Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2007, 02:17:28
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit


Sectarul: Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, de ce voi, ortodocșii, o cinstiți atât de mult și vă închinați la ea ca la Dumnezeu?
Preotul: Noi pe Preasfânta Fecioară Maria și Născătoarea de Dumnezeu o cinstim mai mult ca pe toți sfinții și îngerii, dar totuși nu-i aducem slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce se dă ei se numește preacinstire (supravenerare), și ei i se cuvine această preacinstire pentru că ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o „prietenă” a Lui, asemenea celorlalți sfinți. De aceea se spune în cântarea bisericească (axionul): «Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii». Ea este mai presus decât sfinții și îngerii, deoarece și îngerii și oamenii i se închină. Astfel i s-a închinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28–29), și în același chip i s-a închinat ei și Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40–43). Însăși Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, proorocește că pe ea o vor ferici toate neamurile: Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic... (Luca 1, 48–49), adică cinstirea ei este voită Dumnezeu.
Sectarul: Nu trebuie să dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, pentru că nici Însuși Fiul ei, Iisus Hristos, n-a cinstit-o. Aceasta se vede din cuvintele Mântuitorului, redate de Sfântul Evanghelist Matei în textul următor: Și cineva i-a zis: Iată, mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El, răspunzând, i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Căci oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă (Matei 12, 47–50). Deci faptul că Fecioara Maria I-a fost mamă nu are nici o importanță. În fața Lui, legăturile Sale de sânge sau de rudenie trupească n-au nici un preț și nici o precădere față de legăturile Sale spirituale cu cei ce fac voia Tatălui, oricine ar fi aceștia.
Preotul: Aici este vorba de altceva și anume că, în afară de înrudirea trupească, mai există și o altă înrudire cu Hristos, mult mai mare și mai importantă, înrudirea sufletească ce constă în a face voia lui Dumnezeu. Această înrudire însă nu desființează și nu micșorează pe cea trupească. Deosebirea stă numai în aceea că înrudirea sufletească și-o poate câștiga oricine, împlinind voia Tatălui. Înrudire înseamnă nu numai o legătură de sânge, trupească, ci și o legătură de dragoste și de unitate sufletească. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine sufletește înrudit cu Dumnezeu, deoarece Îi este cu totul atașat lui Dumnezeu.
Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul nici n-a înlăturat înrudirea Sa cea trupească cu Maica Sa, nici n-a micșorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a căutat să accentueze că cealaltă înrudire cu El, cea sufletească, deși este de mai mare preț, o poate realiza totuși orice credincios. Așadar, a fost un cuvânt de îndemn și de încurajare la adresa mulțimii, iar nu unul de dispreț la adresa Maicii Sale*. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta și o iubea și era supus față de ea (Luca 2, 51) și oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător față de ea. Astfel, vedem că la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3–10).
Apoi a avut mare grijă de Maica Sa, chiar și când era răstignit pe cruce; purtându-i de grijă, a dat-o spre îngrijire celui mai iubit dintre toți ucenicii Săi – lui Ioan Evanghelistul –, după cum este scris: Deci Iisus, văzând pe Maica Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: «Femeie, iată fiul tău!» Apoi a zis ucenicului: «Iată mama ta! Și din ceasul acela, ucenicul a luat-o sub îngrijirea sa» (Ioan 19, 26–27). Vezi că Mântuitorul, nici în vremea cea grea a suferințelor Sale de pe cruce, nu a neglijat purtarea de grijă față de Maica Sa, care L-a născut și L-a crescut? Și cum oare ar fi putut să disprețuiască pe Mama Sa, când Însuși Dumnezeu a dat poruncă să cinstim pe tată și pe mamă, după cum s-a scris: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta (Deut. 5, 16)?
Sectarul: Dar de ce voi numiți pe Maria pururea Fecioară, de vreme ce Însuși Fiul său a numit-o femeie, ceea ce înseamnă că a fost căsătorită, iar nu fecioară, căci așa se adeverește din cuvântul Scripturii: Deci Iisus, văzând pe Maica Sa și pe ucenicul pe care-l iubea, stând alături, a zis Maicii Sale: Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19, 26). Tot așa o numește, disprețuitor, și la nunta din Cana Galileii: Zis-a ei Iisus: Ce este Mie și ție, femeie? (Ioan 2, 4). În acest caz, nici nu o putem socoti mai mult și nu îi putem aduce un cult deosebit.
Preotul: În citatul prim, nicidecum nu este vorba de dispreț, ci, dimpotrivă, se vede cum s-a îngrijit de soarta ei, încredințând-o spre purtare de grijă Apostolului Ioan, știind că El nu va mai fi printre cei vii, pentru ca să o îngrijească în la bătrânețile ei. Acest lucru nu este o necinstire, ci, cu adevărat, o mare cinstire și respect față de Mama Sa, căreia nici în chinurile de pe cruce nu uită să-i poarte de grijă, datorită dragostei celei mari pe care o avea față de ea, ca mamă.
Iar dacă o numește «femeie», nicidecum în înțeles de femeie căsătorită sau în semn de dispreț, ci numai în înțeles de gen. Căci tot așa s-au adresat și cei doi îngeri Mariei Magdalena la mormânt: Femeie, de ce plângi? (Ioan 20, 12–13). Iar cei doi bărbați, care s-au arătat la Înălțarea la cer a Domnului, au zis către apostoli: Bărbați galileeni, ce stați privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici îngerii, nici cei doi bărbați n-au adresat disprețuitor cuvintele «femeie» sau «bărbați», ci dimpotrivă, în chip mângâietor.
