia pierzaniei pe cei înselati de acestea, Biserica preda anatemei acele învataturi si pe cei ce le urmeaza cu îndaratnicie.

Cuvântul anatema înseamna îndepartare, lepadare (blestemul lui Dumnezeu). Atunci când Biserica preda anatemei o învatatura oarecare, înseamna ca aceasta învatatura contine hula asupra Duhului Sfânt.
Asadar, pentru mântuire, aceasta trebuie sa fie respinsa si îndepartata, tot asa cum otrava este tinuta departe de hrana. Atunci când o persoana este predata anatemei, înseamna ca si-a însusit învatatura hulitoare în mod irevocabil, lipsindu-se de mântuire el însusi si lipsindu-i pe apropiatii sai, carora le-a transmis felul sau de gândire.
Iar când acea persoana se hotaraste sa paraseasca învatatura hulitoare si sa primeasca învatatura Bisericii Ortodoxe, potrivit hotarârii Bisericii, este datoare sa anatematizeze falsa învatatura de care era legat mai înainte si care îl ducea la pierzanie, îl înstraina de Dumnezeu, îl silea sa-L dusmaneasca pe Dumnezeu, sa huleasca pe Duhul Sfânt, si îl tinea în partasie cu satana.

Toate învataturile omenesti, cuprinzând propria cugetare inspirata din intelectul înselator, din întelepciunea trupeasca – apanajul comun al duhurilor necurate si al oamenilor – strecurate abil în învatatura despre Dumnezeu, descoperita de Dumnezeu, pricinuiesc moartea vesnica. Cugetarea omeneasca inclusa în învatatura credintei crestine se numeste erezie, iar urmarea acestei învataturi – reacredinta…”

Contextul integral aici http://www.crucea.ro/2007/09/11/sf-i...espre-anatema/
Reply With Quote
  #4  
Vechi 24.05.2012, 04:48:55
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ereziile (gr. hairesis și lat. haeresis = opțiune, alegere) sunt "concepții particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" [1]. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice.

Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, hairesis (de la αιρεομαι, haireomai, "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie și eretic sunt cuvintele pe care le folosește Irineu de Lyon în scrierea sa Contra Haereses (Împotriva tuturor ereziilor) pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la ortho- "dreaptă" + doxa "gândire/credință") a Bisericii creștine.
Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului."
http://ro.orthodoxwiki.org/Erezie

Erezia nu a inceput recent, ci inca de pe vremea Apostolilor. Sectele de acum sunt intr-un fel urmasii ereziilor vechi. Ca sa se intelegea ce este exact o erezie, trebuie sa cunosti cat de cat doctrina ortodoxa. Am sa postez cateva informatii care sper sa fie folositoare.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.05.2012, 05:28:42
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Scurt istoric al vechilor erezii

Când cineva îsi ara ogorul sau si seamana în el samânta cea buna, grâu, orz sau altceva, vede dupa o vreme începând sa rasara semintele. Dar o data cu ele încep a se ivi ici-colo, pe ogorul sau, si alte buruieni straine de felul celor semanate de el. Mai târziu, crescând grâul sau orzul, cresc odata cu ele si acele buruieni straine si, cu vremea, încep a se arata cine sunt: unele neghine, altele mazarichi, altele palamizi, altele spini si, daca el nu va avea grija sa le pliveasca si sa le smulga la vreme, în timpul secerisului cu prea putin folos se va alege. Tot asa s-a întâmplat si se întâmpla si azi cu tarina Bisericii lui Hristos.

Stim ca chiar de la începutul crestinismului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos si Sfintii Sai ucenici si Apostoli au semanat samânta cea buna a Cuvântului vietii (I Ioan 1, 1) în tarina lumii acesteia, dar nu dupa multa vreme a aparut lânga samânta cea buna si neghina celui rau (Matei 13, 25). Asa de pilda, primul colt al neghinei celei rele a fost Simon Magul, care, vazând pe Sfintii Apostoli cum faceau mari minuni prin darul Preasfântului Duh si prin punerea mâinilor pe bolnavi, a adus bani ca sa cumpere si el acest dar, spre a face si el minuni si vindecari (Fapte 8, 9-24). Tot de timpuriu începe sa apara blestematul eres al nicolaitilor - înfiintat de Nicolae, pribeagul antiohian, despre care aminteste Mântuitorul catre episcopul Bisericii din Efes (Apoc. 2, 6).

