Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Despre Forum > Craciunul - Nasterea Domnului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 24.11.2014, 07:57:20
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Memoria Nașterii Domnului

Departe de a propune un topic de discuții pe linie dogmatică despre Nașterea Domnului și dincolo de varietatea opiniilor privind semnificația acestei "memorii", mă gândeam că fiecare dintre noi, împreună cu lumea în care am trăit, a cunoscut din experiență proprie întâmpinarea Nașterii Domnului, a Crăciunului.
În fiecare localitate din țara noastră copiii iau parte, an după an, la pregătirea pentru Crăciun și la Sărbătoarea Nașterii Domnului. Sufletul copilului, mereu uimit și încântat de frumusețea aparte a lunii decembrie, care începe cu bucuria darurilor din ghetuțe, ia parte și la atmosfera mai generală a comunității din care face parte.
Unii dintre noi am trăit întâmpinarea Nașterii Domnului în sate și orașe din Muntenia, alții în localități din Oltenia, Maramureș, Moldova ș.a.m.d.
Cum era așteptată și pregătită în copilăria noastră Nașterea Domnului?
Vă mai amintiți cum întâmpinam noi Crăciunul?
Dar părinții și bunicii noștri - familia, rudele, comunitatea întreagă?

Vă propun să evocăm câte un crâmpei din zorii vieții noastre când, poate, în această perioadă cu totul aparte a anului, aveam parte de unele experiențe de viață care vor fi devenit peste ani unele dintre cele mai frumoase și, de ce nu, românești și creștinești amintiri ale fiecăruia!

Memoria colectivă a poporului nostru e îmbogățită și înfrumusețată, în această perioadă, cu nenumărate amintiri personale.
Haideți să facem un brad frumos împodobit cu globurile colorate și cu beteala amintirilor fiecărui copil care am fost! Să urcăm spre noul Crăciun împrospătați cu darurile Sărbătorilor inocenței noastre. Astfel, memoria personală a Crăciunului poate deveni un crâmpei viu și actual din Memoria multimilenară a Nașterii Domnului...
Și așa cum Magii au fost călăuziți de o lumină Cerească până la Pruncul Sfânt, să ne lăsăm călăuziți și noi, prin lumina blândă a amintirilor din copilărie spre o participare cât mai deplină, acum, una cu toată ființa, la Sărbătoarea Minunii Nașterii Domnului!

Last edited by Ioan_Cezar; 24.11.2014 at 08:05:09.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 24.11.2014, 12:55:35
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cateva momente, petrecute in perioada sarbatorilor de iarna, mi-au ramas in memorie si voi incerca sa le redau aici fara niciun adaos, fara nicio cosmetizare ci cat mai fidel posibil, asa cum le percepeam eu atunci, copil fiind.

Intr-un an, cred ca de Sf. Nicolae, am primit o carte de colorat mare, mare de tot, cu multe, foarte multe pagini, foarte groasa... nici acum n-am mai vazut pe undeva o asa carte de colorat. Ce incantata am fost de ea! Cu noaptea-n cap m-am si asezat la masa si am inceput sa colorez .. si-mi amintesc ca mai faceam cate o pauza, apoi fugeam la bucatarie unde mama framanta intr-un tuci mare coliva. Avea mama obiceiul ca inainte de a aseza coliva pe platouri sa ne faca la fiecare cocoloase. Modela coliva sub forma unei mingiute rotunde, nici prea mare, dar nici mica, cat sa o putem lua totusi in mana si uite asa luam un cocolos din ala si muscam ca dintr-un mar. Inchipuiti-va ce ma mai moscoleam si pe fata si pe maini.. :) Dar era frumos, numai la mama am vazut sa faca cocoloase, nicaieri in alta parte! :)