Sectarul: Dar unde spune în Sfânta Scriptură că Maria, mama lui Iisus, a fost fecioară și pururea fecioară, așa cum o numiți voi, ortodocșii, pe ea?
Preotul: Că a născut fiind fecioară, Sfânta Scriptură ne arată în acest fel: când arhanghelul Gavriil a venit în Nazaret și i-a binevestit ei că va naște pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrând la ea a numit-o: plină de har... și ...binecuvântată între femei (Luca 1, 28). Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: ce fel de închinăciune poate fi aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Și iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu, și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta și Sfântul Care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29–35).
Ai auzit, omule rătăcit, cum arhanghelul s-a închinat Fecioarei Maria numind-o pe ea plină de har și binecuvântată între femei și că ea a aflat mare har de la Dumnezeu, că n-a cunoscut bărbat, că a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt și că a zămislit și a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu? Ai mai auzit că, deși era fecioară neștiind de bărbat, îngerul Domnului nu i-a zis «binecuvântată ești tu între fecioare», ci între femei. Prin aceasta nearătând dispreț față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea «plină de dar», ci descoperind o veche taină: zdrobirea capului șarpelui prin femeie (Fac. 3, 15) și că ea va fi acea tainică și duhovnicească Evă care va naște pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viața în lume?
Dumnezeieștii Părinți ai Bisericii zic că Hristos S-a numit sămânță a femeii (Fac. 3, 15), ca Cel ce nu S-a născut din sămânță de bărbat, ci de la Duhul Sfânt și din Preacuratele sângiuri ale Preasfintei Fecioare Și-a luat trup.
Așadar, câtă nebunie și rătăcire este în capul sectarilor care hulesc pe Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, cea neispitită de bărbat, punând-o pe ea în rândul femeilor celor măritate. Pe cea plină de dar, pe cea care a aflat har de la Dumnezeu și este binecuvântată între femei (Luca 1, 28).
Vor vedea acești hulitori și stricați la minte și la înțelegere sectari în ziua cea mare a judecății celei de apoi, când această Împărăteasă și Fecioară Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului său cu mare și negrăită slavă, după cum Psalmistul a arătat, zicând: Șezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată (Ps. 44, 11, 20–21). Și ce zici tu, o, ereticule, oare pentru că arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie, zicând: binecuvântată ești tu între femei, apoi pentru aceasta zici că Fecioara Maria era femeie căsătorită, așa cum o numiți voi cu hulă și nebunie ereticească? Oare n-a zis ea la închinarea îngerului că «nu știu de bărbat» (adică este fecioară)?
Sau când Dumnezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac. 2, 21–22) și a adus-o la el, iar el a numit-o pe ea «femeie» – oare și atunci Eva era femeie căsătorită, fiindcă o numise Adam «femeie»? Oare nu era atunci Eva fecioară zidită din trupul cel feciorelnic al lui Adam, fără de împreunare de femeie? Așadar, dacă Eva a fost zidită de Dumnezeu, fecioară, iar Însuși Dumnezeu și Adam pe această fecioară, Eva, o numesc «femeie» (Fac. 2, 22–23). Apoi nu o numește și pe Maria «femeie», în înțeles că era femeie căsătorită, cum rău și nebunește înțelegeți voi, sectarii, cuvântul «femeie»?
Ci atât Dumnezeu, cât și Adam au zis Evei «femeie» – atunci când ea era fecioară –, ca să arate prin acest cuvânt că ea era parte femeiască, nu bărbătească, și prin cuvântul femeie a arătat genul ei feminin. Dar nicidecum nu se înțelege că Dumnezeu și Adam, pe cea luată din coasta lui Adam – și care atunci era fecioară – au numit-o femeie în înțeles de femeie măritată (căsătorită), așa cum voi rătăcit și rău înțelegeți cuvântul femeie din Sfânta Scriptură. Căci precum Eva era fecioară, atunci când i s-a zis «femeie», tot astfel „Eva” cea tainică și duhovnicească, Preacurata Fecioară Maria, care a născut pe Noul Adam, Hristos, fecioară este în vecii vecilor, cu toate că Sfânta Scriptură o numește pe ea «femeie», arătând prin aceasta genul ei feminin.
Atunci Adam, prin lucrarea lui Dumnezeu, a născut întru feciorie din trupul său femeie fără de femeie (adică fără a se împreuna cu femeie), iar la plinirea vremii, firea femeiască, prin lucrarea Sfântului Duh, a născut bărbat fără de bărbat, în feciorie născând Fecioara și rămânând fecioară, precum și la început a născut Adam femeie fără de femeie, rămânând întru feciorie. Așa binevoind Dumnezeu ca întru Fecioara Maria să dea împrumut firii lui Adam celui vechi, prin Noul Adam Cel născut din Fecioară, Care a venit în lume și S-a îmbrăcat în firea noastră din negrăita Sa milă și bunătate, pentru ca să izbăvească pe vechiul Adam, cu tot neamul lui, din osândă și din moarte. Căci precum întru Adam toți mor, așa întru Hristos toți vor învia (I Cor. 15, 22; Rom. 5, 8; Ioan 3, 16; 5, 24).
Deci ia aminte, omule rătăcit – tu și cei asemenea ție –, că Sfânta Scriptură nu numește pe Maica Domnului «femeie» (Luca 1, 43) în sensul de femeie căsătorită, cum rău și sucit înțelegeți voi, ci, prin cuvântul «femeie», Sfânta Scriptură arata numai genul feminin al Sfintei Fecioare Maria și totodată arată în chip umbros și tainic că ea este femeia aceea prin care se va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3, 15) și prin care va veni mântuirea neamului omenesc.
