Poti fi crestin fara Biserica?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un lucru e vizibil: scriai mai la obiect fara ochelari.

Într-adevăr. E meritul ochelarilor că am început să scriu, din fericire, mai la subiect. La subiectul uman, cel din spatele postărilor.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Punînd ochelarii de vedere ori depărtîndu-mă niţel de text (deh, presbitismul specific vârstei), desluşesc cam aşa:
În vechime, Sinagoga era păstrătoare şi tâlcuitoare a Scripturilor. Avea neîndoielnic aceste funcţii. Dar ea, spre deosebire de Biserică, nu putea oferi mântuirea. Nu izbăvea pe om de moarte şi de iad. Păcatul strămoşesc nu ştergea, pe om nu fericea, foamea de mântuire omenească a lui Hristos nu potolea...

Deşi Dumnezeu a dat omului minte, implicit capacitatea de a înţelege, s-a întâmplat că omul tot în iad a ajuns, cu toate înţelesurile lui cu tot.
Mai întâi pentru că înţelesurile oamenilor erau strâmbe şi sterile înaintea lui Dumnezeu. (Să înţelegem nu e lucru greu. Problema e cum înţelegem, cât, când înţelegem şi cu ce urmări în viaţa noastră, a oamenilor şi în faţa Cerului.)
În al doilea rând pentru că înţelesurile oamenilor sunt adeseori un zid, ridicat de mintea înţelegătoare, între om şi Dumnezeu. Nu prin înţelepciunea Bisericii, nu prin lumina înţelegerilor Ei au văzut oamenii din vechime pe Dumnezeu, pe Hristos. Ci tocmai prin înţelegerea lor cea fără de Dumnezeu. Prin această înţelegere mult-lăudată şi trâmbiţată, mulţimile acelea în frunte cu apostolii şi cu alţi ucenici ai Domnului, L-au văzut pe Hristos ca pe un oarecare... Poate profet, poate un om prin care Dumnezeu făcea minuni, poate vreun învăţător mai excentric şi mai harismatic - dar nu pe Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat!
Halal înţelegere!
Şi doar păstraseră la mare cinste Scripturile, datinile, tradiţia. Şi totuşi rămăseseră cu toţii precum le spune Domnul: nebuni şi orbi...
În al treilea rând, pentru că doar atunci când Domnul le tâlcuia Scripturile Lui (pe care El şi le cunoştea bine!), oamenii aceia (ca şi noi toţi şi ca oamenii dintotdeauna şi în vecii vecilor) trăiau faptul minunat că lumina înţelegerii străbătea scoarţa groasă a inimii lor iar focul curăţitor al acelor înţelesuri le învia cu putere făpturile...
Unde era atunci înţelegerea lor?
Unde mai este azi şi ce putere are ea înaintea nebuniei, a orbirii, a deznădejdii şi a morţii?
*
În al patrulea rând, pentru că Scripturile nu sunt un dar epuizabil printr-o înţelegere a lor sau prin alta. Ci o potecă, ţesută din fir tainic mai subţire ca plasa de păianjen ori ca razele lunii, pe care omul - păşind cu suspinul inimii şi cu aducerea aminte prilejuită de smerita cugetare - înaintează către lumea unor noi şi nesfârşite înţelesuri vii. Sunt cele cântate, prohodite şi lăudate, pururea în biserici! Sunt pierderile binecuvântate prin care noi ne lepădăm de stricăciunea vremii şi de neputinţă, pentru a birui împreună cu Acela Care biruieşte pururea în noi, pentru noi.

*
În al cincilea rând, pentru că dorul de Dumnezeu, care ne trece prin atâtea mizerii şi silnicii ale propriilor noastre vieţi (aşa cum dorul de soare îl trece pe ghiocel printre noroaie şi gheţuri), dorul acesta prinde aripi şi ne înalţă până la Cer numai însoţit şi întărit de Dorul încă şi mai mare şi de necuprins cu înţelegerea noastră, al foamei şi al setei Domnului pentru noi. Trăim din dorul nostru reînnoit prin Har. Aşa ne vom şi mântui, cu toţii, din Mila Domnului.

[Sonrisa]

eu locuiesc in Republica Dominicana de 5 ani ,aici este o capela ortodoxa pe stil vechi dar cam departe de mine. ce parere aveti pot merge la slujba la biserica catolica atunci cand nu pot merge la cea ortodoxa ?

