Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Teologie si Stiinta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 16.10.2011, 12:02:12
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Intre teologie si cultura populara

In imaginarul popular romanesc gasim multe elemente crestine intr-un scenariu necrestin, semn ca doctrina a patruns puternic in randul populatiei satesti. Cu totii am auzit istorisiri despre Sfanta Vineri, asociata cu Sfanta Paraschieva, despre Sfanta Duminica ,baladele Soarelui si a Lunii, Ursari, Apa Sambetei, Duminicii etc., asa ca va propun un efort colectiv de memorie, o plimbare mentala de la o comunitate la alta, prin toata tara si sa gasim obiecte ,obiceiuri ,cantari, credinte si superstitii sustinute de o poveste. Avem o identitate si e pacat sa ne-o uitam.

De asemenea, pentru ca nu mai exista un topic dedicat CULTURII POPULARE, puteti adauga orice tema de discutie legata de etnologia romaneasca, inclusiv pilde, fabule si motive populare inserate in iconografia bisericilor romanesti.

Incep eu, insa fiecare poate adauga cate o poveste, doar mitologia romaneasca este extrem de bogata si nu conteneste mereu sa ne surprinda.

1. Povesti pierdute ale oului rosu
"Legendele de intemeiere" ale oului de Pasti sunt multe si variate. Trei dintre ele o au in centru pe Maica Domnului. Potrivit celei dintai, Maria era urmarita de iudei si, pentru a le distrage atentia, vopseste niste oua si le arunca peste umar. Intr-o alta varianta, urmaritorii arunca cu pietre inspre ea, dar pietrele se transforma, in zbor, in oua rosii. Cea mai cunoscuta legenda ne spune ca Maria Magdalena sau Fecioara Maria aduce pe Golgota un cos cu oua cu care incearca sa ii imbuneze pe soldatii romani care il pazeau pe Mantuitor. Sangele Lui se prelinge de pe cruce, inrosind astfel ouale.

In trecut, gospodinele de la tara vopseau ouale pentru Pasti in Joia Mare. Existau doua categorii: oua rosii, numite si "merisoare", si oua cu modele ("incondeiate", "scrise", "pictate" cu ceară, "chinuite", "muncite"). "Ouăle chinuite" nu se dadeau de pomana, pentru ca se credea ca nu sunt primite de Dumnezeu. In unele locuri se vopseau cateva oua in negru pentru sufletele celor morti. De Pasti, in prima zi, ouale se ciocneau dupa o anumita regula: capul cu capul și dosul cu dosul. In prima zi se ciocnea numai capul cu capul. Taranii credeau ca aceia care vor ciocni oua de Pasti se vor intalni si pe lumea cealalta

O alta legenda ne spuna ca diavolul a fost tintuit de Dumnezeu in fundul iadului. In disperarea lui, intreaba in fiecare an daca romanii mai colinda si daca mai fac oua de Paste. Taranii credeau odata ca, în clipa în care aceste două obiceiuri vor dispărea, Satana va pune stăpînire pe pămînt.


2. Mos Craciun in vechile legende romanesti
Pentru copiii de pretutindeni, Mos Craciun este astazi un batran bun si bland, imbracat in haine rosii, care umbla cu un sac plin de daruri. Insa „vechiul“ sau portret romanesc, asa cum il contureaza legendele referitoare la Nasterea Mantuitorului, este mult diferit.

Astfel, intr-o serie de variante ale acestor legende, Mos Craciun e un gospodar batran, rau si aprig la manie, totusi capabil de cainta. Intr-una dintre legende, se spune ca, atunci cand s-a apropiat sorocul facerii, Fecioara Maria a batut la usa unui gospodar numit Craciun, pentru a zabovi peste noapte. Acesta avea musafiri, asa nu a vrut sa o primeasca inauntru, dar i-a ingaduit sa innopteze in iesle. Fara ca barbatul sa stie, femeia lui a ajutat la Nasterea Pruncului, dar cand Craciun a vazut urmele de sange de pe mainile acesteia, s-a maniat si i le-a taiat. Maica Domnului a facut insa o minune si i-a pus Craciunesei mainile la loc. Craciun, vazand asta, s-a cait si s-a rugat de iertare, iarPreacurata, dupa ce l-a mustrat, l-a iertat. Apoi Craciun, devenit „primul crestin“, a primit-o pe Maica Domnului cu Pruncul in casa lui, unde i-a tinut la loc de cinste 40 de zile.

