Minuni din zilele noastre...inca se intampla...

[viviana]

Buna tuturor. Nu am mai fost demult pe aici ptr ca m-am aflat asa intr-o situatie de grea incat aproape ca nu mai suportam durerea...am ramas somera dupa niste multi ani de stabilitate...sau asa crezuta stabilitate intr-o functie publica destul de buna...totul a inceput cu mai mult de un an in urma..in vara lui 2011 cand au foat reorganizari masive in institutie si aproape cu 30 colegi am ramas someri...iar la nivel de tara au fost sute...i-am dat in judecata , am castigat suspendarea, ne-am intors la serviciu ...dar doar ptr cateva luni...si din primavara somaj...singura cu un copil minor in intretinere , cu o rata in banca, cu o pensie alimentara derizorie...si din apr pana in iulie am lucrat undeva acceptabil sa spun dar sub nivelul meu...dar era bine si asa. Pana intr-o zi cand sefa mea a vazut ca citesc legislatie, si mi-a comunicat f protocolar ca in cateva zile colaborarea noastra ia sfarsit atunci.
Disperare..dar si rugaciune multa ...rata in banca am putut s-o suspend doar ptr 3 luni...adica aug, sept, oct..si in noiembrie venea scadenta.
A fost ingrozitor , 3 luni de zile am umblat dupa serviciu...dar ma si rugam...ff mult plus spovedanie sincera si Sf Impartasanie care m-a ajutat f mult. Ce e drept am jertfit si eu niste patimi...si sunt tare fericita ptr asta...dar sa revenim...acum in ultima luna septembrie cei de la somaj mi-au dat doar 200 lei..atat pe motivul ca s-a facut o greseala la somajul meu si ei si-au recuperat banii...Imaginati-va cat de suparata eram...si necajita nu mai spun...stiam ca mai e octombrie si in noiembrie venea scadenta la rata...Am cazut atunci in genunchi si am spus:- '' Doamne Faca-se Voia Ta cu mine! ca de acum nu mai stiu ce o sa fie...mi-am platit fact cu cei 200 lei..si in rest nu mai stiam ce o sa se intample...si eram asa linistita si impacata cu soarta mea...nu stiu de unde faceam rost de bani de mancare, copilul incepea scoala , am avut cateva bijuterii din aur pe care le-am dat ptr bani de mancare...Parintii nu se inghesuiau sa ma ajute..eram parasita de toata lumea...
Dar de Dumnezeu ...nu..
Un domn care organizeaza pelerinaje pleca in Rusia...iar eu citesc Acatistul Sfintei XENIA DE SANKT PETERSBURG si i-am promis Sfintei ca nu ma voi opri pana cand nu imi gaseste o slujba...il citeam de vreo 60 zile si mai mult ...pe langa alte acatiste...asa si ii dau si eu acestui domn 5 dolari sa dea un acatist ptr mine la Sfanta Xenia si il rog sa imi aduca si ulei sfintit...pleaca domnul respectiv , trece aprox o sapt...si pe data de 5 oct ma suna o cunostinta de la Somaj sa imi spuna ca in oras la Universitate se organizeaza targul locurilor de munca si sa ma duc ptr ca poate voi gasi ceva.
Dis de dimineata sunt prezenta acolo cu CV-uri la mine . Las cateva dar o firma imi atrage atentia in mod deosebit...deoarece am studii superioare economice aplic ptr un post de gestionar ec...,dar ei cautau si un asistent manager...vineri are loc targul, trece week-endul , luni , nu ma suna nimeni, iar marti primesc un tel cum ca sunt selecatta si as ma prez al interviu ptr postul de asistent manager...eram asa fericita...ma duc la interviu unde mai erau 7 d-soare..trec de primul, de al 2 lea interviu si la al 3 -lea am ramas 2 fete...eram ingrijorata ...oare ma vor???
si la ultimul interviu m-au ales pe mine ptr postul acesta. Firma e f serioasa, colegii sunt minunati iar eu am o saptamana si parca sunt acolo dintotdeauna...
Nu e aceasta o minune? Bunun Dumnezeu m-a incercat si m-a calit sa vada daca renunt sau nu daca I-l iubesc cu adevarat!!! Si cred ca si cunostinta mea a ajuns la Sfanta Xenia la Sankt Petersburg, caci altfel nu-mi explic...Plang acum cand va scriu aceste randuri pentru faptul ca nu voi putea niciodata sa multumesc lui Dumnezeu pentru cate imi da...si cata grija are de mine si de copilul meu, eu o pacatoasa...
Toate acestea vi le impartasesc ca sa nu cada nimeni in deznadejde si sa creada mereu ca Dumnezeu nu lasa pe nimeni , niciodata, Doamne-Ajuta-ne!
p.s. ( Se stie ca Sf. Xenia de Sankt Petersburg gaseste de lucru celor care nu au si ajuta la o buna casatorie si la rezolvarea unor probleme de viata)