In alt an, eu si un alt frate - ultimii care mai eram mici din toata familia, am gasit sub brad cate o punga cu numele fiecaruia pe ea. Am recunoscut insa a-l cui era scrisul, cadoul fiind din partea unui alt frate mai mare, dar, chiar daca am stiut ca nu de la Mosu` venea, tot m-am bucurat. Am gasit fiecare in punga cate o masinuta mica, din plastic, albastra, cu un mosor in remorca, niste dulciuri si in plus, eu, pt. ca eram cea mai mica, am primit si un joc format din 6 cuburi maricele, din lemn, imbracate in hartie colorata ... cel putin una din imagini pe care o puteam alcatui era din povestea "punguta cu 2 bani", dar mai puteam foarma si alta imagine .. nu-mi mai amintesc care. Ce sa va spun, toata iarna am stat cu frate-miu pe sub masa, parcand masinile si jucandu-ne in tot felul, in casuta noastra de sub masa (atentie, n-am primit papusa, dar si acum imi amintesc masinuta aia - de fapt, pe vremea aceea, m-ar fi bucurat orice; conta doar ca am gasit un cadou sub brad. ce copil lipsit de mofturi si pretentii eram!).

In alt an, imi amintesc ca eram acasa cu mamaia. Era spre seara, focul ardea in soba din bucatarie, era cald, liniste, totul curat, lumina nu era aprinsa si stateam cuminte pe un scaun iar afara se auzeau colindatorii prin vecini (erau "cu cantecele" imi zicea mamaia) iar dansa cocea pe plita turtele. Reteta cred ca era simpla de tot dar turtelele ii ieseau de minune. Le modela cu mana si le cocea pe plita. Erau asa de dulci si atat de bune... Asa cum doar la mama am mancat cocoloase facute din coliva, la fel si cu turtelele astea, doar mamaia ni le facea. Intre timp au inceput sa apara si restul fratilor/surorilor de pe la scoala/serviciu .. lumina s-a aprins si vraja a disparut, dar eu n-am uitat nici acum momentul acela.

Alta data, de la o sora care avea serviciu, am primit de Craciun un cadou, dar m-am trezit cu el sub perna. Ce bucurie sa dau cu mana de cadou acolo, sub perna, n-aveti idee cat de repede m-am dezmeticit si ce iute am fugit la bucatarie sa le spun alor mei ca a venit mosuuuu` :) Nu mai stiu ce am primit, dar stiu cat de bucuroasa eram si ce bine ma simteam ca sunt copil si ca am primit un cadou sub perna :)

Am mai gasit in alt an cadoul in ghetute iar alta data, de Mos Nicolae, am gasit intr-o gheata o nuia lungaaaa... Ce dezamagita am fost, ce rau m-am suparat. Stiam ca nuiaua era de la mama, dar nici acum nu sunt de acord cu o astfel de procedura. N-am primit nicio bomboana, nimic altceva in afara de nuiaua aia lunga .. pe care am rupt-o si am aruncat-o cat colo, de suparata ce eram. Sa nu-si inchipuie cineva ca si-a facut efectul atentionarea aia, dimpotriva, am ramas doar cu o amintire urata si atat.

Aveam un brad artificial pe care il impodobeam in fiecare an si niste globulete tare dragute si lumanari care se prindeau cu clipsuri de brad, dar pe care nu le aprindeam, si vata pe care o presaram pe ramuri aidoma zapezii. Mama imi povestea ca in alti ani cumpara si brad natural, dar eu nu-mi amintesc decat de acela artificial. Imi placea sa-l admir, era pus intr-o camera in care nu dormea nimeni si in care nu se facea focul in soba, dar nu conta. Ma imbracam bine si stateam pe acolo, pe langa brad. Mai sterpeleam o bomboana pentru ca frate-miu, mai inventiv, ma invatase ca pot sa mananc bomboana si sa las doar ambalajul atarnat in brad. Nu dura mult si dispareau toate bomboanele :) Iar la geamuri erau flori de gheata. Ce frumoase erau florile de gheata! Mai suflam abur din gura si faceam cate un ochi prin care priveam afara :)

Camera cu bradul dadea spre strada. In ajun de An Nou, de la ora 5 dimineata ne trezeam, ne imbracam bine si statea la geam asteptand sa treaca cardurile cu mascati. Veneau carduri, carduri, colindau tot oraselul, trageau cu bicele, se auzea buhaiul iar la ora pranzului se strageau in centrul orasului si faceau demonstratii. De la distanta imi placea sa-i vad, dar altfel imi provocau spaima .. asa, deghizati cum erau.

