De ce nu ne putem bucura de botez la maturitate?

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

”De-i goni fie norocul, fie idealurile, te pândește în tot locul vânturile, valurile”

Practic tu spui că am noroc în ortodoxie când n-am noroc ci ghinion de la binecuvântare și de la plata păcatelor mele nemărturisite aici în viața asta vremelnică.

Așa o fi dacă zici tu. Eu nu știu, eu aș vrea doar să iubesc, să iert și să cred cu cât mai mult dor, sfială și cuviință.
(Nu numai de de 3 ori Doamne ci de 70 de ori câte 7, zilnic )

Ma mir ca citeste si mai si intelege cineva ce scriu (sper conform adevarului divin), iti dai si dumneata seama cum fac oamenii vanduti lumii din orice cate un idol din cele de la Dumnezeu invartosand Duhul Sfant al dreptatii si iubirii in duheul de balta a babiLeului sufletesc intim natural ca sa desfraneze cu satana acceptand sa minta ca cica-i ajuta sa se odihneasca iubirea de sine asa ca un "botez" al focului trufiei la majorat si apoi la fiecare onomastica lumeasca incat capul fiarei ce-si permite mereu sa minta si sa faca rele in sufelt, in intim barul cu bordel din om, trebuie strivit si pus hamuri limbii ca sa nu mai ceara mereu sa bea pierzare si risipire de credinta la umbra idolului cel mare de la loc sfant, umbra placuta a papalacului isisisi pentru ca cica iti da "putere" infailibila, indistructibila, invincibila cand defapt te tareste sa-ti pui semn idolesc pe mana dreapta sau pe frunte ca sa nu ai cica ghinion si sa poti dormi linistit stiind ca FMI-FNI lucreaza pentru dumneavoastra si ca tu nu mai ai nevoie sa ascuti sau sa implinesti vreo porunca, sa lucrezi, sa respecti, sa vrei binele din moment ce odata botezat idolitar la eretici ti se "garahteaza" acolo mantuirea de catre un guru foarte interesat de furtul sufletului din Dumnezeu.

Omul se crede bun daca face pe placul satanei nepricepand ca satana-luxifer insusi e un idol care vrea sa te ia sa te duca sa crezi in idol: "Nu, nu veti muri" oricat nu ascultati, oricat ati pacatui, oricat va permiteti sa mintiti si sa trandaviti in voirea capului natural al sufletului babiLeului intim bar unde se barfeste despre drepti si nevinovati planuindu-se distrugerea pentru orgolii si unde se minte ca cica satana e bun si nu e viclean si desfranat si rau incat te ia si te dezbina de Dumnezeu facandu-te sa semeni cu el-ea-desfranata-idol, adica un om rau facator de rele care munceste toata viata la idoli, om care e defapt raul pe pamant caci esti inrolat ca un porc mistret cu colt de argint in armaghedonul jihadului uslamist in contra Cuvantului, in contra lui Hristos, in contra credintei.

Pe scurt, lucrarea idoleasca satanica din mintea lumii face din orice un "bine", o "intelepciune", o lucrare-lege-invatatura-idoleasca, buna nu pentru tine si pentru Dumnezeu ci buna pentru usuratatea odihnei egoismului iubirii de suflet in sufletul din tine si omul naiv si inselat pentru "darul" acesta blestremat e in stare sa creada in orice minciuna si sa contrazica orice adevar.inchipuindu-si ca intra in pace, in sabat, cand defapt el intra in tihna idoleasca a omului lacom cu inima impietrita si apoi satul de cele bune primite din belsug aici pe pamant se increde in sine si in belsugul satietatii lui ca intrun idol, si cade crezand ca a ajuns si ca urca, cade mult vrand si permitandu-si sa faca rele caci el lucreaza mereu binele propriu lepadand binele aproapelui sfant sau pacatos si lucrarea de credinta ortodoxa de indreptare a vietii care moral iti cere sa-ti faci datoria si sa faci bine si aproapelui, si nu invers pentru idol, tie bine si lui rau sau si lui si tie rau pana la razbunare distructiva.

