Parintele Nicolae Steinhardt

[georgeval]

De la plecarea dintre noi a monahului Nicolae de la Rohia, cunoscut in lumea literelor dupa numele de Nicu Steinhardt, se implinesc luni, 30 martie, 20 de ani. Cu aceasta ocazie, Manastirea Rohia organizeaza un moment comemorativ. Sa incercam si noi sa punctam aspecetele esentiale ale marturisirii de credinta ale Parintelui Nicolae Steinhardt.

[anne]

"Cand citea la strana psalmii, se parea ca parintele Nicolae vorbeste aievea cu Dumnezeu , iar pe Dumnezeu il simteai prezent, simteai ca este de fata" - asa marturiseste o credincioasa ce mergea des la Rohia.

Eu il iubesc pentru tot ceea ce a scris! Recitesc acum JURNALUL FERICIRII...si chiar ma intrebam... si voua v-a placut aceasta carte la fel de mult??? Cati dintre voi l-ati cunoscut personal??? Tare mi-ar fi drag sa-mi povestiti despre asta...

[anne]

[SIZE=3]"Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea . Ori din dragoste : cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuviincios in fata unei persoane delicate, a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine..."[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3](Jurnalul fericirii - Nicolae Steinhardt)[/SIZE]

[Marius22]

Viata, bucurie, recunostinta sunt cuvintele care dupa parerea mea il caracterizeaza pe parintele Nicolae Steinhardt. De acestea ne impartasim atunci cand ii citim scrierile. Dintre oamenii de litere de la noi, care au imbratisat viata monahala si care prin scrierile lor au reprezentat un mare castig pentru ortodoxia romaneasca, pe langa parintele Nicolae Steinhardt cred ca trebuie amintita si Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu Busulenga).

[georgeval]

La 16 august 1980 a fost tuns in monahism la Manastirea „Sfanta Ana“ - Rohia. Ca monah, parintele Nicolae s-a remarcat prin organizarea bibliotecii manastirii - care numara peste 23.000 de volume - si printr-o intensa activitate pastoral-misionara, predicile rostite de la amvon fiind publicate in volumul postum sub titlul Daruind vei dobandi.

La 24 martie 1989, presimtindu-si sfarsitul, scrie prietenului si constantului sau redactor, Virgil Bulat, sa vegheze asupra tiparirii postume a volumului Monologul polifonic (care va fi publicat la Ed. Dacia in 1991 si in 2002). Scrisoarea mai preciza textual si ferm: „Manastirea imi este mostenitoare“.

A trecut la Domnul in ziua praznuirii Sfantului Ioan Scararul, 30 martie 1989. Dintre volumele publicate in timpul vietii mentionam: Geo Bogza - Un poet al Efectelor, Exaltarii, Grandiosului, Solemnitatii, Exuberantei si Patetismului (1982), Critica la persoana intai (1983), Escale in timp si spatiu (1987) si Prin altii spre sine (1988), iar dupa trecerea sa la cele vesnice au aparut: Jurnalul fericirii (1991), Monologul polifonic (1991). in acest ultim volum, monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangiorzan (1992 si 1998), Drumul catre iubiri (1999).

Obstea monahala a Manastirii Rohia in frunte cu PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, a initiat tiparirea Integralei Steinhardt (peste 20 de volume), din care pana in prezent au aparut primele cinci volume.

Parintele Nicolae Delarohia - asa cum a semnat scrierile sale dupa ce a intrat in monahism - ramane in constiinta Neamului si Ortodoxiei romanesti drept model pentru blandetea, eruditia, nobletea, entuziasmul, curajul si bucuria marturisirii, credinta echilibrata, dragostea fata de semeni si intensa lui traire spirituala

[costel]

De luat aminte la convorbirea dintre el si parintele Mina: "Tare ma supara niste ganduri, ca nu m-a iertat Dumnezeu de pacatele tineretii mele". Iar parintele Mina i-a raspuns: "Satana care vede ca nu mai te poate duce la pacat, te tulbura cu trecutul."

[anita]

Parintele Nicolae era ortodox inainte de a fi botezat ,avea in el o bunatate si o iubire nativa fata de tot ceea ce este omenesc.
Prima carte duhovniceasca pe care am citit-o a fost Jurnalul fericirii .
Atata cultura si modestie totodata.

[Fani71]

Acum am vazut acest topic! Ce frumos!
Il iubesc mult pe Steinhardt. M-a ajutat mult citirea Jurnalului Fericirii.
Se gaseste peb scribd in mai multe versiuni, una este http://www.scribd.com/doc/3192447/Ju...lae-Steinhardt

Pe mine ma impresioneasa la el: curajul, nobletea de caracter, umorul, profunzimea, imensitatea culturii pe care si-a 'botezat-o' (totul este transfigurat prin botez.. in toate se gaseste ceva bun), desciderea, nejudecata, originalitatea (creativitatea) gandirii sale, caldura, entuziasmul cu care scrie si multe altele.

Nu pot sa ma gandesc la N. Steinhardt fara sa-mi fuga mintea si inima la parintele Mina Dobzeu. Poate, Batranelul nostru cu ochi albastri a fost "doar" omul potrivit la locul potrivit..sau poate a fost mai mult.. Poate prin el s-a deschis o fereastra a Ortodoxiei..sau poate nu..nu stiu.. Imi amintesc odata l-am intrebat. Parinte Mina, nu va deranjeaza ca, practic prin acest botez vi s-a "rapit" intr-un fel autonomia propriei persoane? Mi-a zambit si mi-a raspuns. NU, jenica...ma simt chiar onorat! Nu l-am cunoscut pe N. Steinhardt dar.. l-am cunoscut pe parintele Mina. Prin ochii sfintiei sale am invatat sa-l iubim si noi husenii..pe cel ce "l-a onorat" pe Batranelul nostru..

[Fani71]

"Acum stiu, am aflat si eu... "


"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.



Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.


Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.



Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.


Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.



Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.


Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.




Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "


Nicolae Steinhardt