Imi placeau si betisoarele alea, gen artificii, pe care le incalzeam un pic la soba apoi ardeau si scoteau multe scantei... sau cum coceam in soba, pe jar, gutui peste care puneam apoi zahar.. ce bune erau; imi amintesc si de cozanacii rumeni si calzi pe care ni-i facea mama... de taiatul porcului si toata mestereala celor mari sa-l transforme in carnati, sunci, toba, piftie, friptura ... Fratii si surorile mai mari imi povesteau cum tata, inainte de Craciun, venea de la serviciu cu cadourile care se dadeau de catre sindicat - noi, cu eram multi, primeam fiecare cate o punga astfel incat tata ajungea acasa cu un sac intreg, plin cu jucarii si dulciuri :)

.. amintirile mele sunt simple, dar frumoase si mi-au ramas in suflet. Nu am fost niste copii rasfatati sau mofturosi. Noi eram 9 copii la parinti iar ai nostri nu aveau cum sa ne rasfete prea mult.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 24.11.2014, 13:26:52
Monnis Monnis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.06.2012
Locație: București
Religia: Ortodox
Mesaje: 185
Implicit

Intr-adevar, frumoase amintiri, Crinrin! Iti multumesc pentru faptul ca ne-ai dat si noua prilejul sa patrundem in lumea aceea minunata a copilariei tale!
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 25.11.2014, 03:41:42
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Draga Cezar, ai fost un norocos daca la voi in casa se sarbatorea de Craciun Nasterea Domnului, si nu momentul culminant al Lunii Cadourilor si al meselor traditionale romanesti. Era frumos, nu zic nu, dar eu una cel putin nu am trait Craciunul ca pe o sarbatoare religioasa. Sper sa nu tai elanul altora care vor sa povesteasca din copilaria lor. Ar fi frumos sa vedem si marturii in care de Craciun copiii constientizau ca sarbatorim venirea pe pamant a lui Dumnezeu in chip de Prunc.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 25.11.2014, 03:50:41
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

........:)
Tata era membru de Partid, director, secretar etc. Îți dai seama că ni-l aducea pe Moș Gerilă...:) (ghete faine, un geamantan cu portocale și mere Ionathan, ceva Jules Verne etc.)
Dar copchilu are și mamă, nu doar tată... Și baba de bunică-mea era postitoare mare, țărancă adevărată. Doamne ferește să nu ții posturile sau să lipsești de la biserică!...:)
Iar satul meu era o comoară de datini.
Așa că am avut parte de toate. O să povestesc cât de curînd...
Reply With Quote
  #6  
Vechi 25.11.2014, 06:46:19
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Așa că am avut parte de toate. O să povestesc cât de curînd...
Abia astept să ne povestesti.. :) uite că mi-am adus aminte si eu de un amănunt de pe vremea bunicilor... mi-au povestit că atunci când erau ei tineri, prin anii '30-'40 se obisnuia să se facă petrecere mare cu mai multe familii de prieteni. Si fiindca era sărbătoare mare Crăciunul, doamnele sotii erau cele care făceau pregătirile si serveau la masă (li se dădea liber tuturor servitorilor).

Ah, si ce mai imi aduc aminte ca o curiozitate, de pe vremea lui nea Nicu, este că numai în preajma sărbătorilor de iarnă aveam pe masă portocale si banane (pe care le cumpăram verzi si le lăsam să se coacă pe sifonier :)). Daaa, era o perioada specială -- era si vremea colindelor si a vizitelor preotului "cu Crăciunul", că în rest pe la biserică ajungeam efectiv din An în Pasti. Îmi mai aduc aminte si de mersul "cu sorcova veselă", un prilej de a ne colinda bunicii si rudele si a ne distra împreună. Cred ca mai religioase pe vremea aceea erau sărbătoarea de Mos Nicolae, si cea de An Nou/1 ianuarie - când venea Mos Vasile. Aduceau si ei câte un dar, mai mic sau mai mare, după putintă. :) Dar pe acestea le asociam într-adevăr cu Sfintii din calendar cărora le erau dedicate.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 26.11.2014, 06:33:57
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Cateva momente, petrecute in perioada sarbatorilor de iarna, mi-au ramas in memorie si voi incerca sa le redau aici fara niciun adaos, fara nicio cosmetizare ci cat mai fidel posibil, asa cum le percepeam eu atunci, copil fiind.

