Ce a hotarat Sfantul sinod in legatura cu masonii

[Diana67]

La început, în mod firesc, lojile româneşti se aflau sub obedienţa Marelui Orient al Franţei. În 1869, căpitanul Ştefan Şoimescu reintroduce în Principatele Unite francmasoneria italiană. La 8 septem-brie 1880, se decide înfiinţarea Marii Loji Naţionale a României (M.L.N.R.) care va avea 32 de loji în subordine (26 în România, 4 în S.U.A., 2 în Bulgaria). M.L.N.R. îşi va publica în scurt timp şi constituţia : „Constituţia masonică pentru Regatul României şi Bulgariei” care va fi recunoscută în 1882 de Masoneria Internaţională. Primul Mare Maestru al M.L.N.R. a fost ales căpitanul Constantin Moroiu. Din anul 1883, pătrund în România o avalanşă de rituri masonice şi paramasonice şi o dată cu acestea izbucneşte şi avalanşa certurilor între lojile şi atelierele rivale. Această situaţie a determinat reorganizarea Masoneriei române printr-o altă Constituţie în 1893 .
Pentru a ilustra forţa francmasoneriei române în a doua jumătate a secolului XIX-lea, se impune un exemplu clar. Este vorba despre celebra societate culturală „Junimea”. Ea a fost fondată de T. Maiorescu, I. Negruzzi, V. Pogor, Th. Rosetti şi Petre Carp în anul 1865 ca societate cultural-filozofică. Pe lângă fondatori, din „Junimea” vor face parte M. Eminescu, I. Creangă, I. Slavici, I. L. Caragiale etc. Deschiderea (în zilele noastre) a arhivelor Marelui Orient al Franţei a condus la aflarea faptului că „Junimea” imediat după înfiinţare, devenise o societate masonică! Membrii „Societăţii” făceau parte (în mare majoritate) din loja „L’Etoile de Roumanie”, reapărută la Iaşi în 18 august 1866 şi condusă de George Suţu. Prin anul 1881 gruparea junimistă intră în politică, alături de liberali, reiterând astfel drumul dintotdeauna al Masoneriei: de la o societate cultural-filozofică spre un partid politic. Titu Maiorescu va ajunge, până la urmă, prim-ministru al României .
iniţiaţi la 1866:
Vasile Pogor, presedintele Curtii de Apel, n. Iasi 15 Aug. 1831; Constantin Sutzu, ex-ministru, n. Iasi Iunie 1820; Alexandru Bals, mare proprietar, n. Iasi 5 Oct. 1838; Constantin Cazimir, avocat, n. Iasi 12 Iulie 1827; George Cimara, avocat, n. insula Kephalonia 15 Mai 1834; Emanoil Argyropoulo (fiul domnitei Ralu Caragea), n. Pisa, Italia 13 Aug. 1819; Dimitrie Cozadini, proprietar, n. Chisinău 12 Oct. 1824; Dimitrie Rosetti (Solescu), n. Iasi 16 Oct. 1830; George Assaki, rentier, (scriitorul), n. …; Alexandru Scortescu, rentier, n. Iasi 8 Nov. 1828; Grigore Cozadini, prefect de Suceava, n. 18 Martie 1828; Matei Gane, proprietar, judecător, n. Fălticeni 22 Dec. 1841; Dimitrie Mortun, rentier, primar de Fălticeni, n. Fălticeni 23 Oct. 1829; Vasile Cantacuzino, rentier, n. Iasi 25 Iunie 1816;
initiati la 1867:
Nicolae Sutzu, rentier, n. Iasi 15 Aug. 1840; Alexandru Ventura, ex-prefect, n. Botosani 11 Mai 1840; Nicolae Cantacuzino, ex-prefect, n. Iasi 11 Mai 1828; Leon Negruzzi, procuror, n. Iasi 7 Oct. 1840; Nicolae Gane, judecător, n. Fălticeni 1 Febr. 1838; Grigore Sturdza, general, n. Iasi 11 Mai 1821; Nicolae Mavrocordat, general, n. Iasi 14 Oct. 1812; Alexandru Mavrocordat, colonel, n. Iasi 19 Iulie 1819; Constantin Sturdza (Scheianu), rentier, n. Iasi 15 Aprilie 1799; Teodor Rosetti (Solescu), ex-prefect, n. Iasi 6 Mai 1837; Paul Subin, proprietar, n. în Rusia 10 Iunie 1835; Iacob Negruzzi, doctor în drept, „mare expert” al lojei, n. Iasi 31 Dec. 1841; Petre Palladi, judecător, n. Iasi 1825; George Racovită, avocat, n. Vaslui 5 Nov. 1838; George Exarhu, mare proprietar, n. Iasi 20 Dec. 1841; Mihai Korne, avocat, n. Iasi 17 Oct. 1844;
initiati la 1868:
George Beldiman, proprietar, n. Iasi 20 Dec. 1841; Petre Carp, proprietar, n. Iasi 29 Iunie 1837; Lascăr Iamandi, proprietar, n. Botosani 8 Mai 1827; Scarlat Mavrogheni, proprietar, n. Bîrlad …; Alexandru Sutzu, proprietar, n. Iasi 27 Martie 1837; C.N. Callimaki-Catargi, proprietar, n. Iasi 24 Martie 1830; Teodor Aslan, avocat, n. 9 Iulie 1837; Eugen Voinescu, proprietar;
initiat la 1869:
Jean Ventura, proprietar, n. Iasi 15 Martie 1835. Militari în activitate
initiati la 1866: Nicolae Mavriki, colonel, n. Botosani 19 Ian. 1831; Lascăr Lupu, comandant, n. Focsani 28 Oct. 1820; Ioan Cornescu, colonel, n. Bucuresti 6 Ian. 1824; Constantin Alexandrescu, căpitan de lăncieri, n. Tecuci 15 Febr. 1839; Nicolae Grădisteanu, căpitan de lăncieri, n. Bucuresti 18 Sept. 1837.
initiati la 1868: Constantin Carp, „militar”, n. Iasi 17 Iulie 1835; Teodor Galită, maior, n. Iasi 2 Mai 1834.