La cele de mai sus trebuie adăugat și:
1. Fiind Maică a Mântuitorului, Fecioara Maria a fost și este mijlocitoare a mântuirii.
2. Zămislind de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul în pântecele ei, a fost cu totul curățită de păcate, ca nici un alt om, oricât de sfânt ar fi fost.
3. Fiindu-i prezisă de Dumnezeu cinstirea ei – ca nici o altă cinstire a vreunui om –, Sfânta Fecioară Maria trebuie socotită ca cea dintâi dintre sfinți, așa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare între prooroci (Luca 7, 28), deoarece venirea lui a fost profețită de alți profeți (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3).
Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decât altor sfinți, o preacinstire, ea fiind împărăteasa și cununa tuturor sfinților. Iar cum că și după naștere a rămas fecioară, citește și vezi cele proorocite despre ea de Proorocul Iezechiel (44, 1–3).
Sectarul: Nu trebuie să dăm prea multă cinstire Fecioarei Maria, și nici nu poate fi preavenerată ca fecioară, pentru că a mai avut și alți copii, care sunt numiți de Sfânta Scriptură «frați și surori» ai lui Iisus, iar Iisus este numit «întâiul născut» (Matei 1, 25), de unde urmează că Maria a mai avut ulterior și alți fii. Și într-adevăr Biblia ne vorbește de niște «frați» ai Domnului și, de asemenea, despre «surorile» Lui, când redă cuvintele iudeilor, nedumeriți de persoana minunată a Domnului: Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama Lui Maria și frații Lui: Iacov și Iosi și Simon și Iuda? Și surorile Lui au nu sunt toate la noi? (Matei 13, 55–56; Marcu 6, 3). Atunci de ce să falsificăm adevărul numind-o pe Maica Domnului «Pururea Fecioară» și venerând-o ca atare?
Preotul: În citatul prim, expresia «întâiul născut» nu înseamnă numaidecât că trebuie să presupunem și existența altora născuți ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde «întâiul născut» se numește cel ce deschide întâi pântecele, indiferent dacă va mai avea și alți frați sau nu (Ieș. 13, 2) și unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este înlocuit ori întrebuințat amestecat cu cel ordinal (întâiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat și în felul de vorbire al Noului Testament. În cazul de față «întâiul născut» înseamnă «unul născut» în sens de «unicul născut».
Alt înțeles este exclus, deoarece, dacă într-adevăr Iisus ar mai fi avut și alți frați naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lăsat-o pe Maica Sa în grija unui apostol, ci în grija vreunui frate al Său. În citatul al doilea, într-adevăr este vorba de «frați» și de «surori» ale Domnului. «Frații» sunt chiar amintiți cu numele și sunt în număr de patru, iar «surorile» (la plural) trebuie să fi fost cel puțin două. În Sfânta Scriptură sunt amintiți de mai multe ori (vezi Matei 12, 47–50, Marcu 3, 31; Luca 8, 19; Ioan 2, 12; 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; Gal. 1, 19). Ei însă în nici un caz nu au putut fi frați naturali ai lui Iisus Hristos și fii ai Mariei, mama lui Iisus, pentru că:
1. După o veche și unanimă tradiție, Maria, mama lui Iisus a rămas după naștere fecioară, așa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului Iezechiel (44, 1-3).
2. Mama acestor așa-ziși «frați» ai Domnului este o altă persoană decât Fecioara Maria, căci este numită în Sfânta Scriptură «Maria» sau «cealaltă Marie» (adică deosebită de Maria, Maica Domnului, și de Maria Magdalena) sau «sora mamei Lui, Maria lui Cleopa», fiind amintită chiar alături de Maica Domnului și în apropierea ei.
Iată textele biblice lămuritoare: Și erau acolo multe femei, privind de departe... între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu (Matei 27, 55–56). Iacov și Iosi sunt doi din cei patru «frați» ai Domnului (Matei 13, 55). Mama lor așadar este o altă persoană decât Maria, mama lui Iisus. Evanghelistul continuă apoi: Târziu, sâmbătă noaptea..., a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul (Matei 28, 1). Aici iarăși este vorba de «cealaltă Marie», care nu poate fi alta decât mama «fraților» Domnului și despre care a fost vorba și în textul precedent. În chip asemănător scriu și ceilalți evangheliști: Și erau și femei care priveau de departe, între ele Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 40, 47).
Același evanghelist scrie apoi: După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomea au cumpărat miresme ca să vină să ungă trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Apoi, în alt text: Iar ele erau: Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea (Luca 24, 10). Și, în sfârșit, altul: Și stăteau lângă Crucea lui Iisus, mama Lui și sora (verișoara) mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena (Ioan 19, 25).
În toate textele de mai sus este vorba de aceleași femei care au luat parte la evenimentele Patimilor și ale Învierii Domnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai «Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi» (doi din «frații» Domnului – Matei 13, 55) este numită în ambele locuri «Maria, mama lui Iacov», apoi alteori «mama lui Iosi», sau «cealaltă Marie», iar în alte locuri, «sora mamei Lui, Maria lui Cleopa». Dar după adevăr este vorba de aceeași persoană, căci totdeauna este numită «Maria». Deci «frații Domnului», având altă mamă decât pe Maria, mama lui Iisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria și frați naturali ai lui Iisus.
