ECUMENISMUl - motivul pentru care BOR nu se afla

Voi cita in cele ce urmeaza, fara sa adaug absolut niciun comentariu, partea a treia a unui interviu luat parintelui Achachie de la Scarisoara la 30 august 2007, axat pe problema mereu actuala a ecumenismului in Biserica Ortodoxa Romana:

[size=3]
[color=red]
GLOBALIZAREA IN BISERICA ESTE ECUMENISMUL!

" Vorbeaţi de semne clare ale pătrunderii catolicismului în praxisul ortodox. În afară de modificările grave în mentalităţile şi concepţiile unor oameni din cler, în ce se mai regăsesc aceste semne? În arhitectura construcţiilor de cult?

- Nu.

- În pictură?

- Da, în pictura bisericească totul se amestecă acum. Până şi sărbătorile sunt amestecate, e vreme amestecării adevărului cu minciuna, a ereziei cu dreapta credinţă, a binelui cu răul, pentru ca ortodoxul să nu mai poate discerne limpede, fiindcă nu e pregătit să selecteze…

- Este adevărat că s-a încercat crearea unei Liturghii ortodoxo-catolice, un fel de struţo-cămilă creştină, bună pentru toţi?

- Am auzit, este cert că s-a făcut, dar personal n-am văzut acel text şi nu pot să-l comentez. Dar numai când auzi aşa ceva, îţi dai seama că e o grozăvie, un lucru foarte grav.

- Dar despre faptul că în majoritatea Facultăţilor de Teologie din ţară bibliografia neoprotestantă şi cea catolică au devenit preponderente în activitatea cu studenţii ce părere aveţi? Am văzut câteva teze de licenţă în teologie din anul 2007. La notele de subsol n-am găsit nici măcar una singură din Sfinţii Părinţi. Toate erau de provenienţă Occidentală…

- Asta explică, la modul practic, ceea ce spuneam mai înainte despre persoanele ortodoxe trimise să se şcolească în Vest, după care s-au întors în ţară pe funcţii ierarhice importante. Aceasta este o consecinţă a aservirii unei părţi din clerul ortodox Occidentului. Faptul că în centrele universitare teologice se impune un profesor sau altul cu astfel de concepţii este mai mult decât îngrijorător.

-Va să zică, întâi se lucrează la unirea ideilor şi după aceea se va acţiona mai uşor asupra credinţei oamenilor tineri.

- Este foarte grav că lucrurile se petrec întocmai aşa.

- În istoria Bisericii Ortodoxe astfel de lucruri au mai avut loc, dar ele nu au biruit, fiindcă au fost întoarse de către poporul credincios, de către oamenii simpli. Dar în momentul de faţă, poporul român credincios Ortodoxiei mai are puterea morală să respingă un tratat de unire cu catolicii de tipul celui de Florenţa-Ferara?

- Cuviosul Paisie Aghioritul spunea despre poporul grec, mult încercat în cele ale credinţei în aceste vremuri, că încă mai are aluat. La fel pot să spun şi eu despre poporul român că are în sânul lui aluat. Aceşti pioni ai ecumenismului sunt prea încrezători că vor birui. Ceea ce construiesc ei de zeci de ani se va spulbera ca un fum când piere o satană. Nici nu se aşteaptă ei de unde îşi va ridica Dumnezeu oamenii Lui. Nici nu bănuiesc ei, mă refer la misionari ecumenismului, care par acum imbatabili, cât de uşor vor fi spulberaţi. Asta decurge din faptul că sunt fără Dumnezeu, ba mai mult, luptă împotriva lui Dumnezeu şi nu au nici o şansă de izbândă. Intelectualii laici, care sunt liberi de o anume ascultare faţă de cler, ar trebui să se pregătească, mereu în genunchi şi cu cărţile de teologie în mână.

- Părintele Rafail Noica spune undeva, în „Scrisoare către un Arhiereu”, că vor avea catolicii biruinţe, dar se pare că sunt temporare şi se vor întoarce împotriva lor.

