|
#1571
|
||||
|
||||
Citat:
|
#1572
|
|||
|
|||
Curat condei coane Fănică!... hai să le numărăm: 18!... cestiune delicată
|
#1573
|
||||
|
||||
tu sustii ca sufletul e omul (trup+suflare de viata), dar ti-am aratat cu verset biblic ca si sangele e suflet. Asta cum o explici? Si sangele are suflare de viata?
|
#1574
|
|||
|
|||
Citat:
nu se chinuie singur, ca doar nu e prost. si de ce ar permite Dumnezeu existenta unui ochi bolnav pentru totdeauna? ori il vindeca, ori il face sa dispara. |
#1575
|
||||
|
||||
si daca ochiul refuza vindecarea? Ce facem atunci, il distrugem pur si simplu pe principiul: cine nu e cu mine, e impotriva mea?
|
#1576
|
||||
|
||||
Este vorba despre o măsură a dragostei. Dacă în timpul vieții am ajuns la o măsură scăzută, cu aia intrăm în veșnicie. Chinul constă în faptul că omul și-a limitat singur și de bunăvoie această capacitate de a putea răspunde la infinita dragoste a Lui Hristos, pe cînd Sfinții au ajuns la o măsură superioară, reușind să fie într-o mai înaltă comuniune de iubire cu Creatorul. Primii se chinuie văzînd fericirea celorlalți, înțelegînd că au ratat chemarea la o existență în armonie perfectă cu restul creaturilor și cu Dumnezeu.
Deoarece acel atribut numit libertate nu este încălcat. Dumnezeu nu Se răzgîndește. O dată ce l-a înzestrat pe om și pe înger cu atributele propriului Chip, așa rămîne în vecii vecilor. Deci El nu forțează pe nimeni să se apropie de bunăvoie de asemănarea cu Hristos, care este etalonul de iubire și smerenie. Gîndiți-vă că nici acum, în timpul vieții de zi cu zi, majoritatea oamenilor refuză aceste standarde pe motiv că sînt absurde. Ei nu pot să conceapă iertarea, mila, armonia șamd, așa că nu-i forțează nimeni. De aia s-a inventat Iadul, pentru că aceste ființe să aibă în continuare un tip de existență pe care l-au ales, dominată în principal de mîndrie, adică departe de asemănarea cu Hristos. Este alegerea lor, nu a Creatorului.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#1577
|
|||
|
|||
Citat:
"Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele este suflet; să nu mănânci sufletul laolaltă cu carnea;" (Deut.12,23 - versiunea Anania) adică sângele e viață: "Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viață și să nu mănânci viața laolaltă cu carnea." (Deut.12,23 - versiunea Sinodală) este principalul vector al vieții, de aceea în această poruncă Dumnezeu îl asimilează cu sufletul, adică cu ființa vie.
|
#1578
|
|||
|
|||
V-am aratat ca Iadul va fi aruncat in moartea a 2-a, prin urmare ce spuneti nu e biblic. Si nu am citit in Scripturi ca pacatosii beneficiaza de un tip al existentei ci vor fi dati pierzarii (nimiciti). Alegerea este viata sau moartea nu viata sau chinul.
|
#1579
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
Daca nu, iti dau un indiciu : "3. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu. 4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? 5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. 7. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus." "29. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu, 30. Și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică." |
#1580
|
|||
|
|||
Si iti mai dau un mesaj poate intelegi, dar nu bag mana in foc ...
Maxim Marturisitorul Filocalie vol 3 pag : 365 Dumnezeu, care a zidit firea omenească, nu a creat împreună cu ea nici plăcerea nici durerea din simțire (din simțuri), ci a dat minții ei o anumită capacitate de plăcere, prin care să se poată bucura în chip tainic de El. Această capacitate (care e dorința naturală a minții lui Dumnezeu), lipind-o primul om de simțire îndată ce a fost creat, și-a văzut plăcerea mișcându-se potrivnic firii, spre lucrurile sensibile, prin mijlocirea simțurilor (1). Dar Cel ce se îngrijește de mântuirea noastră a înfipt în mod providențial în această plăcere, ca pe un mijloc de pedepsire, durerea, prin care s-a zidit în chip înțelept în firea trupului legea morții, ca să limiteze nebunia minții, care și mișcă, potrivnic firii, dorința spre lucrurile sensibile (2). Astfel, datorită plăcerii potrivnice rațiunii, care a pătruns în fire, a pătruns, ca un antidot, și durerea conformă cu rațiunea. Aceasta e mijlocită de multe pătimiri, între care și din care este și moartea, și are rostul să înlăture plăcerea potrivnică firii, ba chiar să o desființeze cu desăvârșire, ca să se arate darul plăcerii dumnezeiești în minte (3). Căci toată durerea având drept cauză a nașterii sale fapta unei plăceri care îi premerge, e o datorie pe care trebuie să o plătească în chip natural, în virtutea cauzalității, toți cei ce sunt părtași de firea omenească. Fiindcă plăcerea potrivnică firii e urmată în chip firesc de durere în toți cei a căror naștere a fost anticipată de legea plăcerii fără cauză. Iar fără cauză numesc plăcerea primei greșeli, întrucât nu a fost urmarea unei dureri premergătoare. Deci după cădere toți oamenii aveau în mod natural plăcerea ca anticipație a venirii lor pe lume și nici unul nu era liber de nașterea pătimașă prin plăcere. De aceea toți plăteau în mod natural durerile ca pe o datorie și ca pe o datorie suportau moartea de pe urma lor, și nu se afla chip de scăpare pentru cei tiranizați silnic de plăcerea nejustificată (4) și stăpâniți în mod natural de durerile justificate și de moartea cea atotjustificată de pe urma lor. Scolii 1. Plăcerea și durerea nu au fost create, zice, deodată cu firea trupului, ci călcarea poruncii a născocit-o pe cea dintâi, spre coruperea voinței, iar pe a doua a adus-o ca osândă spre destrămarea firii, ca plăcerea să lucreze moartea de bunăvoie a sufletului din pricina păcatului, iar durerea să pricinuiască, prin destrămare, nimicirea formei trupului. 2. Dumnezeu a dat, prin Providență, firii durerea fără voie și moartea de pe urma ei, spre pedepsirea plăcerii de bunăvoie. 3. Căutarea ostenelilor de bunăvoie și suportarea celor fără de voie, desființează plăcerea, oprind mișcarea ei actuală. Dar nu smulg puterea ei, sălășluită ca o lege împotriva firii în vederea nașterii. Căci filosofia care cultiv\ virtutea produce nepătimirea voii, dar nu pe a firii. Iar prin nepătimirea voii se sălășuiește harul plăcerii dumnezeiești în minte. 4. Plăcerea necuvenită este legea păcatului, care s-a zidit în fire în urma greșelii lui Adam. Last edited by bob2909; 31.01.2012 at 16:33:19. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre moarte si pomenirea mortilor | AnnaEnache | Intrebari utilizatori | 42 | 13.06.2012 09:43:28 |
SA VORBIM DESPRE URA,PEDEAPSA SI MOARTE. | bitza | Generalitati | 28 | 20.03.2011 02:05:27 |
Despre viata de dupa moarte | georgian_osa | Din Noul Testament | 30 | 14.03.2010 18:49:29 |
Marturii despre moarte | Iustin44 | Generalitati | 14 | 31.03.2009 23:59:56 |
despre randuielile de la moarte cuiva si parastase | mara2008 | Generalitati | 1 | 20.05.2008 15:07:31 |
|