Intr-un an, cred ca de Sf. Nicolae, am primit o carte de colorat mare, mare de tot, cu multe, foarte multe pagini, foarte groasa... nici acum n-am mai vazut pe undeva o asa carte de colorat. Ce incantata am fost de ea! Cu noaptea-n cap m-am si asezat la masa si am inceput sa colorez .. si-mi amintesc ca mai faceam cate o pauza, apoi fugeam la bucatarie unde mama framanta intr-un tuci mare coliva. Avea mama obiceiul ca inainte de a aseza coliva pe platouri sa ne faca la fiecare cocoloase. Modela coliva sub forma unei mingiute rotunde, nici prea mare, dar nici mica, cat sa o putem lua totusi in mana si uite asa luam un cocolos din ala si muscam ca dintr-un mar. Inchipuiti-va ce ma mai moscoleam si pe fata si pe maini.. :) Dar era frumos, numai la mama am vazut sa faca cocoloase, nicaieri in alta parte! :)

In alt an, eu si un alt frate - ultimii care mai eram mici din toata familia, am gasit sub brad cate o punga cu numele fiecaruia pe ea. Am recunoscut insa a-l cui era scrisul, cadoul fiind din partea unui alt frate mai mare, dar, chiar daca am stiut ca nu de la Mosu` venea, tot m-am bucurat. Am gasit fiecare in punga cate o masinuta mica, din plastic, albastra, cu un mosor in remorca, niste dulciuri si in plus, eu, pt. ca eram cea mai mica, am primit si un joc format din 6 cuburi maricele, din lemn, imbracate in hartie colorata ... cel putin una din imagini pe care o puteam alcatui era din povestea "punguta cu 2 bani", dar mai puteam foarma si alta imagine .. nu-mi mai amintesc care. Ce sa va spun, toata iarna am stat cu frate-miu pe sub masa, parcand masinile si jucandu-ne in tot felul, in casuta noastra de sub masa (atentie, n-am primit papusa, dar si acum imi amintesc masinuta aia - de fapt, pe vremea aceea, m-ar fi bucurat orice; conta doar ca am gasit un cadou sub brad. ce copil lipsit de mofturi si pretentii eram!).

In alt an, imi amintesc ca eram acasa cu mamaia. Era spre seara, focul ardea in soba din bucatarie, era cald, liniste, totul curat, lumina nu era aprinsa si stateam cuminte pe un scaun iar afara se auzeau colindatorii prin vecini (erau "cu cantecele" imi zicea mamaia) iar dansa cocea pe plita turtele. Reteta cred ca era simpla de tot dar turtelele ii ieseau de minune. Le modela cu mana si le cocea pe plita. Erau asa de dulci si atat de bune... Asa cum doar la mama am mancat cocoloase facute din coliva, la fel si cu turtelele astea, doar mamaia ni le facea. Intre timp au inceput sa apara si restul fratilor/surorilor de pe la scoala/serviciu .. lumina s-a aprins si vraja a disparut, dar eu n-am uitat nici acum momentul acela.

Alta data, de la o sora care avea serviciu, am primit de Craciun un cadou, dar m-am trezit cu el sub perna. Ce bucurie sa dau cu mana de cadou acolo, sub perna, n-aveti idee cat de repede m-am dezmeticit si ce iute am fugit la bucatarie sa le spun alor mei ca a venit mosuuuu` :) Nu mai stiu ce am primit, dar stiu cat de bucuroasa eram si ce bine ma simteam ca sunt copil si ca am primit un cadou sub perna :)

Am mai gasit in alt an cadoul in ghetute iar alta data, de Mos Nicolae, am gasit intr-o gheata o nuia lungaaaa... Ce dezamagita am fost, ce rau m-am suparat. Stiam ca nuiaua era de la mama, dar nici acum nu sunt de acord cu o astfel de procedura. N-am primit nicio bomboana, nimic altceva in afara de nuiaua aia lunga .. pe care am rupt-o si am aruncat-o cat colo, de suparata ce eram. Sa nu-si inchipuie cineva ca si-a facut efectul atentionarea aia, dimpotriva, am ramas doar cu o amintire urata si atat.