Cand iti permiti sa minti si sa te bucuri ca prostul de un privilegiu nemeritat intri in noaptea mintii, in somnul pacatului pacatos crezand in idolul schimbarii din bine in rau de parca te-ai schimba din rau in bine caci placerea desfranata a neascultari satanice te imbata cu pierzare in intimbarul tuturor indraznelilor nesimtite ale firii cazute, firii naturale impamantenite, a voirii ascultarii de mandria si semetia egoismului tau trufas, ce se autoindreptateste pe sine ca sa scape mai usor de raspundere, de adevarul Adevarat, de Lumina care-i arata sentimentele, vorbele si faptele rele care ca din reflex, ca din talent vin si se manifesta ca din "Har" incurcand vorbele si propozitiile si sensurile incat ajungi sa mergi ca prostul din gresala in gresala pana la "victoria" finala: lepdarea de Dumnezeu, pic cu pic, chiar aflandu-te in cele mai intime suflete si case ale Tatalui Ceresc, adica ajungi sa fii si tu asa ca altii o spurcaciune a pustiirii, un idol al hulei ascunse, un babiLeu ca un mielut cu doua cornite ce vorbeste ca un balaur din egoism, un nepotist, un simonist, un satanist, un idol desfrnat la loc sfant.

Iar cand esti aratat cu degetelu pentru ceea ce faci, pentru duhul necredintei in Dumnezeu si credintei in idoli, te superi si strigi hotii, negand si nevrand sa -ti dai seama ca tu esti hotul care striga hotii exact ca orice idoli ipocrit ce se cred vesnic.

Altceva inseamna Raiul si botezul, de la Facerea tuturor si a omului pana azi. Nu e un idol al iubirii, credintei si al invartosarii Duhului Sfant! Botezul e lucrarea de infiere a omului de catre Dumnezeu caci omul ca un fiu risipitor a paparsit familia lui cereasca pentru familia pamanteasca a lumii idolitare Egipet-SodomaGomora-Babileu, mancare, desfranre, razbunare pripita, nepricepand ca-si munceste nu pamantul ci pierzarea si blestemul mandriei ca orice pagan satanist ce fuge de binecuvantare ca de ghinion.

[Petru7]

În prealabil postat de Moroco

Ma mir ca citeste si mai si intelege cineva .......

Am citit cu bună credința și nu e nicio mirare dacă ființele înțelegătoare pot să-și comunice între ele adevăruri citite din cărțile sfinte pe care le descoperă ca fiind adevărate cu certitudine practicând drepata credință.

Nu mi-e greu să citesc texte lungi și să caut să pricep adevărul tainic de dincolo de aparanțe.

Îmi dau seama și eu că omul e nestatornic, infidel, laș, trădător, necredincios (mai mult la mine păcătosul mă refer). Deși e botezat creștin el se aseamănă în sufletul său cu ”fetele” desfrânate care au, care dau, care se dau, care se înfiază, care își dau averea, frumusețea, fecioria, sufletul, plăcerile onor tineri grozavi, unor bărbați răi, unor părinți mincinoși, unor conducători teroriști, unor ideologii bolnave, unor idealuri ipocrite, unor duhuri rele viclene amăgindu-se că sunt bune și că devin mai bune prin faptul că se dau.

Dumnezeu a dăruit fiilor risipitori ce și-au stricat viața cu desfrânatele, a dăruit tuturor celor căzuți și care merg spre pierzare, din rău în mai rău o cale posibiliă de întoarcere din iadul făcător de rele, o cale ortodoxă de revenire acasă, acolo unde e bine și frumos, în iubirea și pacea Lui Dumnezeu. Eu cred că prin pocăință sinceră, prin ascultare putem reveni și rămâne acasă primindu-L pe Dumnezeu de Tată, Învățător și Stăpân. E ușor să-L iubim, să ne iubim unii pe alții cu îndreptare și milă și să iertăm.

Cred și fac ceea ce cred, mă dau Domnului cu viața și cu sufletul ca o desfrânată păcătoasă rămânâmd după botez și pocăință un om credincios.

