Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

RELIGIE ŞI PATRIOTISM

Patriotismul, acest mare şi nobil sentiment, e de admirat mai ales la creştin.
Creştinul patriot, când îşi apără Ţara, stă neclintit în faţa morţii şi o înfruntă cu curaj.

Religia e inseparabilă de adevaratul patriotism.
Patriotul creştin îşi iubeşte Patria pentru că este pentru el întruchiparea Patriei Cereşti. El o slujeşte cu credinţă şi se sacrifică cu bucurie pentru ea fiindcă aceasta îi asigura accesul în Patria Veşnică

Patriotismul e greu de conceput fără credinţă în Dumnezeu.
Ar mai înfrunta soldatul toate ororile câmpului de luptă cu acelaşi curaj fără altă speranţă după moarte decât neantul?

Religia le arată celui mai umil soldat creştin şi generalului său aceeaşi coroană strălucitoare pentru eventualitatea că vor cădea pentru Patrie.
Astfel se explică devotamentul, curajul în luptă şi devin de înţeles.

Anticii spuneau: „Să lupţi pentru altare şi cămine.” („Pro aris et focis.”)
Vitejii cavaleri din evul mediu, aceste admirabile modele de patrioţi creştini, aveau ca devize: „Religie şi Patrie”, „Dumnezeu şi Patria”, „Credinţă şi onoare”. În gândirea lor apărarea Patriei se identifica cu apărarea credinţei.
Toţi marii noştri voievovozi au gândit şi s-au comportat ca aceşti cavaleri.

Mareş Răzvan

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CE NE ÎNVAŢĂ ISTORIA

Un popor nu-şi poate împlini destinul fără o Ţară, adică fără propriile-i resurse.

Dumnezeu a dat fiecărui popor o Ţară şi o menire.
Popoarele care rămân fidele menirii lor şi Ţării lor au parte de pace, abundenţă şi fericire.
Popoarele care se îndepărtează de menirea lor şi de Ţara lor au sabia deasupra capului.
Toate relele se abat asupra lor până când revin la calea cea dreaptă, iar dacă perseverează în rău invazia, dezmembrarea teritoriului, exilul în masă şi chiar exterminarea le fac să dispară.

Fiecare popor are o misiune divină de îndeplinit şi un ţel de atins.
Un popor, oricât de slab, nu are de ce să se teamă dacă rămâne credincios lui Dumnezeu,Ţării lui şi misiunii lui divine.
Chiar înconjurat de naţiuni puternice, ambiţioase şi hrăpăreţe, Dumnezeu îl va apăra.

Soarta noastră ca popor stă în puterea lui Dumnezeu şi în mâinile noastre.
Naşterea noastră ca popor creştin în viforul marilor migraţii, când imperii au fost şterse de pe faţa pământului, nu este o întâmplare ci lucrarea lui Dumnezeu.
El s-a folosit de stămoşii noştri pentru a ţine vie lumina adevăratei credinţe pe pământul acesta aflat în calea tuturor răutăţilor.
Credinţa înaintaşilor în Pronia Cerească, eroismul lor, dragostea lor de moşie sunt scrise cu litere de sânge pe tot cuprinsul Ţării.
Să fim credincioşi, curajoşi şi virtuoşi ca ei ca să putem privi viitorul cu încredere.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂN LÂNGĂ ROMÂNI
de Predescu Virgil

Descurajarea să nu te-nfrângă,
Suntem alături de tine toţi.
Nu lăsa speranţa să se stingă,
Eşti tânăr, luptă cât încă mai poţi.

Nu-i asculta pe venetici,
N-o să-ţi găseşti fericirea departe.
Rămâi în Ţară, stai aici,
Român lângă români până la moarte.

Cu fraţii chinuiţi de nevoi,
Nevoia împărte-o frăţeşte.
Aşa se obişnuieşte la noi
Şi aşa e creştineşte.

La ce bun averi şi palate
Când printre străini trăieşti,
Când de Ţară o lume te desparte,
Când în jur doar ostilitate găseşti.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CODUL ORDINULUI CAVALERILOR DIN EVUL MEDIU

1. Vei crede în învăţătura Sfintei Biserici a lui Hristos şi-o vei urma.
2. Vei apăra Biserica Creştină.
3. Îi vei respecta pe cei slabi şi-i vei ocroti.
4. Îţi vei iubi Patria.
5. Nu te vei retrage niciodată din faţa duşmanului.
6. Vei lupta pentru Credinţa Creştină.
7. Vei spune adevărul şi vei rămâne credincios cuvântului dat.
8. Vei fi generos şi milos cu aproapele.
9. Oriunde şi oricând vei fi apărătorul Binelui şi al Dreptăţii.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

LA CUMPĂRĂTURI

Eram furioasă pe toată lumea.
Pe şefii mei care în ajun de Crăciun mă ţinuseră la servici peste program.
Pe şefii soţului meu trimis tocmai acum într-o delegaţie.
Pe oamenii care se îmbulzeau pe străzi.

Aşa se face că am ajuns bombănind la magazinul unde îmi fac de obicei cumpărăturile.
Croindu-mi cu greu drum prin mulţime am trecut în revistă preţurile articolelor pe care aş fi vrut să le achiziţionez şi m-am înfuriat şi mai rău.

La raionul cu jucării am văzut un puşti de 5 - 6 ani privind lung la un avion din lemn frumos colorat care arăta foarte ispititor pentru cei de vârsta lui.
- Putem să-l cumpărăm mamă? spuse el în cele din urmă adresându-se tinerei femei de lângă el.
- Nu puiule, dar poate că ţi-l va aduce Moş Crăciun, îi răspunse aceasta cu o infinită tristeţe în glas.
- V-aş putea împrumuta nişte bani, am intervenit eu timid.
Biata femeie ar fi vrut să refuze, dar privind-şi copilul oftă şi făcu semn din cap că acceptă.

Copilul luă avionul de pe raft îl privi şi îl puse la loc.
- Nu-l mai vreau, zise el.
Mama băieţelului, surprinsă, luă şi ea avionul îl cercetă apoi întorcându-se spre mine îmi explică:
- E produs în străinătate de cei din cauza concurenţei cărora a fost închisă recent fabrica unde lucra soţul meu.

Mi-am terminat cumpărăturile mult mai furioasă decât când le începusem.
Nu reuşeam să-l uit pe băieţel.

Poescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

A VENIT CRĂCIUNUL
de Placide Cappeau

Miezul nopţii creştini, e ora solemnă
Când Iisus s-a pogorît din slava cerească,
Ca să şteargă pata originară nedemnă,
Şi Tatălui Său mânia să-i potolească.

Lumea întreagă de speranţă tresare,
Această noapte îi dă un Izbăvitor.
Popor în genunchi! Aşteaptă a ta eliberare!
A venit Crăciunul! Iată-L pe Mântuitor!

Lumina credinţei noastre arzătoare
Ne aduce lângă Copilul atât de dorit,
Cum odinioară o stea strălucitoare
I-a condus pe magii de la răsărit.

Regele regilor se naşte într-o iesle umilă.
Puternici ai clipei încrezători în viitor
Iubiţi-vă aproapele, de el fie-vă milă,
Smneriţi-vă, urmaţi-L pe Mântuitor!

Mântuitorul a zdrobit lanţurile toate,
Pământul e liber şi Cerul zâmbeşte.
În orice sclav El vede un frate,
Pe cei chinuiţi iubirea-i uneşte.

Întreaga lume Îi e recunoscătoare
Căci pentru noi se naşte, suferă şi e răstignit.
Popor în picioare! Cântă a ta eliberare!
E Crăciunul! Slăviţi pe Cel de Cer dăruit!

Traducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

IUBIREA DE PATRIE

Iubirea de Patrie şi iubirea de viaţă sunt unul şi acelaşi lucru.
De aceea această iubire a generat în toate timpurile şi la toate popoarele minuni de inspiraţie, de devotament şi de sacrificiu de sine.

Şi cum ar putea fi altfel?
Faptele sunt proporţionate cu forţa mobilului care le produce.
Pasiunea pentru Patrie se compune din toate pasiunile personale sau dezinteresate cu care Dumnezeu ne-a umplut inima:
-iubirea de sine şi apărararea dreptului de a avea un loc sub soare;
-iubirea de familie care e Patria mai mică şi strânsă în jurul inimii celor dragi;
-iubirea de tată, mamă, strămoşi, de toţi aceeia de la care am primit sângele, tandreţea, limba pe care o vorbim, grija, moştenirea materială sau imaterială [...];
-iubirea de soţie pe care braţul nostru trebuie s-o ocrotească în slăbiciunea sa;
-iubirea de copii prin care trăim din nou prin continuitatea sângelui şi cărora trebuie să le lăsăm, chiar cu preţul vieţii noastre, pământul, numele, siguranţa, libertatea şi onoarea naţională care fac demnitatea neamului nostru;
-iubirea de cer, de aer, de mare, de munţi, de orizonturi, de climă care au devenit prin obişnuinţă părţi din noi înşine, nevoi plăcute sufletului nostru, ochilor noştri, simţurilor noastre;
- iubirea de obiceiuri, de religie, de limba pe care o vorbim, iubire care ne însoţeşte încă de la naştere şi de care nu trebuie să îngăduim să fim lipsiţi.
Civilizaţia însăşi, impusă cu forţa, e o servitute inacceptabilă dacă nu avem libertatea s-o refuzăm.

SATUL NATAL (FRAGMENT)

Viaţa a risipit, ca praful pe drumuri pustii,
Departe de casă pe taţi, mame şi copii,
Şi satul drag seamănă cu un cuib părăsit
De unde rândunica a fugit când iarna a venit.
Deja iarba care creşte pe uliţele sale
Şterge amintiri, vise şi urme de sandale,
Iar iedera, ca un văl pentru morţi,
Acoperă pe jumătate ferestre, uşi şi porţi.
Curând... Departe de mine, Doamne, gândul!
Un străin plin de bani ne va lua pământul
Locuit doar de umbra celor care nu mai sunt
Şi de unde amintirile despre leagăn şi mormânt
Ne vor fugi ca un stol de porumbei speriaţi
Spre pădurea cu copacii necugetat tăiaţi
Şi negăsind loc să se adăpostească
Se vor roti mereu sub bolta cerească.

Texte de Alphonse de Lamartine
Taducere de Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CALUL TROIAN

Grecii, care au încercat fără succes timp de zece ani să ocupe Troia prin forţă, se hotărăsc în cele din urmă să recurgă la un şiretlic.
Se prefac că se îmbarcă pe corăbii şi se ascund într-un golf din apropierea cetăţii.
La plecare lasă în urma lor un cal enorm de lemn cu o mulţime de soldaţi ascunşi în interiorul lui.
Troienii veniţi în tabăra grecilor văzând ciudăţenia se pierd în supoziţii.
Unii, ca Thymetes, cer să fie dus calul de lemn în oraş, alţii, ca Laocoon, cer distrugerea lui.
După multe ezitări hotărăsc aducerea calului în cetate.
Pentru că nu pot introduce colosul pe niciuna din porţi troienii sunt nevoiţi să-şi distrugă singuri o parte din zidurile de apărare.
„Toţi se apucă de treabă.
Sub picioarele calului sunt puse roţi.
Se întind frânghii de cânepă.
Maşina fatală trece de ziduri cu burta plină de soldaţi şi arme.
În jur oamenii cântă şi dansează bucuroşi să atingă odgonul ce le va aduce pieirea.”
Urmarea nu e greu de ghicit.
După ce populaţia se „cufundă în vin şi somn”, grecii ies din cal, omoară străjile şi deschid porţile oraşului pentru armata lor revenită în secret.
Măcelul şi jaful încep...
Exprimarea nemulţumirii, faţă de comportamentul necorespunzător al celor pe care i-am ales să ne conducă, e necesară.
Explozia necontrolată de mânie, violenţa, vandalismul sunt calul troian intrând în oraş în aclamaţiile mulţimii.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Unirea face puterea.
Toţi, fie că suntem sau nu membrii vreunui partid, fie că facem sau nu politică, suntem România.
O Românie unită e o Românie puternică.
Unitatea naţională e absolut necesară împlinirii destinului nostru ca popor.

TINERI PENTRU ROMÂNIA

[TINERI PENTRU ROMANIA]

IUBIREA DE PATRIE
de Paul Verlaine

Iubirea de Patrie e cea dintâi iubire
Şi prima după cea de Dumnezeu.
Ea în suflet s-aprinde din primele zile
Şi în priviri ne străluceşte mereu.

E lumina zilei botezului pe pleoapele divine
Ale copilului, vibraţia blândă a razelor de soare,
E sângele tânăr care îi curge prin vine,
Aerul primăvăratic plin de miresme îmbătătoare.

Copilul creşte, simte pământul de sub picioare
Care îl poartă, îl leagănă şi bun îl hrăneşte,
Şi blând, cu apa-i rece şi înviorătoare,
Setea din timpul meselor i-o potoleşte.

Apoi copilul ajunge bărbat sau tânără femeie
Şi-n timp ce trupu-i creşte de graţie plin,
Sufletu-n familie nu poate să-i mai steie
Şi porneşte în căutarea propriului destin.

Şi când îşi găseşte sufletul pereche,
El naşte alţi copii, flori înmiresmate,
Care vor creşte în grădina străveche
A generaţiilor de aici, nu din altă parte. [...]

Traducere de Pârvu Ana Maria