Iarasi sectarismul începe sa rasara în cele patru grupari din Corint, care aveau tendinte spre erezii (I Cor. 1, 10-13; 3, 3-9; 4, 6; 10, 13). Apoi s-a ivit si între iudeo-crestini înclinarea spre erezie, de vreme ce cereau cu staruinta a se respecta si în Legea Noua multe obiceiuri din legea mozaica în care crescusera, în opozitie cu învatatura sanatoasa si adevarat crestina, descoperita Apostolului Pavel (I Cor. 11, 23; 15, 3; Gal. 1, 11-12).

Înca se ivira si unii “crestini” care tagaduiau posibilitatea si necesitatea învierii mortilor (trupurilor) la Judecata de apoi sau altii ce se numeau neognostici, care opreau de la casatorie si de la mâncarea de carne, socotind carnea ca pe ceva necurat (I Tim. 4, 1, 4).

Acestea au fost doar câteva începuturi de erezii si secte pomenite în Sfânta Scriptura chiar din vremea Sfintilor Apostoli. Iar daca vom trece în timpul postapostolic (patristic), vedem ca buruienile blestemate ale ereziilor au început a creste, a se îndesi si a înabusi samânta cea buna si curata a Evangheliei lui Hristos .

- Cei dintâi au fost gnosticii, foarte puternici în sec. I;
- montanistii si pepuzenii în sec. II;
- arienii si macedonienii în sec. III;
- nestorienii si apolinaristii în sec. IV, ca si eunomienii;
- monofizitii în sec. V;
- origenistii, condamnati în sec. VI;
- monotelitii în sec. VII;
- iconoclastii, începând cu sec. VIII.

Pe lânga aceste erezii amintite, au tulburat si au hartuit Biserica lui Hristos, înca din primele secole, si alte numeroase secte si erezii, precum au fost: sabelienii, eudoxienii, marcioni-tii, valentinienii, jumatatenii (care tineau jumatate din dogmele cele spurcate ale lui Arie), pnevmatomahii (luptatorii împotriva Sfântului Duh), urmatorii lui Macedonie, marchelienii, hiliastii (vechii milenisti), neasemanatii, meletienii, novatienii, donatistii, patrusprezecinii, protopaschitii, frigii, pelagienii, evrocratistii, maniheii, eustatienii si multi altii.

Asadar, în cele de pâna aici, s-au aratat doua grupuri de erezii: una din timpul biblic - de pe vremea Sfintilor Apostoli -, si alta din timpul patristic - de pe vremea Sfintelor si marilor Sinoade Ecumenice si locale ale Bisericii lui Hristos celei dreptmaritoare -, în care timp Sfintii Parinti din acele vremi au dus o lupta apriga cu aceste erezii si le-au combatut cu multa iscusinta duhovniceasca prin scrierile, viata si cuvântarile lor. Acestea au fost principalele erezii si secte pâna la marea schisma din anul 1054.

Cuvântul erezie înseamna o alta interpretare, o parere separata, o teza teologica originala, neconforma liniei dogmatice impusa de conducerea oficiala a clerului. El se întrebuinteaza pentru a desemna acele idei alternative, considerate de unii drept gresite.

Am incarcat 3 documente unde se vorbeste mai detaliat despre sectele mai vechi si mai noi. Una este erezia alta este necunoasterea, inclutura. Atata timp cat omul este ortodox si dornic de a-si cunoaste religia si a-si indrepta crezurile gresite, nu este eretic, ci necunoscator. Toti cei care s-au intors la ortodoxie au pornit de la cunoastere putina, au studiat, au cercetat, au inceput sa practice si asa mai departe. Daca gresec, va rog sa ma corectati.
Attached Files
File Type: doc Despre erezii.doc (91,5 KB, 8 views)
File Type: doc Erezii si invataturi pagane.doc (77,5 KB, 8 views)
File Type: doc Noile erezii si secte.doc (113,0 KB, 9 views)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 24.05.2012, 05:34:33
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit din Sectologie

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „PATRIARHUL JUSTINIAN” A UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI
CATEDRA DE TEOLOGIE SISTEMATICĂ
DISCIPLINA: MISIOLOGIE ȘI ECUMENISM
CADRU DIDACTIC: PR. LECTOR DR. DAVID PESTROIU
SUPORT DE CURS PENTRU SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ
ANUL II, SEMESTRUL 1

Explicarea unor termeni specifici disciplinei


4. Evanghelizarea sau vestirea Evangheliei cunoaște două aspecte:

- kerigma sau propovăduirea apostolică – vestirea cuvântului lui Dumnezeu către neamuri (păgâni, necredincioși).