- Cu siguranţă aşa va fi. Sunt atâtea exemple în istorie pentru a întări acest fapt. Am citit de curând Hotărârea Sinodului Constantinopolitan din 1283 care a condamnat opera lui Ioan Vecos, patriarhul ecumenic, regăsită în martirizarea călugărilor ortodocşi din Muntele Athos de către catolici, fiindcă au refuzat să slujească Liturghia cu ei. Acest document este de o actualitate cutremurătoare. Ar trebui dat fiecărui preot din parohiile şi mânăstirile noastre să vadă cum, după tratatele imperiale şi chiar sinodale de unire cu papistaşii, catolicismul a fost condamnat şi anatematizat în toate punctele lui. Sunt aceleaşi puncte care se propovăduiesc şi astăzi, sunt acţiuni care seamănă cu slujbele comune de astăzi, sunt compromisuri care se ţes şi acum. Va trebui să vadă toţi că nu ţin, după o vreme vor fi spulberate ca fumul luat de vânt. La ultima întâlnire pan-ortodoxă de la Tesalonic au fost puse la punct lucrurile şi teoretic şi în praxis-ul Bisericii, în sensul eliminării tuturor compromisurilor ecumeniste, interzicându-se să slujim cu eterodocşii. Cu toate acestea, noi suntem campioni în această mişcare de lepădare. Alte biserici, sârbă, bulgară, rusă, greacă, nu au făcut ceea ce am făcut noi, adică preoţii ortodocşi să slujească la mesă cu aceia catolici. E de acceptat să ne întâlnim cu ei, să discutăm, să facem schimb de experienţă în activitatea socială, dar atât, nu avem voie să ne atingem de slujbe. Canonul apostolic 45 spune aşa: „Episcopul, presbiterul, diaconul sau mireanul dacă va intra în casele eterodocşilor să se roage, primii să se caterisească, ceilalţi să se afurisească”. Dar, vedeţi dumneavoastră, la noi nu au intra numai să se roage, ci au intrat ca să slujească în casele lor. Acesta este un canon dogmatic şi apostolic, nu este emisia unui singur Sfânt Părinte. Şi atunci cum pot striga în gura mare că sunt perimate canoanele? Nici un canon, chiar cu text administrativ, nu-i perimat. Cu atât mai mult canoanele dogmatice, care sunt literă de lege fiindcă se referă la adevăruri revelate, veşnice, neschimbabile. La hirotonie, preoţii jură în faţa episcopului să respecte Sfintele Canoane şi apoi unii dintre ei sunt trimişi, tot de sus, la lepădare. Cum vine asta să încalci, la ordin, Sfintele Canoane şi, implicit, propriul jurământ? Aceasta este o cădere, o compromitere cerută de cei din Occident care i-au sprijinit pe unii la studii, iar acum pretind cedările acestea ca formă de recunoştinţă.

- Părinte, ce se va întâmpla cu Biserica noastră, în aceste condiţii?

- Eu nu ştiu ce se va întâmpla, lucrurile nu merg bine. Dar un lucru e sigur: adevărul va ieşi la iveală. Hristos este în Biserică şi nu se va lăsa batjocorit. La un moment dat, Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singurul ortodox într-o biserică eretică. Tot poporul era cu el şi a declarat: „Când Maxim se va împărtăşi cu voi, ne împărtăşim şi noi”. Mai cunoaştem şi alte cazuri, „de sunt zece drepţi în cetate, o vei pierde?” şi era numai unul, Lot. Vedeţi, Dumnezeu are infinită milă şi-i lasă pe toţi să cadă în apostazie, până la unul, dar acela este omul Lui. Dacă se va întâmpla aşa ceva şi în România, atunci va fi îngrozitor. Sigur, Sfintele Scripturi ne avertizează că şi cei aleşi vor cădea. Într-adevăr, timpurile din urmă sunt cele mai cumplite. O profeţie spune că monahii din ultimele veacuri vor fi mai mari decât cei vechi, nu pentru că vor împlini şi ei faptele celor dintâi, ci pentru răbdarea lor. Iar mirenii vor merge la mormintele moşilor şi strămoşilor să se roage să iasă afară şi să intre ei în pământ. Vor fi timpuri cumplite! Cu război psihologic şi cu toate rafinamentele tehnologice pentru torturare. Există şi se perfecţionează mijloace psihologice şi tehnologice pentru terorizarea omului. Vă spun, cu toată răspunderea, că psihologia modernă este criminală, acum psihologul tinde să ia locul preotului. Ba mai mult au introdus psihologul la toate examenele care îi privesc pe preoţi. Când Freud şi Jug descoperea subconştientul, nu făceau decât să descopere gaura la covrig, pentru că despre subconştient nu a vorbit nimeni mai aplicat şi mai doct decât Sfinţii Părinţi capadocieni. Cei doi savanţi evrei s-au inspirat din operele Sfinţilor Părinţi şi au deturnat apoi sensurile, inventând tot felul de complexe, pentru a modifica astfel mentalităţile şi comportamentele oamenilor. De aceea psihologia este satanistă."
[/color]
[/size]