[Moroco]

În prealabil postat de Petru7

Am citit ...................

Nu mi-e greu să citesc texte lungi și să caut să pricep adevărul tainic de dincolo de aparanțe.

Îmi dau seama și eu că omul .... se aseamănă în sufletul său cu ”fetele” desfrânate care au, care dau, care se dau, care se înfiază, care își dau averea, frumusețea, fecioria, sufletul, plăcerile....

...................

Cred și fac ceea ce cred, mă dau Domnului cu viața și cu sufletul ca o desfrânată păcătoasă rămânâmd după botez și pocăință un om credincios.

Lucrarea asta intimă, sufletească, de a da și primi în suflet suflete, de a te da și a primi, de a-și da omul sufletul, mințind că e bun vicleanul căruia se dă cu naivitatea iezilor ce deschid ușa lupului cu limba ascuțită la ursul din poveste așa ca fata vicleană ce se dă oricui e ca o rebotezare, ca o trădare pentru un botez eretic idolesc la fiecare desfrânare. Se dă smerit mândrulețul trădând și înșelâd ca să pară un ”adevăr” mai bun.

Idolismul și păgânsimul vicleniei satanice a rebotezării eretice desfrânate derivă din mai multul mângâierii (unii se mângâie sau se lasă mângâiați chiar cu mai multul celor sfinte).

Mai multul orientat cu viclenie ascunsă spre mai multa desfătare trupească și mărirea egoului neascultător și hulitor te face să-ți pierzi mințile și să uiți tot ce șiai și ce țineai de bun.

Lepădând poruncile și adevărul pentru mai mult și mai mare te semețești și te mândrești ca un pui prea alintat și prea cocoloșit care se crede cineva important și celebru.

Deși îți dai seama că-ți lucrezi pierzarea, nu vrea să mai crezi, nu vrei să mai ști cine e bun și cine e rău deși ști, deși înțelegi, deși ai putea lesne socoti cine e iubitorul și făcătorul celor bune și cine e vicleanul și făcătorul celor desfrânate și rele.

Parcă nu mai poți să recunști adevărul simplu, evidența, nu vrei să iei în seamă și în serios argumentele cinstite, sentimente și vorbe bune, fapte mute și drepte.

Orbit de primirea mai multului ți se inversează sensul de mers pe cale, rătăcești pe căile păgâne, ajungi în drumuri înfundate, te pierzi în călătorii rătăcitoare, intri pe scurtături care nu te scot din impas, care duc spre nicăieri, ajungi în fundături, în capcane, în prăpastie, în haos.

Desfătându-te cu mai multul plăcerileor și răutăților desfrânate, întărit la cerbice în trufia îndoielnică a luxului înălțimilorputerilor funcțiilor și ”virtuților” pe care ți le închipui că le ai din pricina iscoadelor mincinoase care te lingușesc nu mai poți și nu nu mai vrei să mai știi ce e bine, nu mai vrei să crezi urmând ce e drept.

Confunzi pe Hristos cu satana, cu lumea, cu mamona, cu idolii. Greșești prea mult și prea des și prea flagrant inversând sensurile cuvintelor, propozițiilor, frazelor, textelor de luat în serios.

Încurcându-te, îndoindu-te corectezi și recorectezi tot timpul fără să ti se fi poruncit și fără să fie nevoie de îndreptare doar ca să te lauzi și să te încrezi și pentru a fi luat de mai mare, văzut ca mai bun.

Ca să crezi evidența simplă ai nevoie de o tot mai mult, ceri idoli și jertfe la idoli, ceri superstiții, demonstrații, argumente fără număr, ceri semne și minuni.

Nu mai vrei să auzi de iubire. Nu mai vrei să ști să-ți lucrezi iubirea iubind și crezâd, iubind mult și credincios așa ca iubirea înțeleaptă, așa ca Dumnezeu.

Mândria primirii mai multului ca mângâiere alungă pe Dumnezeu și te însingurează iar sufletul ar vrea mereu să desfrâneze mințind și dându-se pe sine sau dându-și sufletul sau bunurile ca o desfrânată oricărui străin, oricărui duh necurat, oricărei ”biserici” eretice, oricărui partid lumesc.

