Mantuirea in afara Bisericii

[iustin10]

În prealabil postat de MariS_

Ei mi se par cu adevarat traitori ai ortodoxiei, pentru ca respira blandete, bunatate, rabdare, smerenie, adica roade ale Duhului. Pacat, doar, ca posteaza asa de rar. Si dvs (catre dobrin7m) aveti foarte multe lucruri frumoase de spus, si foarte adanci,
.......
Har, smerenie si jertfa de sine.

Subscriu la ce ziceti . Si mie imi plac mult postarile unora ,dar daca fac vreo diferenta in sinea mea intre diversi useri ,inseamna ca inca nu am invatat sa ascult si sa inteleg omul. Stiu ca inima se bucura de postarile unora,si se incranceneaza la ale altora,dar daca am avea putere sa ii intelegem pe toti ,am vedea ca fiecare are de fapt ceva interesant de spus ,si ca doar perceptia noastra ne face sa ii scotoim pe unii placuti si pe altii nu. Astfel dar,noi transferam propria noastra neputinta de a iubi si intelege ,asupra celorlalti.
Asa ca ma pastrez subiectiv si spun:mie imi plac mult postarile userului dobrin7m si sper ca sa ii fiu de tot atata ajutor,cat imi e si dansa mie . Chiar dc vorbim in contradictoriu ,e un bun prilej ca adevarul sa iasa in cele din urma la lumina .

[MariS_]

În prealabil postat de iustin10

Subscriu la ce ziceti . Si mie imi plac mult postarile unora ,dar daca fac vreo diferenta in sinea mea intre diversi useri ,inseamna ca inca nu am invatat sa ascult si sa inteleg omul. Stiu ca inima se bucura de postarile unora,si se incranceneaza la ale altora,dar daca am avea putere sa ii intelegem pe toti ,am vedea ca fiecare are de fapt ceva interesant de spus ,si ca doar perceptia noastra ne face sa ii scotoim pe unii placuti si pe altii nu. Astfel dar,noi transferam propria noastra neputinta de a iubi si intelege ,asupra celorlalti.
Asa ca ma pastrez subiectiv si spun:mie imi plac mult postarile userului dobrin7m si sper ca sa ii fiu de tot atata ajutor,cat imi e si dansa mie . Chiar dc vorbim in contradictoriu ,e un bun prilej ca adevarul sa iasa in cele din urma la lumina .

Da, sigur, iustin draga, ai dreptate, de la fiecare avem ceva de invatat. Eu am punctat mai mult atitudinea celor trei, nu atat continutul postarilor, desi binenteles ca-mi folosesc mult si continutul lor. Sigur, ei sunt mult mai multi, nu sunt doar cei trei pe care i-am nominalizat, dar la ei lauda e ca si ocara si nu am riscat sa-i smintesc dandu-i ca exemplu. Lui dobrin7m i-am spus si eu ca are postari foarte frumoase si ma folosesc de ele, doar ca pune putin prea mult patos in controverse.
Da, si eu sunt de acord ca in controverse poti vedea mai bine firea omului si modul cum se apreciaza pe el si pe ceilalti. Atunci poti sa vezi mai limpede si cat mai ai de slefuit la tine insuti. Eu, unul, sunt inca din topor. Tre' sa mai rup 7 dalti pana sa pot rotunji oarece forme mai acatarii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

"Hristoase, Lumina cea adevarata, Care luminezi si sfintesti pe tot omul ce vine in lume. sa se insemneze peste noi lumina fetei Tale, ca intr-insa sa vedem lumina cea neapropiata."

In fiecare dimineata rugam asta pe Hristos. Sa se insemneze peste noi Lumina fetei Lui. Ca nu o avem, ca suntem prea pacatosi sa o avem, si ne rugam sa o dobandim cu totii. Si peste cei care stiu ca nu o au si peste cei care nu stiu ca nu o au si cred ca o au.