O alta varianta a acestei legende vorbeste despre Craciun ca despre un mare boier din Viflaimul Iudeii. Intr-o zi, acesta primeste o scrisoare prin care este anuntat ca la el va sa soseasca un imparat mare. In toiul pregatirilor, la poarta lui poposeste Fecioara Maria, care o roaga pe Craciuneasa sa o gazduiasca, intrucat n-a gasit loc nicaieri altundeva. La auzul acestei cereri, Craciun refuza, motivand ca asteapta in casa lui alti oaspeti, mai mari. Totusi, Craciuneasa o adaposteste pe Fecioara in iesle si o ajuta sa il nasca pe Mantuitor. La auzul vestii ca sotia lui a mosit-o pe femeia cea simpla, Craciunul se supara foc si-i taie mainile. Vazand insa minunea vindecarii acestora, el isi da seama ca oaspetele asteptat, imparatul cel mare, este de fapt copilul nascut in ieslea sa.

Pentru omul de astazi, imaginea lui Mos Craciun reflectata in vechile legende romanesti poate parea contradictorie. O explicatie a ei ar putea sta in faptul ca Mosul a reprezentat initial o veche divinitate pagana care se impotrivea simbolic noii religii crestine, dar care a sfarsit prin a fi preluata si integrata acesteia. Traditia mai vorbeste si de Mosii de Craciun care reprezinta pomenile (colacii, friptura de porc etc.) pe care, in ziua de Crăciun, gospodarii le daruiesc pentru sufletele mortilor din casa si din neam. Craciunul este, prin urmare, atat un praznic religios, cat si o sarbatoare populara incorporand numeroase credinte, rituri si obiceiuri.



3. Lumea de dincolo in cultura populara romaneasca

In cadrul mentalitatii traditionale romanesti, numeroase surse ne dau o imagine bogata atat asupra mortii cat si a traseului sufletului si a lumii de dincolo. Folclorul romanesc imbina elemente din traditia crestina cu elemente precrestine intr-un amestec tulburator. Alaturi de aceste elemente regasim traseul arhaic al drumului initiatic parcurs de suflet catre lumea de dincolo, drum in care trebuie sa-si gaseasca ajutoare nazdravane care sa-i faciliteze trecerea.

Moartea este vazută, de regula, ca o „baba hada, urata si slaba”. Totuși, moartea este o etapă prin care trece orice ființă vie, și, prin urmare, trebuie acceptată. Fenomenul morții este prefigurat de o serie de „semne”: trosnetul grinzilor, caderea icoanelor din perete, cantecul „cocoșesc” al găinii”, etc. Ușurința sau, dimpotrivă, greutatea cu care sufletul iese din trup depinde de gradul de moralitate al muribundului. Un copil, de pilda, fara pacate, poate vedea chiar Paradisul pe patul de moarte, iar trecerea lui în lumea cealaltă este ușoară:

„Moartea la om vine în toate felurile; la copii vine așa senină, cu frumusață. Uite, când a murit un frate mai mic al mamei, copilu’ să tot uita în sus, pă părete. Și l-a întrebat atunci ce vede? Da el a răspuns: uite mamă un porumb al frumos și o grădină cu flori. Mama bătrână nu vedea nimic, da copilu’ vedea” (cf. Moartea si inmormantarea in Gorjul de Nord, Ernest Bernea pag.22-23)

Pentru ca trecerea să fie benefică sufletului, este nevoie ca imediat după deces să se aprindă o lumânare, pentru ca sufletul să aibă lumină pe drumul spre Rai.
„Poporul dă celui ce moare o lumină de ceară în mână, aprinsă, care se crede că dacă i-ar lipsi din mână, la ieșirea sufletului, ar fi o mare nenorocire, căci sufletul ar rămânea pe întuneric și nu și-ar putea afla calea ce duce spre rai”.

Alături de lumânare, în mâna sau gura decedatului se pune unul sau mai mulți bani, pentru a putea plăti vămile ce le are de trecut spre lumea de dincolo. La români, banul pentru plata luntrașului se pune în gură sau între degete. Luntrașul trece sufletul peste un râu lat, care desparte cele două lumi”.