Confundând grija pentru viața veșnică a sufletului cu grija lumească pentru mai mult credinciosul amagitor se înfiază lumii, iadului și răului de parcă s-ar boteza și nu mai poate să știe și să vadă realitatea, că idolilor și ereticilor slujește și nu iubirii Lui Dumnezeu.

E dureros sa iubesti minciuna privilegiilor, e urat sa desfranezi dupa idoli cu credinta, e rau sa nu mai stii Cine e bun si ce e bine.sa faci.

Cel mai rau e sa fi un facator de rele viclean, desfranat si ipocrit. E iadul pe pamant. Dar e intoarcere pentru oricine deci sa nu deznadajduim ci sa ne iubim.

[Demetrius]

În prealabil postat de Moroco

Idolismul și păgânsimul vicleniei satanice a rebotezării eretice desfrânate derivă din mai multul mângâierii (unii se mângâie sau se lasă mângâiați chiar cu mai multul celor sfinte).

La fel ca Petru7 am citit si eu intregul mesaj, insa spre deosebire de el nu prea inteleg cam cum s-ar "traduce" secventa asta boldata din paranteza. Oare o fi un fel de ironie catre cativa hirotoniti, credinciosi (sau forumisti) prea plini de ei insisi?
Desi citezi din postul lui Petru7 ma indoiesc ca ironia i s-ar adresa lui. Atunci oare cui?

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

La fel ca Petru7 am citit si eu intregul mesaj, insa spre deosebire de el nu prea inteleg cam cum s-ar "traduce" secventa asta boldata din paranteza. Oare o fi un fel de ironie catre cativa hirotoniti, credinciosi (sau forumisti) prea plini de ei insisi?
Desi citezi din postul lui Petru7 ma indoiesc ca ironia i s-ar adresa lui. Atunci oare cui?

Nu e nicio ironie si nu ma refer la cineva anume ci fraza ce urma lamurea ce vreau sa zic.

Idolismul și păgânsimul vicleniei satanice a rebotezării eretice desfrânate derivă din mai multul mângâierii (unii se mângâie sau se lasă mângâiați chiar cu mai multul celor sfinte).

Mai multul orientat cu viclenie ascunsă spre mai multa desfătare trupească și mărirea egoului neascultător și hulitor te face să-ți pierzi mințile și să uiți tot ce știai și ce țineai de bun.

Coroborand frazele poti pricepe cum prin mingaierea cu cele sfinte credinciosul nu sesizeaza ca mai multul iti schimba sensul spre cele trupesti placute sufletului tau: mancare si beutura, pacate cu fete frumoase si veselie, judecati pripite cu razbunari crunte.

Mai era ceva de zis, de scris. Altceva. Exista un blestem neinteles in care omul isi tine sufletul tarandu-l din rau in mai rau fara sa priceapa cat rau isi face singur ca prostul.

Din cauza greselilor pierzi (competitia la care participi), lucru care te afecteaza, IN CLIPA URMATOARE cazi in necredinta, deznadejde, depresie, (pentru bani si faima) apoi suferi si te frustrezi, nemultumit minti si te revolti, arunci vina pe altii, pe fata buna si disperi ca ai fost furat si ca iar ai avut ghinion si atunci cu furie si aprindere maxima iute vrei sa te razbuni, ca sa scapi de ghinion te razbuni necrutator hulind cu desfrnari criminale ca sa te racoresti, nepricepand ca iti maresti blestemul in care se afla sufletul tau si ca hulind cu cruzime agresiva si desfrnare vei avea data viitoare si mai mare ghinion nu-ti pasa ca de acolo vine ghinionul si asa incepi sa-ti permiti
toate faradelegile si rautatile.

Asa merge omul rapid din rau in mai rau in sufletul sau direct in blestem caci pierzand sufera pentru dorintele pagane ale mai multei mangaieri mituitoare.