"Indrepteaza pasii nostri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici si ale tuturor Sfintilor Tai. Amin."

In fiecare dimineata rugam asta pe Hristos. sa indrepteze pasii nostrii spre lucarea poruncilor lui Lui, ca suntem neputinciosi si nu stim si alergam care incotro zicand ca e bine, fiecare cum stie, unul in cerc, altul in zig zag , altul cand de-a stanga cand de-a dreapta, altul pe loc. Si nu pentru noi, penturu cuvintele noastre nevrednice, ci pentru rugaciunile Maicii Lui si a tuturor Sfintilor.

"Cel ce in toata vremea si in tot ceasul, in cer si pe pamant, esti inchinat si slavit, Hristoase Dumnezeule, indelung-Rabdatorule, mult-Milostive si mult-Indurate.
Care pe cei drepti ii iubesti si pe cei pacatosi ii miluiesti,
Care pe toti ii chemi la mantuire, pentru fagaduinta bunatatilor ce vor sa fie."

In fiecare dimineata ne rugam lui Hristos cel care pe drepti ii iubeste si pe pacatosi ii miluieste. Dar ce dar minunat este miluinta pentru pacatos! Insa de ar simti pacatosul ce dar minunat este iubirea lui Hristos nu ar mai vrea sa fie pacatos. Dar fiindca nu simte zice ca miluinta e iubirea.
Eu am simtit pentru o clipa iubirea si iarasi am cazut in miluinta. Si ma bucur mult de miluinta pana m-oi invrednicii sa simt iarasi iubirea. Acum stiu ca Hristos ii iubeste pe toti, insa dreptilor le descopera mangaierea iubirii iar pacatosilor mangaierea miluintei.

""Sufletele noastre le sfinteste, trupurile curateste-le, cugetele indrepteaza-le, gandurile curateste-le si ne izbaveste pe noi de tot necazul cel din rele si durere."

In fiecare dimineata ne rugam lui Hristos pentru toti oamenii de pe acest pamant. Si cerem pentru noi sa ne sfinteasca sufletele, sa ne curateasca trupurile si gandurile, sa indrepte cugetele si sa ne izbaveasca de necazuri. cerem asta pentru ca nu le avem. Nu avem suflete, trupuri si ganduri curatite, avem cugete strambe si nu putem sa iesim singuri din necaz si rau si durere.

"Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru Tine"

Cerem mantuitorului sa ne judece cu dreptate pe noi insine, si sa ne dea mila pe masura nedejdii ce o avem in El.

"Ingerule cel sfant al lui Hristos, catre tine cad si ma rog, pazitorul meu cel sfant, care esti dat mie de la Sfantul Botez, spre pazirea sufletului si a pacatosului meu trup. Iar eu cu lenea si cu obiceiurilor mele cele rele, am maniat preacurata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine:"

Iata cum si pe ingerii nostrii dragi ii indepartam asa cum si pe Hristos il indepartam de la noi prin toate faptele cele de rusine pe care le facem in aceasta viata. Insa orice pacatos cat ar fi de pacatos si tot mai face fapte bune cum stie el, dar toate cele de rusine indeparteaza pe ingeri si pe Hristos de la el.
Si cu toate astea cerem milostivire ingerului nostru spre ajutor.

Sf. Macarie Egipteanul a fost dus odata de ingerul lui pazitor sa vada ce fac ingerii pentru sufletele ce le au in grija.
Si a vazut in fata un local un inger care plangea amarnic, si se zdrobea de durere. Si l-au intrebat : de ce plangi asa? Plang pentru ca sufletul ce il am eu in grija este inauntru si bea si se veseleste si multime de draci dantuie pe langa el si degeaba ii spun ca nu e bine, ca nu ma aude, iar daca ma aude nu ma crede.