- noua evanghelizare, inițiată prin campanii pe scară largă în Bisericile Occidentale, ca replică față de ateism și secularizare. Inițial, s-a dorit ca target sensibilizarea propriilor credincioși, dar s-a ajuns, implicit, la interacțiuni cu caracter prozelitist. Sub masca „evanghelizării”, mai multe culte neoprotestante încearcă racolarea de noi adepți.

- în România, Biserica Ortodoxă a cunoscut creștinismul evanghelic prin predica apostolică. Orice tip de campanie de „evanghelizare” de tip sectar este superfluă, ba chiar jignitoare al adresa unui popor bimilenar creștin. În Biserică, vestirea Evangheliei se face prin misiune, predici, predarea religiei în școli, cateheze etc. Respingem, așadar, „evanghelizatorii” de profesie

5. Slujirea și Mărturia sunt calități cerute misionarului ortodox. Ambele presupun implicarea activă în acțiunile destinate iubirii aproapelui, adică în sfera socială de manifestare a Bisericii. În același timp, a fi mărturisitor al lui Hristos înseamnă a da un bun exemplu de urmare a pildei vieții Lui, plină de jertfelnicie.

6.Mișcarea este o acțiune de amploare în sânul unei Biserici sau a unui grup de indivizi, care propune o orientare doctrinară nouă sau o desprindere de Biserica-mamă.

A)Mișcări neoprotestante:

1.Mișcarea baptismală – urmărește „restabilirea” practicii apostolice a botezului. Ex.: anabaptiștii, baptiștii.

2.Mișcarea adventă
– propune: calcularea venirii a 2-a a lui Hristos (adventum=venire), cu date „precise”, promovarea Mileniului (împărăție pământească a lui Hristos cu aleșii săi, timp de 1000 de ani), negarea existenței sufletului, noi concepte de rai și iad (pământești), apocatastaza, sub diverse forme, acceptarea unor apocrife apocaliptice (Apocalipsa lui Pavel, Evanghelia lui Toma), practici din V.T.: ziua odihnei sâmbăta, zeciuielile, alimentele „necurate”. Reprezentanți: Cultul adventist de ziua a șaptea, Cultul adventist – mișcarea de reformă, Martorii lui Iehova, Secerătorii etc. În total: peste 50 de „biserici” advente și 300 de fracțiuni mileniste.

3.Mișcarea pietistă – apare în Biserica Anglicană, se dezvoltă mai cu seamă în S.U.A. Caracteristici: „trăirea în Duhul”, fuga de comunitate, aculturalitatea, refuzul asistenței medicale, recurgerea la „exorcisme”. Reprezentanți: Metodismul, Armata salvării, Antoinismul, Nazarinenii, Betaniștii.

4.Mișcarea fundamentalistă – caracterizată, în principal, prin promovarea sloganului „înapoi la Cincizecime”, ca eveniment unic, singular, propagator al „vieții în Duh”. Cinzecimea nu poate fi, însă, înțeleasă separat de întruparea, jertfa, învierea și înălțarea lui Hristos, fără Lege și profeți, fără Biserica Apostolică și continuatorii ei până astăzi. Reprezentanți: Penticostalii, Quakerii.

5.Mișcarea harismatică – a celor ce „posedă” harisme: glosolalie, vindecări etc. Ex.: Penticostalii; mai nou, Antoinismul.

B) Mișcări mistice:

1.Secte mistice slave
– propun fie o exacerbare a erotismului, pe fondul unor psihoze colective, fie blamarea sexualității, considerând trupul ca închisoare a sufletului și recurgând la castrări, mutilări etc. Ex.: hlâștii, scapeții, duhoborții, molocanii.

2.Secte mistice de influență orientală
– practică yoga, meditația, ocultismul asiatic. Ex.: Krishna, Baha’i, Moon, Meditația transcendentală.

3.Secte mistice neopăgâne în Europa Apuseană și Lumea Nouă. Ex.: Scientologia, Hristos – om de știință, Ufolatrii, Mormonii, Marele Graal.