Odată ieșit din trup, se credea că sufletul se așează lângă ușa casei, la streașină, la fereastră, sau se plimbă prin locurile în care a trăit. Perioada acesta de stare ambiguă, între lumea morților și lumea viilor, dura, de obicei trei zile, până la înmormântare, unele surse mergând, însă, până la 40 de zile:

„Sufletul mortului șade în ușa casei până pleacă la biserică, și de aceea se pune pânza în streașina casei”
„În locul unde a murit cineva, în trei nopți se pune o strachină cu apă, pentru ca să beie sufletul mortului, care vine acolo până la trei zile după îngropare”.

Last edited by ioanna; 16.10.2011 at 12:22:22.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 16.10.2011, 12:30:56
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Lumea de dincolo in cultura populara

Omul, după ce moare, îngerul îi poartă sufletul prin toate locurile pe unde a umblat cu trupul; după aceea se întoarce acasă și se pune pe streașină, unde șade trei zile; în timpul acesta venindu-i sete, zice îngerului: ”Vai, îngere, mult îmi este sete”. Îngerul îi răspunde: „Du-te în casă și bea apă”. Sufletul se duce, dar îndată iese afară și spune îngerului: „N-am băut, căci mi s-a făcut mare scârbă văzând acolo un hoit mare”. (Acel hoit e corpul lui) Atunci îngerul îi zice: „Vezi, în trupul acela ți-ai făcut tu veacul, și abia acum ai ieșit din el”. De acest răspuns, sufletul este mai mult mâhnit” (cf. Inmormantarea la romani, Simion Florea Marian pag.224)

Urmeaza trecerea sufletului în lumea de dincolo, în locul meritat de fiecare. Călătoria are loc după doua scenarii:
- trecerea peste apele, câmpurile ori pădurile care despart lumea noastră de lumea cealaltă (vămi „orizontale”);
- trecerea prin vămile văzduhului; uneori, cele două scenarii se îmbină.

În acest context, rolul cântecelor „de petrecut”, a bocetelor și cântecului „Zorilor” este cel jucat de cunoașterea sacră în culturile antice: ghidarea sufletului pentru a ajunge cu bine în locul de odihnă. Un cântec funerar de o mare valoare este bocetul „de petrecut” din Banat, din care sunt cunoscute câteva variante extinse și extrem de detaliate privind traseul sufletului.

De aici aflăm că sufletul, după un drum spre apus, ajunge la marea care desparte cele două lumi. La malul mării este „bradul zânelor / trecătoarea apelor”, care este rugat să-și întindă vârfurile pentru a putea trece marea. Inițial, bradul refuză cererea, invocând pericolul ca puii șoimului, vidrei și șarpelui, care și-au făcut culcuș în ramurile sale, să sperie sufletul, care să cadă în mare:
„- Eu nu pot întinde,
Să le poți tu prinde
Rădăcini ale mele
Să treci peste ele
Că-min-a-ncuibat
Și-apoi a puiat
Galbănă șerpoane
Ce piere de foame
Nici nu vei gândi
Puii te-or simți
Și or șuiera
Tu te-i spăimânta
În mare-i cădea
Și te-i îneca...”

În final, bradul se învoiește și îl ajută să treacă marea, unde îl așteaptă un nou drum. Pentru început, va întâlni o răscruce străjuită de o salcie. Sufletul inițiat în prealabil va urma drumul din dreapta, unde va trece peste câmpii înflorite. Se va opri să culeagă flori, care îi vor stinge dorul de lumea celor vii. În continuare, va da peste un măr înfățișat ca axă a lumii, la rădăcina căruia va găsi o fântână străjuită de Sfânta Maria, care dă sufletelor să bea din fântână, băutura având ca efect uitarea lumii celor vii.

O nouă etapă în drum va duce sufletul în fața unei răchite care de fapt este tot Maica Domnului, ghid al sufletului spre ultima etapă, „poarta Raiului”, unde acesta va aștepta să i se permită intrarea, ceea ce îi va închide definitiv calea de întoarcere în lumea de aici. Scenariul care cuprinde trecerea prin vămile văzduhului este puternic înrădăcinat în concepția populară, având, însă, o origine clar cărturărească.