[Igor_Paslusnik]

Continui cu un verset din Sfânta Evanghelie, ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie.

Ultimul verset citit azi, spune:

"Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine." - Luca 10, 16.

Poate fi un om creştin, fără să asculte de Sfinţii Apostoli, fără să asculte de Biserică ?
Nu, nu poate.
Conform versetului de mai sus, nu poate fi creştin fără să asculte de Apostoli şi de cei de după Apostoli: episcopi, preoţi, diaconi, împreună cu toţii fiind Biserica cea Una.

- A ascultat Patriarhul de la Roma, de Apostoli şi de Biserica cea Una, în anii 1054 ?
Nu, nu a ascultat, s-a separat de Apostoli şi de Biserică, inventând un "creştinism" nou, devenind eretic, asimilând pe toţi din apus, la erezie.

Ceilalţi 4 Patriarhi de atunci (Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Alexandria), au spus atunci Patriarhului Romei: te iertăm de orice gândire şi acţiune eretică, dar leapădă nebuniile şi nu te mai considera primul între egali, că între apostoli nu a fost aşa ceva.
Dar Patriarhul Romei, până azi, stă în mândrie, căzut... în ereziile "romano-catolice", sau franco-latine mai corect spus, ducând pe mulţi la iad, prin "romano-catolicism".

- A ascultat călugărul "romano-catolic" Martin Luther de Apostoli şi de Biserică, când s-a separat de ereziile franco-latine şi a întemeiat lutheranismul, propriul lui creştinism?
Nu, nu a ascultat nici el de Apostoli şi de Biserică.
Şi-a înfiinţat şi el propriul creştinism, în anul 1517, modificând radical "creştinismul" care oricum nu mai era creştinism din anii 1054, decând s-au separat de Biserică, cei din apus, numindu-se "romano-catolici".

- A ascultat lutheranul-romano-catolic Jean Calvin, de Apostoli şi de Biserică, când a înfiinţat calvinismul, un nou creştinism modificat, alături de Ulrich Zwingli, în anul 1532 ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, baptiştii, prin John Smyth şi Henry Jacob, când au modificat din nou ideologia creştină, formând un alt creştinism, în anul 1609 ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, adventiştii, prin William Miller, în anul 1831, şi Ellen White în 1844, când au modificat din nou creştinismul, cu noi ideologii ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

- Au ascultat de Apostoli şi de Biserică, penticostalii, prin William J. Seymour, când în 18 aprilie 1906, în Los Angeles, S.U.A., pe strada Antuza, înfiinţează un alt creştinism, cu noi ideologii ?
Nu, nu au ascultat nici ei de Apostoli şi de Biserică.

Azi, pe tot pământul, sunt peste 62.000 de "culte", "denominaţiuni", "confesiuni" sau spus direct secte "creştine".

Nici una nu urmează Apostolilor şi Bisericii celei Una.

"Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi." - Matei 24, 24.

"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi." - II Tesaloniceni 3, 6.

"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." - II Tesaloniceni 2, 15.

"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o să fie anatema!" - Galateni 1, 8.

Oricine nu este ortodox, adică creştin cu adevărat, şi oricine nu ascultă de Apostoli şi de Biserica cea Una, care azi se cheamă Ortodoxă datorită fidelităţii faţă de cel mai pur şi autentic creştinism care există pe pământ faţă de Biblie, Apostoli şi Biserică, acela este anatema şi nu se mântuieşte. Biserica, anume Duhul Sfânt care au vorbit în fiecare secol, prin gurile episcopilor, preoţilor şi diaconilor. Şi oricine nu luptă împotriva ereziilor "romano-catolicilor", lutheranilor, calvinilor, baptiştilor, adventiştilor, penticostalilor, şi a tuturor ereziilor, acela nu se va mântui.

Să nu mergeţi la nici una din ereziile acestea, niciodată. Ci să vă cunoaşteţi credinţa, anume unicul creştinism, care mai există pe pământ: ortodox şi să luptaţi cu blândeţe, împotriva ereziilor şi a tot întunericul, din voi şi din afara voastră.

Dumnezeu să vă ajute.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Sonrisa

eu locuiesc in Republica Dominicana de 5 ani ,aici este o capela ortodoxa pe stil vechi dar cam departe de mine. ce parere aveti pot merge la slujba la biserica catolica atunci cand nu pot merge la cea ortodoxa ?

