Pacatul

[patinina34]

Pacatul mandriei
[SIZE=3]Despre mândrie [/SIZE]
[SIZE=3]155. Un elev s-a mutat de la o scoala la alta. Dupa ore, colegii sai au ramas sa joace baschet. El a vrut sa joace împreuna cu ei, dar, pentru ca era mic de înaltime, nu l-au lasat. Atunci s-a dus acasa, si-a luat mingea si s-a întors pe teren. Vazându-l cât de bine arunca la cos, colegii l-au rugat sa vina sa joace într-una din echipe. Din primele minute de joc, si-au dat seama ca era cel mai bun de pe teren.[/SIZE]
[SIZE=3]- Sa nu te superi ca te-am tinut pe marginea terenului, dar nu vroiam sa ne strici jocul, i-a explicat un coleg.[/SIZE]
[SIZE=3]Ajuns acasa, baiatul i-a povestit tatalui sau întâmplarea. Tatal i-a spus:[/SIZE]
[SIZE=3]- Spune sincer, te-ai umflat în pene când si-au dat seama ca esti mai bun decât ei?[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, tata, nu aveam de ce. Daca ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la scoala mea veche, ar fi fost si ei mai buni. Nu e mare lucru.[/SIZE]
[SIZE=3]- Dar te-ai suparat ca nu te-au primit de la început?[/SIZE]
[SIZE=3]- M-am întristat putin, dar m-am gândit ca nu are rost sa ma supar.[/SIZE]
[SIZE=3]- Tine minte, întâmplarea de astazi nu se va mai repeta: vei vedea ca de acum ei te vor chema sa joci cu ei. Dar un lucru se va repeta si peste ani de zile. Viata te urca si te coboara: azi esti capitan de echipa, mâine esti rezerva. Azi esti director, mâine esti sofer. Important este sa nu te agati cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia sa fii. Si, indiferent de modul în care te trateaza oamenii, tu acelasi sa fii. Ca oamenii sunt schimbatori: ba te scuipa, ba se pleaca în fata ta daca au impresia ca vor câstiga ceva prin asta.[/SIZE]
[SIZE=3]Un frate l-a întrebat pe un batrân, zicând: "Care este lucrul strainului?". Raspuns-a lui batrânul: "Eu am vazut odata pe un frate strain care a venit la noi în biserica în vremea slujbei. Iar dupa sfârsirea slujbei, a mers în trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa manânce bucate. Iar unii din frati i-au zis: <<Dar tu, frate, fiind strain, de ce faci îndrazneala ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie împreuna cu noi la masa? Scoala-te de la masa si iesi de aici afara!>>. Iar el, auzind aceasta, îndata s-a sculat de la masa si a iesit afara.[/SIZE]
[SIZE=3]Iar alti frati s-au scârbit pentru aceasta si, mergând, iar l-au chemat pe fratele cel strain înauntru si i-au zis sa sada iar la masa. Atunci el îndata a intrat si a sezut la masa, precum i-au zis lui, nimic îndoindu-se sau mâhnindu-se. Si dupa ce a mâncat bucate si s-a sculat de la masa, l-au întrebat pe el fratii, zicând: <<Spune-ne noua, frate, ce gândeai în inima ta când te-au scos afara de la masa? Credeam ca te vei scârbi foarte mult>>. Raspuns-a lor fratele, zicând: <<Nu m-am scârbit, ci eu am pus în gândul meu sa ma aseman cu un câine care, când îl goneste cineva afara, el iese, si când îl cheama, iar vine>>. Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strain". (10-326)[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]

[SIZE=3]*[/SIZE]

[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]156. Un crestin a citit în Filocalie despre rugaciunea lui Iisus. I-a cerut binecuvântare duhovnicului sau sa se apuce de aceasta rugaciune, si acesta i-a zis:[/SIZE]
[SIZE=3]- Îti dau binecuvântare sa spui în fiecare zi cel mult doua ore, dar nu mai mult. Si sa spui si cu gura, nu numai cu mintea.[/SIZE]
[SIZE=3]Observa ca mintea i se linisteste de la rugaciune si, citind ca aceasta este cea mai scurta cale pentru curatirea sufletului de patimi, crestinul s-a apucat sa spuna mai mult, gândindu-se ca va spori duhovniceste. Vreme de câteva saptamâni totul a fost bine. La serviciu era mult mai calm, acasa era mult mai blând si cu sotia si cu copiii. Dar a început sa îl doara capul. Vazând ca durerile nu îl parasesc si ca se simtea din ce în ce mai slabit, omul s-a dus sa vorbeasca din nou cu duhovnicul sau.[/SIZE]
[SIZE=3]- Vezi unde te duce neascultarea? Puteai sa stai cu dureri de cap pâna îti pierdeai mintile. De acum, vreme de o luna, sa nu mai spui deloc rugaciunea lui Iisus. Asteapta sa îti mai odihnesti mintea, ca ai fortat-o prea tare. Crezi ca daca ai fi putut mai mult nu te-as fi lasat? Ar fi fost bucuria mea de duhovnic sa vad ca am înca un ucenic care a sporit pe aceasta cale.[/SIZE]
[SIZE=3]Dupa o luna, crestinul a venit din nou la duhovnic:[/SIZE]
[SIZE=3]- Parinte, îmi e bine acum, nu îmi mai trebuie nici o rugaciune a lui Iisus. Stau cuminte în banca mea.[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, nu e bine asa. O iei de la început, cu grija si cu ascultare. Vezi, cât ai stat departe de mine si ziceai rugaciunea de capul tau, în loc sa urci, ai stat pe loc. Ba chiar ai coborât. Nevointa împotriva ascultarii, asa cum ai facut-o tu, nu are plata. Acum, ca ti-ai împrospatat puterile, trebuie sa fii tare, sa pornesti din nou razboiul împotriva vrajmasului diavol.[/SIZE]
[SIZE=3]Povestesc unii despre un batrân oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamâni mâncând o data în saptamâna. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvânt din Scriptura sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu. Astfel, a zis în sine: "Desi am facut atâta osteneala, înca nimic n-am câstigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi întreba". Si daca a închis chilia, vrând sa plece, a fost trimis îngerul Domnului la dânsul, graind: "Saptezeci de saptamâni ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar când te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvântul". Si acestea spunându-i-le, a plecat de la dânsul. [/SIZE]