Conform surselor folclorice, se povestește că, la încercarea unor îngeri de a deveni egalii lui Dumnezeu, Creatorul a poruncit să fie azvârliți din înaltul cerului. Fiind prea mulți cei care cădeau, la un moment dat, Domnul a cerut ca fiecare din îngerii căzuți să rămână acolo unde se afla. Astfel că unii au căzut sub pământ, în Iad, alții pe pământ, iar alții în diferite straturi ale spațiului dintre cer și pământ.. Cei din urmă au hotărât să facă mai multe vămi, unde să oprească sufletele nevrednice. Fiecărei vămi îi corespunde o anumită categorie de păcate, cei care sunt găsiți vinovați de ele fiind opriți și aruncați în Iad. Numărul vămilor diferă de la caz la caz: după unele opinii sunt 7, după altele 9, 12, 24 sau 99. Cele mai multe texte se pare că vorbesc despre 24 de vămi.

Dacă are loc trecerea cu succes prin vămi, sufletul ajunge la puntea peste Iad, foarte subțire, cât o muchie de cuțit. Aici, în fața sufletului apar o pisică și un câine. Pisica încearcă să împingă sufletul în prăpastia Iadului, în timp ce câinele încearcă să-l ajute la trecere. Dacă sufletul este lipsit de păcate, va reuși să treacă puntea, dacă nu, va cădea în focul cel veșnic. În unele cazuri, mai poate primi un ajutor de la un personaj cu înfățișare de om, căruia sufletul trebuie să îi dea o para, drept plată.

Unele texte vorbesc despre trei părți ale punții spre Rai. În prima parte cad cei foarte păcătoși, în cea de-a doua cei „mijlocii”, iar în partea a treia cei cu foarte puține păcate. Cei care cad în ultima parte, pot foarte ușor să iasă afară din Iad. Uneori, în cursul trecerii prin vămi, sufletul este pus într-o balanță pentru a se verifica moralitate lui.

Așadar, în funcție de meritele sale, sufletul celui decedat ajunge în Rai sau în Iad. Raiul în imaginarul popular românesc ține aproape exclusiv de registrul gastronomic și distractiv. Este o grădină îmbelșugată, plină de veselie, unde sufletele mănâncă din belșug ceea ce rudele au dat spre pomana lor.

Noi la Rai când am ajuns,
Raiul nouă s-o deschis
Dar în Rai ce mai era?
Numai păhăruțe pline,
Date de pe iastă lume
De jur împrejurul Raiului sunt câmpii întinse prin care trece un râu mare numit „Apa Duminicei”.

În Paradis, sufletul își va întâlni rudele și cunoscuții, așa cum spune un bocet:
„Și-ți vor mai ieși
Tineri și bătrâni,
Tot cete de fete
Pâlcuri de neveste
Să te uiți prin ei,
C-or fi și de-ai mei.
Ei când te-or vedea
Bine le-o părea

O colindă bănățeană ne spune că:
„Raiul e ca și-o grădină,
Unde-i ziua tot senină
Și nu-i noaptea-ntunecoasă
Și nu-i soarta ticăloasă.
Câmpurile înfloresc,
Iară munții înverzesc.
Păsările dănțuiesc,
Apele se limpezesc
Și cei buni în veci trăiesc!”

Iadul este prezentat în imagini diametral opuse Raiului.
„La Iad că mergea,
Iadu descuia,
Cu ochii că vedea:
Făclioare stinse,
Mesioare strânse,
Păhărele seci;
Împrejur de masă,
Niște pomișori,
Nu sunt înfloriți,
Negri și pârliți;
Iar prin crăngurele,
Niște păsărele;
Da’ nu-s păsărele,
Ci sunt copilași,
Sunt necreștinați

După alte credințe, Iadul este în interiorul pământului, întunecos, locuit de sufletele celor condamnați și de „viermii neadormiți”. Unii damnați ard în foc, alții sunt mâncați de viermi, alții dansează într-un câmp cu mărăcini. În jurul Iadului se află o câmpie stearpă, ca arsă de foc. Prin această câmpie trece „Apa Sâmbetei”, care se varsă în Iad. Tot în Iad regăsim fel de fel de balauri, broaște râioase, șerpi și alte fiare scârboase. Conform unor surse, sufletele celor damnați stau în Iad doar o perioadă limitată în timp, până își ispășesc păcatele, după care ies și se mențin într-o stare intermediară în așteptarea Judecății finale
O colindă din Banat ne redă amănunțit Iadul:
„Cătră mijloc cine sunt?
Să ferească Domnul sfânt!
Sunt cei răi, în fier legați
Până-n brâu în foc băgați,
Fripți de sete, morți de foame,
Nime din ei nu mai doarme
De dureri, din dinți scrâșnesc
Și nicicând se miluiesc!”

