Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu vad sa fie nevoie sa te feresti asa de mult de ceilalti. Cred ca mai viteaz ar fi sa te opui ,sa le mai atragi atentia . Dar pentru aceasta ,trebuie sa fii intai cu ei , ca sa ii intelegi si sa capete incredere in tine. In pustie da, e bine sa te izolezi de ceilalti. In manastire da, e bine sa te izolezi de lume,pentru ca ii ai pe frati. Iar daca capeti iubirea in manastire,e bine sa te reintorci la dialogul cu lumea , chiar de esti in manastire, asa am remarcat ca au facut multi sfinti. Au stat izolati si apoi s-au reintors la lume
Dar daca traiesti in cetate ,nu cred ca e nevoie sa te izolezi. Sa suferi de multe ori ,da,ca multi se departeaza de Domnul si au necazuri. Dar sa te departezi tu de ei nu e necesar .
E chiar util sa stai intre oameni caci ai multe de invatat. Nu conteaza,si reiau situatiile oferite de tine,ca stau la cafea la palavrageala cu el,ca stau la birt , ca imi povesteste despre pacatul lui . Important e sa utilizezi aceste experienta pentru a deveni tu mai buna.Caci fiecare om,a venit cu un scop in viata ta,deci nu il dispretui,oricat de pacatos ti-ar parea. Hristos este foarte puternic prezent in orice om care il primesti sau refuzi,si asteapta sa vada ce faci .
Ca tot ai vorbit de reuniunea multimilor,nu poti fi la biserica cu Hristos,rugandu-te catre El, dar sa refuzi sa convietuiesti cu ceialti ,pierzand astfel ocazia de a vedea puterea Lui in actiune in tine. Hristos trebuie sa continue sa fie cu tine si cand ai iesit pe usa Bisericii ,si cand ai iesit pe usa casei ,si cand faci rugaciune citita,si cand faci rugaciune cu inima.
Nu exista nici macar o singura imprejurare in viata ,sau un singur om , care sa nu fie legat de porunca lui Hristos. Indiferent cat de departe par acesti oameni de Hristos, -oricum nu tu ar trebui sa judeci asta ,ci stapanul lor- acesti oameni tot au un rol important pentru tine , pentru ca prin ei te apropii tu de Hristos . Poti sa le zici o vorba buna,sa ii asculti,sa le dai un sfat ,sa le dai o cana cu apa, poti sa le adresezi fie si un gand bun, sa vezi omul din ei chiar sub povara pacatului.

Of Iustin, eu nu dispretuiesc pe nimeni, in fond si eu am pacatele mele . Sa sti ca Hristos nu este prezent in orice om asa cum idilic va imaginati. In om poate fi Hristos dar poate tot atat de bine sa fie si satana.
Faceti o mare greseala de interpretare. Noi trebuie ca tot ceea ce facem oamenilor sa facem ca si cum am face lui Hristos.
Iata un alt exemplu: cunosc o familie de hindusi. sigur, relatiile sociale , umane, de ajutor , intelegere, exista e si normal, insa in acesti oameni nu este Hristos, dar eu trebuie ca in tot ceea ce fac pentru ei , cand au nevoie sau cer, sa fie ca si cum as face pentru Hristos. A intelege aceasta este foarte important. Sigur, cand ei vorbesc dispretuitor la adresa lui Hristos, strambandu-se a scarba cand aud de crestini, nu pot sa nu iau atitudine. De Craciun, ne-au invitat la ei. Pentru ei Craciunul este o sarbatoare fara semnificatie religioasa, doar o zi in care se fac cadouri, se impodobeste casa, se fac chefuri, distractii, cu multa bautura, eventual putin drog. In religia lor se obisnuieste drogul, ca mijloc de a ajuta sa intre mai usor in meditatie. Nu am refuzat invitatia, insa bine nu ne-am simtit.

Eu nu refuz convientuirea cu ceilalti, refuz sa le adopt obiceiurile. Niciodata nu voi sta ceasuri intregi intr-o cafenea cu cineva, palavragind lucruri inutile, doar pentru ca aceluia ii face placere. Sau niciodata nu voi merge in vreun club londonez , sa ma imbat, sau sa ma droghez, doar pentru ca cineva ma invita sa zicem sa ii tin companie. Niciodata nu voi merge cu cineva in Biserica spiritualista crestina de pilda ca aceea are placerea sa ma invite. Niciodata nu voi merge in vreo moschee musulmana, doar pentru ca vecinii vor sa socializeze cu mine.