Deci mai multul si ghinionul impreuna cu faptul ca te dai sau dai sau bagi sau ai vrea sa ti se bage desfatari-desfranate inverseaza rezultatul mangaierii Mangaietorului incat in loc sa devi un suflet mai curat, mai bun, mai duhovnicesc tu fara sa-ti dai seama primesti defapt mita ca nebunul caruia i-a rodit tarina adica privilegii, pile, alint nedrept care-ti mareste orgoliul iubirii de sine si pofta de placerile trupesti incat incepi sa-ti permiti cu tot mai mare tupeu un comportament necuvincios, lenes si trufas chiar agresiv si rau.

Pic cu pic trufesti si te mandresti tot mai mult si asa practic iti bagi sufletul in focul blestemului caci trufia e foc strain si ajungi facator de rele pe interior, in suflet, esti iadul pe pamant lovind in Dumnezeu si in nevinovati cu ura ca un USLamist ienicer- mujahedin raspandind cu viclenie minciuni bune pentru seful marelui papalac luptand omul pierzarii ca o fiara pentru pierzarea in care e inregimentat.

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

La fel ca Petru7 am citit si eu intregul mesaj, insa spre deosebire de el nu prea inteleg cam cum s-ar "traduce" secventa asta boldata din paranteza. Oare o fi un fel de ironie catre cativa hirotoniti, credinciosi (sau forumisti) prea plini de ei insisi?
Desi citezi din postul lui Petru7 ma indoiesc ca ironia i s-ar adresa lui. Atunci oare cui?

Idolismul și păgânsimul vicleniei satanice a rebotezării eretice desfrânate derivă din mai multul mângâierii (unii se mângâie sau se lasă mângâiați chiar cu mai multul celor sfinte).

Mai multul orientat cu viclenie ascunsă spre mai multa desfătare trupească și mărirea egoului neascultător și hulitor te face să-ți pierzi mințile și să uiți tot ce știai și ce țineai de bun.

Ti-am raspuns mai sus însă vreau să fac o completare.

Când vorbesc de idol mă refer la idolul E(lume), al cunoașterii prin păcătuire și desfrânări care te semețește în eu prin faptul că-ți permiți să nu asculți , prin căderea în greșeală și prin părăsire a Dumnezeirii din interese egoiste, din dorința de știință, de bârfă, de mai multe mangâieri și desfătări păgâne dar mai mult mă refer la idolul U al lovirii în Dumnezeu prin care te dezbini și te duci în blestem. Acestă lovire împreună cu greșelile, cu nepăsarea greșelilor, cu hula și păcatul desfranarii dă naștere în om la grozavia-mandria-îngamfarea-semeția-trufia idolatriei iubirii de sine a eUlui (U-blestem) interior care se crede un zeUs, un zmeUs, un razboinic uriaș, un goliat, un alexandru macedon, un ahile, un Kasparov, un Ulise, un Bruce Lee, un Rambo, un SuperMan, un Casanova, un agent 007, un Big Blue ReiMan, un cel mai mare razboinic viclean din univers care bate pe oricine și caruia nu-i e frica să lovească inclusiv în Dumnezeu.

Dracii vin și uneltesc, ca să te ia din Dumnezeu pentru ca să te închini la acest satana ”mântuitor” și să te ducă în lume, în barul cu bordel al lumii unde e slăvit acest personaj idolesc și ”statuile” lui celebre, faraonul fanfaron al tuturor faraonilor, marele agresiv batauș, marele al Capone-Capo di tuti capi, marele tiran terorist al lumii, idolul pușcăriilor și străzilor rău famate, idolul hoților, criminalilor și bagabonziilor drogomani, al bordelulrilor și afaceriștilor, al infidelilor și oportuniștilor, al cruzilor și șefilor ticăloși, al judecătorilor corupți și al vrăjitorilor, etc.

Deci idolul U din tine ajută satanismul mincinos și viclean să te ia căci ești de partea puterii lovirii și a nepăsării la stresul greșelilor, a lovirii inclusiv în Dumnezeu.