Last edited by ioanna; 16.10.2011 at 12:39:49.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 17.10.2011, 14:02:15
AndreiM AndreiM is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 344
Implicit

As vrea sa adresez problema lui Mos Craciun. Oricat de benefica ar fi idea asta unui copil, parintii prea mult il lauda pe acesta. Cand intrebi un copil, ce se intampla de Craciun? Pai, vine Mos Craciun cu cadouri!
Pai, defapt, de Craciun se naste Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Printre altele, mai e si chestia asta cu Mosu care da cadouri.
Poate vor fi parinti care vor spune ca copii sunt prea mici sa inteleaga asemena lucruri inalte. Eu zic ca nu e adevarat, un copil, inger fiind, intelege mult mai bine decat un adult pacatos ca mine. Ca nu stim noi ce reprezinta cu adevarat Craciunul si semnificatia lui, asta e alta problema!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 17.10.2011, 14:47:09
Theodor_de_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AndreiM Vezi mesajul
As vrea sa adresez problema lui Mos Craciun. Oricat de benefica ar fi idea asta unui copil, parintii prea mult il lauda pe acesta. Cand intrebi un copil, ce se intampla de Craciun? Pai, vine Mos Craciun cu cadouri!
Pai, defapt, de Craciun se naste Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Printre altele, mai e si chestia asta cu Mosu care da cadouri.
Poate vor fi parinti care vor spune ca copii sunt prea mici sa inteleaga asemena lucruri inalte. Eu zic ca nu e adevarat, un copil, inger fiind, intelege mult mai bine decat un adult pacatos ca mine. Ca nu stim noi ce reprezinta cu adevarat Craciunul si semnificatia lui, asta e alta problema!
Exact, si pe mine ma irita profund faptul ca sarbatoarea comerciala a craciunului a inlocuit aproape pe cea adevarata a Sfintei Nativitati... In Occidentul ala conformist, desfranat si penibil, chiar ii zic deja, in murdara limba engleza, "Xmas", abolind pe Christ. Odata, l-am injurat pe un negustoras occidental care imi trimisese o promotie cu Xmas (locuiam in Germania, atunci).
Reply With Quote
  #5  
Vechi 19.10.2011, 10:15:48
romanbun romanbun is offline
Member
 
Data înregistrării: 20.05.2011
Mesaje: 95
Implicit

Felicit initiatoarea acestui subiect! Realitatea nasterii, a mortii, a vietii de "dincolo" nu a fost studiata temeinic nici macar de inteleptii Bisericii, necum de aceia ai stiintei rationale. In lumea spirituala, nevazuta, nu multa lume are acces, iar daca unii incearca sau chiar reusesc, sunt taxati de ceilalti drept nebuni. Experienta populara de mii de ani a "prins" unele din aceste evenimente FIRESTI ale drumului omului prin cele 2 lumi CREATE, vazuta si nevazuta si experientele personale ale unor oameni BUNI la suflet, care au primit dreptul de a vedea aceste fapte, s-a transmis prin viu grai de-alungul anilor. Astept cu nerabdare si alte "povesti", printre care si BASMELE, adevarate initieri in fapte bune ale copiilor.

P.S.
Ce inseamna:
Ce ti-e scris in frunte ti-e pus.
Ce sunt "ursitoarele"
Ce sunt "zanele".
etc...