Daca aproapele meu imi intinde o tigara, refuz sa o iau. Daca aproapele meu imi cere cheia de la casa, ca are o sueta, refuz sa i-o dau.

Sigur, daca vine la mine si imi cere un sfat il dau, imi cere o cana cu apa, o ofer, imi cere o farfurie cu mancare, o daruiesc, vrea sa il ascult , il ascult .
Eu de fapt vorbesc de cu totul altceva. Fi bun, dar nu te lasa infuentat. Acesta este mesajul meu. Si nu fa lucruri rele sub masca unui stindard bun.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Nu conteaza,si reiau situatiile oferite de tine,ca stau la cafea la palavrageala cu el,ca stau la birt , ca imi povesteste despre pacatul lui . Important e sa utilizezi aceste experienta pentru a deveni tu mai buna.

Sună frumos şi, adeseori, exact acesta e drumul spre iad. Cel mai scurt.

[forever...]

În prealabil postat de iustin10

Nu vad sa fie nevoie sa te feresti asa de mult de ceilalti. Cred ca mai viteaz ar fi sa te opui ,sa le mai atragi atentia.

Iustin, te încăpăţânezi în nişte idei sau dileme care nu sunt chiar aşa de greu de elucidat.
Noi trebuie să avem şi discernământ, sau dreaptă socotinţă. Nu să facem erori sofisticate de dragul unei vitejii de faţadă.
Ne opunem ispitei, păcatului, fiecare cum putem. De multe ori ne e mai bine să ne ferim pur şi simplu de ceea ce ne face rău sau ne tulbură. O înţeleg pe Mihaela, a explicat foarte clar contextul şi sunt de acord că nu e de niciun folos, ba dimpotrivă, să stea la taclale despre mantre sau yoga, de exemplu...

Am mai întâlnit ideea că trebuie să fim pregătiţi cu argumente solide în cazul în care vreun iehovist, adeventist etc. ne-ar aborda pe stradă să încerce să ne convingă de anumite chestii, să ne atragă în sectele lor etc.
Eu nici nu aş sta de vorbă cu ei, mai mult de bună ziua, poate. La ce mi-ar folosi?
Dar suntem mulţi ispitiţi de argumentaţiile astea logice, dincolo însă de bunul simţ.

Domnul a spus
„Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia;
2 că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut.
3 De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în cămări, se va propovădui de pe acoperişuri.
4 Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nimic mai mult nu pot face.
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, v'o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi!
6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu;
7 cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat.
11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi,
12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“.

În Sfânta Liturghie ne rugăm (şi) să avem răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Dacă am hrănit, îmbrăcat, cercetat pe aproapele nostru. Nu musai câţi rătăciţi am întors noi la credinţă.

Poate greşesc. Cum am putea întoarce la dreapta credinţă pe cei ce nu vor? Mai ales prin rugăciune... Cu argumentaţie logică, sau timp pierdut în faţa urechilor astupate, nu ştiu...

[iustin10]

