Am ganduri de hula ingrozitoare

[robertdiaconu88]

Asa este Moroco. Ce nu e cu putinta la noi este cu putinta la Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Numai prin el avem mantuire. El si-a dat viata pentru noi din iubire si ne cunoaste foarte bine cum suntem.
Referitor la ganduri ti-am zis am speranta ca ele vor disparea. Eu am incercat tot ce am putut la nivelul meu. Sunt un baiat simplu de 31 de ani cu sotie si o fetita de 2 anisori. Nu ma pot compara cu cineva care traieste in sfintenie la o manastire de exemplu.
Insa, de rugaciune si credinta in Dumnezeu, Iisus Hristos nu ma las si ma bucur ca, chiar daca nu am scapat de ganduri, mi-am gasit linistea, altfel inebuneam daca o tineam ca la inceputul gandurilor, acum 3 ani; ca si sotia imi spunea ca ea crede ca am sa o iau razna.
Acum gandurile sunt ca niste caini care latra. Ele latra, eu imi vad de drumul meu, pana vor pleca.

[matador]

Doamne ajuta fratilor !

Traiesc aceeasi drama din decembrie anul trecut . Am venit ( mai exact revenit) la Hristos in februarie 2018 odata cu prima spovada adevarata. Toate bune si frumoase pana anul trecut in vara, cand pentru prima data am avut de a face cu aceste mizerii la nivel mental. Cumva le-am facut fata, spovedindu le f des, dar din decembrie am inceput sa fac o obsesie din acest motiv, disperat cumva de faptul ca nu treceau. Stau f prost la capitolul rabdare, nu mi imaginam ca mi se poate intampla asa ceva, si ma simt impartit in 2.
Unul care iubeste pe Domul si vrea sa traiasca pentru EL si altul care "se opune cu indarjire"

Faza e ca nu mai fac diferenta daca e gand trimis sau e din capul meu. Rugaciunea, slujbele, viata bisericeasca toate se desfasoara sub auspiciile " daca vine gandu" ! Am citit tot ce era posibil dsp acest lucru, inclusiv latura medicala a lui si anume tulburarea obsesiv compulsiva ( am luat in calcul si acest aspect). Toti spun sa ignori( atat medicii cat si sfintii parinti) . Ideea este ca aceste ganduri imi iau toata puterea, simt ca urmeaza sa se pogoare foc din cer peste mine ( ca sa folosesc un citat dintr un sfant parinte)

Asta ma doboara : sentimentul de culpa si faptul ca fiind ff dese nu mai stiu daca s obsesii ale mele sau sunt trimise . Nu stiu cum e la altii dar stium cum e la mine. Am momente cand la simt uitat de Dumnezeu pentru faptul ca am in cap asa ceva si ideea ca imi apartin ma distruge pur si simplu. Efectiv, Hristos devenise ratiunea mea de a fi ( si este in continuare)

Stiu ca nu le vreau dar impulsurile alea scurte care imi vin si ma "obliga" sa ma gandesc/sau sunt gandurile propriu zis nu mi dau seama- dupa care ma apuca groaza, deznadejdea, culpa, amaraciunea . Am citit si pe forumuri straine, problema aceasta o au si cei cu tulburare obsesiva- acuma depinde de felul de a fi al omului . Eu sunt o persoana ff sensibila, scrupuloasa etc, probabil aici este si problema. Ce mi s-a parut cumva ciudat a fost faptul ca atat sfintii parinti cat si terapeutii moderni spun la fel : nu le baga in seama, nu te lupta cu ele ca nu vei castiga, lasa-le sa coexiste, etc

Doamne ajuta si mila Domnului cu noi cu toti !

[robertdiaconu88]

Salut nu te mai necaji pentru ganduri. Eu am vorbit cu multi oameni despre credinta si majoritatea oamenilor sunt nepasatori fata de credinta chiar daca le am explicat cat de bine pot eu. Nu vreau sa fiu laudaros, dar un rationament logic ar fi ca noi totusi ne straduim sa facem voia Domnului cum putem noi; deci e mai bine cum suntem noi cu ganduri decat sa te abati de la credinta. Daca tu simti ca sa fi credicios si simti asta din iubire e bine. Dar tu te acuzi pe tine de ceva care nu e vina ta. Gandurile sunt doar niste ganduri, nu te definesc, ele vin si pleaca. Tu trebuie sa crezi in Dumnezeu, nu de frica, ci din propria ta dorinta.

[Demetrius]

În prealabil postat de robertdiaconu88

Salut nu te mai necaji pentru ganduri. Eu am vorbit cu multi oameni despre credinta si majoritatea oamenilor sunt nepasatori fata de credinta chiar daca le am explicat cat de bine pot eu. Nu vreau sa fiu laudaros, dar un rationament logic ar fi ca noi totusi ne straduim sa facem voia Domnului cum putem noi; deci e mai bine cum suntem noi cu ganduri decat sa te abati de la credinta. Daca tu simti ca sa fi credicios si simti asta din iubire e bine. Dar tu te acuzi pe tine de ceva care nu e vina ta. Gandurile sunt doar niste ganduri, nu te definesc, ele vin si pleaca. Tu trebuie sa crezi in Dumnezeu, nu de frica, ci din propria ta dorinta.

Frumos raspuns si datator de speranta si tot spre speranta raspund eu, insa o speranta putin mai dura, cred eu.

Vreau sa spun ca nu tie iti raspund de fapt, ci lui matador, care (mi se pare) este supus unui asalt de ganduri de hula abia dupa spovada minunata din februarie 2018, nu inainte, adica dupa pocainta, iar asta dovedeste(dpmdv) ca inainte de pocainta nu existau gandurile astea fiindca ele erau atunci "reguli" de viata curenta, adica element de zi cu zi.
Abia dupa intrarea lui Iisus Hristos in inima s-au revelat ca hule ceea ce, evident, inainte era viata desarta.
Aceste ganduri de acum isi au originea in amintirea faptelor de dinainte, atunci cand il defineau, chiar daca nu constient; faptele alea le-a facut el si de... "blestemul" lor nu mai poate scapa chiar daca acum nu-l mai definesc.

Te rog sa ma crezi, matador, ca n-am citit nici pe departe tot ce e posibil despre... hule, insa iti spun din proprie experienta ca de "arhiva" faptelor comise nu ai cum scapa pentru ca ele au fost percepute la vremea lor ca sentimente si s-au cuibarit in amintiri adanci. Despre aceste amintiri se pomeneste in pildele Scripturii referitor la "sparturi in zidul cetatii"; spovada nu repara zidul de spartura pe care tu ai permis-o, insa tu vei veghea(mai ales ca acum stii) sa nu se mai repete alta spartura.

Sunt convins(nu-i asa?) sa toate hulele ce te asalteaza sunt din familia faptelor comise, din fantezii inrudite sau asemanatoare sau din "reactia pacatului" la pocainta . Acum e mai greu de luptat cu ele fiindca ai sperante inchipuite ca vei fi la fel ca inainte, ceea ce nu se mai poate. Inainte nu aveai decat tentatii si slabiciuni, acum mai ai si asalturile amintirilor care atunci ti-au placut.
Inainte erai curat si totusi ai cazut, chiar daca ai fost botezat si ai stiut de invatatura lui Iisus Hristos, insa acum ai primit in inima botezul Duhului Sfant, mai tarziu, asemenea fiului ratacitor, dupa cum spune Scriptura:

5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.(Fap.Sf.Ap.1,5)

Acum obisnuieste-te cu gandul ca nu mai poti fi cel care ai fost, insa poti fi mai intelept fiindca ai cunoscut pacatul si,prin taina spovezii, ai primit puterea Duhului Sfant, Care este asaltat de frustrarile pacatelor marturisite; n-ai ce face, vei trai cu ele "in spinare", poate rabdarea ta le va mai diminua intensitatea.




P.S. Ce sunt acele "ganduri trimise"? N-am mai auzit.

[matador]

Intr-adevar, gandurile de hula sunt din "arhiva" trecutului pacatos desfranat, vorbire murdara, etc.
Dupa ce m-am intors la Hristos cu convingere spre o viata intru El acestea au fost luate cu mana cum s-ar zice. De exemplu daca imi venea sa injur ceva ma oprea desi intentia exista, am sters de buna voie si fara regrete toata pornografia din pc de care am fost dependent si am renuntat la fel de buna voie si la toata viata de dinainte fara sa am vreodata vreun regret, chiar ma gandeam serios in urma discutiilor cu duhovnicul meu, sa aleg calea monahala. Toate acestea timp de 1 an jumate. Spovedanie lunara aproape, Sf liturghie tot ce tine de viata crestina. Minunat adica !

De anul trecut din toamna-iarna parca s-a intors trecutul, au reaparut poftele desfranate, vorbele murdare la nivel de hulire, batjocura si f multe altele ce nu credeam sa traiesc vreodata. Parca sunt 2 persoane intr una : unul cel care vrea sa urmeze lui Hristos si celalalt care saboteaza tot: rugaciune, liturghie, cugetare,etc. Din acest motiv, datorita amaraciunii, deznadejdii etc cred ca am dezvoltat si o obsesie pe acest segment, din acest motiv am spus ca nu stiu daca sunt ganduri "trimise" cum spun sfintii parinti ca nu sunt ale crestinului sau sunt ganduri plasmuite de mintea mea deoarece sunt ff dese si nu numai cand particip/practic viata crestina. Simt in mine 2 firi : una care iubeste pe Hristos si alta care huleste. Sunt ca niste impulsuri mentale de a ma gandi la mizeriile astea si dupa ce o fac cad in amaraciune si deznadejde.. plang si disper si apoi iar o iau de la capat ma ridic si tot asa. Totul se petrece la nivel mental si nu fac diferenta daca eu gandesc asa, adica sunt ale mele gandurile, sunt din tagma trecutului meu, dar in acelasi timp le urasc din suflet si mi-as da ani din viata sa nu le mai am. Am momente cand efectiv nu ma pot ruga , citi etc din cauza gandurilor si impulsurilor astea efectiv nu mai suport ce gandesc si ca il supar pe Hristos. Practic ma duc la vale fara voia mea, asta e senzatia ! La orice patima pot pune stop, asta ma doboara

Asta cu "nu le lua in seama, ignora-le etc" nu fct . Cand imi vin/ imi trec prin minte/le plasmuiesc eu ( nici nu mai fac diferenta, ma repet) nu mai sunt om cel putin 1h-2h, simtamantul ca i-am intors spatele lui Hristos ma arunca la pamant si in iadul deznadejdii.

Dupa care imi revin pana in momentul in care istoria se repeta si tot asa....

Doamne ajuta si mila Domnului cu noi toti !

[robertdiaconu88]

Salut! Am descoperit recent un site in care o fata care este si psiholog si este si credincioasa a descoperit cum sa scapi de gandurile de hula si explica si de ce. Siteul se numeste www.scrupulosity.com, deoarece scrupulosity este fenomenul obesiv specific credinciosilor care se confrunta cu gaduri de hula, obscene, etc.

Recomand si celor care nu stiu engleza sa traduca si sa citeasca aceasta pagina: https://scrupulosity.com/help-for-scrupulosity/

Acest psiholog a suferit de ganduri nedorite de hula timp de 11 ani pana sa se vindece si inca este credincioasa. Ea a gasit in bibile multe pasaje fac referire si ajuta oamenii cu aceasta problema. De exemplu, dupa toate suferintele prin care a trecut Iov deoarece voia sa stie tot, Dumnezeu l-a intrebat de ce a facut asta si el a raspuns simplu si genial: Nu stiu! De aici rezulta ca Dumnezeu nu doreste ca noi sa sa fim atotstiutori. Aceasta este numai o mica parte din articolul de mai sus, unde scrie ca si regele David avea astfel de probleme si ca problemele trebuie lasate pe seama lui Hristos. In articol este prezentat un pasaj din psalmii lui David unde spune ca David nu se lupta cu dusmanii nevazuti si spune ca Dumnezeu pregateste o masa pentru el in fata dusmanilor.

Yea, though I walk through the valley of the shadow of death,
I will fear no evil;
For You are with me;
Your rod and Your staff, they comfort me.

You prepare a table before me in the presence of my enemies;
You anoint my head with oil;
My cup runs over.
Surely goodness and mercy shall follow me
All the days of my life;
And I will dwell in the house of the Lord forever.

In articol spune cand gandurile vin sa nu incerci sa despici firu in patru de ce vin de unde vin... si percepi gandul apoi sa nu te chinui cu semniticatia, ci sa incerci sa gasesti emotia din spatele gandului ca acolo e problema care te supara, faptul cum te simti cand vine gandul. Eu de exemplu ma simt scarbit si rusinat. Apoi dupa ca identifici emotia sa iei gandul si sa iti imaginezi ca stai la masa cu Pastorul nostru, Dumnezeu. Duci gandul acolo iti iei masa in pace, nu te mai lupti tu cu gandul si lasi treaba asta pe seama lui Dumnezeu, Tatal nostru. Sunt mai mult chestii in articol.

Aceasta psiholoaga explica si de ce este foarte grea terapia pt aceste ganduri si de ce daca te duci la psiholog nu reusesti sa scapi de ele pentru ca ei fac terapie care constra in infruntarea gandurilor in mod direct. In aceasi masura daca incerci 100% pe calea bisericii nu reusesti sa scapi pentru ca cu cat de rogi mai mult sa scapi cu atat iti vin mai multe ganduri deoarece tu incerci sa controlezi ceva ce nu poate fi controlat. Esti ca un copil suparat de alti copii care isi bat joc de tine. Cu cat arati le arati ca te supara vorbele lor cu atat ei rad si mai mult de tine. Eu am locuit in Anglia si acolo cand copii rad unii de altii, cel care este victima batjocorilor spune: sticks and stones can break my bones, but words can never hurt me. Adica betele si pietrele ma pot rani, dar cuvintele niciodata.

In fine este mult de discutat. Cititi articolul de mai sus si daca aveti voi si alte solutii postatile aici.

Doamne ajuta!

[matador]

Multumesc din suflet, tuturor pentru feedback

Problema mea nr 1 este culpa. Cata vreme exista aceasta nu prea ma vad iesit din bucla..

Am citit despre scrupulosity, problema mea asta a fost: am analizat gandurile, le-am disecat, am cautat sens si semnificatie si am pus 1000 de intrebari despre ce o mai fi si asta si probabil d asta am ajuns in acest punct.

Efectiv n-am avut puterea sa nu-mi pese si am cautat raspunsuri si cautand raspunsuri am dat in alte ganduri si mai teribile si tot asa din acest motiv spun ca am dat-o in obsesie deja.

Asa este, nu dispar ,, tu trebuie sa nu le mai dai atentie, dar atata timp cat imi provoaca anxietate, culpa, sentimente de deznadejde etc e greu sa stau linistit cu obsesiile astea in cap. E de-a rasu plansu : practic urasc ceva, imi face rau crancen dar ma prinde de fiecare data, sunt chestiuni de milisecunde practic.

Am citit multe din sfintii parinti referitor la hulire, au fost si care au stat ani de zile, au ajung aproape de disperare cu ele, dar acum sa fim sinceri , cred ca mai degraba problema a devenit una ce tine de tulburare ceva obsesie.

Si ceva mandrie ca este inacceptabil sa ajung in situatia asta eu, deznadejde privind mantuirea in aceste conditii si multe altele.

[robertdiaconu88]

Salut. Ma bucur ca ti-ai dat seama despre ce se intampla. E o treaba complexa si nu tine numai de credinta 100% ci este si o problema de obsesie pentru persoanele care se procupa prea mult fata de lucrurile neinsemnate. Eu am inceput sa ma simt mai bine si asta iti doresc si tie. In primul rand sa te gandesti cum ar fi viata ta daca nu ai mai avea aceste ganduri si sa aplici toate sfaturile de pe scrupulosity.com . Pana la urma Domnul doreste sa ducem o viata linistia si fericita ca sa il putem sluji in pace. El ne iubeste si vrea sa facem voia lui din iubire, nu din frica. Sper ca si tu, si eu si toata lumea care sufera din pricina acestor ganduri sa ne gasim linistea si menirea in viata. Ca daca stam sa ne facem singuri viata amara si devenim paranoici, cine o sa abia grija de sotiile noastre, de copii nostri?

Doamne ajuta tuturor!

[Moroco]

N-aș vrea să vă jignesc, dar sunteți ca niște babe plângăcioase și neputincioase care nu vor să știe, nu vor să vadă, nu vor să mai lupte, nu vor să mai creadă.

Gândurile nu trebuiesc lăsate să vă chinuie ci ele trebuiesc biruite. ”Biruiți lumea!” a zis Hristos ”căci Eu am biruit lumea”. Hula vine din mărirea ipocrită, din frustrare furioasă, din ghinion, e frustrarea gândurilor oamenilor care ar vrea să te închini oamenilor în loc să te închini Lui Dumnezeu. Domnul l-a mustrat pe sf. Petru pentru că mereu gândea gândurile oamenilor, gândurile lumii, iar gândurile oamenilor sunt hule la adresa lucrărilor Divinității.

În mod normal orice om cinstit și corect vrea să-L cinstescă pe Dumnezeu prin cei ce-L ascultă, pe drepți, pe buni, pe muncitori, pe ascultători, pe silitori, pe curajoși, pe iubitori... asta vrea persoana ta cinstită, serioasă, vrea să fie și el un drept și un supus Domnului. Cealaltă persoană lumească nu vrea și nu te lasă să te închini lui Dumnezeu, vrea să te închini idolilor, lumii, ție însuți ca unui idol ca să păcătuiești în mod liber fără constrângeri și dacă nu accepți te hulește, urăște, se răzbună pe Dumnezeu... asta e persoana care se închină și slujește lumii și dorește păcate și comodități ca să parvină la privilegii și se scapă de Dumnezeu și nu se scapă de luxifer-satana-lumeu.

E un fel de schizofrenie, de doi oameni într-unul. Unul vrea să se facă slujitor Domnului și să se închine Lui prin tot ce e drept ca să se integreze în iubirea sfântă, divină, smerită iar celălalt vrea să fugă de lucru, de sarcini, de adevăr, de lumină ca să se închine poftelor și răutăților lumii și să se bucure din minciună și batjocură.

Problema e deci de închinare. Soluția e simplă și se poate deduce din poruncile Domnului: Când dorești, când vrei, când simți închină-te mereu Domnului și împlinește porunca iubirii și pocăinței și nu te închina lumii și eurilor ei celebre care te silnicește să te închini ei, s-o urmezi și s-o lauzi pe ea pentru religiile și cruzimile ei.