Doamne ajuta.
.................................................. .................................................. ................................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Voi cita in cele ce urmeaza, fara sa adaug absolut niciun comentariu, partea a treia a unui interviu luat parintelui Achachie de la Scarisoara la 30 august 2007, axat pe problema mereu actuala a ecumenismului in Biserica Ortodoxa Romana:

[size=3]
[color=red]
GLOBALIZAREA IN BISERICA ESTE ECUMENISMUL!
[/color]
[/size]

" Vorbeaţi de semne clare ale pătrunderii catolicismului în praxisul ortodox. În afară de modificările grave în mentalităţile şi concepţiile unor oameni din cler, în ce se mai regăsesc aceste semne? În arhitectura construcţiilor de cult?

- Nu.

- În pictură?

- Da, în pictura bisericească totul se amestecă acum. Până şi sărbătorile sunt amestecate, e vreme amestecării adevărului cu minciuna, a ereziei cu dreapta credinţă, a binelui cu răul, pentru ca ortodoxul să nu mai poate discerne limpede, fiindcă nu e pregătit să selecteze…

- Este adevărat că s-a încercat crearea unei Liturghii ortodoxo-catolice, un fel de struţo-cămilă creştină, bună pentru toţi?

- Am auzit, este cert că s-a făcut, dar personal n-am văzut acel text şi nu pot să-l comentez. Dar numai când auzi aşa ceva, îţi dai seama că e o grozăvie, un lucru foarte grav.

- Dar despre faptul că în majoritatea Facultăţilor de Teologie din ţară bibliografia neoprotestantă şi cea catolică au devenit preponderente în activitatea cu studenţii ce părere aveţi? Am văzut câteva teze de licenţă în teologie din anul 2007. La notele de subsol n-am găsit nici măcar una singură din Sfinţii Părinţi. Toate erau de provenienţă Occidentală…

- Asta explică, la modul practic, ceea ce spuneam mai înainte despre persoanele ortodoxe trimise să se şcolească în Vest, după care s-au întors în ţară pe funcţii ierarhice importante. Aceasta este o consecinţă a aservirii unei părţi din clerul ortodox Occidentului. Faptul că în centrele universitare teologice se impune un profesor sau altul cu astfel de concepţii este mai mult decât îngrijorător.

-Va să zică, întâi se lucrează la unirea ideilor şi după aceea se va acţiona mai uşor asupra credinţei oamenilor tineri.

- Este foarte grav că lucrurile se petrec întocmai aşa.

- În istoria Bisericii Ortodoxe astfel de lucruri au mai avut loc, dar ele nu au biruit, fiindcă au fost întoarse de către poporul credincios, de către oamenii simpli. Dar în momentul de faţă, poporul român credincios Ortodoxiei mai are puterea morală să respingă un tratat de unire cu catolicii de tipul celui de Florenţa-Ferara?

