Frica de adevarul din noi!

[iosif]

O lume a imaginilor, o lume a cuvintelor, a lume a cosmetizarilor de tot felul. Tendinta de a trai intr-un univers creat de propriile dorinte, de propriile nevoie, de temerile noastre nu este o experienta noua a omenirii. Adam a fugit de adevarul din el insusi atunci cand a cazut in pacat, aruncand vina pe Eva. Acelasi gest se repeta la infinit in umanitatea cazuta, in fiecare dintre noi.

Hristos insa aduce mantuirea si in aceasta problema. Desi nu a gresit cu nimic, nu arunca vina asupra nimanui, ci isi asuma judecata nedreapta care i se face si ia asupra Sa toata vina, toate pacatele noastre pentru care noi meritam pedeapsa. O asuma El ca noi sa putem sa traim in libertate. Prin Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos primim lumina de care avem nevoie pentru a strabate acest drum greu dar frumos spre libertate.

Lumina aceasta nu poate lumina decat inlauntrul nostru, pentru ca acolo se afla imparatia lui Dumnezeu. Acolo inlauntrul nostru Il intalnim si traim cu Dumnezeu, de aceea Imparatia cerurile este, dupa cuvantul lui Hristos, inlauntrul nostru, adica in inima noastra.

Dar noi nu primim aceasta lumina pentru ca ne este teama sa ne descoperim in fata lui Dumnezeu. Este o teama draceasca! Suntem atat de orbi incat nu intelegem ca ne ascundem fara sa putem a ne ascunde! E stupid! Ne ascundem de Dumnezeul Care le stie pe toate, Atotstiutorul! Suntem ridicoli! De cine fugim? De adevarul din noi? De cine ne este teama? De Cel pe Care nu-L cunoastem, dar despre Care auzim ca este Iubire si Adevar?

Ne complacem in a lustrui pana la stralucire carapacea, ne zdrobim pentru toate ale trupului sa dam IMPRESIE buna! Traim din impresii si nu din adevar! Ne este frica de noi insine si de ceea ce se afla in inima noastra! Ne e teama de ceea ce noi insine am lasat sa intre inlauntrul nostru! Da, ne este teama, pentru ca asta are diavolul de daruit: frica, groaza, neliniste, neimplinire, golul sufletesc, fuga de noi insine, lasitatea.

De unde aceasta teama de a infrunta realitatea interioara? De ce nu reusim sa foram in interiorul nostru si sa scoatem afara toata mizeria, toata slabiciunea, toata murdaria si rautatea care ne-au umplut camarile inimii?

Si daca incepem sa ne curatim inimile oare ce castig vom avea? Cum incepem curatirea interioara? De unde stim ca e nevoie de curatire interioara?

Oare fuga aceasta de adevar poate exista la infinit? De ce nu se schimba multe lucruri de pe acesta lume? Oare nu din ignorarea adevarului?

[sofiaiuga]

ISPITA DE A IGNORA adevarul E F. MARETOTDEAUNA,DAR ADEVARUL MAI POATE FI IGNORAT SI DIN NESTIINTA,CARE SI EA E UNPACATproblema este ca nu ne facem timp sa ne analizam interiorul nostru,sa ne cunoastem mai bine pe noi insine ca atunci ne vedem pacatele ,le spovedim si ne mai curatim cit de cit de murdaria din noi.Dar scopul TV-ului ,si chiar al internetului asta e :SA NU CUMVA AVEM TIMPE DE ASA CEVA, Noi nu ne dam seama cit de scurt este timpul pe care ne-a fost dat as-l traim,adica TIMPUL MINTUIRII NOASTREsi apoi avem multe regrete ,unii,ca l-am pierdut cu asazisele distractii ale acesei lumi,care reprezinta un puternic punct de atractie pt. noi,fiind si noi din pamint.Adevarul e ca cine nu gusta un pic macar in aceasta lume imparatia cerurilor nu poate sa o guste nici dc aj acolo,ca nu s-a invatat cu ea de aci ,din lumea asta si nici dincolo nu o va intelege.
Stim ca avem nevoie de curatire interioara dc NE RUGAM LA DUMNEZEU SA NE ARATE PACATELEsi el ni le va arata ASA INCIT SA LE PUTEM SPOVEDI ,IAR PRIN impartasanie NE CURATIM SI PRIMIM PURTERE sa le invingem si sa nu le mai repetam Este o lupta la care se adauga pe linga rugaciune si postul si rugaciunea duhovnicului pt.noi.Nu se schimba ac lume decit in tau ,din pacate pt.ca lumea acorda prea mare bombadamentului prin mijloacele mass media.Daca am ignora aceste informatii si in loc sa ne pierdem timpul citidu-le sau ascultidu-le sau vizualizindu-le deci dc am fi selectivi vom avea surpriza sa constatam ca ne simtimmult mai bine.![am vb din unghiul meu de comportament,desi mai pierd vremea pe internet].