Cand nu intelegi care e pacatul tau,il arunci la celalalt.
Celalat e pacatos ca sta la birt si bea(poate nu peste masura), ca sta la taclalale prea mult,ca e adventist, ca e hindus , ca merge in cluburi ,poate ca mai ia si o tigara .
Iata o lume plina de pacatosi ,in care ce face eu, 'credinciosul' ? Slalom printre ei,ca nu cumva sa ma atinga sa imi pateze haina mea curata. Eu tin bine de talantul meu ,il ingrop cat mai adanc,ca sa ajung cu el la capatul cursei . Unde voi preda fericit acest talant Stapinului,si voi constata uimit ca nu a fost de ajuns.Chiar nu intelegeti ca daca nu porti inca 10 talanti dupa tine ,nu ai facut mare lucru in viata asta? Daca nu ti se descopera in CV ca ai sprijinit un betiv, ca ai ascultat un hindus si i-ai zis 2 vorbe despre Hristos, ca nu ai alungat un drogat, ca nu ai facut un adventist sa vada ca ortodoxia nu echiar asa neagra cum ii e prezentata lui ,inseamna ca nu ai facut asa multe in viata . Ai fost corect,ai respectat tot ce trebuia sa respecti,dar nu ai stiut sa iubesti omul,asa cum Hristos l-a iubit.
Nu dogmele ratacite trebuie sa le iubim, caci noi avem un singur Domn si acela e Hrsitos. In fiecare clipa a vietii noastre nu trebuie sa uitam de Hristos .Si bineinteles ca nu il vom da pe El, pentru hinduism , sau pentru alte erezii . Si nu vom renunta la dorinta noastra de a ne curati in Domnul,pentru diversele pacate ale lumii : droguri,lacomie,curvie,betie sau alte rataciri. Chiar asa slabi va simtiti in credinta,incat sa credeti ca asa usor veti renunta la Domnul pentru diferitele tentatii ale lumii?
Dar oamenii rataciti trebuie sa ii iubim,oricat de striviti ar fi de pacate sau de necunoasterea lui Hristos.
Nu stiti oare ca Stapanul nostru a lasat 99 de oi sanatoase ,si a alergat pe munti pentru a gasi o singura oaie ratacita ?Si mai mare bucurie a avut pentru aceea oaie gasita,decat pentru cele 99 care nu se ratacisera.
Eu nu zic ca noi vom intoarce vreodata pe cineva din drumul sau. Pentru aceasta ar trebui sa fim desavarsiti noi insine . Dar putem face niste lucruri :
- Sa imprastiem picaturi de dragoste ,atat cat putem,catre acesti oameni napastuiti si robiti,ca ei sa se intrebe : oare de unde stiu acestia sa se jertfeasca pe sine si sa ne inteleaga ? oare cine este Dumnezeul lor care ii face sa se aplece spre singurateta noastra?
-Sa ne modelam noi insine . Sa invingem repulsia care o avem fata de oameni . Sa ne corecatm egoismul de a ne vedea doar de drumul nostru . Sa invatam sa ne deschidem sufletele catre ceilalti.Sa invatam sa fim combativi si astfel sa ducem mesajul lui Hristos,acolo unde nu ar putea ajunge.
-Sa respectam astfel eforturile Domnului nostru ,care vrea sa secere de unde nu a semanat,si care asteapta pe toti oamenii sa vina la El.

Viata de zi cu zi,printre oameni, e doar o continuare a vietii in Hristos ,si trebuie sa facem cu oamenii ceea ce si Hristos a facut : a ajutat pe cel cazut , a mangaiat pe cel disperat, a dat hrana celui flamand de cuvintele adevarului .
Avem de ales: ori sa stam in manastiri si candela sufletului nostru sa lumineze lui Dumnezeu prin asceza si iubire cu fratii in credinta ,ori sa stam in lume ,si sa luminam intre oameni,pentru ca oameni sa vada lumina lui Hrisots in noi ,si sa laude pe Domnul. Nu e de ajuns sa ne purtam corect,trebuie sa si aducem roada in plus Domnului . Si toate acestea sa nu le facem singuri,dupa mintea noastra ,ci cerand in permananta ajutorul Domnului,sa ne invingem patimile meschine care ne opresc sa ne deschidem catre ceialalti ,si sa ne ajute sa daruim dragoste in jur,nu dupa mintea noastra ,ci dupa harul nestiut al Sau.

Ce mi se reproseaza sunt doar atitudini extreme,care eu nu le-am sustinut: sa adopti credinta celuilalt , sau sa faci pacate impreuna cu celalalt,ca sa ii arati cat de mult tii la el.
Chiar daca faci pacate,caci uneori mai gresesti,trebuie sa te ridici impreuna cu acela care te-a facut sa cazi , si sa vada si acela ca doar Hristos este salvarea noastra , nu eu ,ca prieten neputincios al lui, si nici el, ca obiect al unei dragoste individualiste ce i-o port ,lipsite de Hristos.