Doamne-ajuta!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 19.10.2011, 14:08:38
richard_d's Avatar
richard_d richard_d is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2011
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 198
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia Vezi mesajul
Exact, si pe mine ma irita profund faptul ca sarbatoarea comerciala a craciunului a inlocuit aproape pe cea adevarata a Sfintei Nativitati... In Occidentul ala conformist, desfranat si penibil, chiar ii zic deja, in murdara limba engleza, "Xmas", abolind pe Christ. Odata, l-am injurat pe un negustoras occidental care imi trimisese o promotie cu Xmas (locuiam in Germania, atunci).
Asta-i viata si societatea in care traim. Sarbatorile isi schimba denumirile si semnificatiile pe masura ce civilizatia evolueaza.
__________________
It has become almost a cliche to remark that nobody boasts of ignorance of literature, but it is socially acceptable to boast ignorance of science and proudly claim incompetence in mathematics.
Richard Dawkins
Reply With Quote
  #7  
Vechi 19.10.2011, 15:33:16
FlaviusM FlaviusM is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.09.2011
Mesaje: 325
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia Vezi mesajul
Exact, si pe mine ma irita profund faptul ca sarbatoarea comerciala a craciunului a inlocuit aproape pe cea adevarata a Sfintei Nativitati... In Occidentul ala conformist, desfranat si penibil, chiar ii zic deja, in murdara limba engleza, "Xmas", abolind pe Christ. Odata, l-am injurat pe un negustoras occidental care imi trimisese o promotie cu Xmas (locuiam in Germania, atunci).
Si tu crezi ca paganii din antichitate au fost foarte fericiti atunci cand crestinii le-au confiscat sarbatorile?
Reply With Quote
  #8  
Vechi 19.10.2011, 21:27:19
romanbun romanbun is offline
Member
 
Data înregistrării: 20.05.2011
Mesaje: 95
Implicit

Asta-i viata si societatea in care traim. Sarbatorile isi schimba denumirile si semnificatiile pe masura ce civilizatia INvolueaza.
Din pacate noi ne raportam la ce credem ca stim despre crestinism, despre obiceiurile vechi, cu cunostintele noastre(reduse). Ce am fi spus sa zicem acu' 500 de ani, cand nu eram asa destepti, ci mai intuitivi, mai "tarani" si stiinta asta crestina era ca si inexistenta in masa mare de oameni, care se uitau la preot si la picturi si astfel se invatau despre ortodoxia teoretica. Dezvoltarea intelectului uman a dus la atenuarea intuitiei, a facerii "naturale" a binelui, la "complicarea" vietii omului, la nenaturaletea vietii lui si, din pacate, la departare de lumea nevazuta. Vedeti de ce marii calugari "trag" spre ruperea de lume, de traire in isihie...
Aducerea-aminte si trairea obiceiurilor strabune ne "trag" spre cer, spre comuniune cu oamenii si Dumnezeu.
Doamne-ajuta!
P.S.
Colindati ca la tara, nu ca la televizor!
Reply With Quote
  #9  
Vechi 19.10.2011, 21:59:02
Patrie si Credinta's Avatar
Patrie si Credinta Patrie si Credinta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.05.2011
Locație: Ploiesti
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.536
Send a message via Skype™ to Patrie si Credinta
Implicit dacii

se pare ca multe din aceste povesti sunt o consecinta a crestinarii noastre devreme.fara o mitologie bine definita dinainte,se pot resimti anumite elemente trace si grecesti in folclor(cel mai bun exemplu sunt basmele)
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 19.10.2011, 22:42:59
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Credinta populara romaneasca in destin

Citat:
În prealabil postat de romanbun Vezi mesajul
Astept cu nerabdare si alte "povesti", printre care si BASMELE, adevarate initieri in fapte bune ale copiilor.
Ce inseamna:Ce ti-e scris in frunte ti-e pus.Ce sunt "ursitoarele"
Ce sunt "zanele".etc...
Sa le luam pe rand :)


In conceptia populara, credinta in destin si soarta scrisa a omului e puternic inradacinata. “Cum se naște un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numește cartea sorții, nu numai numele, ci și tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi și zicala: așa mi-a fost scris, așa mi-a fost scris în slovele ursitoare.” ( cf. Simion Florea Marian, Nașterea la români)

In Panteonul românesc apar două tipuri distincte de fapturi ale destinului: Ursitoarele, care întâmpină nou-născutul pentru a-i ursi viața în lumea de aici, și Zorile, care hotărăsc plecarea sufletul mortului în lumea de dincolo.

1. Ursitoarele fac parte din fondul precrestin mostenit, fiind bine conturate in mitologia romaneasca a sortii si care imbogatesc tabloul demonologiei populare, alaturi de Iele, Muma Padurii, Sfintele, Stimele sau Zanele Zori.Ursitoarele reprezinta una dintre putinele conceptii-superstitii precrestine care s-au transmis din generatie in generatie la romani, fiind o adaptare a mitului grecesc referitor la cele trei Moira. Românii sunt singurul popor neolatin care nu și-a derivat numele zeițelor destinului de la Moirile grecești și Fatele romane. Prin urmare, dacă termenul Ursitoare a fost necunoscut grecilor, romanilor și vechilor slavi, înseamnă că românii l-au moștenit direct de la geto-daci, strămoșii lor autohtoni.