4.Francmasoneria
– grupare secretă, anticreștină, cu interese oculte de hegemonie mondială.

5.New Age
– mișcare mondială mistico-neo-păgână.

C) Mișcări spiritiste: pretind că realizează un sincretism între creștinism și religii orientale. Au credința în reîncarnare și practică yoga, necromanția, divinația, meditațiile. Ex.: Spiritismul, Teosofia, Antroposofia.

D) Mișcarea mesianismului modern – se caracterizează prin apariția noilor „Mesia”, profeți, arhangheli, salvatori, inițiați, „mame sfinte” etc. Adepții sunt, în cea mai mare parte, debusolați sau naivi, unii chiar posedați demonic. Ex.: Biserica Satanei, cea Luciferică, Ku-Klux-Klan, David Koresh, Copiii Domnului (Mo), Templul popoarelor (Jim Jones).

7.Confesiunea – este un termen ce definește juridic situația unei comunități desprinse din întregul Bisericii pe baza unei Mărturisiri de credință. Exemplele clasice sunt date de Bisericile Protestante, desprinse de Biserica Romano-Catolică pe baza unor astfel de „mărturisiri”, care înlocuiesc crezul niceeo-constantinopolitan. Acestea sunt: Confessio Augustana (pentru lutherani), Confessio Anglicana (pt. anglicani), Confessio Reformata (pt. calvini). Atenție: termenul confesiune este uneori utilizat în titulatura grupărilor respective alături de acela de „Biserică”.

8. Cultul este un termen ce definește juridic situația unei grupări care propune nu numai o mărturisire de credință proprie (exprimată în „statut”), ci și o organizare a vieții religioase pentru proprii adepți, prin ceremonialuri specifice, spații consacrate (temple, case de rugăciune săli de adunare sau ale „regatului” ), sărbători etc. În România, termenul cult definește atât grupări creștine (ex.: Cultul penticostal), cât și necreștine (Cultul musulman și cel mozaic). Este termenul preferat pentru exprimarea legalității unei grupări religioase la noi în țară; actul normativ care definește acest cadru legal se numește Legea cultelor.

9. Erezia
este abaterea de la dreapta credință, stabilită de Biserică (gr. haeresis =opțiune arbitrară). În trecut, ereziile au fost condamnate de către Sinoadele ecumenice și locale. În prezent, avem atât reînvierea vechilor erezii într-o formă nouă (ex.: milenarismul), cât și promovarea altora noi (ex.: mântuirea mormonă prin înscrierea numelor aleșilor în cartea vieții) sau preluarea unor concepții specifice altor religii, care, odată „creștinate”, devin eretice (ex.: reîncarnarea).

10.Schisma este actul de ruptură a unei grupări de credincioși din sânul unei Biserici, printr-o abatere disciplinară (nesupunere, ingerințe politice sau de altă natură). Cea mai importantă: Marea Schismă de la 1054. Asociată cu erezia, schisma dă naștere unei noi grupări, confesiune sau cult. Ex. de schismă în B.O.R.: Anticalendariștii (stiliștii).

11. Secta este o grupare religioasă desprinsă dintr-o confesiune sau un cult, sub conducerea unui întemeietor (fals Mesia, „paraclet”, guru etc.) Doctrina ei e, de obicei, simplistă și rigidă; adepții: bolnavi psihic, naivi, fanatici. Adesea, promovează practici imorale, erotice, incestuoase, mergând până la sinucidere în masă. În sens mai larg, cuvântul „secte” e folosit de către români pentru a denumi grupările eterodoxe care practică prozelitismul, chiar dacă unele activează cu acoperire legală, iar expresia „obiecții sectare” denumește afirmațiile eretice propagate de către respectivele grupări.

12. Gruparea anarhică
este constituită din persoane ce se răzvrătesc contra unei organizații religioase de bază (Biserică, confesiune, cult). Actele de nesupunere pornesc de la constatarea unor abuzuri sau alte nereguli; dacă dispar cauzele generatoare, cercul anarhiștilor se dizolvă (ex.: mișcarea de la Vladimirești). Alt ex.: în Rusia - Rascolul, în urma căruia s-au refugiat la noi lipovenii.