[Diana67]

În prealabil postat de Grabriella

Oare asa se explica tradarea si decapitarea amandurora???

e posibil sa fi fost si acesta unul dintre motive dar nu cred ca singurul

[Decebal]

În prealabil postat de lovelife

Procesul verbal al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 1937 privind masoneria

Astea sunt vechi, amice. Acum lucrurile s-au mai modernizat, s-au mai aggiornat.

[Decebal]

Clubul Rotary -o ramură a masoneriei- și-a făcut cuib în Biserica Ortodoxă din România!

http://apologeticum.wordpress.com/20...a-din-romania/

Ce nu ştiaţi despre Rotary Club

http://hristofor.wordpress.com/2008/...e-rotary-club/

[AlinB]

Dincolo de dilema "este sau nu Rotary Club ramura a masonieriei", sa mentionam ca Hristofor e stilist, iar grupul "apologeticum" face doar politica anti-BOR a stilistilor.

Si binenteles, nu au scapat nici ocazia asta sa mai zica o data ca IPS e mason, lucru care nu-l pot dovedi, dar ce conteaza - mica lor audienta de fanatici n-are nevoie de dovezi, doar de "lideri".

[Decebal]

Rotary nu este o ramură oficială a masoneriei dar este una neoficială, discretă şi care este infiltrată de masoni care ţin lucrurile sub control. Nu întâmplător de multe ori propaganda francmasonică este însoţită de propagandă pentru Clubul Rotary şi / sau pentru Clubul Lions, ambele cluburi, în general de oameni (relativ) bogaţi şi bine poziţionaţi în societate, fiind cluburi de manevră ale masonilor şi ale masoneriei. Rotary este de asemenea şi sursă pentru noi potenţiali masonabili şi în general cluburile Rotary sunt infiltrate de cel puţin un mason care veghează în mod discret mersul lucrurilor, aşa încât lucrurile să decurgă conform planului ocult (zis discret al masoneriei). De aceea Biserica lui Christos nu trebuie să aibă amestec cu astfel de cluburi aşa cum nu trebuie să aibă cu francmasoneria. Cel puţin în BOR există reglementări clare în această privinţă date în binecuvântatul sinod de la 1937 şi ale cărui hotărâri sunt valabile până azi şi ar trebui puse în aplicare cu sfinţenie.

Faptul că situl hristofor ar fi stilist nu înseamnă că cele două situri fac politică anti-BOR. Demascarea unor relaţii între elemente ale BOR şi cluburile de inspiraţie masonică rotary nu doar că nu este politică anti-BOR, ci este politică pro-BOR şi pentru sănătatea şi normalitatea Bisericii Ortodoxe Române; mai mult, este politică anti-BOR ţinerea ascunsă a unor asemenea fapte precum "concubinajul" dintre elemente ortodoxe şi elemente masonice sau rotariene, precum este politică anti-BOR condamnarea demascării relaţiilor necuvenite dintre elemente ortodoxe şi elemente masonice / rotariene.

