Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de bogdan81

Teoria evolutionista este construita pe o viziune a progresului. Progresul este legea acestei lumi. Trebuie insa sa vedem daca aceasta viziune corespunde antropologiei crestine. Impresia mea este ca nu. Daca firea umana progreseaza, atunci ea isi modifica permanent logosul. Dar Hristos a luat firea tuturor - trup cu suflet rational, cuvantator , cu minte (nous), intelect etc. Daca firea isi tot schimba logosul ei, atunci nu mai exista o fire umana comuna tuturor, una si aceeasi pentru toate timpurile, pe care sa o fi asumat Mantuitorul prin inomenirea Sa. Aici trebuie sa fac apel la o explicatie, gresita dupa parerea mea, a mitropolitului Ioannis Zizioulas, care sustine evolutionismul teist. El spune ca teologia scolastica sustinea ca trasatura cea mai pregnanta a chipului lui Dumnezeu in om era ratiunea omului. O parere pe care eu personal o consider adevarata si cred ca era si parerea parintilor mai vechi de dinainte de schisma. Acum, ce spune mai departe Zizioulas ?
El spune ca aceasta idee scolastica a primit o palma serioasa de la teoria evolutiei, fiindca evolutionismul contrazice orice viziune esentialista. Intr-adevar, in evolutionism, nu mai exista naturi sau firi neschimbate. Toate se schimba, toate se modifica. Dar Zizioulas merge mai departe si afirma ca trasatura cea mai pregnanta a chipului divin in om ar fi libertatea, idee care, crede el, este in acord atat cu ortodoxia cat si cu teoria evolutiei.
Nu stiu ce sens da aici Zizioulas conceptului de libertate, un concept destul de ambiguu, dar daca se refera iarasi la "libertate fata de necesitatea firii" sau libertate fata de propria fire, mi se pare o gresala. Cred ca parintii bisericii nu aveau o asemenea viziune pe care o afirma Zizioulas.

Da, Ziziulas este eretic. De ce? Contrazice pe marea majoritate a Sfinţilor Părinţi. Şi primul care i-a dovedit asta, a fost părintele Ioannis Romanides, pe care Ziziulas vroia să-l scoată eretic, dar nu a reuşit, fiindcă au fost prea tare descoperite înşelările lui de către părintele Romanides.

Teologie Patristică, condensată, dar explicată simplu:

Creştinul nu are nevoie de progres. Progresul este anti-mântuire.
Progresul înseamnă să fi mereu nemulţumit, mereu nesatisfăcut de starea ta actuală. Mereu răzvrătit. Mereu dorind mai mult.
Oricât de bine ai duceo şi oricât de bine ţi-ar fi.
Vrei mereu mai mult, mereu mai mult şi mai mult.
Deci progresul este antihristic.
Lucifer, care era serafim, cea mai înaltă din cele 9 trepte ierarhice îngereşti cunoscute, nu a fost mulţumit, a vrut să fie precum Dumnezeu, fără Dumnezeu, în locul lui Dumnezeu.

Progresul omului, înţeles materialist, este distrugerea omului.
Progresul este armă luciferică, gândire primită de om, de la demoni, pentru a le ucide sufletul.
Într-acolo se îndreaptă omenirea astăzi. Autodistrugerea; care vin din lipsa de Dumnezeu.

Când Dumnezeu este prezent, când omul permite lui Dumnezeu să-i umple viaţa şi conştiinţa, progresul se opreşte.
Îndumnezeirea, sau trăirea în Dumnezeu, este maximul la care omul poate ajunge.
Adam în Rai, nu era îndumnezeit.
Avea "integrat" în el, animalele, de aceea le-a dat nume, trupul material, din care a ieşit Eva, la care tot el i-a dat numele ei, urmând să integreze în el, lumea nevăzută, unde, în care lume, fiind şi demonii, care şi-au cerut dreptul de a-l ispiti, Adam a căzut.
Adam a căzut cu un pas înainte de a ajunge la îndumnezeire.

Omul, îndumnezeit, nu mai are ce să facă cu progresul. Are tot ce are nevoie. Nu are nevoie de mai mult. Este în Dumnezeu, Dumnezeu în el, trăieşte prin Dumnezeu, Îl contemplă, Îl înţelege, se bucură, se odihneşte, se dăruieşte permanent lui Dumnezeu şi Dumnezeu permanent se dăruieşte omului. E mult de explicat. dar să vorbim despre îndumnezeire este la fel de greu, ca şi cum am vorbi despre smerenie.

Hristos a luat trupul omenesc, Dumnezeu fiind în acelaşi timp, tocmai pentru a arăta cum trebuie să fie şi să ajungă omul. Precum Hristos. Ba încă ne spune că lucruri mai mari decât cele ce le-a săvârşit El, Hristos, vom putea săvârşi noi, cei ce Îi urmăm Lui.

Hristos a ajuns, în trupul omenesc la potenţialul necesar la care are nevoie să ajungă omul, trăind în el însuşi Împărăţia Cerurilor. Hristos ne-aarătat ce este îndumnezeirea, cum să fim dumnezei după har, în şi prin Dumnezeu.

Nu există evoluţie şi progres. Pentru că nu avem nevoie de ele. Confortul tot mai mare şi mai deplin de care ne încojurăm, este defapt setea după libertatea care o are sufletul şi nematerialul faţă de trup şi material, atunci când trăieşte în Dumnezeu. O sete ontolgică după Dumnezeu.

Multe de spus, în principiu, acestea sunt de ajuns.

În prealabil postat de delia31

Hristos a inviat, oameni buni! Firea umana e subiectul Invierii, ca ea cu toti detinatorii ei erau cei morti ce trebuiau inviati!

Cateva idei. Desi le-am mai tot zis, e important sa se lege. Eu “inteleg” asa:

1. Atunci cand a creat firea umana, Dumnezeu l-a avut in intentie pe Hristos.

Sf. Siluan Athonitul zice mai bine ca mine: “In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om”.

Adica, ceea ce in istorie a venit mai la urma, in realitatea metaistorica a fost la inceput si va fi dupa Parusie. Impropriu spus, “a fost” la timpul trecut si “va fi” la viitor, fiindca realitatea aceea e in afara timpului. Pt. a exprima cumva
asta, se obisnuieste expresia “deja si nu inca”.

2. Asadar cand Dumnezeu a creat firea umana, a plasmuit un trup, unul singur, cel al lui Adam, alcatuit initial din doua ipostasuri, masculinul si femininul, trup pe care l-a invaluit in suflarea Lui, facandu-l astfel din lut si cer.

Mai pe urma, i-a metamorfozat in femeie una din coaste, diferentiind cele doua ipostasuri.

De ar fi ramas in Eden, acestia, hranindu-se din har, ar fi urmat sa rodeasca, inmugurind alte ipostasuri, care la randul lor ar fi rodit si tot asa.

Asadar, trupul firii umane, unul in fiinta si multiipostatic in persoane, a fost menit sa vietuiasca dupa modelul Sf. Treimi. Unul dar totusi multi.
(Barsaumas nu te grabi sa neintelegi si sa vezi doar o metafora).

3. Doar ca s-a intamplat ruptura, iesirea din ambianta harului, pierderea transparentei diafane a trupurilor straluminate de har, opacizarea si adaugarea vesmintelor de piele ale corporalitatii biologice adaugate pt. a putea astfel supravietui in noile conditii ale vietii biologice dupa ce pierdusera viata harica.

4. Chiar de ar fi ramas in Eden, acestui trup al firii umane, alcatuit din mai multe ipostasuri, unite intre ele de har ca celulele unui organism, totusi ii lipsea ceva.
Parerea mea e ca firea umana nu poate functiona autonom. Omul fost gandit sa fie in doua firi: firea celor pamantesti si firea celor de sus.

5. Pana cand Unul din Treime, nu s-a facut pe Sine ipostas al acestei specii umane, ramanand evident in continuare si ipostas al firii divine, acestei firi umane ii lipsea ceva esential: “motorul” care s-o inalte de la vietuirea pamanteasca la vietuirea cereasca, izvorul din care sa-si ia putere, modelul dupa care sa stie cum sa fie.

Sf. Nicolae Cabasila e chiar mai indraznet in afirmatii, el zice ca firii umane ii lipsea capul.: “Este limpede ca atata vreme cat firea/natura omeneasca n-a primit ipostasa Cuvantului, firea omeneasca era fara o ipostasa adevarata, corpul firii umane era intr-un fel fara cap."

Daca prin asta, firea umana n-a suferit o schimbare ontologica radicala, no comment.

6. Prin Intrupare, Rastignire, Inviere, Inaltare, Pogorare a Sf. Duh, se recreeaza organismul/trupul multiipostatic al firii umane. Spre deosebire de cum a fost la Facerea lumii, de data asta, la Refacerea lumii, intaiul ipostas al ei e Cel cu doua firi, urmand ca restul care-si doresc sa faca parte din acest trup mistic, sa se nasca din coasta Lui, sa fie incorporati in har, altoiti, adaugati de-a lungul istoriei pana la sfarsitul ei.

Acest trup unic, unul in fiinta si multiipostatic, are un nume. Se cheama Ecclesia, adica adunarea la un loc a tuturor „celulelor” sau madularelor compatibile cu trupul, care sunt adica de acord sa vietuiasca, sa fiinteze dupa cum stie Capul lui divno-uman cel mai bine, pregatindu-se de aici si acum pt. Imparatia Lui. Fiindca, Imparatia Lui nu e din lumea aceasta. E, in schimb mai aproape de noi decat ne imaginam.

7. Dupa cum la Facerea lumii, Duhul Sfant se purta pe deasupra apelor, dandu-le puterea de a naste fiinte vii, tot asa, la Botez, Duhul Sfant, se poarta peste apele botezului, incorporandu-l astfel prin har pe cel botezat in acel trup unul in fiinta si multiipostatic al noii firi umane, schimbate radical si ontologic prin faptul ca Unul din Treime S-a facut cel mai important ipostas al ei.

Evenimentul Intruparii are o importanta ontologica cosmica. Si prin aceea ca Hristos a inaugurat un alt mod de vietuire, pierduta in Eden dar mult imbogatita: vietuirea in har, izvorat din tainele Ecclesiei, si revarsat intr-o oarecare masura si celor din afara ei, spre imbiere si chemare.

Adevarat a înviat, soră Delia.
Totuși, cuvintele sunt niște cărămizi atît de fluide...
Realitatea, afirmată de Mihnea, mine și Ezio este ceva ce își este sieși demonstrație. Oare de ce am impresia ca intruziunea visării în credință folosește cuvintele în puterea lor cantitativă pentro o auto- și alohipnoză de proporții?
Și da, ce scrii e o splendidă înșiruire de metafore și onirisme bisericești. Repet, splendidă. Nu te supăra, eu așa simt și, mai important, gîndesc. Poți scoate istoria Bisericii și scepticismul produs astfel din mintea-mi? Nu. Bun, așa mă simt eu genuin. Și suntem mulți care devenim imuni la vorbe frumoase, în privința soteriologiei și mai ales a eclesiologiei.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, Ziziulas este eretic. De ce? Contrazice pe marea majoritate a Sfinţilor Părinţi. Şi primul care i-a dovedit asta, a fost părintele Ioannis Romanides, pe care Ziziulas vroia să-l scoată eretic, dar nu a reuşit, fiindcă au fost prea tare descoperite înşelările lui de către părintele Romanides.

Teologie Patristică, condensată, dar explicată simplu:

Creştinul nu are nevoie de progres. Progresul este anti-mântuire.
Progresul înseamnă să fi mereu nemulţumit, mereu nesatisfăcut de starea ta actuală. Mereu răzvrătit. Mereu dorind mai mult.
Oricât de bine ai duceo şi oricât de bine ţi-ar fi.
Vrei mereu mai mult, mereu mai mult şi mai mult.
Deci progresul este antihristic.
Lucifer, care era serafim, cea mai înaltă din cele 9 trepte ierarhice îngereşti cunoscute, nu a fost mulţumit, a vrut să fie precum Dumnezeu, fără Dumnezeu, în locul lui Dumnezeu.

Progresul omului, înţeles materialist, este distrugerea omului.
Progresul este armă luciferică, gândire primită de om, de la demoni, pentru a le ucide sufletul.
Într-acolo se îndreaptă omenirea astăzi. Autodistrugerea; care vin din lipsa de Dumnezeu.

Când Dumnezeu este prezent, când omul permite lui Dumnezeu să-i umple viaţa şi conştiinţa, progresul se opreşte.
Îndumnezeirea, sau trăirea în Dumnezeu, este maximul la care omul poate ajunge.
Adam în Rai, nu era îndumnezeit.
Avea "integrat" în el, animalele, de aceea le-a dat nume, trupul material, din care a ieşit Eva, la care tot el i-a dat numele ei, urmând să integreze în el, lumea nevăzută, unde, în care lume, fiind şi demonii, care şi-au cerut dreptul de a-l ispiti, Adam a căzut.
Adam a căzut cu un pas înainte de a ajunge la îndumnezeire.