13. Gruparea separatistă
sau cea cu tendință centrifugă – se constituie din acei credincioși care, afiliați unei Biserici, confesiuni sau cult, se consideră cei mai îndreptățiți să introducă unele reforme, inovații etc. sau se opun reformelor promovate de gruparea de bază, ținând cu rigoare vechile rânduieli. Ex.: Petrache Lupu (Maglavit), Ucenicii Sf. Ilie, Noul Ierusalim. Grupări cu tendință centrifugă: Oastea Domnului, Visarioniștii.

14.Comunitatea dizidentă – se constituie din credincioși care au o părere deosebită față de cea a majorității, pe care o socotesc depășită, și-și creează propria lor grupare. Ex.: Adventiștii reformiști, Asociația „Credința adevărată a Martorilor lui Iehova” etc.

15.Organizații religioase violente
– sunt acele grupări care, sub masca religiei, desfășoară activități teroriste. Ex.: Ku-Klux-Klan.

16.Organizații secrete anticreștine: Francmasoneria și ramura ei iudaică, sionismul.

Bibliografie: Bria, Pr. Prof. dr. Ion, Dicționar de teologie ortodoxă, Buc., 1994; David, Diac. P.I., Invazia sectelor, vol. 1, Ed. Crist-1, Buc., 1997, Tache, Pr. Sterea, Credință și misiune, Ed. Arhiep. Buc., 1999.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 24.05.2012, 05:52:34
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit din Sectologie

II ASPECTUL DEFENSIV AL MISIUNII: APĂRAREA DREPTEI CREDINȚE DE RĂTĂCIRILE ETERODOXE
A. STRUCTURA RELIGIOASĂ A POPULAȚIEI ROMÂNIEI. CUNOAȘTEREA FENOMENULUI SECTAR

I. PROZELITISMUL

Este furtul de adepți (credincioși) practicat de unele culte, confesiuni sau secte, în detrimentul Bisericilor tradiționale sau altor grupări religioase. Furt=infracțiune, deci presupune folosirea unor mijloace necinstite: publicitatea negativă, violență, înșelare, șantaj, speculă etc.

Etape:
1. cercetarea terenului (culegerea de informații despre credincioși, preot, viața bisericească)
2. răspândirea noii învățături și denigrarea celei tradiționale (publicitatea negativă)
3. catehizarea personală
4. convertirea (botez, jurământ)
Durata: între câteva zile și câțiva ani
Se intervine (de către misionarul ortodox):
  • profilactic
  • pe parcursul celor 4 etape
  • ulterior acestora

Atenție: Părăsirea Ortodoxiei nu se face dintr-o dată, ci în urma unui amplu proces prozelitist, care poate dura chiar ani de zile, în care se produce îndoctrinarea cu învățăturile noii religii – perioadă în care cei în cauză nu abandonează legăturile cu Biserica-mamă decât progresiv. Concomitent, ei poartă discuții cu preoți și teologi slab pregătiți, care nu reușesc să combată cu argumente solide, logice, biblice și patristice obiecțiile sectare puse în discuție.
Bibliografie: Petraru Gheorghe, Ortodoxie și prozelitism, Trinitas, Iași, 2000; Tănase Laurențiu, Modalitățile de racolare a noilor adepți, specifice sectelor religioase, în G.B., 1996, Nr. 1-4.

II CAUZE COMUNE ALE APARIȚIEI ȘI RĂSPÂNDIRII CULTELOR, MIȘCĂRILOR, GRUPĂRILOR RELIGIOASE ȘI SECTELOR

Din punct de vedere dogmatic, fărâmițarea religioasă contemporană, cu referire implicită și la creștinism, își are cauza în libertatea greșit înțeleasă de către om, dar lăsată de Creator pentru a arăta perfecțiunea creației (Facere 1, 31).Este vorba, după cum știm, de o perfecțiune relativă, căci atât omul, cât și cosmosul, trebuie să răspundă chemării de a parcurge un proces de devenire, de transfigurare, de asemănare cu Dumnezeu după har (în cazul omului).

Sectele și, în general, toate grupările religioase derivate din creștinismul autentic sunt expresia împlinirii faptice a pildei neghinelor, rostită de Mântuitorul (Matei 13, 24-43), precum și a profeției Sfântului Apostol Pavel: Va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci își vor alcătui învățături după poftele lor, și-și vor pleca urechile după basme… (II Timotei 4,3).