[Yasmina]

Citind cele marturisite de tine,mi-a venit in minte celebrul indemn"Credinta ta te-a mantuit!"
Ma bucur sincer pt tine,asa intamplare este una foarte fericita in lumea asta cu multe probleme,dureri si neimpliniri.
Sa fie spre folosul multora de aici care citesc!

În prealabil postat de viviana

Buna tuturor. Nu am mai fost demult pe aici ptr ca m-am aflat asa intr-o situatie de grea incat aproape ca nu mai suportam durerea...am ramas somera dupa niste multi ani de stabilitate...sau asa crezuta stabilitate intr-o functie publica destul de buna...totul a inceput cu mai mult de un an in urma..in vara lui 2011 cand au foat reorganizari masive in institutie si aproape cu 30 colegi am ramas someri...iar la nivel de tara au fost sute...i-am dat in judecata , am castigat suspendarea, ne-am intors la serviciu ...dar doar ptr cateva luni...si din primavara somaj...singura cu un copil minor in intretinere , cu o rata in banca, cu o pensie alimentara derizorie...si din apr pana in iulie am lucrat undeva acceptabil sa spun dar sub nivelul meu...dar era bine si asa. Pana intr-o zi cand sefa mea a vazut ca citesc legislatie, si mi-a comunicat f protocolar ca in cateva zile colaborarea noastra ia sfarsit atunci.
Disperare..dar si rugaciune multa ...rata in banca am putut s-o suspend doar ptr 3 luni...adica aug, sept, oct..si in noiembrie venea scadenta.
A fost ingrozitor , 3 luni de zile am umblat dupa serviciu...dar ma si rugam...ff mult plus spovedanie sincera si Sf Impartasanie care m-a ajutat f mult. Ce e drept am jertfit si eu niste patimi...si sunt tare fericita ptr asta...dar sa revenim...acum in ultima luna septembrie cei de la somaj mi-au dat doar 200 lei..atat pe motivul ca s-a facut o greseala la somajul meu si ei si-au recuperat banii...Imaginati-va cat de suparata eram...si necajita nu mai spun...stiam ca mai e octombrie si in noiembrie venea scadenta la rata...Am cazut atunci in genunchi si am spus:- '' Doamne Faca-se Voia Ta cu mine! ca de acum nu mai stiu ce o sa fie...mi-am platit fact cu cei 200 lei..si in rest nu mai stiam ce o sa se intample...si eram asa linistita si impacata cu soarta mea...nu stiu de unde faceam rost de bani de mancare, copilul incepea scoala , am avut cateva bijuterii din aur pe care le-am dat ptr bani de mancare...Parintii nu se inghesuiau sa ma ajute..eram parasita de toata lumea...
Dar de Dumnezeu ...nu..
Un domn care organizeaza pelerinaje pleca in Rusia...iar eu citesc Acatistul Sfintei XENIA DE SANKT PETERSBURG si i-am promis Sfintei ca nu ma voi opri pana cand nu imi gaseste o slujba...il citeam de vreo 60 zile si mai mult ...pe langa alte acatiste...asa si ii dau si eu acestui domn 5 dolari sa dea un acatist ptr mine la Sfanta Xenia si il rog sa imi aduca si ulei sfintit...pleaca domnul respectiv , trece aprox o sapt...si pe data de 5 oct ma suna o cunostinta de la Somaj sa imi spuna ca in oras la Universitate se organizeaza targul locurilor de munca si sa ma duc ptr ca poate voi gasi ceva.
Dis de dimineata sunt prezenta acolo cu CV-uri la mine . Las cateva dar o firma imi atrage atentia in mod deosebit...deoarece am studii superioare economice aplic ptr un post de gestionar ec...,dar ei cautau si un asistent manager...vineri are loc targul, trece week-endul , luni , nu ma suna nimeni, iar marti primesc un tel cum ca sunt selecatta si as ma prez al interviu ptr postul de asistent manager...eram asa fericita...ma duc la interviu unde mai erau 7 d-soare..trec de primul, de al 2 lea interviu si la al 3 -lea am ramas 2 fete...eram ingrijorata ...oare ma vor???
si la ultimul interviu m-au ales pe mine ptr postul acesta. Firma e f serioasa, colegii sunt minunati iar eu am o saptamana si parca sunt acolo dintotdeauna...
Nu e aceasta o minune? Bunun Dumnezeu m-a incercat si m-a calit sa vada daca renunt sau nu daca I-l iubesc cu adevarat!!! Si cred ca si cunostinta mea a ajuns la Sfanta Xenia la Sankt Petersburg, caci altfel nu-mi explic...Plang acum cand va scriu aceste randuri pentru faptul ca nu voi putea niciodata sa multumesc lui Dumnezeu pentru cate imi da...si cata grija are de mine si de copilul meu, eu o pacatoasa...
Toate acestea vi le impartasesc ca sa nu cada nimeni in deznadejde si sa creada mereu ca Dumnezeu nu lasa pe nimeni , niciodata, Doamne-Ajuta-ne!
p.s. ( Se stie ca Sf. Xenia de Sankt Petersburg gaseste de lucru celor care nu au si ajuta la o buna casatorie si la rezolvarea unor probleme de viata)