[sofiaiuga]

LUMINA CARE INLATURA INTUNERICUL ,DIN FIECARE DINTRE NOI ESTE SFINTA IMPARTASANIE,daca facem spovedanie sincera si cu dorinta realade anu mai pacatui.Dar oare toti avem aceasta dorinta!? de a nu mai pacatui? Oare nu tocmai frica ca nu dorim sa ne lasam de pacat ne impiedica de a beneficia de toate avantajele lasate de DUMNEZEU IN BISERICA ORTODOXA!?cACI DUPA IMPARTASANIE NOI NE RUGAMsa nu-mi fie mie spre osinda SFINTELEacestea,pt ca sint nevrednic,ci spre curatirea si sfintirea sufletuluisi a trupului si spre arvunirea vietii si a imparatiei ce va sa fie
Intr-o carte am citit ca un inainte vazator cu duhul avazut intimp ce se impartaseau pe uniii-a vazut luminati si pe altii intunecati,deci mare grija.Apoi sa nu uitam sa cerem ajutor MAICII DOMNULUIcEEA CE ESTI STRALUCITA,CU STRLUCIREA CEA GINDITA A NASTERII DE DUMNEZEU,NASCATOARE DE DUMNEZEU,CEEA CE ESTI MAI PRESUS DE LUMINA,SUFLETUL MEU CEL INTUNECAT,LUMINEAZA-L SI-L STRALUCESTE,IMPUTININD INTUNERICUL SI NOAPTEA PACATULUI SI CATRE RAZA POCAINTEI POVARUIESE-MA.din carte CANOANELE MAICII DOMNULUI.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iosif

O lume a imaginilor, o lume a cuvintelor, a lume a cosmetizarilor de tot felul. Tendinta de a trai intr-un univers creat de propriile dorinte, de propriile nevoie, de temerile noastre nu este o experienta noua a omenirii. Adam a fugit de adevarul din el insusi atunci cand a cazut in pacat, aruncand vina pe Eva. Acelasi gest se repeta la infinit in umanitatea cazuta, in fiecare dintre noi.

Hristos insa aduce mantuirea si in aceasta problema. Desi nu a gresit cu nimic, nu arunca vina asupra nimanui, ci isi asuma judecata nedreapta care i se face si ia asupra Sa toata vina, toate pacatele noastre pentru care noi meritam pedeapsa. O asuma El ca noi sa putem sa traim in libertate. Prin Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos primim lumina de care avem nevoie pentru a strabate acest drum greu dar frumos spre libertate.

Lumina aceasta nu poate lumina decat inlauntrul nostru, pentru ca acolo se afla imparatia lui Dumnezeu. Acolo inlauntrul nostru Il intalnim si traim cu Dumnezeu, de aceea Imparatia cerurile este, dupa cuvantul lui Hristos, inlauntrul nostru, adica in inima noastra.

Dar noi nu primim aceasta lumina pentru ca ne este teama sa ne descoperim in fata lui Dumnezeu. Este o teama draceasca! Suntem atat de orbi incat nu intelegem ca ne ascundem fara sa putem a ne ascunde! E stupid! Ne ascundem de Dumnezeul Care le stie pe toate, Atotstiutorul! Suntem ridicoli! De cine fugim? De adevarul din noi? De cine ne este teama? De Cel pe Care nu-L cunoastem, dar despre Care auzim ca este Iubire si Adevar?