- Cuviosul Paisie Aghioritul spunea despre poporul grec, mult încercat în cele ale credinţei în aceste vremuri, că încă mai are aluat. La fel pot să spun şi eu despre poporul român că are în sânul lui aluat. Aceşti pioni ai ecumenismului sunt prea încrezători că vor birui. Ceea ce construiesc ei de zeci de ani se va spulbera ca un fum când piere o satană. Nici nu se aşteaptă ei de unde îşi va ridica Dumnezeu oamenii Lui. Nici nu bănuiesc ei, mă refer la misionari ecumenismului, care par acum imbatabili, cât de uşor vor fi spulberaţi. Asta decurge din faptul că sunt fără Dumnezeu, ba mai mult, luptă împotriva lui Dumnezeu şi nu au nici o şansă de izbândă. Intelectualii laici, care sunt liberi de o anume ascultare faţă de cler, ar trebui să se pregătească, mereu în genunchi şi cu cărţile de teologie în mână.

- Părintele Rafail Noica spune undeva, în „Scrisoare către un Arhiereu”, că vor avea catolicii biruinţe, dar se pare că sunt temporare şi se vor întoarce împotriva lor.

- Cu siguranţă aşa va fi. Sunt atâtea exemple în istorie pentru a întări acest fapt. Am citit de curând Hotărârea Sinodului Constantinopolitan din 1283 care a condamnat opera lui Ioan Vecos, patriarhul ecumenic, regăsită în martirizarea călugărilor ortodocşi din Muntele Athos de către catolici, fiindcă au refuzat să slujească Liturghia cu ei. Acest document este de o actualitate cutremurătoare. Ar trebui dat fiecărui preot din parohiile şi mânăstirile noastre să vadă cum, după tratatele imperiale şi chiar sinodale de unire cu papistaşii, catolicismul a fost condamnat şi anatematizat în toate punctele lui. Sunt aceleaşi puncte care se propovăduiesc şi astăzi, sunt acţiuni care seamănă cu slujbele comune de astăzi, sunt compromisuri care se ţes şi acum. Va trebui să vadă toţi că nu ţin, după o vreme vor fi spulberate ca fumul luat de vânt. La ultima întâlnire pan-ortodoxă de la Tesalonic au fost puse la punct lucrurile şi teoretic şi în praxis-ul Bisericii, în sensul eliminării tuturor compromisurilor ecumeniste, interzicându-se să slujim cu eterodocşii. Cu toate acestea, noi suntem campioni în această mişcare de lepădare. Alte biserici, sârbă, bulgară, rusă, greacă, nu au făcut ceea ce am făcut noi, adică preoţii ortodocşi să slujească la mesă cu aceia catolici. E de acceptat să ne întâlnim cu ei, să discutăm, să facem schimb de experienţă în activitatea socială, dar atât, nu avem voie să ne atingem de slujbe. Canonul apostolic 45 spune aşa: „Episcopul, presbiterul, diaconul sau mireanul dacă va intra în casele eterodocşilor să se roage, primii să se caterisească, ceilalţi să se afurisească”. Dar, vedeţi dumneavoastră, la noi nu au intra numai să se roage, ci au intrat ca să slujească în casele lor. Acesta este un canon dogmatic şi apostolic, nu este emisia unui singur Sfânt Părinte. Şi atunci cum pot striga în gura mare că sunt perimate canoanele? Nici un canon, chiar cu text administrativ, nu-i perimat. Cu atât mai mult canoanele dogmatice, care sunt literă de lege fiindcă se referă la adevăruri revelate, veşnice, neschimbabile. La hirotonie, preoţii jură în faţa episcopului să respecte Sfintele Canoane şi apoi unii dintre ei sunt trimişi, tot de sus, la lepădare. Cum vine asta să încalci, la ordin, Sfintele Canoane şi, implicit, propriul jurământ? Aceasta este o cădere, o compromitere cerută de cei din Occident care i-au sprijinit pe unii la studii, iar acum pretind cedările acestea ca formă de recunoştinţă.

- Părinte, ce se va întâmpla cu Biserica noastră, în aceste condiţii?