În asta constă sursa gândurilor de hulă: te potrivești cu păcatul lăsându-te mituit cu mângâieri satanice trufizante pentru putoreală, mâncare, femei, răzbunare și te înfurii pentru mângâieri mituitor înălțătoare de sine ca să te închinii lumii și răutăților pismașe prin care parvii în loc să te închini Domnului. Tot așa te și pocăiești ca prostul, te pocăiești lumii și democrației în loc să te pocăiești teodemocrației, în loc să te pocăiești Domnului sau slujitorilor Domnului. ”Lumea iubește ceea ce este al ei, pe oamenii din ea, iar sfinții nu mai sunt din lume” așa că cei ai lumii (chiar creștini) îi va hulii pe drepți și va lupta contra lor chiar fără să vrea și fără să-și dea seama.

Nu abandonați și luptați și biruiți lumea și gândurile ei murdare căci Cain n-a vrut să le biruiască și a căzut: ”Vezi că bate la ușa ta gândul rău dar tu caută și biruiește-l.” N-a putut lupta Cain și l-a ucis pe fratele său Abel căci s-a lăsat ca omul dominat de slăbiciuni, de neputință, de necredință, de minciună și ipocrism și a făcut răutatea susținând că nu știe ce face.

Hula ucide ceva mai rău ca trupul, hula ucide pe Dumnezeu, ucide Duhul Sfânt, iubirea, sfințenia, dreptatea, ascultarea, pacea, liniștea sufletească, mântuirea, credința, speranța, comuniunea, sinceritatea, unitatea, viitorul.

Trebuie să lupți, ceasuri, zile, ani, zeci de ani fără să-ți faci rău fizic ție sau altora și te va ajuta Dumnezeu și vei învinge, vei birui împreună cu El!

Trebuie deci să luptăm cu gândurile de hulă care sunt gânduri ipocrite, gânduri travestite, gânduri ascunse, rele tainice. Nici nu știi că te grozăvești, te mândrești, te trufești, te semețești, te spurci, te crezi mai mare sfânt ca alții, mai drept, mai bun, mai puternic, mai putincios, mai bogat, mai ceva și așa te îngâmfi și pieri! Nu mai asculți, nu mai crezi! Cazi și risipești ca prostul.

Nu trebuie să-ți permiți! De acolo începe totul. Îți permiți să faci rău și să trufești hulind susținând că faci bine și nu vrei să știi ce faci! Îți permiți, îți permiți să te răzbuni, îți permiți să te minți, îți permiți să nu ști ce faci.

Oare chiar nu ști că faci rău când faci rău și chiar nu știi că hulești când hulești sau nu știi că poftești să păcătuiești, fata, călugărița, femiea altuia sau să păcătuiști cu Dumnezeu batjocurind fecioara sau călugărița ca să potrivești și să mai bagi bogoiul sau vrerea?

După ce o faci iar nu mai suporți repetarea și recăderea și-ți ieși din minți. Cere-ți iertare și nu-ți mai permite! Stai sub vină, sub vina ta și nu mai aluneca aruncând-o pe alții, pe Dumnezeu.

...autopâre mincinoase, furioase, care vor... să le faci pe plac.

[matador]

Ai zis bine cu cele 2 persoane: in asta si consta lupta mea acum, sa ignor pe "celalalt" care ma bruiaza de 8-9 luni deja.
Faza este ca n am avut in viata mea asa ceva si nu mi doresc nici pe departe sa revin la viata de dinainte, din contra, in ciuda acestor mizerii care imi ocupa mintea obsedant, sunt mai hotarat ca oricand de drumul pe care vreau sa merg.
Din acest motiv am si zis ca sunt 2 firi care se contrazic. Si toate astea au debutat brusc, n-a fost ceva in timp etc
Un exercitiu de imaginatie : leaga te cu cineva de mana si pune-l sa bruieze. sa zica contrariu a tot ce te rogi, sa injure, sa vb batjocuri etc..

Dilema mea este daca e de medic sau este problema duhovniceasca.

Uite ceva similar, intamplat unei fete : https://doxologia.ro/intreaba-preotu...a-lui-dumnezeu

Mila Domnului cu noi cu toti !