Din doi ortodocși unul va fi luat, deci 50% din ortodocși și călugări cad în această ispită a idolului babileului Babilonului forței trupești și a vicleniei minții umane ”puternice” a războinicului viclean, păcătos, puternic, invincibil căruia merg de i se închină și i se supun și se pun la dispozitia ordinelor lui trădând și lepădând pe Hristos și pe Dumnezeu.

Oamenii îl cred bun pe acest idol (sânge și carne, oale și ulcele, duh rău și mândrie-grozavă, viclean agresiv și fiară turbată ce se arată blând la început, acest șarpe lup porc de câine pui de cățea) și il admiră și ar vrea să intre în grațiile lui deși toate sentimentele și faptele lui sunt rele și egoiste. Oamenii nu pot pricepe, recunoaște, înțelege că nu e un Dumnezeu ci un satanist, un făcător de teroare și de rele și îl văd ”bun” doar pentru ”curajul” de a lovi cu agresivitate în Dumnezeu. Hulește, lovește, ucide, minte, strică, distruge, bate, chinuie, dă foc, dezbină, uneltește, desfrânează cu multe, pismuiește, fură, pradă, amenință etc... și oamenii îl văd de frică ca pe un idol bun, că ar face dreptate, că ar aduce pacea, că ar asigura echilibrul, că pune oamenii la lucru asigurand prosperitatea. Nu pot să vadă, nu pot fi cinstiți ca să spună că e rău și să nu-l mai idolizeze și să nu-l mai urmeze.

Te IA! Te ia... din Dumnezeu, din unitatea în Hristos și te dezbină, te duce la pierzare.

Asta a pățit și regele Saul lovind în David și în proorocii lui Dumnezeu, și așa a pățit și Saul din Tars, a lovit în Dumnezeu, în primii botezați în Hristos, prigonind biserica.

[Demetrius]

În prealabil postat de Moroco

Nu e nicio ironie si nu ma refer la cineva anume ci fraza ce urma lamurea ce vreau sa zic.

Daca lamurea nu mai intrebam, iar completarea e in aceeasi nota.
Toate cate le-ai scris aduc o lamurire despre cadere, dar nu lamureste despre "mangaierea din mai multul celor sfinte"; din contra, ar rezulta din mai putinul celor sfinte.

Observ insa ca tu pomenesti despre toate caderile la persoana a II-a, ca si cum ele nu au nicio legatura cu tine, ci mai mult cu mine sau cu oricine citeste mesajul si asta intr-adevar n-are cum sa vina din "mai multul celor sfinte" fiindca anuleaza smerenia si, in incheiere, o intareste cand, la iubire, te incluzi si pe tine:

Cel mai rau e sa fi un facator de rele viclean, desfranat si ipocrit. E iadul pe pamant. Dar e intoarcere pentru oricine deci sa nu deznadajduim ci sa ne iubim.

Din cele de mai sus, ar rezulta ca ironia despre mai multul celor sfinte ti-o adresezi atat tie, fiindca tu "pozezi" in smerit dar n-o dovedesti in scris, cat si(indirect) la adresa mea fiindca eu o vad la tine si nu la mine.

[Petru7]

E vorba după câte înțeleg de mai multul mângâierii cu cele sfinte spre cele trupești, spre plăcrile idolești ale sufletului. Mai multul mângâierii cu cele sfinte aduce doar îndumnezeire în om dacă sunt primite și cinstite drept.

Discuțiile sunt frumoase însă învățătura de credință aplicată practic e tot ce contează după botez iar mie mi se pare că mulți nu am învățat elementarul:

Nu poți să faci rău (hulă, blesteme sexuale, lovitură, dezbinare, crimă, viol, agresiune, amenințare, viclenie, bârfă, uneltire, pâră, furt, minciună, denigrare, defăimare, răpire, necredință, deznădejde, trădare, vânzare, dispreț, silnicie etc) lui Dumnezeu și oamenilor care-L caută (sfinților, sfintelor, Cuvântului, Duhului, trimișilor, celor ce ascultă, ce se roagă, celor ce sunt buni, drepților, lucrătorilor, nevinovaților, celor bolnavi sau aflați în chinuri, în neputințe, în foamete, în sărăcie, în umilințe, în prigoane și închisori, văduvelor, orfanilor, străinilor alungați, neamurilor, bătrânilor, celor însingurați, greu încercați etc) și să crezi că faci (sau că-ți faci) un bine, o dreptate, o sfințenie, o aplicare practică a învățăturii creștine, o despătimire, etc, nu poți să ai impresia că aduci o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu sau o mântuire ție sau cuiva de parcă ai împlini ce-ți cere ”iubirea”, ce-i place sufletului - dar divin.