- Eu nu ştiu ce se va întâmpla, lucrurile nu merg bine. Dar un lucru e sigur: adevărul va ieşi la iveală. Hristos este în Biserică şi nu se va lăsa batjocorit. La un moment dat, Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singurul ortodox într-o biserică eretică. Tot poporul era cu el şi a declarat: „Când Maxim se va împărtăşi cu voi, ne împărtăşim şi noi”. Mai cunoaştem şi alte cazuri, „de sunt zece drepţi în cetate, o vei pierde?” şi era numai unul, Lot. Vedeţi, Dumnezeu are infinită milă şi-i lasă pe toţi să cadă în apostazie, până la unul, dar acela este omul Lui. Dacă se va întâmpla aşa ceva şi în România, atunci va fi îngrozitor. Sigur, Sfintele Scripturi ne avertizează că şi cei aleşi vor cădea. Într-adevăr, timpurile din urmă sunt cele mai cumplite. O profeţie spune că monahii din ultimele veacuri vor fi mai mari decât cei vechi, nu pentru că vor împlini şi ei faptele celor dintâi, ci pentru răbdarea lor. Iar mirenii vor merge la mormintele moşilor şi strămoşilor să se roage să iasă afară şi să intre ei în pământ. Vor fi timpuri cumplite! Cu război psihologic şi cu toate rafinamentele tehnologice pentru torturare. Există şi se perfecţionează mijloace psihologice şi tehnologice pentru terorizarea omului. Vă spun, cu toată răspunderea, că psihologia modernă este criminală, acum psihologul tinde să ia locul preotului. Ba mai mult au introdus psihologul la toate examenele care îi privesc pe preoţi. Când Freud şi Jug descoperea subconştientul, nu făceau decât să descopere gaura la covrig, pentru că despre subconştient nu a vorbit nimeni mai aplicat şi mai doct decât Sfinţii Părinţi capadocieni. Cei doi savanţi evrei s-au inspirat din operele Sfinţilor Părinţi şi au deturnat apoi sensurile, inventând tot felul de complexe, pentru a modifica astfel mentalităţile şi comportamentele oamenilor. De aceea psihologia este satanistă."

Doamne ajuta.
.................................................. .................................................. ................................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Sursa:

www.credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article260

Partea a patra a interviului luat parintelui Acachie de la Scarisoara,pe problema mereu actuala a ecumenismului din BOR:

[size=3][color=red]
[/color][/size]

Interviu cu Părintele ACACHIE de la Scărişoara

Miercuri 31 octombrie 2007, de Ioan Enache




Se află în mare lucrare asupra minţii omului contemporan mijloacele audio-vizuale, care sunt de manipulare şi dominare a conştiinţelor, la care se adaugă mijloacele tehnice de control şi supraveghere, cardurile de tot felul, buletinele şi paşapoartele electronice, telefoanele mobile, microcipurile. Se urmăreşte nu numai controlul administrativ şi de localizare, ci şi controlul mental al tuturor oamenilor.