Dacă preţul Ortodoxiei este atât de mare pentru dvs. încât efortul vă face să credeţi că lăcaşul de cult ortodox este "cam departe", atunci nu vă rămâne decât să mergeţi mai aproape, la acea biserică catolică. În definitiv şi acolo e lăudat Numele Domnului, şi acolo este iubită Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi acolo oamenii îşi plâng păcatele, şi acolo sunt preţuiţi sfinţii, şi acolo se citeşte Evanghelia.
Numai să nu vă miraţi când, într-o bună zi, tocmai când o să vă credeţi mai aproape, vi se va da de înţeles că vă aflaţi, din nefericire, cam departe... Foarte departe!
*
Atunci când iubim pe cineva, când iubim curat, din tot sufletul, depărtarea îşi pierde orice noimă. Sau, daca mai există pentru noi, depărtarea nu ne e piedică ci, parcă, prilej de bucurie sporită. Din ce călătorim spre iubirea noastră, cu atât mai mult parcă aceasta se măreşte, se luminează, se fericeşte în noi. Dar când nu iubim, totul ni se pare departe sau greu sau dificil de înţeles sau mai ştiu şi eu cum...
Eu zic ca înainte de a lua vreo hotărâre, să vă opriţi o clipă şi să vă priviţi cu seriozitate sufletul. Cu toată onestitatea. Iar dacă vedeţi acolo dragoste (deie Domnul!), atunci vă rog să renunţaţi la a vă mai lăsa amăgită de duhul trândav şi curvesc al nepăsării. Astfel încât să vă păstraţi Iubitul inimii, iar El să vă bucure deplin. Doamne ajută!

P.S. Amintiţi-vă cât au suferit sfinţii pentru Dumnezeu şi câtă bucurie-lumină era în suferinţa lor! Aşa de mare încât o simţim chiar şi noi, astăzi, şi vor simţi-o oamenii mereu, cu inima, în vecii vecilor....:)
P.P.S. Cine ştie unde veţi ajunge pe drumul care vi se întrezăreşte acum, poleit cu măgulitoare asigurări şi scuze, în minte... Îmi imaginez că peste câţiva ani veţi reveni cu o întrebare cam de genul: "Mă aflu în Burundi (sau la Valea Târsei) şi lăcaşul ortodox cel mai apropiat e niţel cam departe. Ce credeţi, ar fi bine să merg la sinagoga din apropiere sau la moscheea de peste drum sau la templul budist de pe strada vecină, când nu pot merge la biserica noastră ortodoxă?" Caz în care, Dumnezeu să mă ierte, ce aş putea să vă spun eu: da, mergeţi, cine vă opreşte (eu în nici un caz!)? Ar putea săvă fie foarte bine, cam la fel de bine cum ar fi fost dacă Penelopa, în loc să îşi aştepte cu iubire bărbatul, pe Ulise, împreună cu fiul lor Telemah, s-ar fi consolat cu peţitorii. Ce credeţi: la întoarcerea acasă, Ulise ar fi fost încântat de surpriză? Iar regina Penelopa, femeie ca şi dumneavoastră, cum a făcut de fapt?
Totuşi, mi-aţi putea spune că dvs. nu sunteţi regină şi că, poate, nu aveţi un fiu şi un soţ...:)
În acest caz eu vă reamintesc că sunteţi, de fapt, regină: aveţi toată puterea (e liberul arbitru dat de Dumnezeu) de a hotărî cum să vă purtaţi cu fiul şi cu soţul dvs. Fiul fiind credinţa, pe care aveţi sarcina să o îngrijiţi cum se cuvine, iar soţul fiind de fapt Mirele oricărei inimi omeneşti.

[Sonrisa]