Moirae ( Ursitoarele ) au fost in mitologia greaca fiice ale lui Zeus si ale zeitei Themis care controlau destinul tuturor oamenilor din momentul nasterii si pana la moarte .Numele lor erau : Klotho , Lachesis si Atropos , fiind descrise ca niste babe urate , reci si neiertatoare . In mitologie , Moira este zeita ce se ocupa de destinul implacabil al oamenilor , ea ne vorbeste despre soarta, destin si platile karmice ale sufletului . Moira inseamna “o parte “ , si ca o personificare , putem spune ca aceasta zeita atribuia fiecarui om soarta lui sau partea cuvenita .



In aspectul ei triplu , ea este cunoscuta ca Mairae ( Ursitoarele ) ce controlau destinul uman , rolul lor a fost atat de puternic incat chiar si zeii , zeitele se temeau de ele . Ele vizitau nou-nascutul timp de sapte zile “ regizand “ destinul , fiind infatisate ca distante, reci , amare , actionand fara mila . Klotho a avut un rol important in mitologie, ea a fost responsabila cu nasterea, inceputul, Lachesis - a doua zeita a fost responsabila cu lungimea vietii , cu masurarea firului vietii, iar Atropos , a fost cea mai mare dintre Moirae si a supravegheat sfarsitul, moartea . Ea este descrisa ca “ inflexibila , inevitabila “ , este “ foarfecele “ care taie firul vietii. Doar Zeus-Jupiter a avut puterea de a salva pe cineva de la o moarte sigura. Aceste Zeite nu au intervenit brusc in viata oamenilor , insusi omul prin actiunile lui, prin libertatea oferita au permis ca aceste zeite sa intervina si sa corecteze destinul .

In mitologia romaneasca, aceste figuri traditionale sunt personificate ca trei fecioare sau zane, care croiesc ursita noilor nascuti in prima noapte a nasterii lor. Au nume sacre, nestiute si nepronuntate de muritori sau poarta numele functiei îndeplinite de fiecare în timpul ursirii: torcatoarea, depanatoarea si curmatoarea sau Ursita (care tine furca si fusul), Soarta (care toarce) si Moartea (cea care curma firul). Local, sunt cunoscute și sub alte nume: Sfinte (Mehedinți), Zâne sau Piaza rea (Vâlcea), Piaza rea, Ursoaie (Hunedoara), Soartea (Maramureș). Locuința lor s-ar afla în cer sau într-o pădure îndepărtată, „Cu locuri curate / De picior neumblate / Cu flori semănate / Și de păsări cântate”. Recuzita cu care vin la ursit cuprinde trei instrumente pentru torsul și tăiatul firului vieții: furcă de tors, fus și foarfecă.

Se spune ca ele se posteaza afara, pe prispă, la fereastra casei sau în casă (la căpătâiul patului în care doarme copilul) sau în jurul mesei si incep sa-i toarca copilului firul vietii: Ursita , tinand o furca in mana pune firul si invarte fusul, sora ei mijlocie, Soarta, il intoarce din caierul prins in furca si-l invarte pe fus, iar cea mai mica, Moartea, tinand in mana o foarfeca, strange firele laolalta si taie firul. Cea mică, care ține foarfeca în mână, ar fi șchioapă. Aceasta hotărăște vârsta pe care o va avea omul la moarte, prin tăierea bruscă a firului tors de suratele sale. De altfel, prin satele vrâncene, expresia „așa a vrut Șchioapa” este auzită și astăzi la moartea oamenilor. Ele ursesc omului soarta, adică ceea ce trebuie să i se întâmple: un plan al existenței de la care nimeni nu se putea abate în momentele de răscruce ale vieții: alegerea soțului sau soției, data și felul morții ș.a.

Cele ursite erau auzite în vis de lăuză sau de moașa copilului. De obicei, lăuza visa și moașa îi tălmăcea visele. Cele ursite la naștere erau un dat sacru, bine exprimat de zicalele românești: „așa mi-e scris”; „așa mi-a cântat ursita la naștere”; „așa mi-a fost dat”. Întrebați dacă data morții ursite la naștere mai poate fi schimbată, bătrânii răspund adesea că „nici doftoru nu o poate schimba” (Cămârzana, jud. Satu Mare).