Toată ideologia care stă în spatele clubului rotary este una de inspiraţie masonică şi este în esenţa ei profund para-creştină, ne-creştină şi chiar anti-creştină şi anti-christică, promovând un aşa zis "bine" fără de Christos, în afara lui Christos şi în afara Bisericii Sale.

Soluţia pe care BOR trebuie să o ia în faţa agresiunii rotariene, mascat masonice, este constituire de Cluburi Ortodoxe în care să se strângă oameni avuţi ortodocşi şi care să promoveze filantropia creştină, nu pseudo-filantropia rotariană de inspiraţie iudeo-masonică şi ne-creştină.

[Decebal]

Cuvîntul “francmason” înseamnă zidar liber, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secretă, care poartă acest nume, pentru că în organizaţia şi ritualul ei se serveşte de unelte de care se folosesc zidarii, bunăoară: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc., pe care le interpretează în chip simbolic şi împarte pe membrii ei în grade sau trepte, cărora le dă numele de: ucenici,lucrători sau maeştrii. Îndreptăţirea acestei numiri o întemeiază scribii francmasoni în două feluri: Unii susţin că francmasoneria îşi trage originea de la Hiram, arhitectul temlpului lui Solomon. Numirea de Iachim şi Boaz a celor două coloane din templul masonic, cum se numeau şi coloanele din faţa templului lui Solomon, legenda care circulă printre francmasoni şi se predă ucenicilor la primirea în loja, că adică Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru că el nu a vrut să le spună şi lor cuvântul de ordine al maeştrilor precum şi simbolismul unora din ritualurile masonice, ar fi dovada de necontestat, că aceasta este obîrşia adevărată a francmasoneriei şi că ea era organizată atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca astăzi. Dar, chiar francmasoni mai luminaţi recunosc că această legendă nu era cunoscută în cercurile lor înainte de veacul XVIII, ci că s-a născocit – după toată probabilitatea – spre a se da mai mare însemnătate şi mai mult fast noului înfiinţat grad de maestru. Alţii susţin că obîrşia francmasoneriei s-ar trage de la aşa-zişii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale şi constructori ai domurilor monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat că aceşti zidari nu aveau nimic din organizarea francmasoneriei propriu-zise. Cît despre părerile că francmasoneria ar fi aşa de veche ca şi omenirea şi că deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi cel dintîi mason, sau că ea şi-ar avea obîrşia în misterele religiei grecilor şi egiptenilor, sau în ordinul templierilor sau al crucii trandafirii (roză) etc., acestea nu pot justifica întru nimic numele de francmason, nici întrebuinţarea uneltelor masonice în francmasonerie.

Obîrşia sigură a francmasoneriei datează din 1717 şi ţara în care s-a organizat întîia oara este Anglia. De la introducerea reformei religioase scăzute şi în Anglia, ca şi în alte ţări, zeul credincioşilor şi al comunităţilor pentru înalţarea de monumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare decăderea breslei zidarilor liberi, care nu mai găseau de lucru decît prea puţin. În aceste împrejurări critice pentru ei, Teofil Desguliers, predicatorul reformat al Curţii regale, predicatorul James Anderson şi arheologul George Payne, îşi propuseră să dea breslei zidarilor liberi altă menire şi anume: zidirea unui templu spiritual în inima omului prin cultivarea a ceea ce este „bun, nobil şi frumos”, cu alte cuvinte o moralitate fără religie, deci atee şi întemeiată numai pe raţiune. Patru societăţi de zidari liberi se întruniseră în ziua de 24 iunie 1717, într-un restaurant din Londra, unde puseră bazele societăţii ”of free Stanes Masons” şi consimţiră să urmarească scopul propus de cei trei bărbaţi.

sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/...agoga-satanei/

[Decebal]