Mulțumesc din suflet! Doamne ajuta!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dacă preţul Ortodoxiei este atât de mare pentru dvs. încât efortul vă face să credeţi că lăcaşul de cult ortodox este "cam departe", atunci nu vă rămâne decât să mergeţi mai aproape, la acea biserică catolică. În definitiv şi acolo e lăudat Numele Domnului, şi acolo este iubită Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi acolo oamenii îşi plâng păcatele, şi acolo sunt preţuiţi sfinţii, şi acolo se citeşte Evanghelia.
Numai să nu vă miraţi când, într-o bună zi, tocmai când o să vă credeţi mai aproape, vi se va da de înţeles că vă aflaţi, din nefericire, cam departe... Foarte departe!
*
Atunci când iubim pe cineva, când iubim curat, din tot sufletul, depărtarea îşi pierde orice noimă. Sau, daca mai există pentru noi, depărtarea nu ne e piedică ci, parcă, prilej de bucurie sporită. Din ce călătorim spre iubirea noastră, cu atât mai mult parcă aceasta se măreşte, se luminează, se fericeşte în noi. Dar când nu iubim, totul ni se pare departe sau greu sau dificil de înţeles sau mai ştiu şi eu cum...
Eu zic ca înainte de a lua vreo hotărâre, să vă opriţi o clipă şi să vă priviţi cu seriozitate sufletul. Cu toată onestitatea. Iar dacă vedeţi acolo dragoste (deie Domnul!), atunci vă rog să renunţaţi la a vă mai lăsa amăgită de duhul trândav şi curvesc al nepăsării. Astfel încât să vă păstraţi Iubitul inimii, iar El să vă bucure deplin. Doamne ajută!

P.S. Amintiţi-vă cât au suferit sfinţii pentru Dumnezeu şi câtă bucurie-lumină era în suferinţa lor! Aşa de mare încât o simţim chiar şi noi, astăzi, şi vor simţi-o oamenii mereu, cu inima, în vecii vecilor....:)
P.P.S. Cine ştie unde veţi ajunge pe drumul care vi se întrezăreşte acum, poleit cu măgulitoare asigurări şi scuze, în minte... Îmi imaginez că peste câţiva ani veţi reveni cu o întrebare cam de genul: "Mă aflu în Burundi (sau la Valea Târsei) şi lăcaşul ortodox cel mai apropiat e niţel cam departe. Ce credeţi, ar fi bine să merg la sinagoga din apropiere sau la moscheea de peste drum sau la templul budist de pe strada vecină, când nu pot merge la biserica noastră ortodoxă?" Caz în care, Dumnezeu să mă ierte, ce aş putea să vă spun eu: da, mergeţi, cine vă opreşte (eu în nici un caz!)? Ar putea săvă fie foarte bine, cam la fel de bine cum ar fi fost dacă Penelopa, în loc să îşi aştepte cu iubire bărbatul, pe Ulise, împreună cu fiul lor Telemah, s-ar fi consolat cu peţitorii. Ce credeţi: la întoarcerea acasă, Ulise ar fi fost încântat de surpriză? Iar regina Penelopa, femeie ca şi dumneavoastră, cum a făcut de fapt?
Totuşi, mi-aţi putea spune că dvs. nu sunteţi regină şi că, poate, nu aveţi un fiu şi un soţ...:)
În acest caz eu vă reamintesc că sunteţi, de fapt, regină: aveţi toată puterea (e liberul arbitru dat de Dumnezeu) de a hotărî cum să vă purtaţi cu fiul şi cu soţul dvs. Fiul fiind credinţa, pe care aveţi sarcina să o îngrijiţi cum se cuvine, iar soţul fiind de fapt Mirele oricărei inimi omeneşti.

[Ioan_Cezar]

Mai întâi vă rog să mă iertaţi pentru vorba mea proastă, nepricepută.
Apoi îngăduiţi-mi să vă mulţumesc, cu umilinţă şi cu dragoste frăţească, pentru că aţi acordat atenţie, cu adevărat, mesajului meu.
Dumnezeu să vă ocrotească!
Pace şi bucurie în Hristos Domnul!

P.S. Rugaţi-vă şi pentru mine!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de sophia

Dar Biserica, daca esti crestin ai.

Dar cum eşti creştin, dacă mai întâi nu ai Biserică?
(Cine te face creştin: tu? oareşcine? sau tocmai Biserica?....)
Creştinii au înălţat Biserica?
Sau Biserica a zămislit creştini?
Oamenii L-au făcut pe Dumnezeu?
Sau Dumnezeu i-a făcut pe oameni?

[redemptor]

A fi creștin cu o biserică(convingere/cugetare religioasă) în suflet nu e rău, mulți pretind că se roagă acasă individual sau împreună cu alții, biserica poate fi percepută în mai multe feluri: clădire, instituție, religie, cuget sau trăire, depinde de fiecare om.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de redemptor

A fi creștin cu o biserică(convingere/cugetare religioasă) în suflet nu e rău, mulți pretind că se roagă acasă individual sau împreună cu alții, biserica poate fi percepută în mai multe feluri: clădire, instituție, religie, cuget sau trăire, depinde de fiecare om.

Depinde pe dracu.