|
#1
|
|||
|
|||
Cum scap de singuratate?
Nu o sa dau detalii despre mine personal. Sa luam urmatoarea situatie ipotetica. Un adult in varsta de 30 de ani cu o usoara teama de necunoscut si cu o usoara forma de anxietate si cu un complex de inferioritate doreste sa scape de singuratate. Ce este de facut CONCRET? Nu stiu mai multe detalii. Intreb pentru un prieten care nu are internet si doar atat mi-a zis. Daca vreti sa va abateti de la subiect sa stiti ca o faceti degeaba ca nu o sa-i transmit ce i-ati spus.
Ps: Luati seama si la faptul ca sfatul vostru poate fi de folos unui numar foarte mare de oameni. Singuratatea este o problema mai mare decat credeti si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta. In Marea Britanie a fost recent infiintat un minister care are ca scop tocmai rezolvarea acestei probleme. Raspunsul tau poate fi mai de folos decat crezi. Repet, CONCRET! |
#2
|
|||
|
|||
Cum vad eu treaba.
Sunt o gramada de oameni mai singuri ca si tine si cu o problema sunt neputinciosi. Situatie survenita acum cateva zile: https://adevarul.ro/news/societate/v...31d/index.html Oamenii astia mai ales de la tara nu stiu cum sa rezolve treba asta. Societatea asta prapadita ,cu atata putere de tehnologie ,intampina o problema foarte mare. Treptat nu mai este rentabil OMUL. Acum pensionarul,...dar deja vad si omul de rand, ca treptat intra in aceeasi problema. Nu intru in detalii ca termin dupa miezul noptii,dar pot exemplifica. Am vazut zilele trecute pe un site de joburi un anunt de job ciudat. Foarte ciudat mai exact.Era ceva de genul" Caut persoana sa ma ajute sa duc un frigider pana la apartament." Lumea e singura Ioan,lumea e tot mai singura,daca a ajuns sa faca un asemenea anunt. ERa o povestioara care era ceva de genul, un ucenic vine la o manastire iar ucenicul dupa ceva vreme spune ca ce sa faca ca sa fie un ucenic bun. Zice fa-le toate ca si cand ai avea dragoste,comporta-te ca si cand ai face toate din dragoste si dragostea va veni dupa." Vei vedea o revarsare de empatie, ajutand oameni dinastia, care nu au nici un sprijin,nu se stiu sa umble la bancomat,sa le dai incredere sa aprinzi o lumina in viata lor,si vei vedea cum te vor intarii uni din oamenii astia. Domnul sa Iti ajute Ioan!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/ "Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare".-Nelson Mandela |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#4
|
||||
|
||||
Citat:
1. Personalitatea - introvertita, cu temeri, anxietate 2. Context social - care nu favorizeaza socializarea, comunitatea, comuniunea si comunicarea 3. Rezultatul: insingurarea Solutia: Trebuie rezolvate pas cu pas toate cele de mai sus. 1. Psihoterapeut pentru introvertire 2. Sport si alte activitati pentru socializare, creat context 3. Munca pe directiile astea |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Ioan89 inainte de orice ti-as recomanda o carte care imi este foarte draga.Oamenii nu stiu sa o aprecieze, cand am luat-o, am luat-o la pret de sold, vreo 15 lei. Si pana la urma am mai luat trei care le-am daruit. http://www.elefant.ro/carti/carte/ps...tii-93771.html la elefant vad ca e mai ieftina numai 14 lei. E o carte care merita toti banii. Spune la un moment dat de valori ATITUDINALE, adica intalnind o anumita situatie de viata, o suferinta,o incercare , spune despre atitudinea care ai avut-o la acea incercare. Intradevar toti psihologii care i-am citit spun despre valoarea relatiilor sociale existenta lor duce la o buna sanatate psihica. Dupa ce o citesti sa imi spui parerea ta. Doamne ajuta!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/ "Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare".-Nelson Mandela |
#6
|
|||
|
|||
Un fragment din carte la pag 79
Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din