Ăsta îi miezul elementar din toate cărțile de învățătură creștină, ortodoxă. Dacă asta nu ai învățat de la Dumnezeu să crezi și să aplici practic după botez înseamnă că n-ai învățat mai nimic serios să faci respectiv să nu faci.

Nu-L poți iubi pe Dumnezeu și să zici că-L asculți încât să ți se pună pata pe vre-un sfânt sau vreo sfântă sau pe vreun păcătos de-al Lui ca să te răzbuni crezând că faci un bine, un act de credință și iubire. Nu poți face așa căci toată învățătura îți cere să faci exact invers. Să asculți ca să faci binele inclusiv aproapelui din iubire de Dumnezeu!

Putem găsi toate cusururile, neajunsurile și toate păcatele din adâncul întunecat al ființei umane însă dacă învățătura asta simplă și clară nu dovedim că o stăpânim bine atunci e inutilă orice discuție moralizatoare ipocrită căci a continua ”curățirea” presupune a sta cu bârna în ochiul cel drept dorind să scoatem paiul și praful din ochiul aproapelui fără să pricepem că acela e ochiul cel curat al lui Hristos. Nu putem pretinde că vedem bine cât timp în ochiul nostru ipocrit stă la loc de cinste spurcăciunea pustiirii cât turnurile babilonice Phoenix de înalte și de adulate care ne poruncește să vrem și să facem vărsare de sânge, hulă, sex și blestem.

”Pe cele mari să le faceți și pe cele mici să nu le lăsați” (iubirea de Dumnezeu, de sfinți, de părinți, dreptatea, mila...)

Nu poți să vrei să le faci rău celor mai buni dintre noi și să te crezi un botezat creștin care aplici practic învățătura ortodoxă!

Elementarul, miezul e să nu faci tu din drepți, din sfinți niște mucenici, lovindu-i, crucificându-i sau decredibilizându-i! Trebuie să înveți să te abți și să nu-ți permiți să lovești cu... nu mai zic cu ce căci omul e în stare din orice să facă un bolovan dur și ascuțit sau o prăjitură plină cu blestem și venin spurcat și nu o piatră, o pietricică albă, un miez sau o firmitură de pâine!

Nu cred că e bine să cioplim chipurile noastre și ale apropiaților ca să facem din ele niște idoli potriviți cu poftele noastre perverse și rele, cu chipurile cele urâte, turnate, ale turnătorilor antihriști!

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

E vorba după câte înțeleg de mai multul mângâierii cu cele sfinte spre cele trupești, spre plăcrile idolești ale sufletului. Mai multul mângâierii cu cele sfinte aduce doar îndumnezeire în om dacă sunt primite și cinstite drept...

Daca mai multul celor sfinte aduce doar indumnezeire, dupa cum bine spui, atunci e logic ca nu poate aduce si aplecare spre cele trupesti si idolesti. Asta e tot ce-am intrebat; retoric.

[Demetrius]