Aceasta a fost ziua întemeierii francmasoneriei albastre sau englezeşti, ori începutul lojelor Sfîntului Ioan, cum s-a mai numit ea în amintirea Sfîntului Ioan Botezătorul, a cărui naştere se serbează în ziua de 24 iunie. Ideile masonice au prins repede şi s-au răspîndit cu iuţeală în toate ţările din apusul Europei cîştigînd un mare număr de membrii îndeosebi din pătura cultă a societăţii şi chiar dintre capetele încoronate. Francmasoneria s-a schimbat însă la faţă şi a luat îndată înfăţişări diferite, urmărind alte scopuri, datorită elementului jidovesc care a pătruns în ea cu duiumul şi a aservit-o intereselor lui naţionale. Într-adevăr, evreii, care au pus stăpînirea în toate ţările pe finanţe, industrie, comerţ, presă etc., nu puteau lăsa să le scape din mînă un instrument de dominaţie aşa de minunat cum avea să fie masoneria încăpută pe mîinile lor. Otrava ateista din însuşi embrionul masonic trebuia înteţită şi exploatată în profitul iudaismului. Se amestecă deci, în înăcritul aluat al francmasoneriei principii disolvante din Talmud, din Cabală şi din magie, se dădu simboalelor cultului altă interpretare adecvată noilor scopuri puse mişcării masonice, se introduseră ca termeni de exprimare cuvinte jidoveşti şi francmasoneria fu transformată în curînd în Sinagoga Satanei. Nu numai că se diforma cu totul francmasoneria originală, destul de hibridă de la primele ei începuturi, ci s-au înfiinţat o puzderie de noi şi felurite genuri de masonerie de către isteţii urmaşi ai lui Iuda. Astfel, în anul 1756, evreul Ştefan Morin puse în ordine cele 25 de grade ale masoneriei templierilor şi le introduse din America, unde alţi evrei masoni, ca să poarte venituri mai mari lojelor, le ridicaseră la 33, cum au rămas pînă astăzi. Un alt evreu, celebrul escroc Iosef Balsamo, cunoscut sub numele de Cagliostro (†1795) a înfiinţat francmasoneria coptică, cu 90 de grade, şi a primit în loji şi femei. Alţi trei evrei, fraţii Bedarride din Avignon, au înfiinţat francmasoneria numită Misraim, tot cu 90 de grade şi cu idei cabalistice şi cu totul bizare. Amestecul şi rolul jidovimii în masonerie se vede şi din aceea că fruntea lojelor din toată lumea stau evrei şi numărul cel mai mare al membrilor lor îl formează jidovimea. După obîrşie, francmasoneria nu este, dar, ceva care să impună prin vechimea sa, iar trecutul ei este pătat de crimă şi sînge. În ţările catolice şi mai cu osebire în Franţa, francmasoneria a luptat cu orice fel de arme împotriva Bisericii şi a monarhiei. Enciclopediştii şi mai toţi făuritorii şi capii marii revoluţii au fost francmasoni. Intrigile pe care ei le-au ţesut, calomniile pe care le-au pus în circulaţie şi în genere mijloacele de care s-au servit, ca să doboare pe Maria Antoaneta, vor rămîne totdeauna o pată neştearsă pe numele de francmason.

sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com/...agoga-satanei/

[Decebal]

În prealabil postat de ioanna

Foarte interesante acele procese-verbale ale Sf. Sinod din perioada interbelica, insa nu pot sa nu remarc, cu tristete, amestecul politicului in BO. Nu stiu cand vom scapa de acest cancer care acapareaza biserica.

Adică dumneata încerci să ne spui că osândirea masoneriei la 1937 de BOR este o consecinţă a amestecului politicului în BOR; păi asta este exact poziţia francmasonilor, însă această poziţie a dumitale intră în contradicţie cu faptul că Biserica este Trupul lui Christos. Eu cred că în virtutea acestei constituţii a Bisericii s-a făcut condamnarea masoneriei, iar faptul că acea condamnare din 1937, care este încă în vigoare iar cine nu o respectă încalcă legile după care se guvernează BOR, nu este rezultanta implicării politicului se dovedeşte prin aceea că francmasoneria a mai fost condamnată de alte biserici ortodoxe locale precum şi de Biserica Romană fără ca să existe vreo implicare a unor forţe naţional-socialiste.

[Decebal]

Studiu asupra francmasoneriei

Întocmit de IPS Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului si votat de Sfântul Sinod în sedinta sa din 11 martie 1937

Ce este Francmasoneria?

„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist”. Nu vom începe prin a da o definiţie completă a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizaţia şi diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârşit într-o definiţie.

1. Începuturile Francmasoneriei

Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discuţii. În forma de astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra şi au format Marea Lojă a Angliei.

La 1723 Andersen întocmi Constituţiunile acestei organizaţii pe baza Constituţiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constituţiunile lui Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei.

2. Organizaţia Francmasoneriei

Membrii Francmasoneriei sunt împărţiţi în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu ştiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelaşi grad cu ei. Ştiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numărului gradelor, precum şi al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se împarte în diferite rituri.

Astfel există Francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru. Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşa zisele grade înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însă Francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoţiene.

Gradele înalte şi cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizaţie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau împăratul neîncoronat al lumii.

Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecţie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoşător şi printr-o iniţiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică taine din învăţătura şi misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului”

Alături de această organizaţie, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de preşedinte ajutat de mai mulţi demnitari. Toţi sunt aleşi pe un an de către membrii lojei.