baracă în baracă, mângâindu-i pe ceilalți, dăruindu-le ultima lor îmbucătură de pâine. Vor fi fost puțini la număr, dar ei ne dau îndeajuns de multe dovezi că omului i se poate lua totul, mai puțin un lucru: ultima dintre libertățile umane - respectiv aceea de a-și alege propria atitudine într-un anumit set de împrejurări date, de a-și alege propriul mod de a fi. Și întotdeauna trebuiau făcute alegeri. Fiecare zi, fiecare ceas ne ofereau șansa de a lua o decizie, o decizie care determina dacă te supuneai sau nu acelor puteri ce amenințau să te jefuiască de propriu-ți sine, de libertatea ta lăuntrică; care determinau dacă deveneai o jucărie la dispoziția împrejurărilor, renunțând la libertate și demnitate, fiind modelat după chipul și asemănarea deținutului tipic. Privite din acest punct de vedere, reacțiile sufletești ale tovarășilor de lagăr trebuie să ne apară ca fiind mai mult decât o simplă expresie a anumitor condiții fizice și sociologice. Chiar dacă unele condiții, precum lipsa de somn, hrana insuficientă și alte poveri sufletești, pot să ne sugereze că deținuții erau constrânși să reacționeze într-un anumit fel, la o ultimă analiză ne devine limpede că genul de persoană care ajungea să devină deținutul era rezultatul unei DECIZII lăuntrice, nu doar rezultatul influențelor lagărului asupra sa. De aceea, în mod fundamental, orice om, chiar și atunci când se găsește în astfel de împrejurări, decide ce urmează să devină - sufletește și spiritual. El își poate păstra demnitatea umană chiar și într-un lagăr de concentrare. Dostoievski spunea cândva: „Există un singur lucru de care mă tem: să nu fiu vrednic de suferința mea”. Cuvintele acestea mi-au venit deseori în minte după ce i-am întâlnit pe martirii aceia, al căror comportament în lagăr, a căror suferință și moarte au dat mărturie despre faptul că ultima noastră libertate, cea lăuntrică, nu se poate pierde. Despre ei se poate spune că au fost vrednici de suferințele lor; modul în care le-au îndurat a fost o veritabilă realizare lăuntrică. Tocmai această libertate spirituală - care nu ne poate fi luată – este aceea care dă sens și rost vieții noastre. O viață activă este menită să îi dea omului șansa de a crea valori muncind în mod creativ, în timp ce o viață pasivă, care să îi aducă bucurie, îi oferă șansa de a se simți împlinit contemplând frumosul, bucurându-se de artă sau de natură. Dar există un scop chiar și în genul acela de viață11 care, fiind lipsită atât de munca creatoare, cât și de bucuria contemplării, nu îi lasă omului decât o singură posibilitate pentru un înalt comportament moral, respectiv prin atitudinea pe care acesta o are față de propria-i existență, față de existența ce-i este restricționată de forțe externe. Lui îi este interzisă atât viața creativă, cât și cea de desfătare. Dar nu numai creativitatea și plăcerea au sens. Dacă e ca viața să aibă un rost, atunci trebuie să existe deopotrivă un sens și în suferință. Suferința face parte din viață și este de nedezrădăcinat din ea, precum soarta și moartea. Fără suferință și moarte, viața omului nu este întreagă.
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/ "Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare".-Nelson Mandela |
#7
|
|||
|
|||
Decat sa cada in deznadejde din cauza singuratatii, mai bine cauta ajutor. Un ajutor potrivit este sa mearga la un duhovnic bun, sa se apropie de credinta, sa faca rugaciune zilnic si sa puna zilnic inceput nou pentru ceva folositor. Este nevoie sa socializeze si sa aiba un cerc de prieteni cu care sa comunice, sa mearga in activitati de voluntariat si sa ajute pe altii. Satisfactia de la final ii va coplesi sentimentul singuratatii si la final il va inlocui. Deasemenea, daca este potrivit, ma pot oferi si eu sa il ajut personal prin dialog.
|
#8
|
|||
|
|||
singuratate
simplus, acel prieten se poate alatura unor grupuri care au pasiuni comune, cum ar fi muzica, un cor ceva, o trupa de teatru, o echipa de voluntari, un grup de oameni cu hobby uri comune...
|
|