În prealabil postat de Petru7

Despre ce reîncarnări mai vorbim dacă omul ajuns la stadiul de om încă mai evoluează? În ce stadiu superior se va mai reîncarna din moment ce a ajuns deja la stadiul de ființă umană? Se va reîncarna în supraoameni, în semizei, în zei, în dumnezei, în duhuri (rele ce se dau bune) ? Păi dacă este evoluție la metempsihotici atunci este și degenerare adică învoluție așa că cei ce nu învață din lecția vieții se vor reîncarna după cum susțin ei în stadii de viață inferioară, în viermi, muște, șerpi, viruși, etc, deci există și în teoriile lor cădere. Dacă faci rele și nu înveți în viața respectivă atunci ar trebui să cazi și să degenerezi oricât de evoluat ai fi fost în viețile anterioare. Nu este nicio rea credință a mea față de ei când spun că batjocura asta cu migrația sufletului în tot felul de alte forme de viață nu este o religie de la creator și nici un adevăr, nici o realitate de care nu scapi ci o amăgire. Nu așa se întâmplă în realitate ci reîncarnarea este o teorie amăgitoare inventată de duhurile rele ca să-ți amorțească vigilența și să-i crezi pe cei fraieriți care idolizând Dumnezeirea vor să nu mai asculte și vor să te lași și tu în neascultare pentru beatitudinea necredinței și ideii lor amăgitoare, că iată, nu mori niciodată ci te vei reîncarna în alte vieți până ajugi la stadiul iluminării care va fi starea cea mai superioară, așa ca o stare de viață veșnică unde nu vei mai avea nicio suferință. Crezând în teoriile astea false iubirea de sine din om este pe deplin satisfăcută și mulțumită din moment ce acolo nu te va mai afecta nimic și din moment ce fără să trebuiască să faci ceva oricum ajungi acolo cândva evoluînd. Practic omul se amăgește spunându-și că nu mai trebuie să asculte de Dumnezeu căci oricum îl vor învăța lecțiile cele crude ale vieții. Nu pricepe că viața asta care dă lecții fiind o viață păcătoasă se răzbună pe tine cu păcat ca să te ”învețe” minte și că practic tot de la păcatele vieții păcătoase și de la răzbunarea păcatelor ți se pare că înveți amăgindu-te că evoluezi. Deci în metempsihoză e vorba de evoluția omului spre păcatul ce devine un învățător ”iluminat” care dându-se Dumnezeu sau viață ”sfântă”, ascetică, te silnicește, te terorizează, te târește și ar vrea să te supună mândriei lui egoiste, ca să dai bir, slujire și închinare mândriei minciunii și răutății păcatului ce te lingușește ca să-ți fie păcatul plăcut, nemuritor, un idol puternic, bun și blând, o aureolă ”sfântă” pe capul tău. Toți metempsihoticii ”iluminați” sunt prezentați cu aureolă în jurul capului când defapt aureola o au doar sfinții și drepții, ca dar al dreptei Credințe și al Duhului Sfânt. Necredința, căci metempsihoza este o necredință, nu-ți poate dărui nicio aureolă. Superioritatea dumnezeiască de drept a sfinților umili și smeriți e folosită în teoriile asiatice ascetice spre amăgire și spre amăgirea iubirii de sine cu o superioritate trufașe, deșartă, ”darnică” ce dă orice inclusiv lecții de viață. Dacă vrem lecții de viață numai de la viață atunci ar fi normal să-L credem și să-L ascultăm pe Hristos care a dovedit mai mult ca oricine și ca orice ”iluminat” că este nu numai Calea și Adevărul ci și Viața însăși, căci a trecut fără păcat și fără greșală prin viață și a înviat și a dat sănătate și viață tuturor celor care au cerut și au crezut.

A doua parte am luat-o separat fiindca are unele naivitati, cum ca omul n-ar fi perfectibil caci a ajuns la stadiul de om(!!!), el nu mai poate progresa dar poate regresa impotriva firii(!!!) in viermi, muste..., ca fiind nemuritor se reincarneaza totusi(?!?!).

Omul a evoluat de la stadiul mineral(piatra) la stadiul biologic(celula, planta...) la stadiul zoologic(animal) si, ajuns la stadiul de om primitiv, mai are mult de evoluat pana la sfintenie si la inviere(mantuire).
Omul nu se amageste ca evolueaza fiindca el nici nu stie, el nu e constient deoarece este incuiat la minte, dar el va evolua, va invata, va crede si se va pocai.

Scopul vietii omului pe pamant nu e o viata buna si usoara,ci invierea.(Corneliu Zelea Codreanu).

E drept ca in incheiere amintesti si despre binecuvantarea adusa de Iisus oamenilor ca necesitate a venirii Lui in inertiala realitate ciclica a lumii.