Ne complacem in a lustrui pana la stralucire carapacea, ne zdrobim pentru toate ale trupului sa dam IMPRESIE buna! Traim din impresii si nu din adevar! Ne este frica de noi insine si de ceea ce se afla in inima noastra! Ne e teama de ceea ce noi insine am lasat sa intre inlauntrul nostru! Da, ne este teama, pentru ca asta are diavolul de daruit: frica, groaza, neliniste, neimplinire, golul sufletesc, fuga de noi insine, lasitatea.

De unde aceasta teama de a infrunta realitatea interioara? De ce nu reusim sa foram in interiorul nostru si sa scoatem afara toata mizeria, toata slabiciunea, toata murdaria si rautatea care ne-au umplut camarile inimii?

Si daca incepem sa ne curatim inimile oare ce castig vom avea? Cum incepem curatirea interioara? De unde stim ca e nevoie de curatire interioara?

Oare fuga aceasta de adevar poate exista la infinit? De ce nu se schimba multe lucruri de pe acesta lume? Oare nu din ignorarea adevarului?

Of ! Draga Iosif ce bine ai punctat problema, incat ce s-ar mai putea adauga, decat neputinta noastra izvorata din putreziciunea interioara, unde diavolul asa cum ai spus, a instalat frica, lasitatea, nelinistea. Asta ii este si scopul, de a deztabiliza finta noastra, de a o face neputincioasa, de a o injosi , de a o subjuga si in final de a o distruge. Ne "fardam"viata noastra in loc sa ne privim direct in fata, ne ascundem dupa cuvinte, jucam cu totii intr o piesa de teatru de prost gust, pe care noi o concepem, noi o regizam, noi o jucam. Toate acestea se petrec pe fondul indepartarii de Dumnezeu, de adevarata credinta. Ne rugam din ce in ce mai putin si nu ne rugam cu sufletul si inima ci mai mult cu gura si atat. Nu constientizam ca asta lume este trecatoare, pregatindu-ne pentru cea vesnica. Nu ne pregatim sufletul ci il lasam prada celor de aici. Amanam , amanam mult prea mul pocainta noastra . Masca pe care o purtam, pentru a ascunde neputintele noastre, este o simpla si murdara pacaleala. Ne pacalim de fapt pe noi insine si unul pe altul. Atata timp cat nu urmam exemplul si calea Mantuitorului nostru, totul e-n zadar, afundandu-ne pe un drum ce nu duce nicaieri si mai ales in Rai. Aici trebuie inteles ca acest "nicaieri", reprezinta iadul, far de speranta, far de iubire, far de lumina , far de nimic, o singuratate continuua si vesnica.

[maria55]

"o lume a imaginilor , o lume a cuvintelor "si a zambetelor false asi mai adauga ...

De unde stim ca e nevoie de curatire interioara ?

Pai eu zic sa citim cu atentie ce inseamna roada Duhului :
dragostea , bucuria ,pacea ,indelunga rabdarea , bunatatea , facerea de bine credinta , blandetea , infranarea , curatia .

Trebuie sa citim cu atentie fiecare "cuvant "(iar cuvinte) si sa reflectam daca in viata noastra , pe acestea le semanam sau altele !

Cand am bucurat ultima data pe cineva ?
Cand am iubit ultima oara(in spiritul credintei ) pe cineva ?
Cand am facut pace ultima data ?
Cand am avut rabdare ?
Cand , cand si iar cand ...? Chiar serios , ne intrebam vreodata ?

Si cand "lucram ceva" sa ne intrebam in care din acestea ne-am incadrat , ar fi o solutie . Poate......... nicaieri !

Caci de ura , de ranire , de dezbinat de "uitare " de aproapele stiu cei mai multi .
Sa facem lucruri care sant placute in fata lui Dumnezeu , ce cer un pic de , cum se zice "calca-ti o data pe inima si iarta , iarta tu primul " !