3. «Frații Domnului» nici ei înșiși nu se numesc «frați», ci «robi» și «slujitori ai lui Iisus», anume după toată probabilitatea – căci certitudine deplină nu există – doi dintre ei, Iacov și Iuda, sunt autorii celor două epistole sobornicești, numite «a lui Iacov» și respectiv «a lui Iuda». Or, acolo ei se numesc «rob» (Iacov 1, 1) și «slujitor» (Iuda 1, 1) ai Domnului Iisus, iar nu «frați».
4. Dacă ar fi fost frați naturali ai Săi, Hristos i-ar fi făcut apostoli, ori ei n-au fost apostoli. Deși mulți presupun că aceștia doi dintre «frații Domnului», anume Iacov și Iuda, ar fi identici cu cei doi apostoli care poartă acest nume (Iacov fiind numit la fel cu «fratele Domnului» cel mic – în toate listele apostolilor, iar Iuda «fratele Domnului» ar fi fost Iuda Tadeul); totuși, aceasta este o simplă presupunere, neîndestulător de întemeiată, mai ales că ei înșiși nu se numesc «apostoli», după cum nu se numesc nici «frați ai Domnului»; iar despre apostoli vorbesc la persoana a treia (Iuda 1, 17). Despre Iacov, «fratele Domnului», se știe numai că a fost cel dintâi episcop al Ierusalimului și că se bucura de cea mai mare autoritate, atât în fața credincioșilor, cât și în fața apostolilor (Fapte 12, 17; 15, 13), în timp ce Apostolul Iacov al lui Zevedeu fusese ucis (Fapte 12, 2); iar despre celălalt Iacov nu mai putem ști nimic.
5. Hristos ar fi încredințat în grija lor pe Fecioara Maria, iar nu în grija Apostolului Ioan, care, oricum, era mai străin acesteia decât un fiu al ei.
6. Deci «frații Domnului» nu pot fi nici măcar frați vitregi ai lui Iisus sau fii ai lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia, deoarece:
a) Nicăieri nu se spune și nicăieri nu se poate presupune că Iosif ar mai fi fost căsătorit și înainte și că ar fi devenit văduv prin divorț. Știm din Tradiție doar atât, că era «drept».
b) Mama «fraților Domnului», după cum s-a văzut mai sus, trăia și era în apropierea intimă a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus – pentru motive lesne de înțeles – dacă ea ar fi fost cândva soția lui Iosif, acum divorțată.
7. Ținând seama de faptul că peste tot, în Orient, dar în special la iudei, cuvântul «frate» se întrebuința și în înțeles mai larg, de «văr» sau de alte rudenii mai apropiate sau mai îndepărtate, ca de exemplu la Facerea (13, 8), unde Avraam îl numește pe Lot «frate», deși îi era numai nepot de frate (Fac. 11, 27), trebuie să admitem că și «frații Domnului» au fost – probabil – veri ai lui Iisus, dar nu veri primari, pentru că deși mama lor este numită «soră» a Maicii Domnului (Ioan 19, 25), ea nu putea să fi fost soră bună a acesteia, deoarece purta același nume cu Maria, ceea ce numai foarte rar se obișnuia în vechime, ca două surori sau doi frați să poarte același nume. Ci cuvântul «soră» trebuie să aibă aici, de asemenea, înțelesul de vară, probabil vară primară . În acest caz, fiii ei, numiți «frații Domnului», ar putea fi cel mult veri secundari ai lui Iisus Hristos.
Sectarul: Din cele arătate până aici, s-ar putea crede că Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, a rămas pururea fecioară și nu a mai avut alți copii în afară de Iisus, dacă nu ar fi scris în Sfânta Scriptură că Iosif n-a cunoscut-o pe ea, numai până ce a născut pe Cel întâi Născut, pe Iisus Hristos, lăsând astfel a se înțelege că apoi ea ar fi putut avea și alți copii.
Preotul: Sfânta Scriptură zice într-adevăr: Și n-a cunoscut-o pe ea până când a născut pe Fiul său Cel Unul Născut, Căruia I-a pus numele Iisus (Matei 1, 25); dar luați aminte și înțelegeți că, în Sfânta Scriptură, expresia până când înseamnă veșnicie.
Căci zice Domnul: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20). Oare aceasta înseamnă că se va despărți de noi după sfârșitul veacului acestuia? Oare nu zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Și astfel (după obșteasca înviere) pururea vom fi cu Domnul (I Tes. 4, 17)?
Iar în alt loc al Sfintei Scripturi este scris: Zis-a Domnul Domnului meu: șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1). Oare aceasta înseamnă că după aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu va ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El peste toate veacurile, știind bine că împărăția Lui nu va avea sfârșit (Luca 1, 35)?
Iar dacă în alt loc al Sfintei Scripturi se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, și zburând corbul nu s-a mai întors până când s-a uscat apa pe pământ (Fac. 8, 7), aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată?
Iarăși se arată în dumnezeiasca Scriptură că Micol, fata lui Saul (soția lui David), nu a născut fiu până în ziua în care a murit (II Regi 6, 23). Oare înseamnă că a mai născut fii după ce a murit, pentru că se zice «până când»?
Așadar deschide ochii minții asupra acestor trei mărturii, alese din multe altele ale Sfintei Scripturi, și înțelege că cuvântul până când în Sfânta Scriptură înseamnă veșnic și, după cum Mântuitorul Hristos veșnic va fi cu apostolii Săi și cu toți cei ce împlinesc poruncile Lui, după cum El veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind în împărăția Sa cea fără de sfârșit, după cum corbul în veci nu s-a mai întors pe corabia lui Noe și după cum în veci Micol, fiica lui Saul, nu a mai născut fii după ziua în care a murit, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, veșnic (în veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioară înainte de naștere, a rămas fecioară în naștere și pururea, Preasfânta și Preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor.