Si facem rugaciuni de pomenire, neuitand pe nimeni si pe pacatosi si pe drepti, si pe parinti, si pe cunoscuti, si pe conducatori, si preotii nostrii, si pe duhovnici, si pe prieteni, si pe dusmani, si pe toata lumea asa cum se cuvine sa faca orice om daca spune ca isi iubeste aproapele. Si la urma de tot se roaga si pentru el.

Acum sper ca toata lumea se va ruga dimineata cu rugaciunile diminetii. Nadajduiesc ca toata lumea intelege cat de importanta este pentru semenii sai si pentru el insusi, si nu va mai baga in seama glasul lui aghiuta cand ii sopteste , gandilandu-i mandria, ca face cumva rugaciunea la program.
Nadajduiesc ca toata lumea se va bucura cum ma bucur si eu, ca si glasul nostru se aduna celorlalte glasuri care in fiecare dimineata vorbesc cu Dumnezeu.

În prealabil postat de catalin2

Nici eu nu intelegeam la inceput, acum abia am inceput sa ma dumiresc mai bine. Pentru ca auzisem ca milostenia trebuie sa se faca in numele lui Hristos si nu act de caritate si eu nu am inteles atunci. Am dat in completare ce spune parintele Cleopa http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=26
"Faptele numai atunci se socotesc bune cand vor fi unite cu dreapta credinta si se vor face spre slava lui Dumnezeu ( Matei 6, 1-4; Efeseni 5, 9-10; Coloseni 1, 10; 2, 23 )"
De exemplu ascultarea lui Avraam este fapta credintei. Dar si paganii isi omorau copii ascultand de zeii lor, aceea nu era fapta buna. Milostenia este fapta credintei, dar si ateii fac actiuni de caritate. Rugaciunea este fapta credintei, spovedania, impartasania, postul, etc. Sfantul Serafim de Sarov arata cate ceva cum putem acumula harul prin faptele credintei.

In legatura cu scrierile Sfintilor parinti, se gasesc de toate pe internet. Daca stii engleza se gasesc in engleza multe din ele. Dar eu am citit la inceput din vietile sfintilor si tot la acelea am ramas, pentru ca nu cred ca sunt atat de avansat sa inteleg scrierile mai profunde. Vietile sfintilor le putem gasi aici: http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html
Restul se gasesc pe internet, depinde ce te intereseaza, de exemplu pt. sf. Ioan Gura de Aur exista si un site cu scrierile lui.

Multumesc pentru precizari! In engleza se scrie Saint Fathers?
Doamne ajuta!

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Nu sunt ecumenist ,deoarece inima mea nu poate primi alta invatatura decat ortodoxia.
Nu pot pur si simplu sa ma rog sau sa intru intr-o adunare de sectari . Mi se pare trist si rece . Si pentru ca in continuare cred ca ortodoxia e lucrarea Duhului in oameni ,pentru desavarsirea lucrarii mantuitoare a lui Hristos.
DUHUL A DESAVARSIT INVATATURA LUI HRISTOS,NU A INLOCUITO .
Tot ce am zis eu ,daca recititi sunt insusi poruncile lui Hristos.El ne-a invatat sa iubim pe oameni ,nu eu iustin,nu vreun alt curent cultural. El a spus ca totul trebuie sa vina din inima. El a spus ca nu a venit sa I se slujeasca ,ci ca sa ne invete sa slujim altora. El a pus pe primul plan omul,nu eu.
Eu sunt de parerea psalmistului : "Ce e omul inaintea ta ,si fiul omului ca sa iti amintesti de el.Un fir de praf ,a suflat vantul,si numai e" .
Hristos insa a iubit asa mult oamenii ,incat El este cel ce a inaltat cinstirea aproapelui nostru ,ASEMENEA cu cinstirea cuvenita lui Dumnezeu.
Si inca odata afirm : lasati aspiratiile inalte,lasati rugaciunile daca sunt cu program,lasati mataniile ,lasati cartile daca va obosesc,lasati comparatiile cu sfintii . Deschideti-va inima : faceti bine celui de langa voi ,spuneti un cuvant bun celui cazut ,aveti mila de cel singur , inviorati pe cel trist,ascultati pe cel necajit ,si atunci Domul Dumnezeul vostru va merge ca un stalp de foc inaintea voastra,asa cum a facut oarecand cu poporul Sau cand l-a calauzit in pustie. Rugativa,dar cu lacrimi in ochi,macar de fericire daca nu de pocainta ,postiti ,dar pentru ca uitati sa mai mancati ,in fata maretiei privelistei bunatatii Dumnezeului cel atotmilostiv. Facetile toate din toata inima ,dar mai intai de toate faceti
doar acest mic fapt care v-a mai ramas : incercati sa il iubiti pe aproapele pe langa care
a-ti trecut azi ,indiferenti sau chiar simtind repulsie fata de el. Va spun eu,ca acela, erati chiar voi.