[sophia]

În prealabil postat de dobrin7m

Of Iustin, eu nu dispretuiesc pe nimeni, in fond si eu am pacatele mele . Sa sti ca Hristos nu este prezent in orice om asa cum idilic va imaginati. In om poate fi Hristos dar poate tot atat de bine sa fie si satana.
Faceti o mare greseala de interpretare. Noi trebuie ca tot ceea ce facem oamenilor sa facem ca si cum am face lui Hristos.
Iata un alt exemplu: cunosc o familie de hindusi. sigur, relatiile sociale , umane, de ajutor , intelegere, exista e si normal, insa in acesti oameni nu este Hristos, dar eu trebuie ca in tot ceea ce fac pentru ei , cand au nevoie sau cer, sa fie ca si cum as face pentru Hristos. A intelege aceasta este foarte important. Sigur, cand ei vorbesc dispretuitor la adresa lui Hristos, strambandu-se a scarba cand aud de crestini, nu pot sa nu iau atitudine. De Craciun, ne-au invitat la ei. Pentru ei Craciunul este o sarbatoare fara semnificatie religioasa, doar o zi in care se fac cadouri, se impodobeste casa, se fac chefuri, distractii, cu multa bautura, eventual putin drog. In religia lor se obisnuieste drogul, ca mijloc de a ajuta sa intre mai usor in meditatie. Nu am refuzat invitatia, insa bine nu ne-am simtit.

Eu nu refuz convientuirea cu ceilalti, refuz sa le adopt obiceiurile. Niciodata nu voi sta ceasuri intregi intr-o cafenea cu cineva, palavragind lucruri inutile, doar pentru ca aceluia ii face placere. Sau niciodata nu voi merge in vreun club londonez , sa ma imbat, sau sa ma droghez, doar pentru ca cineva ma invita sa zicem sa ii tin companie. Niciodata nu voi merge cu cineva in Biserica spiritualista crestina de pilda ca aceea are placerea sa ma invite. Niciodata nu voi merge in vreo moschee musulmana, doar pentru ca vecinii vor sa socializeze cu mine.

Daca aproapele meu imi intinde o tigara, refuz sa o iau. Daca aproapele meu imi cere cheia de la casa, ca are o sueta, refuz sa i-o dau.

Sigur, daca vine la mine si imi cere un sfat il dau, imi cere o cana cu apa, o ofer, imi cere o farfurie cu mancare, o daruiesc, vrea sa il ascult , il ascult .
Eu de fapt vorbesc de cu totul altceva. Fi bun, dar nu te lasa infuentat. Acesta este mesajul meu. Si nu fa lucruri rele sub masca unui stindard bun.

Am inteles totusi Mihaela.
Din pacate ai nimerit tu peste oameni nepotriviti.
Nici eu nu m-as apuca sa fumez, sau sa beau, sau sa preiau obiceiuri din alte credinte.
Pe de alta parte eu spuneam sa nu vedem in oameni numai credinta.
Deci fiecare spunea altceva. Eu intelesesem ca tu refuzi omul din start numai pentru ca este de o alta credinta.
Dar da, trebuie sa pui niste limite. Sunt oameni si oameni.

Da, aud si eu pe aici multa lume care vorbeste urat la adresa bisericii, care nu cred, altii care parasesc biserica (tot mai multi).
Dar vad pe de alta parte si oameni din alte credinte care ne dau exemplu de cum ar trebui sa fim, mai ales in calitate de crestini, de ortodocsi.

Sa stii ca eu vad, asa cum spunea Ioan-Cezar pe un alt fir ca nu oamenii aceia sunt vinovati, ci parasesc credinta pentru ca ea se indeparteaza de ei, inclusiv prin slujitorii ei.
Spunea Ioan-Cezar ca nu materia e rea ci profesorul care nu stie s-o predea si s-o faca placuta si care nu stie sa se poarte cu elevii.

Sunt oameni care nu se mai simt reprezentati de credinta, care nu mai cred in ea si in Dumnezeu pentru ca nu li se dau niste raspunsuri, niste lamuriri si un ajutor la problemele lor si pentru ca unii oameni fac din sanul bisericii lor fac greseli.

Lucrurile nu sunt asa simplu incredinta si de la indemana oricui sa le inteleaga.

Azi ne spunea parintele la predica urmatoarele (era vorba in Sf. Evanghelie chiar de ceea ce discutam noi aici - lepadarea de sine, sa ne luam crucea si sa-i urmam lui).

1. Lepadarea de sine, spunea parintele, nu inseamna decat sa nu mai facem pacate si sa ne smerim (sa nu fim increzuti).
2. Sa ne luam crucea si urmam lui Iisus inseamna sa ne luam in maini destinul personal si sa credem in Dumnezeu si astfel sa il mai schimbam.