La acestea să mai adăugăm și observația că expresia «până când» nu limitează nicidecum durata stării de feciorie a Mariei, ci, dimpotrivă, este folosită tocmai să accentueze faptul că Iisus Hristos S-a născut din fecioară fără de bărbat. De aceea, unele ediții ale Noului Testament folosesc și traducerea: fără să o fi cunoscut pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul Născut..., ceea ce înseamnă același lucru, așa cum am arătat mai sus.
Sectarul: În Sfânta Scriptură ni se spune, în mai multe locuri, că noi creștinii nu avem decât un singur mijlocitor al mântuirii, pe Iisus Hristos. Or voi, ortodocșii, vă adresați Maicii Domnului, zicând: «N-avem alt ajutor afară de tine»; și ziceți: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi», ceea ce este o mare greșeală, că puneți pe Maica Domnu-lui ca și pe Mântuitorul, mijlocitoare a mântuirii voastre.
Preotul: În această privință ți-am dat lămuriri pe larg, când am vorbit despre cultul sfinților. Iar în ce privește adresarea noastră către Maica Domnului în acest chip: «Nu avem alt ajutor în afară de tine», prin aceasta noi nu tăgăduim unicitatea lui Hristos ca mijlocitor al mântuirii noastre obiective, dar nu neglijăm nici folosul oricărui alt ajutor în legătură cu mântuirea noastră subiectivă (a se vedea cap. 15 al acestei cărți).
Înțelesul acestei adresări este următorul: „Tu ne poți da cel mai mare ajutor la mântuirea noastră subiectivă; un alt ajutor mai mare nu găsim la nici un alt sfânt”. Sau: „Nu avem pe altcineva care să ne poată ajuta atât de mult cât ne poți ajuta Tu, ca Maică a Mântuitorului nostru”. Iar cuvintele de rugăciune adresate ei: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi» înseamnă: «Înduplecă pe Fiul Tău să ne mântuiască!», sau «Izbăvește-ne pe noi». În limba greacă, limba în care au fost scrise toate cărțile Noului Testament, ca și cărțile de cult ortodox, verbul «a mântui» înseamnă și a izbăvi de rău, de necaz, de ispită, de strâmtorare.
Deci: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi» înseamnă: «ajută-ne cu rugăciunile Tale să ne izbăvim de rele, de necaz, de lucrările diavolului, de patimi». Așadar, prin «mântuiește-ne pe noi» nu înțelegem «iartă-ne păcatele», ci «roagă-te Fiului Tău pentru mântuirea noastră». Cu neputință este ca preacinstirea Maicii Domnului să supere pe Fiul ei, Căruia prin aceasta nu-I scădem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci, dimpotrivă, toată preacinstirea Maicii Domnului trece de partea Fiului său, Care a ales-o și a sfințit-o pe ea spre a-I fi Lui Maică.
Deci ia aminte, omule încurcat la înțelegere și rătăcit de la adevăr cele ce am a-ți spune. În cele de până aici ți-am arătat, cu mărturii din Sfânta Scriptură, cinstea, slava și darurile date de Dumnezeu Preasfintei Sale Maici și ai auzit că Dumnezeu, încă îndată după căderea lui Adam și a Evei, a prevestit că Maica Domnului va fi acea «femeie-fecioară» care va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3, 15). Apoi, despre ea s-a proorocit că va fi acea fecioară care va naște pe Emanuel-Dumnezeu (Isaia 7, 14); ea va fi mijlocitoare a intrării în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Ier. 31, 21–23); ei i s-a închinat arhanghelul Gavriil și a numit-o pe ea «plină de dar» și «binecuvântată între femei» (Luca 1, 28); ei i s-a închinat Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o «cea binecuvântată între femei» și «Maica Domnului meu» (Luca 1, 40–43); fericit este pântecele și sânul ei, că a purtat și a alăptat pe Mântuitorul lumii, Hristos (Luca 11, 27–28); Mântuitorul, ca fiu al ei, o asculta și-i era supus (Luca 2, 51); prima minune a făcut-o Mântuitorul la nunta din Cana Galileii, la rugămintea ei (Ioan 2, 3–10); Mântuitorul S-a îngrijit de soarta ei chiar și atunci când El suferea înfricoșate chinuri pe Cruce, încredințând-o spre purtare de grijă celui mai iubit dintre toți apostolii Săi (Ioan 19, 26–27); ea însăși, prin Duhul Sfânt, a proorocit că toate neamurile o vor ferici și-i vor aduce cult pentru mărirea cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei (Luca 1, 48–49); însuși numele ei înseamnă «Doamnă, Stăpână» în limba ebraică.
Această Doamnă și Împărăteasă-Fecioară va sta de-a dreapta tronului Fiului său în ziua Judecății de apoi (Ps. 44, 11); ea a zămislit și a născut din Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35); fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt (Luca 1, 35) și rămânând fecioară și după naștere (Iez. 44, 1–3); ea este «mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii» (Axionul); nemaiavând și alți fii în afară de Iisus Hristos, Mântuitorul lumii (Ioan 20, 12–13; Fapte 1, 11). Mama a celor ziși «frați și surori ai Domnului» nu este Maica Domnului, ci Maria lui Cleopa (Matei 27, 55–56; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Ioan 19, 25 ș.a.) și frații Domnului sunt numai rudenii cu El, iar nu frați naturali ai Lui, căci în vechime la iudei, rudeniile de aproape se ziceau frați (Fac. 13, 8). Mama fraților Domnului, Maria lui Cleopa, se numește soră cu Maica Domnului, tot în acest sens de rudenie apropiată (Ioan 19, 25 ș.a.).
Așadar, după ce ai văzut mărturiile Sfintei Scripturi despre aceste adevăruri privitoare la Maica Domnului, dacă ai avea mintea ta curățită de întunericul ereziei și de păcate, ai putea înțelege prealuminat, pentru care pricină noi, creștinii ortodocși din Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, aducem preacinstire Preasfintei Fecioare Maria; rugându-ne ei, o punem pe ea mijlocitoare către Fiul său și Dumnezeul nostru, spre a ne ajuta prin mijlocirea preaputernicelor sale rugăciuni, pe care le face pururea către Dumnezeu pentru tot neamul omenesc și mai ales pentru toți cei binecredincioși.