Analizând apariția și dezvoltarea sectelor și grupărilor religioase eterodoxe, identificăm mai multe tipuri de cauze:

A.Cauze religioase:


1. Lucrarea vrăjmașului diavol.
Acesta umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru 5,8). Ispititorul apare ca șarpe în Eden, dar Tradiția consemnează și alte metamorfozări ale lui, mergând până la a lua chip de înger de lumină sau chiar chipul Maicii Domnului. A fost dintru început pierzător de oameni (Ioan 8,44). Una dintre ispitele încercate asupra lui Hristos a fost chiar aceea de a-L îndemna să i se închine.

2.Trufia de a fi lider religios. Este tot o armă veche a diavolului, cu care a încercat să-i convingă pe oameni încă din vechime. În V.T. avem revolta lui Core, Datan și Abiron – contestatarii lui Aaron și Moise (Numeri, cap. 16), popii mincinoși din vremea lui Ilie. În N.T. avem exemplul fariseilor, care-și arogau, cu fățărnicie, merite religioase, dar pe care Hristos îi înfierează prin celebrele Vai-uri. Hristos însuși este încercat: De ești tu Fiul lui
Dumnezeu… (Matei 4,6). Sfântul Antonie cel Mare este, la rândul său, smerit în urma vedeniei în care i se arată sfințenia covârșitoare a unui om din lume.

3. Promovarea unor concepte înnoitoare în credință. Este una din cauzele religioase importante. De multe ori, creștinismul autentic este acuzat de un tradiționalism rigid, fiind incapabil să recepteze noi orientări, promovate, însă, cu frenezie de către secte. Ex.: noua pocăință, preoția femeilor, acceptarea cuplurilor homosexuale etc. În trecut, o influență majoră o aveau concepțiile filozofice promotoare de înnoiri; astăzi asistăm la o lărgire a paletei de sfere de influență asupra religiilor tradiționale: în Biserici caută să pătrundă diverse cercuri de interese, politice, sociale sau economice, cu tot felul de „reforme”. Ereziile, în general, sunt prezentate drept „concepte înnoitoare” ale credinței, învățături noi, pretins „revelate”.

4. Tradiționalismul exagerat sau credința oarbă.
Paradoxal, aceasta e o cauză a fărâmițării religioase, și nu a păstrării unității de credință. Bigotismul tradiționalist, orientarea religioasă care nu e luminată de rațiune favorizează sectarismul. Pe de o parte, creștinul habotnic are tendința de a-și judeca semenii „mai puțin credincioși” decât el – și astfel cade în cursa grupărilor anarhice, separatiste sau cu tendințe centrifuge; pe de altă parte, el nu este cu totul imun la atacurile venite din exterior, din partea sectelor care încearcă să-l „elibereze” de sub „jugul” Tradiției.

5. Refuzul adevărului revelat sub formă de dogme.
În multe situații, formulările dogmatice depășesc puterea de înțelegere a minții umane limitate sau vin în contradicție cu logica omenească (ex.: dogma Sfintei Treimi, dogma unirii ipostatice). Antinomiile și paradoxurile sunt, însă, numai pentru mintea noastră limitată considerate formulări imperfecte, întrucât la Dumnezeu toate-s cu putință (Matei 19,26). Liderii sectari au speculat, însă, acest domeniu și au propus o altă „ofertă” doctrinară, cu pretinse justificări logice ale afirmațiilor lor, dar logica lor omenească este în contradicție flagrantă cu Scriptura și cu Tradiția.

6.Necredința unor slujitori
, care consideră vocația preoțească o manifestare folclorică, artistică sau dramatică (teatru – circ). Atenție și la evlavia falsă; sectarii știu să o deconspire! Magia cu cele sfinte, „deschiderea cărții”, acatistele cu anumite „scheme” pentru câștig „sigur”, comerțul unor amulete (cum ar fi „Epistoliile” apocrife ș.a.) au efectul de a alimenta atacurile sectelor.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 24.05.2012, 06:01:42
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

B.Cauze sociale
1.Existența unor grupuri sociale aparte, formate din membrii unui cult anume (microgrupuri profesionale, mai ales cele de meseriași particulari: instalatori, zidari, tâmplari etc.). Grupuri etnice: rromii lui Cioabă – penticostali.