Sa ne ajute Dumnezeu !
maria

[maria55]

Si mai era ceva :
polemica o sa existe mereu din pacate , pentru ca e greu sa renuntam la placerile trupesti sau sa le diminuam cumva .

Si tot ce se aude pe aici ma tot ingadeste .
Trebuie sa tin post , n-am voie la mare :) ; trebuie sa ma rog sa am grija de altii ,
sa-l pun pe aproapele in fata mea , un fel de sacrificiu ...si asa mai departe .

Ce zici Cristi ?
Tie nu-ti scapa nimic , chiar ca ma amuza cumva .:D
Eu am humor , tu ?
Daca nu , treci cu vederea ,te rog .:)

maria

[cristiboss56]

Cate de multe imi propun si cat de putine realizez , Maria. Sti cand plec de acasa, dimineata, imi propun si vreau sa-mi impun, sa fiu mult mai calm, mai bun, mai smerit si cat merg cu metroul ma gandesc la rugaciunile zilnice si imi spun in gand, TREBUIE , ASA O SA FAC, AJUTA-MA DOAMNE ,etc. Sa sti, Maria, ca si atunci cand gresesc il am pe Dumnezeu in inima si in suflet. Constientizez instantaneu ca am gresit sau ca tind sa pacatuesc. Nu exista secunda sa nu-L am pe DUMNEZEU in mine. Orice as face, indiferent, mintea si sufletul este cu El. E o stare continua, draga Maria, o legatura neantrerupta, chiar in caderile mele mai mici sau mai mari. Am obosit, Maria, trebuie sa ma retrag pentru ca peste nici 4 ore plec in cotidian , intru in hora zilei de maine. In cea ce priveste umorul, il am peste masura . . . .! DOAMNE AJUTA ! +

O Doamne... daca as reusi sa schimb ceva in mine, as schimba sentimentul de nemultumire fata de sotul meu, care desi ma asteapta cu masa pusa, eu vad doar ca au ramas vase in chiuveta… As schimba frustarea pe care o simt cand cei din jur ma cearta.. .As schimba singuratatea in rugaciune si lacrima in virtute, as schimba iubirea fata de semen in fapta… si fapta in tacere…as schimba suferinta in bucurie si durerea bolii in rabdare… Doamne cate nu as vrea sa schimb.. privesc Iosif in sufletul meu si gasesc acolo o rana sangeranda, gasesc acolo un Hristos lacrimand ptr ca eu!! L-am parasit… Vorbeai de adevar, de teama de al marturisi..dar bunul meu Iosif, uneori adevarul este refuzat tocmai pentru ca este ADEVAR. Uneori e lasitate, alteori este necessitate…
Necesitatea curatirii, intrebai tu, eu as indrazni sa spun ca este Indispensabila. Nu poti merge mai departe daca nu te “impaci” cu trecutul. Nu poti cladi o noua viata pe o temelie de nisip. Am atat de multe de schimbat in mine, incerc crede-ma dar…plang si spun Dumnezeule milostiv fii mie pacatoasa…..

[Ina-Ina]

În prealabil postat de jenica

O Doamne... daca as reusi sa schimb ceva in mine, as schimba sentimentul de nemultumire fata de sotul meu, care desi ma asteapta cu masa pusa, eu vad doar ca au ramas vase in chiuveta… As schimba frustarea pe care o simt cand cei din jur ma cearta.. .As schimba singuratatea in rugaciune si lacrima in virtute, as schimba iubirea fata de semen in fapta…

Daca pui la rind timpul petrecut prin forumuri ti-ar ajunge timpul sa speli tu si vasele vecinilor...:D
Se pare ca incet, incet iese arama pe fata.

Multumesc Ina, asa este, ai dreptate sunt un om tare rau. te rog ajuta-ma tu sa devin bun. cat despre timp, sa iti spun un mic secret: sunt la serviciu:) Mai lucrez, mai arunc o privire pe forum.:rolleyes:
oricum iti multumesc:p