- Acceptarea acestora este o formă de apostazie. Când ai acceptat un buletin electronic cu numele introdus în codul de bare, ai acceptat lepădarea, părăsirea lui Hristos în favoarea Satanei. Acesta este punctul final. Dar se va ajunge şi aicea, pentru că pregătirile s-au făcut, unele etape intermediare au fost deja parcurse, buletinele de carton plastifiat există, marea masă a oamenilor va crede că nu e nici o deosebire când pe buletinul de carton va apărea o bandă care ascunde toate datele personale. Semnezi pentru el şi îţi introduci numele în numărul Fiarei. Aceasta este o mare problemă, pe care eu o tratez foarte simplu: nu-l primesc din motive de conştiinţă, chiar dacă voi avea de suferit. Să-i pună trei de 7 sau trei de 8, în loc de trei de 6, şi atunci îl primesc. Au pus 666 acolo, pentru că este simbolul Antihristului, e clar. Acesta e semnul că s-a întemeiat o altă împărăţie. Nu-L dau pe Hristos pentru nimic în lume. Sunt dispus să dau totul pentru Hristos, dar pe El nu îl schimb pe nimic. Nu-L dau! Am libertatea asta? Dacă am această libertate, atunci să-mi fie respectată. Ar fi foarte frumos ca România să intre în Uniunea Europeană cu valorile Ortodoxiei proclamate de pe acoperişuri. Acesta sunt! Mă vreţi aşa, bine. Dacă nu, n-am nevoie de Uniunea voastră. Dar unde sunt oamenii care să strige asta? Unde sunt parlamentarii creştini ortodocşi? Unde sunt românii care gândesc ortodox şi româneşte? Că ortodox şi român sunt două noţiuni care se contopesc. Îi incomodează Ortodoxia? Atunci, la revedere! Pentru că nu ne uneşte nimic cu ei, deci nu avem ce căuta în Uniune. Aşa ar trebui să intre vertical românii în Uniunea Europeană. Dar ce să mai discutăm despre asta? Uniunea Europeană îţi impune absolut totul. Drepturile omului sunt impuse ca să înlocuiască ordinea divină. O ordine lumească şi diavolească în locul ordinei divine. În Constituţia europeană nu au acceptat nici măcar cuvântul creştin, nicidecum numele lui Dumnezeu. De aici rezultă că aceasta este o împărăţie fără de Hristos. Dacă este o împărăţie străină de Hristos şi post-creştină, atunci eu nu am nimic comun cu ea. Din punct de vedere spiritual, eu am rămas dezunit de Europa. Numai lumeşte şi trupeşte, aceasta nu e uniune. Pentru mine este important să-i am pe Sfinţii Părinţi ca far, să pot trăi mai departe.

- Aţi pus problema cât de cât optimist, dar masa mare de oameni a României se află în pericol. La urma urmei nu ne interesează cum gândesc catolicii, facă ale lor la ei. Dar în momentul în care periclitează credinţa noastră trebuie să devenim atenţi, îngrijoraţi şi chiar să-i respingem pe ei şi pe slujitorii lor aflaţi între noi. La fel e şi cu ecumenismul pe care îl practică ei şi cu regulile pe care le au. Dar atunci când încep să ni le impună nouă, lucrurile se schimbă radical, fiindcă ne periclitează libertatea şi mântuirea.

- Dumnezeu respectă libertatea omului cu sfinţenie. În centrul creştinismului se află misterul libertăţii. Hristos spune: „Iată, stau la uşă şi bat! De va deschide cineva, voi intra şi voi cina cu el şi el cu Mine”. El respectă libertatea, de aceea e Dumnezeu. Adeziunea mea la bine sau la rău e legea morală. Dacă fac un bine forţat, acela nu-mi aparţine. Dacă fac un păcat forţat de cineva, iar nu-mi aparţine. Dacă omul este liber, atunci este el însuşi. Forţarea să faci ceva împotriva voinţei tale este dictatură şi dictatura nu are niciodată viitor, fiindcă nu are legătură cu Dumnezeu, nici cu libertatea.
E adevărat, dar oamenii sunt tare legaţi de stomac, de câştigurile materiale care pot deveni motive pentru a intra în biserici sincretiste, ecumeniste, noi religii… E posibil, din cauza asta, să-şi piardă mântuirea?