2.Pretinsa nerespectare de către Bisericile tradiționale a drepturilor, libertăților și demnităților umane și cetățenești – este extrem de speculată de sectele de azi. Sectele cer reprezentanților creștinismului autentic și promovează ele însele cu insistență: emanciparea femeii (hirotonirea/ordinarea) acceptarea păcatelor contra firii („libertăți sexuale”). Pe scară largă, de la Reformă încoace, este răspândit și aplicat conceptul „preoției universale”.

3.Dorința de îmbogățire a liderilor sectari. Mulți dintre aceștia speculează naivitatea adepților lor și-și construiesc prin intermediul grupărilor pe care le înființează sau patronează adevărate imperii financiare, gestionând averi uriașe. Ex.: - în trecut: Anania și Safira (Fapte, cap 5), „câștigătorii de bani în numele lui Hristos”, de care vorbește Sf. Pavel (II Cor. 11,20). În prezent, sectele se organizează după sistemul investițional practicat de toate întreprinderile capitaliste: își fac publicitate, aduc „ajutoare”, Biblii și alte publicații gratuite, oferă job-uri în străinătate, pentru ca, în final, să-și scoată investiția din: zeciuieli (adventiștii), „buna-speranță”(iehoviștii), cotizații și obligații „sacre” (2% la Ananda Marga).

4.Contrastul între luxul unor slujitori ai Bisericilor tradiționale și sărăcia enoriașilor – este o cauză socială clasică; stă la baza apariției protestantismului: nașterea noilor Biserici protestante a fost însoțită de puternice frământări sociale (de ex.: răscoala anabaptiștilor lui Thomas Münzer). Diferența între opulența arătată de unii slujitori bisericești și starea pauperă a păstoriților lor favorizează demersurile liderilor sectari, care se folosesc de sloganuri comuniste și naționalist-populiste.

5.Implicarea unor Biserici tradiționale în acțiuni politice, militare, economice; transformarea unor Biserici (mai ales Protestante) în instituții social –filantropice, fără o trăire religioasă autentică. „Biserica=concubina statului”.

C)
Cauze morale

  • Sectele acuză Bisericile tradiționale fie de promovarea unei morale prea rigide, fie a uneia prea permisive. Avem, așadar, pe de o parte, secte imorale (M.I.S.A.) sau, pe de altă parte, secte vinovate de extremism moral (hlâștii, scapeții).
  • Prozelitismul în familie. Odată convertit un membru al unei familii, și ceilalți sunt potențiale victime. Atenție la căsătoriile mixte!
  • Imoralitatea unor slujitori, frauda și hoția, neînregistrarea în evidențele financiar-contabile parohiale a sumelor încasate, manevrarea de fonduri și obiecte fără justificare (contrabanda și specula); lipsa măsurilor coercitive față de cei vinovați (inactivitatea unor consistorii).

D)
Cauze culturale
  • Incultura – în orice domeniu, dar, mai ales, cea teologică – determină pe unii să se erijeze în cunoscători și interpreți speciali, deasupra autorității bisericești competente (ex.: „clarvăzătorii”).
  • Refuzul Revelației: Evanghelia e considerată o învățătură omenească, Tradiția e complet negată.
  • Negarea meritului avut de Biserică în dezvoltarea culturii universale; accentuarea unor aspecte negative secundare (ex.: inchiziția) – acestea pot fi imputate persoanelor în cauză, nu Bisericii în sine, care e infailibilă.
  • Incultura slujitorilor bisericești.
  • Pretinsa „culturalizare” și specularea setei de cunoaștere (curiozității): sectele țin cursuri de limbi străine, patronează instituții de învățământ, se implică în procesul de alfabetizare a țărilor sărace. Lansează invitații creștinilor autentici, pentru a asista la „adunări”, la alte ritualuri (botez, înmormântare), la „congrese” (iehoviste) sau ceremonii festive („comemorarea morții lui Isus” – iehovistă).