Aveam un brad artificial pe care il impodobeam in fiecare an si niste globulete tare dragute si lumanari care se prindeau cu clipsuri de brad, dar pe care nu le aprindeam, si vata pe care o presaram pe ramuri aidoma zapezii. Mama imi povestea ca in alti ani cumpara si brad natural, dar eu nu-mi amintesc decat de acela artificial. Imi placea sa-l admir, era pus intr-o camera in care nu dormea nimeni si in care nu se facea focul in soba, dar nu conta. Ma imbracam bine si stateam pe acolo, pe langa brad. Mai sterpeleam o bomboana pentru ca frate-miu, mai inventiv, ma invatase ca pot sa mananc bomboana si sa las doar ambalajul atarnat in brad. Nu dura mult si dispareau toate bomboanele :) Iar la geamuri erau flori de gheata. Ce frumoase erau florile de gheata! Mai suflam abur din gura si faceam cate un ochi prin care priveam afara :)

Camera cu bradul dadea spre strada. In ajun de An Nou, de la ora 5 dimineata ne trezeam, ne imbracam bine si statea la geam asteptand sa treaca cardurile cu mascati. Veneau carduri, carduri, colindau tot oraselul, trageau cu bicele, se auzea buhaiul iar la ora pranzului se strageau in centrul orasului si faceau demonstratii. De la distanta imi placea sa-i vad, dar altfel imi provocau spaima .. asa, deghizati cum erau.

Imi placeau si betisoarele alea, gen artificii, pe care le incalzeam un pic la soba apoi ardeau si scoteau multe scantei... sau cum coceam in soba, pe jar, gutui peste care puneam apoi zahar.. ce bune erau; imi amintesc si de cozanacii rumeni si calzi pe care ni-i facea mama... de taiatul porcului si toata mestereala celor mari sa-l transforme in carnati, sunci, toba, piftie, friptura ... Fratii si surorile mai mari imi povesteau cum tata, inainte de Craciun, venea de la serviciu cu cadourile care se dadeau de catre sindicat - noi, cu eram multi, primeam fiecare cate o punga astfel incat tata ajungea acasa cu un sac intreg, plin cu jucarii si dulciuri :)

.. amintirile mele sunt simple, dar frumoase si mi-au ramas in suflet. Nu am fost niste copii rasfatati sau mofturosi. Noi eram 9 copii la parinti iar ai nostri nu aveau cum sa ne rasfete prea mult.
Viata la tara este dragostea mea :)
Desi orasul are si el ce sa-mi ofere,insa vacantele si concediile petrecute la tara,la bunici au fost intotdeauna pline de poezie,melancolie si visare.
Dar cel mai mult imi placea ca suntem multi-caci toate rudele se strangeau la mosie cu diverse ocazii.
Intradevar este mare lucru sa ai frati,surori;eu nu am avut astfel ca am alergat sa-i fac pe toti fratii si surorile mele,nici asa nu-i rau,am strans multi prieteni :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 26.11.2014, 07:39:31
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Dar vad ca nu inghesuie nimeni la acest topic pacifist :)
Ar fi frumos sa vedem si prin alte prisme momentul sarbatorii de Craciun ,mai ales cand acel moment este suspendat in copilarie.
Haideti curaj :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 26.11.2014, 12:40:54
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Imi lipsesc sarbatorile de odinioara...

Zapada pe care ma dadeam cu sania fara sa simt frigul. Nu aveam derdelus, eram la oras...Si zapada prin care circulam cu greu, bine infofoliti.
Orasul in zarva pregatirilor, cu oamenii alergand prin zapada si mocirla sa cumpere pentru sarbatori.
Colindatorii care sunau pe la usi, sau veneau (mai tarziu) chiar pe coridoarele institutiei unde lucram (a venit intr-un an un cor de studenti de la teologie).
Copiii care sunau la usi ne enervau pe atunci, dar unii cantau frumos. Din cand in cand mai venea cate un grup/cor de studenti sau elevi mai mari care cantau foarte frumos.
Pana si acel "Iata anul nou, s-a apropiat..." cantat de amarati prin tramvai si metrou facea parte din atmsofera sarbatorilor de alta data.

Ma bucuram in ziua in care aducea mama bradul acasa. Brad natural, cu aroma tipica.
In ajun de Craciun il impodobeam si apoi cantam colinde in fata lui.
Mosul stia ce-mi doream pentru ca de multe ori mergeam in oras cu mama si ii aratam cam ce-mi doresc de la mos si mama trebuia sa-i transmita.
Asa s-a facut ca am primit la 11 ani prima mea papusa cu par lung (tocmai aparusera atunci) sub pomul de Craciun.

Mama pregatea din vreme unele bucate, ca de ex. fursecuri de mai multe feluri. Nu facea cozonac, nu am avut porc. Aveam alte preparate superbe.

Imi lipsesc si revelioanele de alta data de la televizor, cu umorul actorilor nostri indragiti (multi dintre ei s-au dus din pacate).

Am avut tot soiul de sarbatori de Craciun si mai vesele si mai triste. Parca toate evenimentele mai importante se intampla iarna...

Am avut an in care nu aveam ce sa puneam pe masa, stateam la cozi mari cu sperante...mici. Imi amintesc ca am stat la o coada imensa sa iau oua pentru sarbatori. Mama era plecata in delegatie.
Am stat si in final s-au terminat, n-am mai apucat. Am plecat trista gandind ca in anul acela nu vom putea face nimic de sarbatori. Pentru toate trebuiau oua. Si Dumnezeu mi-a vazut lacrimile si a avut o idee: a pus-o pe o colega de-a mamei de serviciu sa ma sune. Si i-am povestit inatmplarea trista.
Mi-a spus bland "Ei lasa, ca va dau eu oua!" Avea o mama la tara.

In alt an am trait revolutia....vremuri agitate, spaima.

In alt an am avut-o pe mama in spital si eram singura. In ajunul Craciunului mi s-a spus diagnosticul si mi s-a cerut sa ma pun in locul lui Dumnezeu si sa decid asupra vietii ei: operatie sau nu. Oricare varianta fiind la fel de riscanta.
In stare de soc m-am dus la parintele Galeriu. Pe atunci frecventam biserica lui. M-a imbratisat cald si ne-am rugat impreuna, apoi mi-a dat sfaturi si o carte ca sa stiu cum trebuie sa o ingrijesc. Si fara vreo intrebare mi-a spus "Sa vii maine aici la noi sa te impartasesc si sa nu stai singura!".
Pe mama ar fi trebuit s-o iau acasa si apoi sa cumpar cele necesare si sa pregatesc. Dar nu era bine si nu i-au dat drumul. Aveam acasa doar o farfurie cu ciorba.
M-am dus a doua zi la biserica. Era frumos, cald, pe masa tavi cu chec si alte dulciuri. Nici nu indrazneam sa ma apropii la impartasit. Corul canta divin.
Apoi m-am dus la mama la spital. Si Dumnezeu a avut grija de noi doua.
O prietena a mamei adusese pentru mama cate ceva si mai apoi mi-a dat si mie o traistuta cu ce pregatise si ea acasa: cateva sarmale, chec, etc.

Intr-un an al copilariei am petrecut ceva zile de vacanta la Borsec. Am mers la biserica de acolo si cu surpriza am primit la sfarsitul slujbei o punguta de la parintele (toti copiii primeau) cu covrig, nuci, fructe.

Luna Decembrie a fost mereu plina de sarbatori pentru mine, de la Mos Niculaie la Revelion intre care si diverse aniversari.

Intr-un sigur an am fost si eu cu colindul. In alt oras, impreuna cu verii mei. Eram timida.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #10  
Vechi 26.11.2014, 12:51:26
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Astazi in locul mamei este sotul meu.
Tot in pace si cumpatare petrecem.
Bradul este artificial, din mai multe motive si nu are parfumul acela.

Astazi postesc si ma impartasesc in ziua de Craciun.
Se face serbare la biserica, se canta colinde. Mai ales copiii se bucura de Mos.

Zapada nu este aici...doar ploaie.
Mai merg in magazinele pentru copii, Mosul trebuie sa aduca ceva finutului nostru si trebuie sa-l ajut

Sarbatorile in alte tari au alt iz. Am invatat intre timp colinde in multe limbi si ma bucura. Obicieuri diverse.

De revelion programul este mereu acelasi la televizor...muzica sau filme ciudate.

Important este sa nu fii singur si sa fie pace si liniste.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare