Miscarea Legionara

[antiecumenism]

‎"Pe cine deranjază sfinţenia martirilor din închisorile comuniste? De ce nu trebuie să se afle nimic despre jertfa lor sfântă? Ce ar însemna pentru istorie aflarea adevarului despre ei?Toate aceste întrebari îşi vor afla răspunsul azi 10 martie în emisiunea: "Sfinţii închisorilor", ora 21 pe postul Antena 3. Un reportaj cutremurator ce trebuie văzut de toţi românii dar mai ales de noile generaţii...!"

episodul trecut:

Reportaj cutremurător! Mii de preoţi şi credincioşi martiri, condamnaţi pentru credinţă, au fost ucişi în închisorile comuniste

http://www.antena3.ro/romania/report...te-205499.html

[catalin2]

În prealabil postat de rainrainbow

corect!
si revin cu intrebarea la care nu mi s a raspuns pe alt topic.am gasit o pagina pe net cu zeci de carti despre politica legionara,dar nu au contacte.cum sa fac sa comand macar cateva?
www.miscarea.net (foaie nationala)

Parerea mea e ca miscarea legionara nu a fost ceva bun, era facuta dupa miscarea nazista, care avea la baza credinte pagane celtice si din acele timpuri (Societatea Thule http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Thule ). Zvastica nu avea nimic in comun cu crestinismul, ci cu hinduismul, erau miscari oculte in acea vreme care foloseau simbolul. Scrie ca Zelea Codreanu a avut ideea miscarii atunci cand a fost la Berlin. In acea perioada partidul national avea un grup numit camasile brune, care mergeau pe strazi si bateau trecatorii care nu le placeau, doreau sa instituie un fel de teroare.

[rainrainbow]

În prealabil postat de catalin2

Parerea mea e ca miscarea legionara nu a fost ceva bun, era facuta dupa miscarea nazista, care avea la baza credinte pagane celtice si din acele timpuri (Societatea Thule http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Thule ). Zvastica nu avea nimic in comun cu crestinismul, ci cu hinduismul, erau miscari oculte in acea vreme care foloseau simbolul. Scrie ca Zelea Codreanu a avut ideea miscarii atunci cand a fost la Berlin. In acea perioada partidul national avea un grup numit camasile brune, care mergeau pe strazi si bateau trecatorii care nu le placeau, doreau sa instituie un fel de teroare.

fiecare cu parerea lui si camasile brune le avea Hitler,camasile verzi erau ale lui Codreanu.
Hitler a scris cartile : "noua era:,"noua ordine mondiala","noua rasa","evolutionismul".,iar legionarii au scris despre ei si Dumnezeu,despre inchisorile politice si n plus au si moaste.ar fi interesant sa le citesc si p ale lui Hitler,dar ma preocupa mai mult cartile duhovnicesti.ca e bun ca e rau,asta e viata ...valea plangerii.
toate ideile moderniste de azi apartin lui Hitler,dar el n a avut tehnologia,ca si acum eram snopiti in inchisori de succesorii lui daca avea mai multe posibilitati.problema cu numerologia si cu codul de bare inlocuitor de nume tot de la ei vine.detinutii erau tuatati cu numere,numele disparea si erau strigati pe numere.erau tratati ca niste obiecte/animale.si noi in societate suntem niste numere.adeptii lui Hitler nu cred in Dumnezeu,pun valoare mai mult pe materialism si elimina baza morala si trateaza pe altii ca pe niste obiecte-numere si ei sunt de acord cu noua era.esti liber sa crezi ce vrei,nimeni nu vrea sa ti bage nimic in cap.

[antiecumenism]

În prealabil postat de catalin2

Parerea mea e ca miscarea legionara nu a fost ceva bun, era facuta dupa miscarea nazista, care avea la baza credinte pagane celtice si din acele timpuri (Societatea Thule http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Thule ). Zvastica nu avea nimic in comun cu crestinismul, ci cu hinduismul, erau miscari oculte in acea vreme care foloseau simbolul. Scrie ca Zelea Codreanu a avut ideea miscarii atunci cand a fost la Berlin. In acea perioada partidul national avea un grup numit camasile brune, care mergeau pe strazi si bateau trecatorii care nu le placeau, doreau sa instituie un fel de teroare.

-te inseli miscarea legionara se baza pe crestinism foarte mult,de aceea au si fost martiri si sfinti in temnitele comuniste-pe cand nazismul si Hitler nu aveau nimic de-a face cu Biserica.
-ai citit macar cartile despre cei care au suferit in temnitele comuniste ?

Dumitru Bordeianu-mlastina disperarii

VIRGIL MAXIM-IMN-PENTRU-CRUCEA-PURTATA

Valeriu Gafencu – Indreptar la spovedanie

Valeriu-Gafencu-Sfantul-inchisorilor-cartea completa-1921-1952

Intoarcerea-la-Hristos-de-Ioan-Ianolide

-asculta si tu o emisiune foarte interesanta in care d-l Razvan Codrescu(poet, traducator, eseist) explica foarte bine cum a aparut fenomenul legionar in contextul istoric respectiv:

http://cuvintedintaceri.blogspot.ro/...ie-domnul.html

ai citit CORNELIU ZELEA CODREANU – PENTRU LEGIONARI ca sa vezi cum a aparut miscarea legionara ?

[stefan florin]

În prealabil postat de catalin2

Parerea mea e ca miscarea legionara nu a fost ceva bun, era facuta dupa miscarea nazista, care avea la baza credinte pagane celtice si din acele timpuri (Societatea Thule http://ro.wikipedia.org/wiki/Societatea_Thule ). Zvastica nu avea nimic in comun cu crestinismul, ci cu hinduismul, erau miscari oculte in acea vreme care foloseau simbolul. Scrie ca Zelea Codreanu a avut ideea miscarii atunci cand a fost la Berlin. In acea perioada partidul national avea un grup numit camasile brune, care mergeau pe strazi si bateau trecatorii care nu le placeau, doreau sa instituie un fel de teroare.

miscarea legionara a luat fiinta la mijlocul anilor `20 (1927 mai precis), dupa primul razboi mondial. Erau atunci nazisti in Germania?

[dobrin7m]

"Frânturi de mărturisiri
(pentru coperta din spate sau ca introducere)
Timp de trei ani am scris aceste pagini tensionat, urmărit, singur. Nu le pot reciti. Nu le pot sistematiza.
Sunt bătrân şi bolnav. Nu mai pot lupta, nu mai pot rezista dar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit şi obiectiv, cele ce am trăit, am văzut şi am suferit.
Sunt 16 ani de când ne-am eliberat plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi de statul ateist. Nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public.
Îmi fac o datorie sfântă faţă de lumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-ar ucide pentru această mărturisire de adevăr aş fi fericit dar ei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor şi asta mă înspăimântă.
Am mărturisit adevărul şi numai adevărul. Cred că dincolo de neputinţa mea se săvârşeşte lucrarea lui Dumnezeu. Sunt în deplină pace sufletească, lucid mintal, lipsit de orgolii, încât am putut mărturisi aici fără nici o umbră de modificare a realităţii.
Încercăm să-L vestim pe Hristos cel răstignit în secolul XX. Aici s-au petrecut minuni, aici au renăscut sfinţenia şi martiriul, aici mărturisitorii şi-au dăruit viaţa pentru credinţă. Aici holdele sunt coapte dar culegătorii sunt ucişi. Aici se vrea uciderea sufletească a oamenilor!
Aceste rânduri le scrie un nimeni, un anonim, un bătrân, un proscris şi el, ca şi Calciu, Soljeniţîn, Iacunin cu tot neamul lor. Omenirea trebuie să opteze şi să îndrăznească."
Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide

[dobrin7m]

"Nu ştiu ce se va întâmpla cu aceste mărturisiri şi nici cu mine, dar am fost dator să le scriu. Dacă voi fi arestat şi chinuit, nu voi mai fi eu răspunzător de ce se va petrece cu mine. Eu sunt cel cuprins în aceste rânduri – testament şi cu groază gândesc că aş putea fi mutilat sufleteşte, mental şi volitiv – dar pe acela să nu-l ascultaţi, ci să faceţi responsabili pe torţionarii mei de mutilarea mea.
Mă rog fierbinte să fiu păzit, să nu cad, să mor fără pată, creştineşte iar aceste mărturisiri să găsească suflete curate şi credincioase care să le primească şi prin care să rodească. De aceea această carte se va numi “Document pentru o lume nouă”.
Atâta vreme cât eu voi mai trăi aceste documente să nu se publice, ele pot fi însă folosite ca material documentar, scris aşa încât să nu conducă vigilenţa securităţii până la mine.
Repet, este o mărturisire – o dedic oamenilor. E o modalitate ultimă de dragoste şi de slujire!
Amin"
Ioan Ianolide - Ianuarie 1982

[dobrin7m]

"…Noi am vorbit din plinul vieţii în Hristos, din adâncul celei mai cumplite prigonori, din dăruirea pînă la jertfă. Noi am văzut între noi strălucind sfinţi şi martiri şi de aceea îndrăznim cu contribuţia noastră. Fenomenul religios a fost general dar s-a manifestat deplin în Valeriu, şi noi despre el mărturisim. Deci pe Hristos cel Viu în Valeriu, pe Hristos din secolul XX, pe Acesta Îl mărturisim!
Am avut şansa unor confruntări dramatice pentru credinţă... am cunoscut oameni care au realizat plinul uman, sfinţenia, mucenicia, dar printr-o cernere cruntă...
Am tăria să mărturisesc că sunt un om fericit întrucât am văzut un om în care via, gândea, zâmbea, trăia şi biruia Hristos: Valeriu Gafencu ."

[dobrin7m]

"M-am născut român şi trăind în atmosfera religioasă autohtonă, cu slujbele bisericeşti şi tradiţiile obşteşti ale poporului (colinde, irozi, pomeni, denii, Rusalii, mucenici), cu bunici credincioşi şi o mamă evlavioasă, s-au format în mine sentimentul şi convingerea că Iisus este prezent pretutindeni, că atât în Altar cât şi în suflete oamenii se întâlnesc cu El, că El pluteşte în văzduh cu toţi Îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfinţim şi să ne mântuim.
Relaţia cu Iisus era naturală, familiară şi permanentă, viaţa fiind inimaginabilă fără El. Mi se părea că aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi necontenit. Dumnezeu dădea plinătate sufletului meu. El răspundea necesităţii de curăţie, desăvârşire şi ideal din mine.
Nu am avut o educaţie religioasă şi cu atât mai puţin o instrucţie teologică, ba chiar creştinii şi preoţii pe care i-am cunoscut atunci, cu mici excepţii, puteau deruta şi pe un convins credincios. Pe mine însă nu m-a tulburat nimic, ci mai vârtos am tins spre sfinţenia pe care o simţeam plutind pretutindeni şi care încălzea sufletul meu de copil şi de tânăr. Atmosfera spirituală în care am trăit pruncia a fost eficace în religiozitatea mea de o viaţă întreagă, căci nu instrucţia este esenţială, ci trăirea cu Dumnezeu împreună.
Îmi dau seama că pe atunci chipul lui Iisus era confuz în mintea mea din punct de vedere intelectual, dar intens şi greu în trăire lăuntrică. El era bucurie, era tot ce poate fi frumos, bun şi adevărat şi cuprindea toate năzuinţele mele.
Deci până la majorat am fost un creştin tradiţionalist dar viu, Iisus fiind taina şi izvorul vieţii mele.
Dar Dumnezeu nu voia să mă opresc aici. El voia să-L descopăr pe Iisus duhovniceşte. Aşa se face că la 21 de ani am intrat în temniţă."

[dobrin7m]

"Cei sosiţi eram studenţi, elevi, tineri muncitori şi câţiva tineri ţărani, toţi aparţinând „Frăţiilor de Cruce”, o organizaţie de tineret românesc care îşi propunea să facă educaţie morală şi naţională, fiecare tinzând a se modela pe sine însuşi spre realizarea tipului de erou român - iar român se confundă cu creştin, precum şi noţiunea de creştin se identifică cu cea de român. Eram tineri născuţi prin anii 1920-1930, încât nu am avut niciodată vreo funcţie politică sau publică, deci nici o răspundere pentru evenimentele acestui secol. Aveam convingerea că nu facem politică, ci educaţie. Doream să formăm o elită de înaltă ţinută care să preia în mâinile ei destinele neamului românesc.
Pluteam în oarecare confuzie, căci ne-am format în vremuri de prigoană, fără a avea îndrumători, fără a avea literatură, ci numai un ideal sublim, către care năzuiam sincer sufleteşte şi înaripaţi. Nu cunoşteam nici elita clericală şi nici pe cea politică a ţării. Aveam conştiinţa că nu greşim cu nimic faţă de neam şi ţară, ci suntem loviţi tocmai de duşmanii neamului şi ai ţării. Între noi şi prigonitorii noştri stăteau sufletele noastre curate, nobile, virtuoase şi însufleţite de năzuinţe sfinte. Nu apăram decât un crez, un vis, un ideal, o credinţă." Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide