Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 02.10.2007, 13:55:52
Z.Lidia Z.Lidia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.01.1975
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 545
Implicit

Poate ca nu e vinovata atat puterea de seductie a celor tineri, ci insasi societatea. Au ajuns sa se vaite ca imbatraneste populatia, ca nu mai au din ce da pensii.
In plus, de cativa ani, cei care au implinit 50 ani nu mai au loc de munca in societatea asta bolnava, sunt de preferat tinerii, care accepta si un salariu de incepator, care se adapteaz mai usor la meandrele patronilor. Sunt meserii in care nu rezisti dupa o varsta, desi teoretic nu ar trebui sa se faca discriminare de varsta.
Sunt meserii care au disparut, altele care s-au format de curand. Li se cere parintilor mei, de exemplu, un efort urias de adaptare si reprofilare.
Rezistam doar cu nadejdea in Dumnezeu.
De la El e puterea de a incerca sa ne schimbam in primul rand pe noi insine, caci nu traim nici pe departe intr-o societate perfecta.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 05.10.2007, 13:45:43
ancah
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ma refeream in primul rand la folosirea charmului personal pentru a obtine niste avantaje, niste favoruri, pe care poate nu le meriti.
Acum stiu si eu ca trebuie sa-I fii placut lui Dumnezeu, dar multa vreme nu am stiut. Si ca mine mai sunt multi. De aceea am pus acesta problema. O vad ca pe una din sursele care alimenteaza mandria. Iar mandria nu e buna.
Puterea de seductie e o calitate, pe care unii o au si o folosesc, iar altii poate o au, dar nu o folosesc. Dar nu cred ca e dar de la Dumnezeu. Viata,fecioria sunt daruri de la Dumnezeu. Copiii sunt daruri de la Dumnezeu.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 05.10.2007, 15:19:49
urzicuta urzicuta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 11.07.2007
Mesaje: 858
Implicit

puterea de seductie de care vorbesti tu Anca nu e de la Dumnezeu..sunt oameni care cunosc anumite trucuri de a se face mai placuti(gestica,mimica,vestimentatie etc)nu trebe sa-si puna femeile fuste scurte sau barbatii pantaloni stransi pe fese..te poti juca in schimb cu mintea cuiva altfel .chiar punandu-ti o fusta pana-n pamant.aici trebe un pic de psihologie...care e de la necuratul(zic unii).!Eu sunt f.constienta de puterea mea de seductie..dar stiu in acelasi timp ca este o arma a celui rau ca nu e spre folosul meu sufletesc ..el ma sfatuieste ce sa vorbesc,cum sa ma fardez,imbrac.fara a fi o vampa.Nu va imaginati acum ca sunt de o frumusete fantastica,sunt om obisnuit.Nu-mi mai folosesc puterea de seductie decat f.rar.in cazuri extreme..ultima data l-am ajutat pe sotul meu sa se transfere de la fac.din targoviste la cea din bucuresti(teologie)dupa ce el incercase sa vb.cu IPSNifon de vreo 7-8 ori.nu stiu acum cat a fost puterea mea de seductie si cat voia lui Dumnezeu,care a aranjat astfel lucrurile incat sa-i arate sotului meu cat de bine e sa ai o nevasta:D
Reply With Quote
  #24  
Vechi 09.10.2007, 10:38:06
OvidiuO OvidiuO is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.08.2007
Mesaje: 511
Implicit

Ce facem cu ele (cu patimile) ? Ne luptam cu ele si ne vindecam de ele.
Iata cateva principii generale de vindecare:
1. Un principiu general spune ca tamaduirea nu inseamna eliminarea patimilor, ci preschimbarea lor. Intrucat patimile sunt miscarea energiilor sufletului impotriva firii, ele trebuie facute sa se miste potrivit cu firea. Dumnezeu ne-a dat dragoste ca sa-l dorim pe El, insa noi am intors-o spre cele zidite. Acum trebuie s-o preschimbam, trebuie s-o intoarcem din nou catre Dumnezeu. Ea trebuie sa se fac "patima despatimita". Acelasi lucru trebuie facut cu toate patimile.
2. Reorientarea energiilor sufletului se lucreaza prin energia lui Dumnezeu, dar si cu impreuna-lucrarea omului. Nici Dumnezeu singur nu poate ajuta, nici omul singur nu o poate savarsi.
3. Primim puterea si harul lui Dumnezeu prin rugaciune si mai ales, prin taina spovedaniei. Dam mare insemnatate si intaietate acestui lucru. Stim din experienta personala ca spovedania - mai ales spovedania curata - il usureaza pe om. Daca invatam sa ne deschidem lui Dumnezeu, scapam de multe probleme care sunt urmarea izolarii launtrice a sufletului.
Spovedania, ca parte a pocaintei, este incetarea monologului cu sine si deschiderea dialogului cu dumnezeu Cel Viu.
4. Trebuie luptat impotriva patimii care ne asupreste cel mai mult, calauziti fiind de parintele duhovnicesc. Fiecare om are o patima mai puternica decat celelalte, care-l tine legat de pamant si nu-l lasa sa se deschida lui Dumnezeu. Ne dam multa osteneala sa luptam impotriva acelei patimi, care poate fi maica celorlalte. deci cand luptam cu aceea patima, le tamaduim si pe celelalte.
5. Nu trebuie sa ne hranim patimile. Cand suntem constienti de o patima, incercam sa o lipsim de tot ce o intareste. Astfel, incet dar sigur, se ofileste si moare. Parintii spun ca, daca avem o fiara salbatica in cusca si nu o hranim in fiecare zi, ea se imbolnaveste si moare. Asa facem si cu patimile. Incercam sa nu le hranim, adica oprim gandurile si pricinile care le atata.
6. La inceput ne luptam sa curmam patimile lucratoare. Cand spunem Patimi lucratoare intelegem acele patimi care incearca sa se vadeasca in afara. de pilda, cineva este stapanit de patima maniei. Mai intai, cand simte manie, incearca sa nu o vadeasca si face aceasta o bucata de vreme. Chiar si acest fapt este o treapta a despatimirii; iar cand reuseste, incearca sa nu mai simta mania nici in inima sa. In continuare, urmareste s-o preschimbe in urare a pacatului, dar si in dragoste adevarata, nepatimasa, fata de oamenii care il amarasc.
7. Cultivam virtutile corespunzatoare. Luptam impotriva mandriei atunci cand incercam sa traim in smerenie.
8. In invatatura patristica exista indrumari anume de lupta impotriva fiecarei patimi. Totusi aceeasi patima are trebuinta de un tratament diferit la fiecare persoana.
Doi oameni au patima maniei; unul se poate tamadui prin isihie, celalalt prin ascultare. Din aceasta pricina, acelasi sfat, aplicat aceleiasi patimi, poate fi leac unuia si otrava altuia. Deci este nevoie de un tamaduitor incercat, iscusit in acest razboi si luminat de Dumnezeu, spre a da, de fiecare data, leacul potrivit fiecarui om in parte." (Hierotheos Vlachos)
Doamne ajuta si sa ne fie cu folos.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 09.10.2007, 12:41:41
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.993
Implicit

Domnule, cu patimele nu merge asha de simplu adica sa le intorci in firea lor normala, ca patimile sunt cele mai viclene obijnuintze, robii, intrate adanc in invatzatura de reflex, de indemana a fiecaruia shi daca te iei de vre-una din ele sar toate shi manioase te trag la loc in mocirla interioara iar atunci cand ca sa te pacaleasca vreuna se lasa biruita este pentru ca sa capete mai multa putere in ignorantza pe care i-o acorzi rasarind intr-o alta fatzeta dupa ceva vreme... deci lupta cu viclenele shi viclenii patimilor nu inseamna ca sunt doar partzi ale sufletului tau ci sunt shi amestec cu draci, cu duhurile spurcate, cu smarcurile de focuri ale placerilor.... shi tu neavand ochi sufleteshti formatzi shi curatzitzi nu-i vezi, nu le vezi cum te lucreaza shi oricum nici n-ai puterea sa luptzi ca mai degraba firea stricata se aliaza cu ei shi lucreaza uneltirea impotriva ta prin uneltirea impotriva aproapelui tau. Asa ca pedealta parte la oriceora ashtia te pot dobora shi inhaita in oastea lor de antihrismici.... deci nadejdea pentru scapare nu sta in noi, ca neputincioshi suntem in toate, cel putzini aia cu care ma aseman eu, ca parca muma ar fi devina ca m-a plamadit din lashitate, dar asta defapt se invatza, deci ce sa faci cat timp ochii shi urechile sufletului ne sunt acoperite de tina, strivitzi sub jongleriile shi scamatoriile patimilor... poftelor nefireshti ale superegoului....

Iar ce credem noi ca este firea curata, intoarsa din patimi nu este decat alta amagire, alte forme de inshelare ca patimile doar cu asta se ocupa, cum sa poata mai multa vreme sa te tzina captiv, prostit, orbit, sa te stapaneasca shi apoi sa te predea deavolilor....

Noroc ca mai se roaga sfintzii pentru noi ca altfel am cadea seceratzi ca spicele de pe holda sub shenilele mashinilor astea uriashe de produs bunastare...

Patimile sunt grele shi dureaza ani, sau chiar zeci de ani.... iar cand crezi ca ai scapat, ca tzi-ai recapatat firea, atunci cazi cel mai amarnic fiindca abea atunci cazi in marea shi monstruoasa inshelare... deci cum sa constatzi altfel ca ai scapat de patimi decat privind in ochii aproapelui shi sa realizezi cat de mult il faci sa sufere, abea atunci realizezi ca ai scapat...

Iar Cea care a restabilit firea cazuta a omului este Maica Precista, deci fara ajutorul ei, nici nu vei shti cum este firea ta adevarata, deci nici sa-tzi treaca prin minte ca vei reushi fara ajutorul ei sau fara ajutorul lui Hristos...

"Toate tainele tale sunt mai presus de fire... Ceea ce esti cu curatzia pecetluita shi cu fecioria pazita, miluieshte-ne pe noi, maica Domnului nostru Iisus Hristos"
este un citat foarte aproximativ dintr-o rugaciune....

parerea mea este ca toata viatza ar trebui sa respingi patimile dar niciodata nu potzi fi sigur ca le-ai respins fiindca n-ai de unde sa shtii daca nu cumva defapt tu ai cazut in ele shi te destrabalaseshi cu ele ca nu-tzi dai seama ca astea doar te-au facut sa te crezi invingator cand defapt iarashi te-au pacalit sa itzi petreci prea linishtit vremea pentru desfraul dezastrului firii sufletului tau... in smerenia smintita... retras in peshtera orgoliului cel vrednic... in zgarcenia shi invidia de a faptui vre-un bine... in lipsa oricarui interes de a trai vre-o dragoste curata... fiind paralizat shi drogat deci sub anestezia celui rau care te imbiba cu pofte lumeshti shi slava de la oameni....

cum deci sa-tzi schimbi pornirile rele ale sufletului, cum sa le transformi, cum sa le intorni in lucrarea lor fireasca, cum sa traieshti in simplitate intr-o viatza fara prihana cu aceste puteri ale sufletului shi mintzii?.... ce suntem noi vrajitori? Acest lucru suna atat de frumos, sa traieshti in firea curata shi neimpatimizata, dar pana acolo e cale lunga, care se cashtiga cu fiecare ceas, cu amar, cu rushine multa, zic shi eu banuind ca asha o fi, eu care in viatza mea n-am prea fost in stare sa cashtig ceva... nici la jocurile sportive, nici bani pentru a ma intretzine sau a avea un sens ceea ce fac, in viatza de familie dezastru ca nu sunt in randuiala, iar nenorocirile nu le mai amintesc ca iar vorbesc doar despre mine, ma plang mere dar mai mult ca sa ma laud ca shi asha nu fac nimic sa-mi inving pornirile patimashe... de a cashtiga vrednicie in ochii oamenilor, sunt ca un sclav pe plantatzie shi culeg bumbac pentru a face fericit pe stapanul meu cel nemilostiv, pe patima slavei de sine....

OvidiuO, deci ce parere ai dumneata ca este simplu? Viatza ne trece pe sub nas shi ma vad doar ca stagnez shi ma cufund... cum spunea shi Nichita intr-o poezie

Tonul
"......
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dansul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascand un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
......."

si o vorba din alta

"iar el nici macar nu se incepe..."

asha este shi cu sufletul meu......
Reply With Quote
  #26  
Vechi 09.10.2007, 13:45:31
OvidiuO OvidiuO is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.08.2007
Mesaje: 511
Implicit

Citat:
În prealabil postat de vsovi
...OvidiuO, deci ce parere ai dumneata ca este simplu? Viatza ne trece pe sub nas shi ma vad doar ca stagnez shi ma cufund... cum spunea shi Nichita intr-o poezie...
Draga tizule,
am parerea ca nu este deloc simplu cum spui si tu. Insa mai am o parere. Aceea a Sfintilor Parinti. La punctul doi se observa clar, ca de altfel la toate din punctele enumerate.
2. Reorientarea energiilor sufletului se lucreaza prin energia lui Dumnezeu, dar si cu impreuna-lucrarea omului. Nici Dumnezeu singur nu poate ajuta, nici omul singur nu o poate savarsi.
Deci cu alte cuvinte ai aratat si tu acelasi lucru. Iti inteleg insa dorinta din acest mesaj. Tu personal spui ca stagnezi si te cufunzi. Pai si nu-i oare mult lucru aista sa te vezi asa ? Ii bun ca te vezi asa. Din moment ce te vezi asa, inseamna ca vrei sa nu mai fi asa. Ca sa nu mai fi, trebuie sa lupti. Pai acum daca eu sunt la categoria cocos. musca, etc. pot sa ma lupt cu unul de la categoria grea, super grea ? Pai pot, sigur ca pot, dar asta inseamna sa o fac fara discernamant, adica asa ca unul lipsit de minte. Iata ca eu trebuie sa lupt la nivelul meu. Daca in timp nu mai stagnez si incep sa urc nitel, poate schimb si categoria, nu ? Pai nu sti tu ce grele lupte se dau la categoria super grea ? Pai sti, cum sa nu sti ? Doar sti bine ce spunea Pr. Cleopa despre faptul ca te-ai intalni cu ...ai fugi de numa, numa. In concluzie, nu trebuie noi sa credem ca dracii aistia ni se arata noua sau ca luptam noi nu stiu ce lupta mare si apriga. Ho, ho, sa stam linistiti, ca nu am ajuns inca acolo si poate nici nu o sa ajungem. Ideea este ca noi astia care vrem sa punem inceput bun, sa invatam cum ? Acest cum il aflam de la Sfintii Parinti si noi ne straduim sa punem in fapta. Pai cum altfel, ca nu pricep. Daca vreau sa scap de patima betiei de exemplu. Sa vedem si aici la ce categorie ma aflu.(sa fac iarasi o analogie) Daca sunt mai la inceput si beau si io acolo un pahar, nu-i baiu asa mare, dar daca io ma las amagit de ...de cine ? De al doilea pahar, iaca il beau si pe al doilea si tot asa. Apoi io ce fac ? Io inaintez cu pasi marunti si beau o sticla, apoi, doua, apoi noua. Deja nu-i bun. Dar io ce mai fac ? Pai io incep sa ma intalnesc cu prietenii de pahar si sa bem mai mult. Iara nu-i bun. Patima deja ii in mine, ca io beau. Bun, sa continuam. Pai ajung io de beau saptamanal. Nu-i bun. Pai ajung io de beau zilnic. Rau. Pai ajung io alcoolic. Foarte rau. Patima iaca a ajuns pacat. Ohoo ca din aista...stim noi unde ne mai duce...Asa. Acum, vezi tu tizule unde am ajuns ? Ce de trepte a patimii asteia.
Deci, noi in functie de categoria in care ne aflam din cele insirate...ne gandim noi asa la un moment dat...mai nu prea e bine ce fac eu. Noi ne gandim, ca daca suntem pe ultima suta, noi nu prea mai putem gandi. Asa. Acum daca noi gandim, incercam oare noi sa facem si ceva practic, daca acest gand dat de gandirea noastra, de constiinta noastra, vrem sa il si punem in practica ? Daca vrem numai la nivel mental, dar practic nu actionam, atunci ne confundam cu acela care stagneaza si se cufunda. Ahaaa! Daca noi incepem sa punem in aplicare, iata ca facem un pas si iesim deja din faza de stagnare. Ahaa ! Ca de aceea ma cufund eu, ca nu fac pasul aista si de aceea ma duc eu spre alta categorie. Ahaa ! Bun. Si acum iaca aleg totusi sa fac ceva practic. Mai de maine nu mai beau. He. Amagire...Mai vine o zi. Iarasi cad...He. credeai ca scapi asa din prima ? Iarasi gandul meu...mai de maine chiar nu mai beau....He. Fals. Amagire totala. Mai trece ceva timp. Sansele mele cresc acum sa ma duc spre categoria superioara. Ma, dar ma supar io asa nitel mai tare si spun, dar si incerc sa fac. Nu mai beau si iaca a trecut o saptamana si nu am mai baut. Hopa. Am scapat, zic io bucuros. He. Fals. Amagire, ca ne-am mandrit ca am crezut ca-s tare. Iar am cazut, iarasi o iau de la capat. Trece o saptamana, trece un an. Hopaa. Nu mai beau. Ura. Am reusit. Fals. Amagire. De ce ? Pai s-a maritat nepoata si am fost la nunta. Astia din jurul meu toti beau. Pai io nu beau. Mai, acum sa nu fim absurzi, un pahar merge. Hopaa si beau...si beau. S-a dus anul. Mai dar nu-i usor asta mai. Pai io care am stat un an si am cazut ca idiotul ? Bai gata, nu tine asa. Nu am ales calea care trebuie. De ce ? Ca tu aveai o foarte mare buna parere despre tine ca tu poti. E atunci iti amintesti tu asa de Dumnezeu si incepi sa te vezi cat esti de slab si incepi cu lacrimi si cu rugaciune. Mai si parca dai ceva afara din raul aista din tine...si te pui acum serios pe treaba. Pai ce pana acum nu te-ai pus ? Nu te-ai pus cum trebuia, asta este diferenta. Bun. Plecam iarasi la drum. Trece un an, trec doi, trec trei. Oho...dar in acest timp tu ce mai faci ? Te apropii tot mai mult si de Biserica, de Sfintii Parinti, de rugaciune, de blandete, etc. Hopaa! Aha, se produce ceva. se produce si o metanoia a mintii tale. Hopa, parca incepe sa se risipeasca ceata. Hopaa, parca incepi sa te vezi cine erai si cum erai. E si tot asa. Acum dupa acesti trei ani stai asa putin de vorba cu tine. Mai am mai baut eu in acesti trei ani ? Nu. Bun lucru. Mai am eu aceasta patima in mine ? Pai o am ca ea sta acolo ascunsa, numai ca am gasit modalitatea de a nu ii da drumul sa zboare. O tin in cusca si nu o hranesc. Ahaa! Mai trec cinci ani. Nu am mai baut. Bun. Am invins patima ? Pai daca nu mai beau pot afirma ca am invins-o pana in acest moment. Da. Da, uite pana in acest moment eu sunt castigator. Sa vedem de acum incolo. Pai de unde stiu ca am invins-o ? Pai ce nu stiu ? Stiu, fiindca nu am pus-o in aplicare, nu am mai baut. Bun lucru. Asa si iarasi plec la drum. Mai trec niste ani. De acum nu se stie cat o-i mai trai, dar vad ca de baut nu beau. Ehee, imi spune mie ceva povestea asta ? Imi spune mie despre faptul ca am invins sau nu o patima. Pai Da, cum sa nu ne spuna. Zic io tot asa sa incercam sa procedam in mai toate patimile si de fapt ce facem noi atunci ? Atunci multumim Domnului si Maicutei Lui, multumim Sfintilor Parinti, ca ne-au invatat cum sa scapam de patimi, cum sa inaintam pe Cale, cum sa ne rugam, cum sa fim bineplacuti Domnului, cum sa respectam poruncile, etc.
Manca-v-ar Raiul ! (vorba Pr. Cleopa)
Reply With Quote
  #27  
Vechi 13.10.2007, 16:33:39
ancah
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ca sa luptam cu patimile, trebuie mai intai sa le identificam.
Iata inca o falsa valoare, pe care o cultivam cu ardoare, nestiind ca e patima:Ioan Ianolide despre prietenul sau, Valeriu:

“Unii l-au admirat, altii l-au acuzat, dar foarte putini l-au inteles. Valeriu soca prin constiinta pacatului, pe care il marturisea cu umilinta la modul personal si colectiv, intr-o vreme in care noi, desi eram crestini, nu aveam inca o adevarata viata duhovniceasca. Orgoliul se ascundea in noi sub mantia tainica a “onoarei” si a fost o lupta grea pana cand asa-zisa “demnitate” si “onoare” s-au induhovnicit, trecand prin baia curatirii”.http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfintii-pe-care-nu-vrem-sa-i-cinstim/sfantul-valeriu-gafencu/

Cine nu lupta pentru a-si pastra demintatea si onoarea? Dar iata ca uneori sub aceasta masca se ascunde cu totul altceva.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 13.10.2007, 21:39:04
cozia cozia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.01.2007
Mesaje: 2.467
Implicit

Desi lunga, descrierea metanoiei este superba, OvidiuO!
Cred ca important mai este si sa nu ajungem in punctul (de obicei) final in care ne punem, in trufia noastra, vesnica intrebare a omenirii "DE CE MI SE INTIMPLA TOCMAI MIE"

Ne oprim cind este de obicei prea tirziu...
in cazul fumatuluii, cancer de plamini sau la sin,...
bautura - ciroza,...
furtul - arestul si tribunalul,...
desfrinarea - sifilisul,...
minia - infarctul,...
mindria - umilirea si "incovoierea" fortata prin "valurile" vietii care nu se lasa asteptate, mai devreme sau mai tirziu tot vin...
etc
Reply With Quote
  #29  
Vechi 17.10.2007, 00:55:35
C-tin C-tin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.07.2007
Mesaje: 640
Implicit

Ancah si Sufletell, sa-i multumim lui Dumnezeu ca sa ne lumineze si-n continuare , sa putem fi de folos unii altora.

Referitor la despatimire/”curatarea mintii”, un aspect mai “tehnic”, insa in cuvinte simple.

Creierul uman dupa cate stim este format dintr-o aglomerare de cellule etc. Insa de curand s-a descoperit ca intr-o asfel de celula se formeaza dupa voia omului (in timp repetand acelasi pacat) asa numitele synapse care au de-a face cu pacatul.

Plaga lumii actuale e patima desfranarii si tocmai pe acesta o voi lua drept subiect.
Expl….
O mama insarcinata (nestiutare in ale duhovniciei) continua sa aiba relatii sexuale cu sotul si-n timpul sarcinii. Placerea sexuala pe care o simt parintii, cu siguranta o simte si fatul. Si vrea nu vrea, fatul ia parte la ea. Mai inatai in sila, ca el are suflet curat si se opune, dar daca mama nu-l “aude” renunta a se mai opune… Din aceste clipe se intipareste (pe duhovniceste) pecetea desfranarii la fat. El a luat parte deci la o dragoste carnala, inloc sa simta doar iubirea sufleteasca duioasa a mamei pt el , cel ce urmeaza sa se nasca.
Se naste copilul si creste si pe la pubertate ii cade in mana primele reviste mai deocheate, sa zicem care-l incita fiindca fiindca simte instinctiv “placere”. De unde ar trebui acest copil sa simta astfel de sentiment, la o asa varsta frageda? Nu cuimva din “aducerea aminte” din instinct, a ceea ce a mai gustat candva (cand era in burta mamei).
<Parintele Arsenie Boca e revelat aceasta, afirmand ca acesti copii vor avea o sexualitate precoce si ce-I mai rau, e ca pot cadea in patima desfranarii inca de la varste fragede.>

Deci, cum spuneam, copilul vede o revista mai deocheata care-I incita curiozitatea si simte oarecare placeri stranii dar care ii plac desigur, apoi mai vede o secventa de film “scapata” necenzurata etc. care ii starneste aceeasi placere si apoi isi zice, ma dece nu as incerca si eusa fac ceea ce am vazut daca tot e asa placut….
Si uite asa din treapta in treapta pe nesimtite, trece timpul si patima desfranarii se intipareste tot mai mult.
Si am sa ma intorc la acele synapse pe care le aminteam la inceput, caci aici e baiul.
Inca de la nastere a primit fatul pecetea desfranarii, adica sau format in creerul lui , in cellule (desi poate o sa ziceti ca creerul nu a fost inca dezvoltat complet) deja synapse ce cuprind “coduri” ale acestei placeri (pe care le recunoaste mai tarziu).
Si cu cat dai frau la astfel de placerii, cu atat mai multe sinapse de creaza. Si tot asa…. In timp ajunge sa “urle creierul in tine” cerand trupului si mai multa placere
Toate aceste synapse din creer sunt, sa zicem, coduri purtatoare ale placerilor pe care la inceput fara voie s-au deschis, iar mai pe urma cu propria voie (din nestiinta ).
Si pentru toate cele pe care le simtim gustoase, placute, adica din placerea lumesca se deschid astfel de synapse care ajung san e conduca viata.
Si deci, daca aceste synapse s-au deschis cu voia, tot cu voia se si blocheaza, se inchid.
Din pacate cu cat sunt mai multe cu atat e mai greu, e mai multa munca, chiar suferinta . pentru a fib locate, sterse, decodificate.
Ca nu degeaba spunea un parinte: ca una e sa scoti un puiet de pom din pamant si alta sa scoti un stejar de sute de ani.
Chiar Maria egipteanca afirma ca ei i-a trebuit ot atatia ani cat a pacatuit, sa se despatimesca.

Deci, cand vorbim despre stradania, vointa de a vrea sa blochezi aceste synapse, intelegem in termeni duhovnicesti infranarea acestor placeri emanate de de aceste coduri din synapse. Caci daca se inchid sinapsele astea, se sterg din minte. Sau pot fi rescrise (ca un harddisk) insa cu placeri divine. In ambele cazuri putem spune ca ne despatimim.

Dar sinapsele astea mai ascund un lucru! Prin “codurile” pe care le poarta, sunt porti de intrare/legatura pentru acele duhuri care au in comun aceleasi “coduri”, sa zicem in mare, desfranarea (ca si asta are o gama larga la randul ei). Un duh desfranat citeste/recunoaste in mintea individului ceea ce ii este comun, ceea ce individul cu voia lui si-a intiparit acolo. Si prin aceasta il poate avea in stapanire, se pune stapanire pe trup.

Ce se intampla insa cand te straduiesti sa te infranezei?
In momentul in care vrei sa blochezi aceste synapse, sa te infranezi adica, te ciocnesti acum de acele duhuri care au beneficiat de aceste porti deschise in mintea ta, caci ele simt acum ca le inchizi portile (recodifici/stergi sinapsele) si se opun cu forta mare. Se aduna eventual mai multe astfel de duhuri din acelasi calibru ca sa nu reuseti sa te infranezi nicicum.
Deaceea in timpul depatimirii, acel sentiment pacatos cu care lupti va creste in intensitate (vezi cazurie despatimirii de droguri) ca esti instare sa ….”sari pe pereti” numai sa mai simti aceeasi placere. Si daca nu cedezi, te infranezi , mintea se curata, Cum am mai zis, acele synapse se sterg/se rescriu/se blocheaza. Poarta se inchide!
Insa asta se face cu mult chin.
Spre exemplu …imagineaza-ti cu cata placere, cu cata usurinta te dai pe un tobogan la vale. Dar cat e de greu daca inceerci pe acelasi toboggan sa urci acum de jos in sus , chiar pe alunecusul pe care te-ai dat la vale…. He-He! Inaintezi doi pasi! Iar aluneci si cazi la vale! Te” ranesti”…Si iar incerci etc etc.
Si in toata lupta asta, tot ce avem de la noi insine, e doar vointa! Chiar si slaba daca e, nu e rau, ca asa au “motiv” Sfintii sa intervina sa te ajute sa urci la deal pe tobogganul de care ziceam ca ai alunecat, de multe ori din nestiinta!

Si iar m-am lungit, insa sper ca nu degeaba…
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pacatele straine Mihnea Dragomir Biserica Romano-Catolica 20 10.01.2013 13:04:33
Lupta cu ecumenismul e lupta cu dracul spre_rasarit Generalitati 106 12.04.2011 22:13:50
Lupta pasiva vs. lupta activa catalin755 Generalitati 22 28.06.2010 17:35:42
PACATELE ancah Pocainta 24 24.09.2008 15:04:20
Pacatele crestinilor Florin-Ionut Generalitati 6 14.09.2008 15:56:29