E) Cauze maladive

  • Afecțiunile psihice de care suferă liderii sectari: obsesii, manii, depresii, paranoia, delir, misticism bolnăvicios, înclinația spre obscurantism; stressul și angoasele tinerilor debusolați.
  • Refuzul asistenței sanitare și al unor forme de tratament medical (transfuzii, transplant, vaccinuri etc.)
  • Izolarea socială – îi afectează iremediabil – psihic și fizic – pe adepții sectari.
  • False concepții privind sănătatea mintală (yoga) sau fizică (regimuri de hrană, bioenergii, posturi speciale, interdicții alimentare).
Sectologie-scribd,90pg

Last edited by Laura19; 24.05.2012 at 06:11:53.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 24.05.2012, 10:02:45
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.783
Implicit

Citat:
În prealabil postat de STEPHAN Vezi mesajul
Dacă cineva are o concepție greșită fără să-și dea seama se poate spune că acea persoană este eretică ?
Desigur că nu. Ceea ce este comun tuturor păcatelor, ceea ce ține de morala generală, se aplică și în cazul ereziei, care este întocmai oricărui păcat în această privință. Prin urmare, pentru a vorbi de păcatul ereziei, este necesară deplina intenție și deliberarea suficientă. Prin urmare, păcatul ereziei se definește ca rejecția obstinată a unei dogme.

Dimpotrivă, nu putem vorbi de erezie când:
- nu este vorba de rejecție obstinată, ci de ignoranță. Marea majoritate a oamenilor pur și simplu nu cunosc adevărurile de credință. Desigur, până la urmă tot din vina lor se întâmplă asta: vorbim de ignoranță vinovată atunci când cineva nu se duce la biserică spre a auzi Cuvântul lui Dumnezeu, deși ar avea posibilitatea. Când nu citește nimic despre învățătura de credință și despre învățătura morală, când se plasează sub reaua influență fie a unor atei care spun că Dumnezeu nu există, fie a unor deiști sau teiști care spun că Dumnezeu există, dar că învățătura Lui a fost coruptă de Biserică, fie a unor "frați" sau falși păstori, care predică o altă învățătură decât a Domnului, în loc să se pună sub influența adevăraților preoți pe care Dumnezeu i-a trimis în lume ca să învețe toate națiunile.

- ceea ce este rejectat nu este o învățătură de nivel dogmatic, predată ca atare de cei care au competența aceasta. Învățăturile sunt de mai multe niveluri, numai cele dogmatice (nivelul cel mai înalt) nu pot fi puse la îndoială. Ele sunt, fie formulate ca atare, prin hotărâri, de ceea ce numim "magisteriul extraordinar" al Bisericii (Papi și Concilii Ecumenice), fie fac parte din ceea ce numim "magisteriul ordinar", adică sunt lucruri fundamentale dezvăluite omului de Dumnezeu, care, fără a avea redactare formală, au fost, după cum spune Sf Augustin "crezute de toți, întotdeauna, de peste tot".
Spre exemplu, rejectarea obstinată a dogmei nemuririi sufletului de către adventiștii de ziua a șaptea ESTE erezie, cu toate că niciun Papă și niciun Conciliu Ecumenic nu au formulat vreodată o hotărâre dogmatică numită "Dogma Nemuririi Sufletului".
Dimpotrivă, părerea unor catolici că sufletele copiilor nebotezați nu ar merge în limbul copiilor, ci în altă parte (în rai sau în iad) NU este erezie, fiindcă niciun Papă și niciun Conciliu nu au formulat vreodată vreo dogmă a existenței Limbului, nici nu a fost un adevăr crezut "de toți, dintotdeauna, de pretutindeni".

În speranța că ajută, cu frățietate,
M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #10  
Vechi 24.05.2012, 16:59:27
Doriana Doriana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.11.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.619
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
Fragmentul nu poate fi decupat din contextul in care a fost spus si folosit abuziv pe post de arma alba in scopul autojustificarii atitudinii antiortodoxe.
Chiar nu e cazul, Delia... S-a cerut (printre altele) o definitie, si nu toata predica din Duminica Ortodoxiei. Asa ca am dat o definitie. Cu restul stiam ca veti veni voi. Asa ca spor la scris...
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
De ce evolutionismul teist este o erezie? nadut Teologie si Stiinta 372 27.11.2012 13:41:07
Este islamismul (musulmanismul) o erezie ariana? mihailt Generalitati 24 01.08.2010 14:17:27
De ce ortodoxia considera catolicismul erezie? Bast-et Generalitati 44 14.07.2010 04:58:14
EREZIE vs. pacat moro.d Despre Biserica Ortodoxa in general 35 27.08.2008 00:18:50
sa nu ne facem partasi la erezie sofiaiuga Stiri, actualitati, anunturi 1 08.06.2008 22:41:14