- Cei care, pentru stomac, trec la secte, n-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Poate s-au manifestat „creştineşte” în virtutea obiceiurilor, dar n-au gustat niciodată din fericire. Un om care gustă din adevărata fericire, dată de cunoaşterea lui Dumnezeu, are reper de întoarcere. Cel care n-a gustat, nu are repere şi, pentru un pumn de dolari, se dă pe mâna străinilor de Hristos. Dumnezeu îngăduie acum o cernere, se scutură zgura de pe chipul Ortodoxiei. Trebuie să se vadă care mai sunt oamenii Lui. Şi pe vremea Sfântului Ilie, deşi apostazia era generală, a anunţat că mai sunt şapte mii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal. Trebuie să se ştie şi acum creştinii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal al acestor vremuri. Şi la noi poate sunt şapte mii, şi sunt. Dumnezeu, prin cei mai neînţelepţi, o să-i răstoarne pe cei înţelepţi. Dar, totuşi, noi suntem îngrijoraţi, pentru că unii slujitori din Biserică au ajuns să pactizeze cu vrăjmaşii Bisericii şi ai lui Hristos. O să fie sminteli foarte multe, că acesta este timpul smintelilor. Preotul primeşte întreit mandat, să predice, să sfinţească şi să conducă, iar el face altceva şi se expune la o judecată înfricoşătoare. Ce-am făcut eu cu acest întreit mandat? M-am predicat pe mine, am predicat Evanghelia sau erezii? Am dus oamenii la erezie şi la iad? Apoi, e înfricoşător ce mi se va întâmpla mie! Acum preoţii ies din facultăţi cu o credinţă voalată, că aşa îi formează profesorii, şi devin numai nişte funcţionari în parohie. Ce-o să fie cu bieţii creştini care au sau vor avea asemenea păstori? E un motiv de mare îngrijorare duhovnicească. Eu înţeleg Ortodoxia ca o curgere continuă de har de la Hristos şi această curgere de har vine prin oameni sfinţi, precum a fost Părintele Paisie Aghioritul care nu era un erudit, un şcolit în cele teologice, dar un mare rugător, un vizionar, un sfânt respectat de poporul grec şi de celelalte popoare ortodoxe. Ce e Ortodoxia? Viaţa vie a Bisericii! Şi ce este viu în Biserică? Harul care curge de la Dumnezeu. Ce sunt Sfintele Moaşte? Canale ale Duhului Sfânt. Poate să fie un creştin foarte simplu de la ţară şi harul să curgă prin el şi prin acesta să lucreze Dumnezeu şi să răstoarne toate rătăcirile aşa zişilor înţelepţi ai acestei lumi.

- Oare nu suntem capabili să ne trezim decât în situaţii limită? Ţin minte că unii oameni simpli din Ardeal, când au fost forţaţi la unirea cu Roma, au devenit mărturisitori şi martiri, nerenunţând cu nici un chip la Ortodoxie.

- Ardelenii noştri ortodocşi, în timpul uniaţiei, au fost treziţi de sârbi. Visarion Serai a luat o cruce mare în mână şi a mers prin toate satele ardelene, a rostit câteva vorbe simple şi i-a întors pe români de la uniaţie. Ilie Orest, Sava Brancovici, Elena Rareş, Baba Novac, Sfântul Nicodim de la Tismana, au fost sârbi, dar au reprezentat pentru noi, prin excelenţă, creştinii mărturisitori. De aceea Occidentul i-a şi lovit de mai multe ori în istorie. Biserica Ortodoxă Sârbă de astăzi ar trebui luată ca model. Dacă l-au canonizat pe Sfântul Iustin Popovici, au fost foarte serioşi. Bisericile ortodoxe slave, cea americană şi unele occidentale, desigur, mă refer la cele ortodoxe, l-au acceptat ca sfânt. Oare de ce Biserica Ortodoxă Română nu-l acceptă? Pentru că a scris împotriva ecumenismului? Apoi, el a scris adevărul. El a fost cel mai mare teolog al secolului XX, alături de Părintele Dumitru Stăniloae. Ce a scris Părintele Stăniloae în extensie, a scris şi Părintele Iustin, dar sintetic. Sunt ca doi fraţi în teologie. Am aflat de la nişte catolici, într-o oarecare împrejurare, că Papa Ioan Paul II, într-un moment de destindere, a fost întrebat de apropiaţii săi dacă nu se teme de nimic pe pământ. El ar fi răspuns: „Mă tem de Dumnezeu, că i-am luat locul. Şi mă tem de doi oameni de pe pământ care au ştiut să spună adevărul despre mine: Iustin Popovici de la sârbi şi Dumitru Stăniloae din România”. Vorba asta circulă frecvent între catolici. Într-o revistă catolică americană am găsit relatări cum acest papă, Ioan Paul II, a fost în vizită la pieile roşii prin America latină, i-au pus pene în cap, l-au uns cu o făină roşie pe faţă şi a participat la ritualurile lor păgâne, animiste, după care a slujit mesa pe un altar păgân, afirmând el însuşi că a făcut o mesă animistă. La fel a procedat la eschimoşi, la popoarele orientale, peste tot. În acest caz ne punem întrebarea: ce mai este catolicismul acesta cu care unii vor să se unească? Înfricoşător!