Ne-a povestit despre parintele Teofil Paraianu care era nevazator. Cand a fost intrebat el a spus ca are probleme cu lipsa vederii, ca nu-l bucura, ca-i lipsesc niste lucruri. Nimeni nu poate fi fericit sa fie bolnav, sau handicapat.
Conteaza sa poti sa-ti duci acest necaz, sa-l accepti asa cum este.

Ne-a mai povestit si un alt aspect - un om din parohie si-a pierdut fata si de atunci si-a abandonat credinta. N-a mai putut s-o inteleaga, Dumnezeu i-a dat o durere atat de mare.
Si as spune eu ca aici este problema. Cei din jur, lipsa de iubire si de ajutor.

Cand esti credincios, stii dogma, te duci la biserica si pe urma ti se intampla ceva atat de rau, nu poti intelege.
Aici este ruptura.
Ne spunea parintele ca ni se intampla lucrurile cu un anumit motiv sau scop, dar uneori (de multe ori) noi ca oameni nu putem stii de ce a vrut Dumnezeu asa. Si asta ne darama, mai ales pe cei mai slabi.

In biserica, in afara de a ni se prezenta dogmele si pe Dumnezeu si a-l iubi, mai trebuie sa tinem seama si de om. Sa ne fie aduse mai aproape niste lucruri, sa fim lamuriti, sa fim ajutati si chiar mangaiati.
Dogma in sine nu este asa de palpabila pentru noi. Are si multe duritati si interdictii.

Iata exemple tipice:

1. Sa nu faci avort - nu e bine si nu trebuie facut. Dar ia omul si educa-l sa nu ajunga in situatia de a se gandi la aceasta alternativa. Ajuta-l sa gaseasca alta. A-i tranti legea/regula in fata oprindu-l si de la impartasit, sau alungand-l din biserica nu se cheama ortodoxie.

2. Sa nu te ajuti de metode medicale ca sa faci copii - nu e bine. Dar nu-i tranti omului numai interdictia, cand el este la pamant de durere si-si doreste un copil. Ajuta-l cumva, fa ceva pentru el, gaseste alternative.

Aici sunt multi care au iesit din biserica exact pentru ca ea se opune la anumite tratamente medicale. Pentru multi oameni a le interzice sa faca ceva sa poata avea copii este peste puterea lor de intelegere.

3. I-a murit cuiva o persoana draga (mai ales copil), sau are necazuri mari, probleme. Pai nu-l lasa singur! Nu-i suficient numai sa asculte slujba. Explica-i, lamrueste-l, fii mereu cu el, ajuta sa gaseasca iesire din problema.

Omul trebuie sa vada, sa perceapa, sa simt ca nu este singur si ca Dumnezeu si preotul si dogmele care le aude acolo nu sunt niste lucruri abstracte si reci, indepartate si puse undeva sus pe un piedestal de aur.
Fa-l sa ajunga la ele, sa le simta.

[Mosh-Neagu]

Iustin, am zis ca nu mai intervin, fiindca acolo unde omul se incapataneaza sa dea nuante personale unor principii clare pentru toata lumea, e inutil si chiar riscant sa insisti. Cu tine cred ca am facut doua incercari. Aceasta este ultima, si sa ma ierti ca indraznesc sa ma amestec.
E adevarat, tu pretinzi ca esti dispus sa accepti, sfaturi si idei, dar realitatea este alta, din pacate.
Cine te roaga sa cauti tu, prin proprie alegere, sa indrumi pe calea cea buna pe altii mai slabi decat tine? Nu stim noi cum lucreaza Dumnezeu! Cand cineva are nevoie de sfatul nostru, va aparea in viata noastra pur si simplu. Sectarii bat pe la usi sa faca prozeliti, dar cine-i roaga sa faca asta, Dumnezeu? Unde? Dragoste cu de-a sila, nu se poate. Care vor sa fie printre "cei alesi", trebuie sa decida ei insisi, nu sa-i convingem noi, slabi si ignoranti, total lipsiti de harul acela prin care Cuvantul sa plece din inima si sa se aseze unde trebuie, cum trebuie si sa dea rod bun. Drumul meu este oranduit cumva, iar eu trebuie sa pastrez cararea, nu sa ma abat prin locuri "otravite" pentru a sfida propriile limite, considerandu-ma... vaccinat. Pe langa ca diavolul se amuza de naivitatea noastra, este cu totul penibil sa credem ca l-am putea provoca si sa-l mai si invingem. Ispita vine singura spre noi, nici nu e nevoie s-o cautam. E greu sa-i facem fata, dar e altceva cand vine, nu cand o zgandaram noi, ca si cum am avea putere mai mare si mai ales vre-un merit special...
In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!