Inca de la inceput vreau sa iti spun Iustin ca nu incerc sa te conving de nimic. incearca te rog doar sa ma intelegi.
Sigur ca pentru Dumnezeu cea mai iubita fiinta este omul si are intaietate.
Insa pentru noi oamenii cea mai iubita FIINTA este Dumnezeu si El are intaietate si apoi omul ca asa ne-a poruncit. Si chiar insusi Dumnezeu nu se iubeste pe El mai intai ci iubeste omul , lasandu-se pe Sine. Asa cum El S-a lasat pe Sine asa si noi oamenii ne lasam pe noi si iubim intai pe Dumnezeu. Si pentru ca Dumnezeu ne iubeste atat de mult ne-a spus apoi, a doua porunca, sa iubim oamenii ca pe noi insine.
Cine face invers calca porunca lui Dumnezeu.

Hristos a iubit mai intai de toate oamenii, fiind El insusi Dumnezeu intrupat. Noi oamenii suntem creatia lui Dumnezeu, trebuie sa stim unde ne e locul, nu suntem dumnezei sa iubim oamenii si apoi pe Dumnezeu. Si pentru ca suntem creatia lui Dumnezeu trebuie sa ii dam Slava in veci, sa dam fiinta noastra Lui, sa dam sufeltul nostru Lui, si El va face din sufletul nostru un suflet iubitor de oameni.

Sigur ca iubind pe Dumnezeu mai presus de orice , cu toata fiinta noastra asa cum este cea mai mare si cea dintai porunca, asta nu inseamna sa nu iubim oamenii. Pentru ca o singura porunca de ai incalcat degeaba respecti pe toate celelalte ca te faci neascultator de Dumnezeu. (asta pentru te gandesti ca daca eu zic ca trebuie sa iubim intai pe Dumnezeu, nu mai iubesc oamenii insa eu stiu ca insasi incalcarea si a uneia din porunci , ma face calcator de porunca) . A inversa intaietatea iubirii de Dumnezeu , facand din iubirea de semeni cea dintai porunca si iubirea de Dumnezeu a doua porunca inseamna a nu respecta porunca Domnului. Pur si simplu o sucim , o inversam, deci sucim Cuvantul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a zis sa iubim oamenii asemenea pe El. Nu. A zis sa iubim oamenii asemenea pe noi insine. Ca pe noi nu ca pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu mai presus si apoi pe oameni ca pe noi insine. Prin asta (asemanarea) iarasi e strambat Cuvantul lui Dumnezeu, iar a micsora cu cat de putin iubirea ce o datoram lui Dumnezeu inseamna a nu ii recunoaste Atotputernicia, Unicitatea comparand iubirea de Dumnezeu cu iubirea de oameni facand-o asemenea. Pentru ca asa cum Dumnezeu nu poate fi comparat asa si iubirea ce i-o datoram nu poate fi comparata.