Dar fiindcă ochii minții voastre, a sectarilor, de mult i-a închis satana ca să nu vadă lumina adevărului și v-ați făcut asemenea păsărilor și corbilor de noapte, care la întuneric văd, iar la lumină orbesc, așa și voi, având întunecate mințile voastre de duhurile înșelăciunii, întunericul îl socotiți lumină, iar lumina întuneric. Iar pentru că adevărul acesta este, ascultă ce-ți zic: De ce nu cinstiți voi, sectarilor, pe Maica Domnului, când însăși dumnezeiasca Scriptură vă arată că și Arhanghelul Gavriil a cinstit-o pe ea cu închinăciune (Luca 1, 29)?
De ce n-o cinstiți voi, sectarilor, pe Maica Domnului, care este Biserica Împăratului Slavei, cea mai desfătată decât cerurile, căci ea pe Dumnezeu – a Cărui slavă nu o cuprinde nici cerul, nici pământul – L-a purtat în pântece? (II Paral. 2, 6). Pentru care pricină voi, sectarilor, nu cinstiți pe Maica Domnului care, după mărturia Sfintei Scripturi și a arhanghelului binevestitor, este «plină de dar» (Luca 1, 28)?
Pentru care pricină voi, rătăciților cu mintea, socotiți pe Maica Domnului ca pe o femeie de rând, pe aceea care a aflat «har de la Dumnezeu» și care este «binecuvântată între femei» (Luca 1, 28–30)? Pentru care pricină voi, sectarilor, sunteți atât de împietriți și orbi la înțelegere și nu cinstiți pe Maica Domnului, pe care prin Sfântul Duh a mărturisit-o Elisabeta că este Maica Domnului și binecuvântată între femei (Luca 1, 40–43)? Dacă voi ziceți că credeți cele scrise în Sfânta Scriptură, apoi de ce nu preacinstiți pe Maica Domnului, când Scriptura vă arată că pe ea o vor ferici toate neamurile, pentru mărirea pe care a făcut-o Dumnezeu ei (Luca 1, 48–49)?
Pentru care pricină voi, sectarilor, și cei asemenea vouă eretici, ați ajuns la atâta întuneric de neînțelegere, că în loc de a cinsti și a venera pe Maica lui Dumnezeu celui viu, voi o huliți, și în nebunia voastră o socotiți ca pe o femeie de rând? Sfântul Duh o arată pe ea în psalmi ca pe o împărăteasă a îngerilor și a toată făptura, stând de-a dreapta scaunului Fiului ei în haină aurită și prea înfrumusețată (Ps. 44, 10), iar voi o numiți, blestemaților, că este o femeie oarecare de rând, ca toate femeile.
Duhul Sfânt arată în Sfânta Scriptură că Maica Domnului va fi pomenită din neam în neam și popoarele o vor lăuda pe ea în veacul veacului (Ps. 44, 20–21), iar voi, blestemaților sectari și prooroci mincinoși, pe care va orbit satana nu voiți să o lăudați și preacinstiți pe Maica Domnului. Duhul Sfânt arată că toată slava fiicei Împăratului (a Maicii Domnului) este înlăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată (Ps. 44, 15). Prin slava dinlăuntru arată că ea este cămara Duhului Sfânt, Preacurată, iar voi, nebunilor de sectari, o huliți pe Maica Domnului și o necinstiți.
Maica Domnului este acea fecioară care a născut pe Emanuel Dumnezeu (Isaia 7, 13) și voi, întunecaților și blestemaților, ziceți că este o femeie oarecare ca toate femeile. Duhul Sfânt prin gura Proorocului Iezechiel o arată pe Maica Domnului, ca „ușă încuiată”, prin care nimeni nu va trece decât Dumnezeul lui Israel, și după trecere, încuiată va rămâne (Iez. 44, 1–3), adică Fecioară va fi înainte de naștere, Fecioară în naștere și după naștere pururea va rămâne fecioară, iar voi, întunecaților la minte și la înțelegere, orbiți de sdatana, ziceți că Maica Domnului a mai avut și alți fii afară de „Fiul lui Dumnezeu”, pe Care l-a născut.
Mai bine ar fi ca voi toți ereticii și sectarii blestemați să vă legați câte o piatră de moară de grumaji și să vă aruncați în mare (Matei 18, 6–7; Marcu 9, 42; Luca 17, 1–2), decât să se smintească sufletele bunilor creștini cu minciunile și hulele voastre cele drăcești și blestemate. Cum ar fi putut oare Iosif cel drept și temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) să îndrăznească a se atinge de Preasfânta Fecioară după nașterea lui Hristos, mai ales după ce el a primit descoperirea de la Însuși Dumnezeu – prin îngerul Său – că Cel ce s-a zămislit în pântecele Fecioarei este de la Duhul Sfânt (Matei 1, 19–21) și că Cel zămislit din Duhul Sfânt va fi Mântuitorul lumii, Hristos (Matei 1, 21)?
Oare dreptul și temătorul de Dumnezeu Iosif – căruia i se descoperise de la Dumnezeu că Fecioara Maria, logodnica sa, a zămislit de la Duhul Sfânt și a înțeles că prin ea Dumnezeu va lucra la mântuirea neamului omenesc, la zdrobirea capului șarpelui (Fac. 3, 15) și că ea este Fecioara cea proorocită de Duhul Sfânt prin Sfântul Prooroc Isaia, care va naște pe Emanuel, Dumnezeul și Mântuitorul lumii (Isaia 7, 14) – mai putea el cugeta ceva din cele omenești asupra ei? Tocmai de aceea Iosif cel drept și temător de Dumnezeu (Matei 1, 19) s-a arătat atât de osârduitor și ascultător și a slujit cu atâta osteneală Pruncului Dumnezeu, de la naștere la fuga în Egipt și la întoarcerea de acolo (Luca 2, 1, 4–6; Matei 2, 13–23), precum și în ceilalți ani ai vieții sale, Maicii Domnului, până la vârsta de 30 de ani ai Mântuitorului, pentru că își dădea desăvârșit seama de chemarea ce o avea el de a sluji Preasfintei Fecioare, prin care Dumnezeu a venit în lume cu trup, să mântuiască neamul omenesc.
Deci, mute să fie gurile tuturor ereticilor și ale sectarilor care aduc hule asupra Împărătesei Îngerilor și a Maicii lui Dumnezeu și asupra dreptului și temătorului de Dumnezeu Iosif, în cele ce rău și nebunește socotesc că a mai avut și alți fii Preasfânta și Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, cea «plină de dar» (Luca 1, 28–29).
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.08.2008, 18:28:34
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

Nu este voie sa te certzi shi sa judeci pe aproapele tau chiar daca este eretic, sectant dar preasfanta Maria este mult mai Mare decat va inchipuitzi voi shi mult mai cinstita shi fara de pacate decat cu o falsa evlavie o respecta catolicii... caci prin rugaciunile ei nu s-a distrus shi nu s-a risipit inca tot pamantul asta de la patimile shi pacatele noastre... shi este mult mai mare shi mai apropiata shi mai smerita decat credetzi shi nu are nevoie de razboaie sau certuri pentru ea...

Mai mult decat pa maica voastra, decat pe maica noastra ce ne-a dat viatza trebuie sa o respectam pe Maica Domnului... ca ceea ce se roaga ea, Domnul Face... asha spune Hristos-Dumnezeu.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 14.08.2008, 18:33:53
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

shi de la Dumnezeu multe sunt iertate pamantului, oamenilor, credincioshilor prin milostivirile ei catre Dumnezeu... este Adevarata rugatoare shi ajutatoare a oricarui sarman shi nenorocit de pe pamant... credincios sau om sau animal nenorocit shi speriat...???
Reply With Quote
  #4  
Vechi 14.08.2008, 18:47:20
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

n-am inventat, ci iata:

CLD:
"Fiilor, vă las poruncă sfântă: asa cum o cinstiti pe mama voastră, care v-a născut si v-a crescut, mai presus să o cinstiti pe Maica Mea. Maica Mea este legătura între crestinii curati si Mine. Pe Maica Mea, ca un Fiu ascultător o ascult, si de n-ar fi fost Maica Mea să se roage pentru acest pământ, de mult era pedepsită lumea. Astăzi au venit la cer trei sute de adventisti si stau la poarta raiului, dar nu-i primesc, nu-i cunosc."

"... Iată, florile Mele, acum vin si vă cântă sfintele mironosite, sfintii mucenici, cetele îngeresti, sfintele fecioare martire. Măi copii, măi copii cu suflet plin de bucurii, o, măi florile Mele! Mă bucur si Eu de voi si de bucuria voastră, căci în această noapte a urgiilor si a destrăbălărilor numai voi M-ati bucurat. O, stau si plâng, că este plin pământul de păcate grele ce s-au făcut în această noapte, desfrânări mai rău ca în Sodoma si Gomora, betii, crime, avorturi. Nu Mă pot uita pe pământul Meu, nu Mă pot uita, de groaza fărădelegilor. Trupul a pus cu desăvârsire stăpânire pe suflet, căci un trup desfrânat si îmbuibat este un suflet mort. O, iubitilor, mâncarea si neînfrânarea l-au scos pe omul Adam din Eden. Mâncarea si neascultarea si desfrânarea vor umple iadul."
Reply With Quote
  #5  
Vechi 18.09.2008, 19:53:08
danyel danyel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2006
Locație: Cluj Napoca, Ardeal ,Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.306
Implicit


Maicii Domnului au venit ingerii din cer sa i se inchine, au vestit-o prorocii

Ingerul a fericit-o "Si intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată esti tu între femei." (Luca 1;28)

catre nimeni nu mai zice vreun inger "binecuvantat esti" nici catre Moise, nici catre Ilie, nici catre Ioan Botezatorul,

Neo-protestantii nu vor s-o numeasca pe Maria Nascatoare de Dumnezeu, dar ii intreb , cum poate fi numita cea din care Dumnezeu s-a intrupat? vedem in Scriptura "Si răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1;35) ca ea il primeste in pantece si il naste pe Fiul lui Dumnezeu care este de-o fiinta cu Tatal Cuvantul dintru inceput si Dumnezeu dintru inceput
Cum altfel se poate numi Maria decat Nascatoare de Dumnezeu, cu cata smerenie si daruire l-a aceptat ea pe Domnul "Si a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!Luca 1;38)de am avea noi atata daruire si atata credinta si dragoste sa-l primim cum a facut-o Maria, cum dar nu este vrednica de cinste Maria ca a acceptat in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, pe Cel care ne-a eliberat de blestemul pacatului
si Elisabeta o fericeste si o numeste Maica a lui Dumnezeu "Si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvântată esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Si de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?"(Luca 1;42-43)