Omul, îndumnezeit, nu mai are ce să facă cu progresul. Are tot ce are nevoie. Nu are nevoie de mai mult. Este în Dumnezeu, Dumnezeu în el, trăieşte prin Dumnezeu, Îl contemplă, Îl înţelege, se bucură, se odihneşte, se dăruieşte permanent lui Dumnezeu şi Dumnezeu permanent se dăruieşte omului. E mult de explicat. dar să vorbim despre îndumnezeire este la fel de greu, ca şi cum am vorbi despre smerenie.

Hristos a luat trupul omenesc, Dumnezeu fiind în acelaşi timp, tocmai pentru a arăta cum trebuie să fie şi să ajungă omul. Precum Hristos. Ba încă ne spune că lucruri mai mari decât cele ce le-a săvârşit El, Hristos, vom putea săvârşi noi, cei ce Îi urmăm Lui.

Hristos a ajuns, în trupul omenesc la potenţialul necesar la care are nevoie să ajungă omul, trăind în el însuşi Împărăţia Cerurilor. Hristos ne-aarătat ce este îndumnezeirea, cum să fim dumnezei după har, în şi prin Dumnezeu.

Nu există evoluţie şi progres. Pentru că nu avem nevoie de ele. Confortul tot mai mare şi mai deplin de care ne încojurăm, este defapt setea după libertatea care o are sufletul şi nematerialul faţă de trup şi material, atunci când trăieşte în Dumnezeu. O sete ontolgică după Dumnezeu.

Multe de spus, în principiu, acestea sunt de ajuns.

Aici Igorete are mare dreptate, mai puțin în obsesia, tipc filetist-tradiționalistă, de a declara eretic pe oricine neîncadrat în schemele de gîndire nășite la Pireu sau Gortina de bărboșii ipocriți ai lui pește, pardon, ierarhi de scară de bloc. :))

[Mihailc]

bogdan81: pe mine unul m-ai convins până acum doar de faptul că nu l-ai citit pe Zizioulas, poate cel mult fragmente decupate strategic şi nici pe Matsoukas, autor etichetat drept eretic (chiar, cu de la cine autoritate?). Adică vrei să spui că profesorul care a coordonat doctorate prestigioase la Universitatea din Tesalonic (aproximativ un sfert din ierarhii actuali ai Bisericii Greciei, ca să nu mai spun de numeroşii preoţi, călugări, călugăriţe şi laici credincioşi) este un rătăcit?

Nikos Matsoukas propune ca o explicaţie raţională plauzibilă devenirea teonomă a Creaţiei (urmându-i pe sfinţii Grigorie de Nyssa şi Maxim Mărturisitorul), iar Zizioulas pleacă de la premisa că Biserica nu e în conflict ideologic cu nicio teorie ştiinţifică, atâta timp cât nu există şi nu va exista niciodată o doctrină cosmogonică eclezială detaliată şi bătută în cuie. Mitropolitul de Pergam este în mod sigur împotriva creaţionismului magic, fără a fi un susţinător frenetic al evoluţionismului chiar şi în versiunea corcită cu teologia. Ia în calcul orice posibilitate dar nu are o teză dezvoltată în această chestiune.

În prealabil postat de Mihailc

bogdan81: pe mine unul m-ai convins până acum doar de faptul că nu l-ai citit pe Zizioulas, poate cel mult fragmente decupate strategic şi nici pe Matsoukas, autor etichetat drept eretic (chiar, cu de la cine autoritate?). Adică vrei să spui că profesorul care a coordonat doctorate prestigioase la Universitatea din Tesalonic (aproximativ un sfert din ierarhii actuali ai Bisericii Greciei, ca să nu mai spun de numeroşii preoţi, călugări, călugăriţe şi laici credincioşi) este un rătăcit?

Nikos Matsoukas propune ca o explicaţie raţională plauzibilă devenirea teonomă a Creaţiei (urmându-i pe sfinţii Grigorie de Nyssa şi Maxim Mărturisitorul), iar Zizioulas pleacă de la premisa că Biserica nu e în conflict ideologic cu nicio teorie ştiinţifică, atâta timp cât nu există şi nu va exista niciodată o doctrină cosmogonică eclezială detaliată şi bătută în cuie. Mitropolitul de Pergam este în mod sigur împotriva creaţionismului magic, fără a fi un susţinător frenetic al evoluţionismului chiar şi în versiunea corcită cu teologia. Ia în calcul orice posibilitate dar nu are o teză dezvoltată în această chestiune.

Dar Geneza nu e doctrină cosmogonică?! Atunci ce păcatele mele este?! Răspunde simplu, te rog, fără sofisticăreli GDS-like. Și întruparea lui Isus nu a adus nimic nou, doar că a întemeiat Biserica și a trimis Paracletul ca să o îmbrace "cu putere de Sus". În rest, e greu de văzut că totul e ca și înainte și apoi în veci de veci?

[bogdan81]

Delia, este foarte frumos ce scrii si probabil ca e conform cu o anumita viziune crestina. Repet, e crestina, nu contest, viziunea exprimata de tine.
Eu nu am decat 2 obiectii la ce ai scris tu.
Prima obiectie este legata de mitul androginului al lui Platon. Eu nu sunt de acord ca omul a fost la inceput intr-un singur trup si masculin si feminin. Eu cred ca Dumnezeu a gandit de la inceput diferenta barbat-femeie ca o dimensiune de neinlocuit a eu-lui, sau a firii umane.
A doua obiectie a mea e legata de aceasta viziune platonico-aristotelica, preluata de unii crestini de la Sfantul Augustin, cum ca Dumnezeu ar fi in afara timpului. E adevarat ca Dumnezeu nu e supus timpului, cum suntem noi, dar mi-a placut ce spune undeva Ratzinger.
Omul desi e catolic, e un mare teolog. El spune, la fel ca Emil Bruner, ca Dumnezeu nu este atat in afara timpului, cat "putere asupra timpului". Cu alte cuvinte, Dumnezeu "imbratiseaza" timpul, devenind cumva contemporan cu fiecare moment al acestui timp, ramanand in acelasi timp superior si suveran fata de timp.
Aceasta viziune mi se pare mai in acord cu Dumnezeul Bibliei decat cea a unui Dumnezeu intr-o "vesnicie statica, incremenita", care seamana mai mult cu dumnezeul filosofilor.
Dar este si viziunea ta o viziune crestina fiindca a fost sustinuta de unii parinti si de unii mari teologi.

[Mihailc]

În prealabil postat de Barsaumas

Dar Geneza nu e doctrină cosmogonică?! Atunci ce păcatele mele este?! Răspunde simplu, te rog, fără sofisticăreli GDS-like. Și întruparea lui Isus nu a adus nimic nou, doar că a întemeiat Biserica și a trimis Paracletul ca să o îmbrace "cu putere de Sus". În rest, e greu de văzut că totul e ca și înainte și apoi în veci de veci?

Lasă vrăjeala cu "sofisticărelile" că nimeni de pe forum nu te întrece în contorsionisme lingvistice...

Păcatele tale este...

Răspuns cât se poate de simplu....

În prealabil postat de Mihailc

Lasă vrăjeala cu "sofisticărelile" că nimeni de pe forum nu te întrece în contorsionisme lingvistice...

Păcatele tale este...

Răspuns cât se poate de simplu....

Elitist tembel și înfumurat...

[bogdan81]

Teilhard de Chardin sustine ideea ca omul, prin progres necontenit, si cu ajutorul tehnologiei, va ajunge la un fel de confluenta sau convergenta a tuturor constiintelor, ceea ce el numea noosfera. Apropos de tehnologie, noi astazi avem internetul, ca mijloc de "convergenta" a constiintelor. Teilhard sustine ca prin aceasta convergenta se va ajunge la un fel de "supra-constiinta", ca un fel de auto-indumnezeire a omului, prin care el va fi capabil nu numai de realizari extraordinare, dar va duce si la un fel de mantuire de tip gnostic.
Teilhard considera de exemplu ca omul este dator sa caute sa-si prelungeasca viata daca se poate chiar la infinit, eventual sa buruiasca boli grave precum cancerul prin mijloace ale ingineriei genetice etc. Toate astea fac din Teilhard un fel de precursor al trans-umanismului.
Dar insasi teoria evolutiei presupune ca omul se va auto-depasi, realizand un fel de individ supra-uman, sau trans-uman.
Sigur, teologii greci enumerati nu au mers pana acolo incat sa sustina aberatiile lui Teilhard, dar doctrina sustinuta de ei, a evolutionismului teist, acolo duce. Intr-un fel Teiilhard a fost mai consecvent decat ei. Unii dintre ei insa, cum ar fi Nisiotis, ii dedica insa lui Teilhard un intreg eseu, unde isi exprima admiratia fata de doctrina sa.

[Mihailc]

În prealabil postat de Barsaumas

Elitist tembel și înfumurat...

Băiat frumos, cuminte şi inteligent.....