Secularizarea din timpul lui A. I. Cuza!

[ioansaucinitanu]

IŽn timpul lui Cuza, atat in plan fizic cat sŸi in plan duhovnicesc, s-au petrecut schimbaƒri majore in viata religioasaƒ (din proaspaƒta noastraƒ taraƒ). A fost bunaƒ reforma? A reinviat credinta ortodoxaƒ? Oare am putea sa ne gandim la aceeasi situatie pentru momentul actual? Ce a facut Cuza a fost pentru biserica noastra sau impotriva ei?

[Mihnea Dragomir]

Este cert că Al Ioan Cuza a accedat la putere susţinut de franc-masonerie. Se cunoaşte şi loja: atotputernica (la acea vreme) lojă "Marele Orient", din care făcea parte şi Napoleon al III-lea.
Fiind farmazon, Cuza a fost un inamic înverşunat al Bisericii Ortodoxe, aşa cum şefii lui erau inamici ai Bisericii Catolice. Sunt mişcări care vizează subversiunea instituţiilor tradiţionale: Biserica, Monarhia, Familia.

Pe de altă parte, dom colonel Cuza a păţit cu Oculta ceea ce, mai târziu, avea să păţească Ceauşescu cu Uniunea Sovietică: a crezut că se poate dispensa de cei care l-au adus la putere şi care, de fapt, făceau jocurile. Înţelegerea a fost să guverneze 7 ani (septenatul, pe modelul farmazonilor de la Paris). Împlinindu-se termenul în anul 1964, omul pur şi simplu nu a vrut să cedeze puterea, instaurând un regim personal (traiect pe care l-a avut şi Napoleon cel Mic, marele lui mentor, care s-a făcut împărat). Masoneriei i-a luat 2 ani să-l dea jos, fiind necesară o coalizare stânga-dreapta, fenomen cunoscut în epocă drept "monstruasa coaliţie" (asemenea coaliţii stânga-dreapta fiind extrem de neobişnuite, dar, dacă-i ordin, cu plăcere !). Atât de mare era dorinţa Ocultei de a-l da jos pe maurul care şi-a făcut datoria, dar care nu vrea să moară, încât reuşita a surprins-o cumva nepregătită, dar, despre asta, cu altă ocazie.

[ioansaucinitanu]

Totusi, unele ipoteze spun ca, atunci, in fruntea bisericilor si a manastirilor, se aflau persoane datoare grecilor... Si care faceau tot posibilul sa "ajute" material biserica greaca, trimitand bunuri inspre acolo... Si ca, prin aceasta secularizare, a schimbat conducatorii bisericilor si manastirilor (cu pret mare - multi monahi si monahii trebuind sa se refugieze), rupand astfel legatura cu crestinismul ortodox grec, poate chiar cu Sf. Munte si asigurand o (oarecare) noua autonomie...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioansaucinitanu

Totusi, unele ipoteze spun ca, atunci, in fruntea bisericilor si a manastirilor, se aflau persoane datoare grecilor... Si care faceau tot posibilul sa "ajute" material biserica greaca, trimitand bunuri inspre acolo... Si ca, prin aceasta secularizare, a schimbat conducatorii bisericilor si manastirilor (cu pret mare - multi monahi si monahii trebuind sa se refugieze), rupand astfel legatura cu crestinismul ortodox grec, poate chiar cu Sf. Munte si asigurand o (oarecare) noua autonomie...

Există un anumit adevăr aici. În limbaj economic, balanţa între ceea ce intra ca donaţii pentru mănăstiri şi ceea ce ieşea din ţară era clar negativă şi asta în mod cronic. Argumentul a cântărit greu în ceea ce în epocă s-a numit "procesul mănăstirilor închinate". A existat o anumită politică de deznaţionalizare şi spoliere din partea clerului grec. În vremea domniilor fanariote cam toţi episcopii erau greci, frecvent necunoscând o boabă româneşte. Eu am o anumită părere despre antiromânismul Bisericii Ortodoxe, pe care nu vreau să o detaliez aici, ca să nu irit. Odată cu scăderea puterii Fanarului şi cu creşterea importanţei Imperiului Rus, ortodocşii greci şi-au găsit oarecum naşii, dar nu la români, ci la muscali. În forme noi, această luptă pentru supremaţie între ortodoxia greacă şi cea rusă continuă şi este foarte vizibilă şi azi.

Dar problema putea fi rezolvată şi altfel, nu prin secularizarea averilor mănăstireşti. Practic s-a făcut o confiscare de mari proporţii a bunurilor, clerul devenind un fel de funcţionărime, promiţându-se salarizare de la stat. "Vă luăm pădurile şi moşiile ca să nu daţi rodul lor grecilor, în schimb vă dăm salarii: preoţilor cu seminarul, precum învăţătorilor, preoţilor cu facultate precum profesorilor, iar episcopilor precum profesorilor universitari." Înţelegerea (unilaterală) a fost respectată până spre zilele noastre, numai că azi mulţi ateişti ridică din sprânceană întrebând de ce ar trebui statul să plătească salarii "popimii". Simplu: fiindcă sub Cuza a jefuit Biserica. Au mai fost şi alte jafuri ulterioare, dar nu de asemenea anvergură ca atunci.

Şi totuşi, am fi naivi dacă am crede că Vodă Cuza a făcut asta din patriotism. Era o vreme când patriotismul şi naţionalismul conveneau Ocultei: era o armă teribilă contra imperiilor, pe care a reuşit până la urmă să le pună cu botul pe labe, maşina de propagandă a epocii văzând aici "emanciparea naţiunilor". Voievozii şi regii sunt foarte buni ca victorie de etapă, adică atâta timp cât există împăraţi. Cum azi nu mai există împăraţi, rolul lor desemnat a încetat şi pot fi trimişi, după o expresie dragă masoneriei, la "lada de gunoi a istoriei".

Ca argument, să observăm că fenomene asemănătoare au loc în întreaga Europă, dar mai ales în proaspetele "naţiuni eliberate", devenite monarhii. Astfel, din Statele Papale, Papa rămâne cu Roma. Curând masonii italieni ajung la concluzia că e cam mult şi aşa, astfel încât, la 1870, se vede nevoit să se mulţumească cu unul dintre dealurile Romei: colina Vaticană. Ceea ce a jefuit Cuza de la Biserica Ortodoxă nu se compară nici pe departe cu ceea ce a jefuit Garibaldi (cu care Cuza semăna până la detaliu) de la Biserica Catolică. La fel se întâmplă şi în Franţa, cu observaţia că masoneria de acolo (mama celei de aici) a avut nevoie de resurse mai mari ca să îl dea jos, în acelaşi an 1870, pe Napoleon al III-lea, pe care tot ea îl pusese în fruntea bucatelor.

Istoria se repetă şi, peste ani, vedem (mutatis mutandis) doi mari duşmai ai CIA: Saddam Hussein şi Osama ben Laden. Cine l-a instalat pe primul şi l-a antrenat pe altul ? CIA. Peste ani, Comuna din Paris, înscenată de Ocultă ca să îl dea jos pe Napoleon al III-lea îşi găseşte o replică tocmai în războaiele de "eliberare" din Irak şi Pakistan.

Părerea mea personală este că atâta patriotism românesc găsim la Cuza cât patriotism irakian găsim la Saddam. E vorba de aventurieri folosiţi câtă vreme a fost necesar, după care şi-o iau în cap şi încearcă o politică prea mare pentru ei. Prea mare chiar pentru Napoleon cel Mic. Acesta a fost bun când a luptat contra împăratului Rusiei în războiul Crimeii, acela a fost bun cât a fost preşedintele partidului socialist Baas şi a luptat cu islamiştii iranieni.

De aceea, cei care susţin că ar mai exista, în prezent, vreo şansă de revenire pe cale normală, plebiscitară, a monarhiei sunt naivi. Nu mai e contextul de atunci. Cei care fac adevăratul joc nu mai au niciun motiv să sprijine vreun rege cu vreo putere reală, dimpotrivă. După cum nu mai au niciun motiv să sprijine naţionalismele, pe care tot ele le-au creat. Dimpotrivă, orice naţionalism şi patriotism trebuie demantelat în această etapă. Nu convin globalizării.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am o anumită părere despre antiromânismul Bisericii Ortodoxe, pe care nu vreau să o detaliez aici, ca să nu irit.

Poate ne spuneţi şi ceva despre antiromânismul UDMR-ului, ştiţi dumneavoastră, ăia pe care îi votaţi cu consecvenţă ("de regulă"), după propria dumneavoastră mărturie: (mărturie din 2008)

De aceea, activitatea mea politică actuală constă în a merge, de cele mai multe ori, la vot. Şi la a vota, de regulă, UDMR-ul, unul dintre considerente fiind tocmai prezenţa unor catolici acolo.

sursa: http://www.forumcatolic.cnet.ro/view...fc17116#p49058

Evident prezenţa unor "catolici" pe acolo este doar unul dintre considerente. Nu prea contează că sunt şi mulţi eretici azvârliţi anatemei de biserica romană, nu contează că este o organizaţie teroristă care doreşte distrugerea Rumâniei, maghiarizarea rumânilor şi în cele din urmă călcarea în picioare a acestui popor rumân şi a Statului Rumân, astea nu contează toate şi multe altele, atâta timp cât sunt şi nişte papistaşi pe acolo gata oricând ca nişte păsări de pradă să mai înfulece ceva de pe spatele Rumâniei şi al rumânilor.

Oare nu de atâtea ori am fost avertizaţi de înaintaşii noştri de pericolul maghiarizării prin catolicizare? Iată încă un exemplu că cei alde Stăniloae nu vorbeau degeaba.

[ioansaucinitanu]

...din cele intamplate de-a lungul istoriei reiese ca fiecare conducator, uns de cler sau ales de popor, a dispus, cinstit sau ne-, pastrarea faptelor si deciziilor sale pentru posteritate (cu riscul de a fi pastrate sau pierdute?). Din scrierile Sf. Apostoli si ale Sf. Parinti, e clar ca duhovnicia, mantuirea sufletului, nu e tangenta cu incercarile unor domnii pamantene, incluzand lojile masonice. O rezultanta a multelor evenimente indreptate impotriva bisericii si care justifica nationalismul (pe care il simt din plin) in planul lumesc, ne duce, gandind cum trebuie, la scrierea Sf. Apostol Pavel referitor la dragostea crestineasca (daca vrem sa fim duhovnicesti) si la a lui Eminescu din "Glossa" (daca vrem sa fim lumesti). Astfel ca, s-ar putea ca, actiunile lui Cuza sa fi intarit sentimentul luptator al bisericii ortodoxe romane...