|
|
|
|
|
|
|
#1
05.02.2013, 19:22:05
|
|||
|
|||
Poezie crestina
Multi sfinti si parinti ai Bisericii nu au fost numai mari teologi, ci si mari poeti.
Amintesc aici pe Sf. Grigorie Teologul, Sf. Efrem Sirul, Sf. Maxim Marturisitorul, Sf. Ambrozie, Sf. Simeon Noul Teolog si multi altii. In afara de ei, multi poeti mari au inchinat versuri Mantuitorului si credintei crestine. Cateva nume: Rainer Maria Rilke, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Francis Jammes, Paul Claudel, Osip Mandelstam si multi multi altii. Arhimandritul Sofronie Saharov spunea despre crestini ca sunt suflete poetice. Iar parintele Dumitru Staniloae afirma ca nu poti vorbi despre Dumnezeu cat de cat adecvat decat cu mijloacele poeziei. Invit pe cei care cunosc poeme sau imne teologice sa le transcrie aici spre bucuria si desfatarea tuturor. 
|
|
#2
05.02.2013, 19:24:33
|
|||
|
|||
|
O poezie frumoasa de Rainer Maria Rilke:
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior) Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt) Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, cu mine rostul tău dispare. În urma mea nu mai ai casă-n care să te întâmpine cuvinte calde. Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade sandala de velur, mângâietoare. Mantaua ta cea mare se desprinde. privirea ta spre care se ridică obrazu-mi cald precum o pernă mică va rătăci-ndelungă vreme după mine- și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine. Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
|
|
#3
05.02.2013, 19:47:34
|
||||
|
||||
|
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui." Pr Sofronie Saharov
|
|
#4
05.02.2013, 20:23:07
|
||||
|
||||
|
Michelangelo, Sonete
Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară Pe cât mi-s dragi, pe-atât mă înfioară Acele gânduri care vin temute Cerându-mi seama zilelor trecute Ce niciodată nu se mai repară. Dragi, ca înaintea morții îmi spun iară Că trecere sunt stările plăcute, Și la triste, la vârstnici, cum știut e, Păcatelor iertarea este rară. Nu-i mult, când e promisiunea-Ți lege, Să cred că de-mi întârzie căința Tu tot mă ierți, o, Doamne, din iubire? Dar totuși, jertfa-Ți lasă-a se înțelege: Cum nesfârșită fost-a suferința, Și darurile-Ți sunt la nesfârșire. Tot timpul hărăzit spre rugăciune Tot timpul hărăzit spre rugăciune Mi l-a furat iluzia lumeasca, Păcătuiam sub dragostea cerească, Mai mult ca fără ea, cum nu pot spune. Ce-a dus pe alții la înțelepciune Pe mine-a izbutit să mă orbească Și nu mai sper, dar prinde-un dor să crească: Amorul propriu de a-mi-l răpune. Spre cer, redu-mi la jumătate calea, Darși în cea de-adouajumătate, Dă-mi, te rog, o mână salvatoare. Fă să urăsc ce-i place lumii, valea Cu frumuseți de oameni adorate, Să-mi știu din viață viața viitoare. Nu-i lucru în micime să-l întreacă Nu-i lucru în micime să-l întreacă Pe cel ce sunt eu.Doamne, fără Tine! De aceea-Ți cer puterile-mi puține, O, dor al meu, iertare, și se-apleacă! Îngăduie prin viața mea să treacă Acel lanț tare, aducând cu sine Cerescul dar,credința, care-n mine, Prin vina mea, e slabă și săracă. MAi mare îmi va fi pe cât mai rar îmi e Al darurilor dar și mare fi-va PE cât lipsindu-i, lumea n-are pace. Cum larg ai fost cu sângele Tău, care Va fi temeiul jertfei, milostiva, Cât nu-mi dai cheia cerul spre a-l desface? (trad. C.D. Zeletin)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|
|
#5
05.02.2013, 20:54:02
|
|||
|
|||
|
Frumoase sonetele lui Michelangelo.
Poate ar fi bine sa amintim si de noua talmacire a Divinei Comedii de Dante Aligheri, in traducerea lui Razvan Codrescu. Si un scurt fragment din poezia Invierea de Daniel Turcea: ''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja stelelor La tãrmul lui Dumnezeu A venit într-un grãunte si acolo între pustiul mic si pustiul apei sub mãslini a fost rãstignit. Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''
|
|
#6
05.02.2013, 20:54:54
|
|||
|
|||
|
Cer scuze, redau din nou:
''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ale Cãrui urme se vãd pe plaja stelelor La tãrmul lui Dumnezeu A venit într-un grãunte si acolo între pustiul mic si pustiul apei sub mãslini a fost rãstignit. Lumea nu are decât o singurã justificare - Învierea!''
|
|
#7
05.01.2015, 04:20:41
|
|||
|
|||
|
Nu-i singur Iuda vinovat…
Nu-i singur Iuda vinovat…
de Costache Ioanid Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, ci lumea-ntreagă prin păcat! Și eu, și tu… Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Isus căzu. Și dacă crucea grea era, povara noastră și mai grea! Și eu, și tu… Nu patru cuie L-au pătruns, când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am străpuns! Și eu, și tu… Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoți, nu! Și noi am râs cu ochi murdari, și noi suntem cei doi tâlhari! Și eu, și tu… Și nu ostașilor prin sorți cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porți! Și, fără ea, toți suntem morți! Și eu, și tu… Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Și eu, și tu… Și-acum Isus cel condamnat azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat?” Eu am spus da! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu ? Dar tu?…
__________________
Doamne IIsuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine pacatosul.
|
|
|
Mod hibrid