Mă bucur nespus pentru tine. Minuni se întâmplă mereu în viața noastră. Am plâns când am citit.

[ihodios]

În prealabil postat de Yasmina

Citind cele marturisite de tine,mi-a venit in minte celebrul indemn"Credinta ta te-a mantuit!"
Ma bucur sincer pt tine,asa intamplare este una foarte fericita in lumea asta cu multe probleme,dureri si neimpliniri.
Sa fie spre folosul multora de aici care citesc!

Doamne ajuta! Yasmina , frumos raspunsul tau la raspunsul la rugaciunile, doamnei catre sf. XENIA , as avea o intrebare. Chiar v-ati inchis contul de youtube sau ati fost victima abuzului lor ?? ca am dat clik pe ambele linkuri postate de dumneavoastra si asa scria utilizatorul bla bla bla ca a inchis contul , vorba vine :). Pacea Domnului Iisus Hristos cu noi toti .

[Ekaterina]

Consider povestea acestei fetite o mare minune!

Avea 300 de grame la naştere, nimeni nu credea că va trăi. Ce s-a întâmplat după 6 luni e ULUITOR

A fost cel mai mic copil venit pe lume la Spitalul Universitar din San Diego şi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, scrie NBC News. Ce s-a întâmplat în numai şase luni a uimit pe toată lumea.

Alexis Clarke avea doar 311 grame în momentul în care s-a născut, prematur, la Spitalul Universitar din San Diego. Deşi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, fetiţa a rezistat şi a luat în greutate, spre bucuria părinţilor care, timp de mai multe luni, nu au putut să o ţină în braţe.

Alexis este acum gata să meargă acasă. În ultimele şase luni ea a ajuns la o greutate de 3, 5 kilograme şi este sănătoasă tun. (sursa: realitatea.net)

[Demetrius]

În prealabil postat de viviana

......

Nu e aceasta o minune? Bunun Dumnezeu m-a incercat si m-a calit sa vada daca renunt sau nu daca I-l iubesc cu adevarat!!! Si cred ca si cunostinta mea a ajuns la Sfanta Xenia la Sankt Petersburg, caci altfel nu-mi explic...Plang acum cand va scriu aceste randuri pentru faptul ca nu voi putea niciodata sa multumesc lui Dumnezeu pentru cate imi da...si cata grija are de mine si de copilul meu, eu o pacatoasa...
Toate acestea vi le impartasesc ca sa nu cada nimeni in deznadejde si sa creada mereu ca Dumnezeu nu lasa pe nimeni , niciodata, Doamne-Ajuta-ne!...

Ai dreptate. Mă bucur pentru tine că S-a rezolvat așa cum I-ai cerut.
La mine S-a rezolvat invers și-I mulțumesc până la cer; așa cum le rezovă El, așa e cel mai bine.



P.S. Situația mea era mult diferită de a ta și de acolo si rugăciunea mea diferită de a ta; poate la fel de sinceră, dar nu așa de fierbinte.

[tabitha]

După mai bine de o jumătate de secol, locuitorii din Meliki, județul Imatia, retrăiesc minunea. Minunea Icoanei Maicii Domnului, care a salvat satul și sute de săteni de moarte în perioada războiului civil.

Icoana Maicii Domnului Melikiotissa, care a fost „ascunsă” vreme de mai mult de 50 de ani, „s-a arătat” din nou. De această dată în mâinile noului paroh al Bisericii Sfânta Parascheva, Preotul Gheorghie. Locuitorii din regiune consideră apariția ei ca un semn de la Dumnezeu că nu i-a părăsit.

Așa cum se spune, icoana este până astăzi făcătoare de minuni. Folcloristul și jurnalistul Gheorghie Melikis a menționat evenimentul istoric și l-a inclus în cercetarea sa ca o împrejurare neuitată, pe care nimeni dintre cei care au trăit-o nu au uitat-o vreodată.

Minunea

Înfățișarea mai puțin întâlnită a Maicii Domnului, care atrage ca un magnet pe cel care o vede pentru prima dată, este a doua caracteristică care face ca icoana să fie deosebită. Primul lucru pe care îl va vedea cineva și pe care locuitorii din Meliki îl numesc minune, sunt 55 de gloanțe care se văd peste tot pe icoană, în afară de chipurile Maicii Domnului și al Mântuitorului care au rămas neatinse.

Era 17 Martie 1944. Războiul civil umpluse de sânge toată regiunea. În Sfânta Biserică a Sfântului Nicolae câteva zeci de militari – unii spun că ar fi fost 55 de sufletele, împreună cu femeile și copiii lor – căutau refugiu ca să ferească de urgia războiului. Cineva însă i-a trădat. Înainte de zorii zilei s-a auzit primele împușcături. Răzvrătiții au încercat să spargă ușa de lemn a vechii biserici, dar a fost cu neputință. Atunci au început să tragă în rafale. Când au terminat cartușele, au spart în cele din urmă ușa și au intrat in biserică. Au rămas fără de glas la cele văzute. Nimeni dintre militari și dintre cei care erau înăuntru nu a suferit nici cea mai mică rană, ci toate gloanțele se aflau pe icoana Maicii Domnului, care împodobea catapeteasma. Singurul loc unde nu exista nici un glonț, era chipul Maicii Domnului care continua să-i privească pe toți cu aceeași dragoste.

Text preluat de la Chilia Bunei Vestiri – Schitul Lacu

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Consider povestea acestei fetite o mare minune!

Avea 300 de grame la naştere, nimeni nu credea că va trăi. Ce s-a întâmplat după 6 luni e ULUITOR

A fost cel mai mic copil venit pe lume la Spitalul Universitar din San Diego şi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, scrie NBC News. Ce s-a întâmplat în numai şase luni a uimit pe toată lumea.

Alexis Clarke avea doar 311 grame în momentul în care s-a născut, prematur, la Spitalul Universitar din San Diego. Deşi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, fetiţa a rezistat şi a luat în greutate, spre bucuria părinţilor care, timp de mai multe luni, nu au putut să o ţină în braţe.

Alexis este acum gata să meargă acasă. În ultimele şase luni ea a ajuns la o greutate de 3, 5 kilograme şi este sănătoasă tun. (sursa: realitatea.net)

Daca la 6 luni are greutatea unui copil la nastere...oare creierul este dezvoltat normal?
Dupa poza pare un copil cu probleme si retard,dar as putea sa ma insel!
Sa dea Domnul sa aibe o copilarie fericita,bucurii si sa nu cunoasca boala!

[Yasmina]

În prealabil postat de ihodios

Doamne ajuta! Yasmina , frumos raspunsul tau la raspunsul la rugaciunile, doamnei catre sf. XENIA , as avea o intrebare. Chiar v-ati inchis contul de youtube sau ati fost victima abuzului lor ?? ca am dat clik pe ambele linkuri postate de dumneavoastra si asa scria utilizatorul bla bla bla ca a inchis contul , vorba vine :). Pacea Domnului Iisus Hristos cu noi toti .

Imi pare rau ca am vazut mesajul tau abia acum...
Videoclipurile nu-mi apartineau,erau doar afisate aici insa proprietarul lor probabil le-a sterg sau dezactivat...

[tabitha]

În vara anului 1995, mă întorceam de la nunta unui coleg din Botoşani. Am oprit la Iaşi pentru a mă închina la Sfânta şi a rezolva câteva probleme. Terminasem seminarul în acel an şi voiam să dau la Facultatea de Teologie.

Aveam tren la ora 4 după amiaza spre oraşul meu, Tg. Neamţ. Însă luat de vâltoarea metropolei, am întârziat mult, aşa că am sosit în gară, pe la 4 şi 5 minute. Trenul tocmai pleca. Luase ceva viteză. Cu inconştienţă de copil, dar şi cu un teribilism naiv, am sărit spre tren şi am apucat o bară de susţinere de la o uşă. M-am prins bine de ea, însă am observat că din cauza vitezei tot mai mari şi a curentul care se formează sub tren, picioarele mele erau trase dedesubt, acolo unde cuţitele uriaşe ale roţilor de fier îmi ameninţau viaţa. De pus picioarele pe scară nici vorbă. Atunci, într-o străfulgerare de gând, mi-am dat seama că îmi voi pierde picioarele. Nu de viaţă îmi era mie, ci mai ales de faptul că nu voi mai fi niciodată preot, lucru pe care-l visam de mic. Mâinile îmi amorţiseră pe bara rece şi cedam încetul cu încetul picioarele spre hăul de sub roţi. Atunci, cu un ultim efort, am ridicat picioarele la piept. Viteza trenului era mare. Era un accelerat spre Paşcani. Ajunsesem deja departe de gară, spre Canta. Am strâns picioarele la piept, m-am proptit în ele şi m-am aruncat în gol. Am căzut pe pietrele mari tăioase de pe calea ferată, întâi cu umărul şi apoi cu capul. Nu mi-am pierdut pentru nici o clipă cunoştinţa, dar am simţit la tâmplă un izvor cald, fremătând. Era sângele meu. Am încercat să mă mişc, dar eram atât de ameţit, încât nu am reuşit deloc.

Trimis de Dumnezeu, un muncitor s-a apropiat şi m-a luat în braţe. Eram plin de sânge, lumea se strânsese ca la urs, nimeni nu ştia dacă voi supravieţui. Omul bun, cu hainele pline de sânge, m-a strâns la piept şi - Dumnezeu să-l mântuiască - mi-a zis „Tatăl nostru”. Credea că voi muri. Apoi mi-a făcut semnul Sfintei Cruci pe faţa plină de sânge. A stat acolo lângă mine, rugându-se - ce minune de om! - până când s-a auzit sirena salvării. Eram conştient, dar tot mai slăbit. Mi-au pus oxigen, m-au săltat în maşină şi m-au dus la Spitalul de Neurochirurgie. Acolo, medicul de gardă, văzând rana de la tâmplă, a zis: „Tinere, nu ştiu ce se poate întâmpla. Ai pe cineva în Iaşi?” „Nu, am răspuns eu. Dar vreau să dau un telefon.” Ameţit, ţinut de o asistentă, m-am târât până la telefon. I-am spus mamei: „Am avut un accident la tren”. Ea era încă traumatizată de un accident cu un tânăr din Tg. Neamţ, care îşi pierduse ambele picioare într-un accident de tren. „Unde”, a întrebat mama sfârşită, „la picioare?” „Nu, la cap”, am răspuns eu. Mama a leşinat. Într-un târziu, tata a înţeles pericolul și a gonit cu viteză mare spre Iaşi. Au sosit amândoi în mai puţin de o oră (100 de km), palizi, pierduţi. Au întrebat ici colo de mine. Nimeni nu ştia nimic. Mai apoi, după căutări, m-au găsit stând liniştit pe o bancă. Eram pansat la cap, la mână şi la umăr. Însă aveam chef de glume. M-au externat pe loc.

Părinţii mei nu au mai stat nici o clipă. Au mers imediat la Catedrală, la Sfânta Parascheva, acolo unde am plecat capul rănit pe trupul ei plin de mireasmă cerească. Şi am rugat-o să mă vindece. Preasfinţitul mi-a citit rugăciuni de sănătate şi mi-a dat sfaturi de rugăciune stăruitoare.

Timp de câteva luni, când deschideam ochii şi încercam să focalizez pe o foaie de hârtie, o tăietură de cuţit îmi spinteca tâmpla. Aveam examen greu la facultate, cu 5 candidaţi pe un loc. Însă nu am putut să citesc nici măcar o pagină înainte de cele trei examene: la dogmatică, istorie bisericească şi limba română. Îmi amintesc cum priveam prin ceaţă atunci când semnam cererea de înscriere la examen.

M-am prezentat la examen numai din amintiri. Din nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva mi-a povăţuit mintea şi mâna, căci, deşi cu o durere imensă de cap (trebuia să focalizez pe foaie) am scris foarte bine şi am luat o medie mare. Mulţumesc, Sfântă Cuvioasă Parascheva pentru tot ce ai făcut pentru mine!

Pr. V.I.

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, pp. 44-46)