Pentru a te naste intr-un ceas bun si a primi un destin favorabil este necesar, conform traditiei, sa le indupleci pe cele 3 surori ursitoare prin diverse metode. În a treia zi de la naștere, moașa scălda fătul și lăuza, făcea curățenie prin casă și pregătea Masa Ursitoarelor. Masa țărănească, joasă și rotundă, devenea un altar încărcat cu ofrande, din care nu lipseau colacii/painea, sarea, cana cu vin sau cu apă, obiectele care le sugerau anumite idei de ursit (fierul plugului în satele de agricultori, fluierul în cele de păstori, caietul și condeiul ca să învețe copilul carte etc).

In Transilvania se spune ca, pentru a fi binevoitoare, ursitoarele trebuie sa gaseasca in camera copilului sare, paine si un caier cu lână ,pentru ca firul vietii tors de ursitori sa fie cat mai lung . Pot fi pacalite, caci se poate cerne făină, pe care, după 3 zile si 3 nopti, parintii pot vedea urma pasilor de zane.

In Banat, Moldova si Muntenia, se pregateste „cina ursitoarelor” cu paine, gaini, vin si 3 banuti sau un cutit. Painea reprezinta hrana sufleteasca a copilului, vinul reprezinta sangele Mantuitorului si totodata, legamantul de impacare dintre Tata si intreaga omenire, iar cutitul este arma spirituala cu care viitorul om va indeparta bolile, necazurile si demonii care-l vor incerca. Cand vor vni ursitoarele, vor manca din turta si apoi, cu cutitul in apa, vor prooroci viata respectivului. Asadar, masa ursitoarelor are ca scop imbunarea acestor fiinte mitice, in credinta aferenta ca tot ceea ce ursesc ele noului nascut este pentru totdeauna scris in “Cartea Sorții”, numita si “Cartea Urselor”:

Ce se atinge în special de ursita lor, trebuie să notăm că ea, fie-n bine, fie-n rău, fie orișicum va fi aceea, după ce au rostit-o odată și au scris-o într-o carte, numită Cartea Sorții, nu numai că trebuie să se împlinească, ci ea rămâne veșnică, neschimbată, nimene în lume, afară de unicul Dumnezeu, care e mai mare și mai puternic decât dânsele, de s-ar pune luntre și punte și de-ar întrebuința orișice ar voi, nu e în stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată.”

In Bucovina, moasa pune doar o lumină de veghe, crezandu-se ca aceasta este suficienta pentru a le mulțumi pe ursitoare, făcându-le să-i urzească micuțului o soartă cât mai bună. 8 zile după naștere, părinții trebuie să fie veseli, căci tristețea lor le molipsește și pe ursitoare, iar prorocirea va fi pe măsura umorii lor.

În perioada anchetei etnografice (1972 - 2003), femeile care nășteau la maternitățile din orașe și la casele de naștere din comune așteptau Ursitoarele să vină la spital sau acasă, după externare: „Azi, unele femei după ce vin de la dispensar pun Ursitorile” (Căpâlna, jud. Bihor); „Se puneau trei turtițe cu miere, un pahar cu apă, răchie, vin. Nu se puneau prea multe pe masă ca Ursitoarele să nu stea prea mult timp” (Berzasca, jud. Caraș-Severin); „Unele femei fac și azi Masa Ursitoarelor la spital” (Voineasa, jud. Vâlcea); „Astăzi, ursirea copilului se face la întoarcerea copilului și a mamei de la casa de nașteri. Chiar dacă are copilul la București, tot îi fac Ursitorile aici, acasă” (Buturugeni, jud. Giurgiu) ș.a.

Last edited by ioanna; 19.10.2011 at 22:50:33.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pentru o armonie perfecta intre stiinta si teologie... ClaudiuT Teologie si Stiinta 70 12.07.2011 17:45:27
Despre cultura poporului Canadian patinina34 Stiri, actualitati, anunturi 25 12.01.2009 06:02:11
muzica populara Annamarria Generalitati 0 14.05.2008 20:48:11
BISERICA SI CULTURA urzicuta Despre Biserica Ortodoxa in general 5 22.08.2007 00:59:54