Dumnezeu a creat omul dupa "chipul si asemanarea Noastra". Dar cat de mult a pierdut din asemanare la caderea in pacat, cat de mult a pierdut din asemanare la intrarea raului in om. Gandurile noastre nu mai sunt curate, trupul nu mai e curat, sufletul nu mai e curat, nu mai e asemenea lui Dumnezeu. Si daca am ajunge asemenea lui Dumnezeu ca sfintii, atunci am iubi pe Dumnezeu si am slavi cum iubesc si slavesc ingerii si sfintii in ceruri. Si intre noi atunci nu ar mai fi gand rau, de nici un fel ci doar iubire desavarsita rasfranta de la iubirea de Dumnezeu.
Dar nu suntem. Nu suntem, Vai pacatele noastre. Nu suntem.

Stiti cum slavesc ingerii in ceruri pe Dumnezeu? Intr-un singur glas, cu iubire imensa si supunere de Dumnezeu. Si nici nu se pune problema sa se iubeasca intre ei ingerii, asa cum se pune problema la om, pentru ca nu e cazul de asa ceva. Ei toti slavesc pe Dumnezeu intr-un glas si se supun Lui.

[catalin2]

În prealabil postat de TunsDiana

Multumesc pentru precizari! In engleza se scrie Saint Fathers?
Doamne ajuta!

Multe sunt si in romaneste, scrii doar numele sfantului respectiv pe google si iti da si lucrari. La inceput e bine sa citim ceva mai usor, ca vietile sfintilor sau patericul, pentru ca poate nu o sa intelegem scrierile mai profunde. Daca doresti aici sunt in romaneste cateva din lucrarile sf. Ioan Gura de Aur: http://www.ioanguradeaur.ro/ Sfantul Vasile cel Mare e si aici: http://www.sfantulvasilecelmare.info/carti-scrieri.php

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Si inca odata afirm : lasati aspiratiile inalte,lasati rugaciunile daca sunt cu program,lasati mataniile ,lasati cartile daca va obosesc,lasati comparatiile cu sfintii . Deschideti-va inima : faceti bine celui de langa voi ,spuneti un cuvant bun celui cazut ,aveti mila de cel singur , inviorati pe cel trist,ascultati pe cel necajit ,si atunci Domul Dumnezeul vostru va merge ca un stalp de foc inaintea voastra,asa cum a facut oarecand cu poporul Sau cand l-a calauzit in pustie. Rugativa,dar cu lacrimi in ochi,macar de fericire daca nu de pocainta ,postiti ,dar pentru ca uitati sa mai mancati ,in fata maretiei privelistei bunatatii Dumnezeului cel atotmilostiv. Facetile toate din toata inima ,dar mai intai de toate faceti
doar acest mic fapt care v-a mai ramas : incercati sa il iubiti pe aproapele pe langa care a-ti trecut azi ,indiferenti sau chiar simtind repulsie fata de el. Va spun eu,ca acela, erati chiar voi.

Iustin, asta spuneam si eu, doar ca in plus am spus ca trebuie facute toate. Acestea tin de faptele credintei, dar trebuie si har si dreapta credinta. Fara sa ne spovedim si impartasim si astfel sa primi har crezi ca ajunge doar sa facem niste fapte? Iubirea e generala, si tine de Dumnezeu, El e sursa iubirii.

[dobrin7m]

"Duhul Sfânt nu se face însusi sufletul omului. În acest caz omul ar fi una cu Dumnezeu în înteles panteist si pacatele savârsite de om ar fi si ale lui Dumnezeu, sau nu s-ar mai putea face nici o deosebire între bine si rau. Dar fara o prezenta si o lucrare a Duhului dumnezeiesc în sufletul omului, acesta n-ar putea duce o viata conforma cu ratiunea lui. Omul are în sufletul lui o ratiune si o libertate, dar ele nu pot functiona în modul deplin cerut de ele, decât în unire cu Dumnezeu, decât adapându-se din apa vie a Duhului dumnezeiesc. Este ceva analog cu faptul ca omul are plamâni sau ochi, dar fara aer si lumina, nici plamânii, nici ochii n-ar putea sa-si exercite functiile. sufletul este o floare, dar floarea are nevoie de soare si de ploaie pentru a creste si sa-si puna în valoare toata frumusetea si rodnicia virtuala a ei."