Maica Domnului a fost aproape de Mantuitorul tot timpul, n-a avut viata de familie asa cum spun unii, Maria era prezenta la nunta din Cana-Galilei unde mijloceste la Mantuitorul , e prezenta cel mai important la piciorul Crucii, de aici se vede ca Maria era pretutindeni cu Domnul, daca n-ar fi fost asa ea trebuia ca o mama cu multi copii si cu barbat sa stea frumos in Nazaret sa le poarte de grija, la Ierusalim faptele s-au petrecut foarte repede, joia noaptea Hristos este prins si vinerea este deja rastignit, era imposibil ca Maria sa fi venit din Nazaret fara mijloace moderne de transport dat fiind faptul ca trebuia sa strabata aproape toata tara pana la Ierusalim si nici nu era usor sa fie anuntata joia ca Iisus a fost prins, nu exista nici telefon nici internet nici posta, este evident ca Maria nu avea copii si familie ci il insotea pe Hristos,
ce ne ramane noua de facut? sa cinstim pe cea care si-a deschis sufletul pt Domnul si l-a primit in pantecele ei pe Cel ce avea sa mantuieasca lumea
Reply With Quote
  #6  
Vechi 01.04.2009, 20:30:54
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Sectarii spun ca ei cauta raspunsul in biblie, dar nici cand il gasesc nu-l iau in seama:
"Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile" spune Fecioara Maria (Luca 1,48)
Da, toate neamurile o fericesc si o preacinstesc pe Maica Domnului, mai putin sectarii.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 02.04.2009, 00:39:45
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Sfanta Scriptura spune ca sangele lui Hristos ne mantuieste. De unde are Hristos acest sange daca nu de la Preasfanta Fecioara Maria?
Ea este Imparateasa ce sta de-a dreapta Imparatului (Hristos) in haina aurita si prea infrumusetata, iar in urma ei se vor aduce fecioare (calugarii si calugaritele) si fiice de Imparati (Ps 44,12-16)
__________________
Om rational este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
Reply With Quote
  #8  
Vechi 02.04.2009, 09:48:19
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha Vezi mesajul
Sectarii spun ca ei cauta raspunsul in biblie, dar nici cand il gasesc nu-l iau in seama:
"Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile" spune Fecioara Maria (Luca 1,48)
Da, toate neamurile o fericesc si o preacinstesc pe Maica Domnului, mai putin sectarii.

Problema este ca ei au foarte multe parti scoase efectiv din Biblie, asa ca vor crede doar in ce vor...
Este posibil ca acest pasaj, face parte din cele omise din biblie, deci efectiv cei din alte secte/culturi nu cunosc tota biblie, ca nu au de unde, insa pe de alta parte, nu accepta ideea ca studiaza franturi din Sfanta Scriptura.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #9  
Vechi 02.04.2009, 13:20:49
anita anita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.735
Implicit

Daca Mantuitorul a spus asta ,noi nu trebuie sa ne gandim ca cinstirea Maicii Domnului este mai putin importanta.
El ne-a dat sfat care ne este noua de folos pentru mantuire "Ferice de cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc"
Deoarece Mantuitorul a venit pentru mantuirea noastra si aici ne spune ce sa facem ca sa ne matuim ,lucru deloc simplu ,sa ascultam poruncile si sa le indeplinim.
Ceea ce sectarii nu prea au facut ,Hristos spune ca cerurile si pamintul vor trece ,dar ce este scris in Scriptura nu va trece ,nu se va modifica.
Dar ei au modificat Sfanta Scriptura pe ici ,pe colo dupa placul lor.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 02.04.2009, 21:06:24
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de patinina34 Vezi mesajul
Problema este ca ei au foarte multe parti scoase efectiv din Biblie, asa ca vor crede doar in ce vor...
Este posibil ca acest pasaj, face parte din cele omise din biblie, deci efectiv cei din alte secte/culturi nu cunosc tota biblie, ca nu au de unde, insa pe de alta parte, nu accepta ideea ca studiaza franturi din Sfanta Scriptura.
Biblia Cornilescu:
1:46 Si Maria a zis: Sufletul meu mareste pe Domnul,
1:47 si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu,
1:48 pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita,
1:49 pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfant,

Acum ca citesc varianta Cornilescu, ma intreb ce o fi inteles prin versetul 1:49? La care lucruri mari se refera?
In biblia ortodoxa se vorbeste despre marirea ei, nu despre lucruri mari.
Traducerea corecta a bibliei e de importanta majora, altfel ajungi sa te smintesti, si crezi ce nu e de crezut.
Dar si in biblia Cornilescu se spune: "toate neamurile imi vor zice fericita" .
Iar in biblia ortodoxa: "Caci iata, de acum ma vor ferici toate neamurile".
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Adormirea Maicii Domnului - despre post si sarbatoarea in sine- Laura19 Diverse Sarbatori 4 15.08.2017 05:15:24
Despre cinstirea Duminicii strajeru Secte si culte 131 07.06.2014 15:19:18
Despre cinstirea Sfintilor strajeru Secte si culte 74 07.12.2012 15:39:56
Despre sabia de a trecut prin sufletul Maicii Domnului mihailt Generalitati 11 16.04.2012 01:10:35
Despre cinstirea icoanelor strajeru Secte si culte 2 14.08.2008 19:06:19