- E ca şi cum, în mintea lui imperială, a vrut să le demonstreze tuturor, şamani, animişti, taoişti, yoghini, budişti etc., etc. faptul că religia catolică este un sincretism al tuturor mişcărilor spirituale, că aceasta e religia mondială de care au nevoie toţi, una globală şi globalizatoare.

- Da. O ciorbă gustoasă! Pare că problema globalizării e rezolvată cu toate popoarele, mai rămân ortodocşii şi musulmanii, mai greu de înduplecat. Pe arabi îi „rezolvă” cu bombe, iar pe noi - cu bani. Prin tot felul de programe se pompează bani mulţi şi vor veni tot mai mulţi bani prin care ţintesc să vestejească ascetismul ortodocşilor. Din catolicism, posturile au fost scoase de mult. Fără asceză nu te poţi apropia de Dumnezeu. Fără post, trupul conduce sufletul. Şi noi am intrat acum într-o împărăţie cu totul terestră, în care nu mai există Dumnezeu, nici suflet, nici viaţă veşnică, nici preocupări pentru aceasta. De aceea am formulat aceste gânduri ca un fel de avertizare pentru românii noştri ortodocşi.

[dorstor]

Eu nu sunt tocmai un ecumenist si nici arhiepiscopul meu nu prea agreaza ecumenismul,dar evident face ascultare fata de sinodul BOR.Incepand din toamna se vor schimba multe in facultatile de teologie ortodoxa.se anunta o pleiada tanara de fundamentalisti in teologia ortodoxa.De aceea si aceste framintari,pt ca se pregateste un schimb de generatii.

Doamne ajuta, frate Dorstor.
Ascultarea este calea de taiere a voii noastre si calea de a nu merge pe cararile batatorite de Lucifer. Insa alte persoane considera altfel in legatura cu ascultarea. Le stim amandoi. Nu trebuie sa mai spun cine sunt.
Si in legatura cu fundamentalismul tinerei generatii de viitori preoti ai BOR m-as bucura din inima sa fie asa cum spui. Te rog, da-mi mai multe amanunte sau posteaza unele linkuri la site-uri care dezvolta subiectul fundamentalismului noii generatii de viitori preoti ai BOR.

Domnul sa ne ajute sa trecm prin aceste vremuri de rataciri in ale credintei.
.................................................. .................................................. ...........
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

[mihailt]

Domle pai ce are daca studentzi se duc sa faca scoli de teologie in afara Romaniei?
Ca si sfantul Nicolae Velimorivici a facut doctoratul prin Elvetzia...

Iar in legatura cu varsta...pai la sub 30 ani Sfantul Grigorie Palama vedea lumina necreata...asemenea si cu multzi altzi Sfintzi cum a fost sfantul Ignatie Teoforul de exemplu sau Sfantul Antonie cel Mare.
Duhul Sfant lucreaza peste tot - si pe teritoriul Romaniei si in afara lui si in tineri si in batrani.

Nu-i vorba de viitori teologi ce vor studia in institute catolice sau protestante, ci de viitori teologi care vor studia la facultatile de Teologie din Romania. O mica mare diferenta, insa fratele Dorstor nu ne-a spus de unde poseda aceasta informatie - cat n-as da ca ea sa fie adevarata...

decamdata generatia actuala de ierarhi din bor calca in vazul nostru canoanele , iar biserica lui Hristos nu se fundamenteaza pe promisiuni ci pe Adevar ...

[mihailt]

Domle noi sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu mai criticam ierarhii BOR.
Cabd om vedea lumina necreata si vom ajunge la masura Sfantului Simeon Noul Teolog sau Sfantului Grigorie Palama sau Sfantului Serafim de Sarov atunci putem sa judecam pe ierarhi daca ne descopera Duhul Sfant sa facem asa.

Pana nu suntem asa ni se pare ca stim ceva si ni se pare ca nu stiu care ierarh a incalcat nu stiu ce canon dar de fapt nu stim nimic.