"Sa privim, dupa puterea noastra, deosebirea între lucrarea Duhului Sfânt si între lucrarea naturala a noastra si cele ce tin de ea si între lucrarea naturala a noastra si cele ce apartin ei. Vom vedea îndata ca nu e cu putinta ca noi sa fim în pace numai prin lucrarea noastra naturala. Caci pacea este roada adevarata a Duhului, ca si iubirea si bucuria duhovniceasca; este roada adevarata a Lui, pentru ca cei partasi de El sa se poarte cu îndelunga rabdare si cu blândete si sa fie în întregime plini de bunatate si sa faca parte si celor apropiati din bogatia Lui."

"Nici o lucrare naturala a noastra nu e despartita, de la sine, de vreo pornire sufleteasca, fiind miscarea vreunei parti a iutimii. Dar nici fara vointa nu se misca vreo lucrare a noastra, iar vointa în cel faptuitor atârna de pofta, precum în cel contemplativ de dorinta. De aceea în nici o lucrare naturala a noastra nu pot fi stinse pofta si mânia, daca vrea sa se împlineasca precum se cuvine."

"Lucrarea mai presus de fire a Sfântului Duh în inima nu-si are nasterea nicaieri în fire, ci este o aratare neînteleasa în cei miluiti de El. de aceea, ea se misca, sau, ca sa spun altfel, se aprinde, în chip vadit, fara sa vrem. Pentru aceasta nu are nevoie de nimic din ale noastre, câte sunt de trebuinta pentru lucrare, fie ca ai numi-o luminare, fie aratare a Duhului. Ea are nevoie numai ca cel partas de ea sa o priveasca fara tulburare în inima sa si sa se desfateze mai presus de fire.

De aceea, lucrarea dumnezeiasca, neavând nevoie deloc nici de vointa, nici de vreo pornire naturala spre a se pune în miscare, e vadit ca pofta si mânia ramân nelucratoare în ea. Si, ca sa spunem pe scurt, partea pasionala a sufletului (mânia si pofta) zace aruncata nelucratoare, lucrând din inima în chip mai presus de fire numai suflarea Duhului de viata facator. Iar mintea se bucura si e vie. De aceea, priveste spre Dumnezeu în pace si seninatate, cu toata nepatimirea si cu tot sufletul, asa cum se cuvine.

Este o analiza si o concluzie demna de remarcat a cauzelor si efectelor lucrarii omenesti si ale celei dumnezeiesti. Când se misca în noi o lucrare buna fara o pofta inferioara si fara mânie, e semn ca e de la Dumnezeu, sau de la Duhul Sfânt. Si atunci avem o bucurie curata de ea. Prin aceasta bucurie ne-o însusim, dar constatam totusi ca nu e de la noi. Iar bucuria este a mintii. Ea simte si viata cea noua aratata în suflet. Partea pasionala a sufletului, sau mânia si pofta, se afla într-o stare de nelucrare. De aici pacea cu care mintea contempla pe Dumnezeu si se bucura de lucrarea Duhului din suflet, care a dus la nelucrare, sau la nepatimire, partea lui pasionala. Nepatimirea este o astfel de stare de pace, nepasionala, care da putinta mintii sa contemple netulburata pe Dumnezeu, sau chiar si taina semenilor sai si a lucrurilor, taina ascunsa tot în Dumnezeu. Daca în scrierile anterioare se afirma simplu necesitatea curatirii de patimi si a dobândirii nepatimirii, pentru ca mintea sa poata contempla pe Dumnezeu, aici se explica trebuinta ca însesi puterile pasionale ale sufletului sa devina nelucratoare în acest scop, si modul cum se poate ajunge la aceasta."

Duhul ratacirii si al minciunii, desi PARE sa se miste în suflet fara vointa si pornirea celui partas la el, nu face nici partea pasionala sa se linisteasca, ci o misca si mai mult, si nu pune în lucrare nici iubirea fata de Dumnezeu, sau bucuria, sau pacea. Caci minciuna este fara rânduiala, schimbatoare si cu totul straina de pacea si seninatatea cea dupa Dumnezeu.
Filocalia - Capete de rugaciune Calist Patriarhul

Aici se arata pe deplin ca atata timp cat omul este necuratat, toate faptele sale cele bune, cuprind pacate si deci efecte ale lucrarii omenesti. pentru ca nu poate ca un om pacatos sa aiba in el Duhul Sfant care sa dea lucrare dumnezeiasca

omul are vointa, ratiune si dispune de alegerea propriilor actiuni. Atunci cand nu il cunoaste pe Dumnezeu sau il respinge, toate faptele sale bune sunt rezultatul lucrarii naturale a sale.
In el exista samanta sadita de Dumnezeu a iubirii, si a binelui insa este intinata si afectata de pacat. Deci omul care face un bine, indiferent de starea de credinta atata timp cat nu se curata de pacat prin cunostiinta si iubirea de Dumnezeu nu face decat fapte rezultate din lucrarea sa naturala, fapte moarte pentru ca sunt purtatoare de simtaminte rele: ori invidie, ori gelozie, ori mandrie, ori manie, ori pofta.

Atata timp cat purtam pacate, toate faptele noastre sunt intinate de pacatul respectiv. Si cand hranesc sau imbrac un sarman, acela este bucuros si imi multumeste, insa fapta este in interiorul meu sub forma unui simtamant purtator de pacatul ce il port in suflet.

oare cati din noi isi iau la cercetat cum se cuvine inlauntrul sau! Aceasta incepe odata cu paza propriei minti de ispite. cand vom reusi cu mintea sa pazim gandurile si ideile , vom vedea deslusit natura lor si vom reusi sa retezam pacatul inainte de infaptuire, cat este numai incoltit in minte.
Aceasta este o lucrare a schimbarii mintii de orientare doar spre Dumnezeu. Atunci si rugaciunea ajunge in minte netulburata.

Si vreti pe mine sa ma lamuriti ca exista mantuire in afara Bisericii lui Hristos? La omul rational, sanatos si fara neputinte si care a auzit de Hristos?

Va multumesc, Doamna Dobrin, pentru selectiile din Filocalia!
De mare folos si, mai ales, cu putere de clarificare in dilemele de aici privind mantuirea, iubirea si altele...
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Va multumesc, Doamna Dobrin, pentru selectiile din Filocalia!
De mare folos si, mai ales, cu putere de clarificare in dilemele de aici privind mantuirea, iubirea si altele...
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Nu imi multumi frate Ioane, te rog mult lasa domniile pentru cei care sunt domni.
Cu adevarat Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Cata bucurie a mintii cand vezi ca Dumnezeu toarna in tine intelepciune. Si vezi asta mai clar cand iti intra in minte invatatura si apoi descoperi intarirea invataturii celei bune, descoperind ca si la alti oameni a turnat aceeasi invatatura. Atunci e bucuria mintii. Nu a inimii.
De pilda: anul trecut am explicat versetul din fericiri cum am gasit in mintea mea, prietenei mele, si acum am gasit si citit aceeasi explicatie a versetului din fericiri, cu minciuna prigonitorilor, deci am gasit-o la Arhiep. Irineu Bistriteanul. Apoi am tot incercat sa spun cum e cu faptele bune, de cateva luni tot spun aici, si ieri am gasit pe Calist Patriarhul cautand cuvinte de rugaciune nu de mantuire. Vroiam sa ma intaresc in rugaciune cu cuvintele sfintilor. Cata bucurie a mintii ca am gasit in cuvantul din Fiocalia intarirea invataturii lui Dumnezeu in mine.
Bucuria mintii asta inseamna, sa te bucuri de darul lui Dumnezeu si sa fii constient ca de la Dumnezeu sunt toate. Sa constientizezi ca atunci cand daruiesti ceva, fie si un cuvant bun, nu este de la tine ci de la Dumnezeu, ca tu nu esti capabil de o asa intelepciune.

Asadar noi oamenii infaptuim, si simtim bucurie, dar este o bucurie a inimii, cand se strange pieptul si o simti in piept si te bucuri si simti ca tu ai facut binele din vointa ta. este si acesta un control al motivului daruirii. (Ex: ma duc acum si daruiesc vecinei mele 50 lei ca e saraca si stiu cu nu are mancare, acesta este motivul exterior, insa inlauntru exista motivul interior - simtaminte, acestea trebuie analizate - si indreptate spre Hristos). Cum sunt simtamintele in interior acelea conduc fapta spre fapta buna de credinta sau spre fapta buna naturala a noastra fara roada pentru mantuire. Nu din roada culeasa de primitor, vecina, rezulta fapta de credinta ci din simtamantul din noi.

Trebuie practica. De aceea ne numim crestini practicanti. Doar din vorba si filosofie niciodata nu vom ajunge crestini adevarati.

Insa cand simti ca ai facut un bine din vointa lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului atunci nu mai simti bucuria infaptuirii in inima, ca si cum tu ai facut-o, ci doar constientizezi in minte ca nu e fapta ta ci a lui Dumnezeu si atunci te bucuri cu mintea. E un fel de bucurie a mintii, de fapt de recunoastere a supunerii si de umilinta in fata Celui care ne-a creat.

Asa si cu faptele de credinta. Si atunci cand cineva iti multumeste, simti ca nu tie trebuie sa iti multumeasca ci Domnului ca tu nu ai nici un drept sa primesti multumiri. Simti ca nu le meriti.

Asadar ca o completare spun ca orice simtamant primit care strange inima si il simtim in inima si ne indreptateste sa il primim (merit iubire, merit bucurie - eu le merit nascand slava desarta si confundand-o cu iubirea lui Hristos ) este doar miscare inimii noastre, simtamant natural. Pentru ca atunci cand primesti iubirea lui Hristos, nu te indreptatesti si spui: merit sa o primesc, o primesc pentru meritele mele de om bun; ci spui: sunt pacatos Doamne nu merit nimic bun si Tu totusi imi dai iubirea Ta, mie nevrednicului. Asta inseamna duhul umilit si inima infranta.
Atunci nu mai cauti in oameni fericirea si iubirea daruita tie pentru faptele tale. Mergi si daruiesti si fugi si de multumire si de lauda. Si lasi omul sa se bucure multumind lui Dumnezeu. Iar tu te bucuri cu mintea ca ai putut cu ajutorul lui Dumnezeu sa faci fapta buna.

Nu va suparati pe mine ca spun astea toate ca si cum spun din carte, eu mare carturareasa, ca ma intreb si eu cum de le scriu pe toate aici. Si ce ma indeamna sa le scriu. Ca imi vine in minte intrebarea, de ce? oare ca sa primesc ocara sau lauda, dupa om? sa ma invat cu astea ca si cum n-ar fi? abia acum inteleg de ce duhovnicul spune: scrie.

Va mai amintesc ceva legat de mantuire, despre dreptatea desavarsita si virtutea atotcuprinzatoare a omului. De doua ori am postat pe forum acestea, spuse de Sf. Teofan Zavoratul ca sa stim pe ce ne intemeiem mantuirea si nu stiu cati au citit, avand oroare de citatele postate de dobrin7m, marea carturareasa care arunca aici citate din avion. Da bine mi-ati zis, ca de nu vrea omul, nu trebuie fortat. Insa am facut-o nu pentru cei care nu vor ci pentru cei care totusi vor. Ma gandesc ca sunt si din cei ce vor.
no ma iertati, ca m-am intins iarasi.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!