Nu inteleg de ce nu spui mai clar ,daca ai vreo observatie ? Tot ce inteleg din mesajul tau,in afara de niste reprosuri vagi,nedetaliate ,e ca nu merita sa le spun altora ce sa faca , sa fac prozelitism cum fac sectanti,si ca as avea prea mult curaj sa trag diavolul de coada.
Dar repet ce am mai scris : Nimeni nu poate schimba pe altul , si nici nu e bine sa pacatuim pentru altcineva . Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
As vrea sa inteleg mai bine atitudinea ortodoxa in mijlocul oamenilor,in situatii ca cele ridicate de voi. Caci acolo cam e un teren gri , nu se spune ce sa facem sau ce sa nu facem. Se enumera niste virtuti sau pacate, dar ni se lasa libertaeta sa hotaram daca o anume situatie e buna sau rea
Ortodoxia e de fapt foarte creativa,caci permite lucrarea vointei noastre alaturi de har,iar cei care se asteapta sa gaseasca peste tot reguli, ce trebuie sa faca sau nu,vor fi dezamagiti . Singura regula e sa iubesti cu adevarat , sa nu te dezlipesti de Hristos, si vei constata uimit o alta lume decat o stiai .

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
.

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

[dobrin7m]

Cand stam de vorba cu cei necredinciosi ne vatamam, nu pentru ca ei sunt necredinciosi ci pentru ca noi suntem inca necopti si vulnerabili. Am vazut oameni care au ratacit pentru ca, increzand-se in cunostiintele si sinele lor au purces la discutii cu ateii, sperand ca ii pot schimba.
De altfel, indemnul de a cauta sa avem prietenii doar cu cei credinciosi este porunca dumnezeiasca inca din perioada vechi testamentara, pe care sfintii apoi au intarit-o ca invatatura absolut necesara daca vrem sa ne pastram pe calea mantuirii. Aceasta nu trebuie confundat cu ajutorul oferit oricarei persoane care ti-l solicita indiferent cine este el.
Trebuie fugit de obiceiurile pacatoase, nu de oameni. este acelasi lucru cu a iubi pacatosul si a uri pacatul.

cine se crede infailibil in mare inselare se afla.

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.

Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.

Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.

Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.

Pina la sfintenie ,eu zic sa incepem cu bazele,sa urmarim deocamdata sa fim oameni,pentru ca la acest capitol chiar putem face ceva . Si ulterior , cu ajutorul harului , putem fi si sfinti,dar asta depinde de Hristos ,si de harul care il va varsa peste noi.Daca harul ne va gasi lucrand in folosul oamenilor,sigur se va simti ca acasa.
Judecata mea, daca asa pare, este impotriva izolarii de ceilalti. Impotriva conceptiei ca ne putem mantui singuri doar in relatie cu Dumnezeu , fara a ne inconjura prin mii de fire si de ceilalti . Impotriva respectarii a jumatate de porunca , aceea de a iubi pe Dumenzeu, dar sa avem o atiutdine de ferire si de judecare fata de ceialalti ,sa nu ii iubim din tot sufletul ,si sa trecem nepasatori mai departe cand ii vedem neputinciosi . Daca judec ceva, judec insasi respingerea si judecarea celorlalti . Iar daca nu fac bine ,dovediti-mi unde gresesc.
Ca judec pe altii ? Dar in primul rand ma judec pe mine .
Eu judec o atitudine,nu o persoana , o atitudine opusa a ceea ce am primit de la Domnul , anume sa avem grija unii de altii si sa ne purtam sarcinile .
Doar cand aud aceasta atitudine exprimata explicit , ma mai linistesc. Cand o aud contrazisa,iau foc.
Si ingaduiti mi sa am si eu mica mea revolta ,caci peste tot acolo unde nu am stiut sau am gasit o parere mai buna ca a mea , am acceptat-o,si am incercat sa ma schimb.
Si cine este orbul ? Oare nu de aceea a venit Hristos, sa nu mai umblam ca orbii,ci sa ne tinem de El ,si sa ne calauzim la lumina ?