Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 16.05.2012, 02:13:31
Delalucaci Delalucaci is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 13.01.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 23
Implicit

Laura te văd sinceră în ceea ce scrii și mă mir cum la o persoană pe care o intuiesc a fi inteligentă Dumnezeu nu răsplătește sinceritatea cu o minimă cunoaștere (vorbesc de ecumenism aici). Laura tu ai o viziune foarte faină despre cum ar trebui să fie mișcarea ecumenică dar nu ar fi o atitudine responsabilă să încerci să aliniezi această viziune a ta la gândirea părinților pătrunși de Duhul Bisericii ? Nu de alta dar oricât de minunată ar fi o atitudine, intenție etc. atunci când ea iese de sub imperiul acestui Duh își pierde orice valoare mântuitoare.....Simt că nu prea pot exprima foarte clar ceea ce spun dar îmi creezi senzația că te simți „în siguranță duhovnicească” datorită sincerității tale ceea ce e adevărat numai până la un punct...fiindcă dincolo de acel punct devine patimă iar tu din motive pe care cunoașterea duhovnicească nu îmi permite să le explic cred că riști să te faci vinovată față de Adevăr. nu față de adevărul impersonal care pe care pari a îl trata în ideea aia pe care ți-a apreciat-o Ucenic ci față de Adevărul personal despre care Sf. Ioan spune că dragoste este.....am impresia că în ideea respectivă denumești realitatea cu numele de „adevăr”... să îi spunem realității „realitate” și Adevărului „Adevăr” ca să ne împiedicăm a avea o așezare ne-pravoslavnică când pornim la aceste discuții. După cum știi gândirea autentic ortodoxă consideră că părinți ai Bisericii pot apărea oricând, faza aia cu Sfinții Părinți sunt cei din primele opt secole e o treabă catolică (n-o spun eu o spune Sofronie Saharov.)...din păcate gândirea asta e cea care se predă în facultățile noastre ortodoxe la fel ca foarte multe alte învățături venite dinafara Bisericii. În ceea ce privește ecumenismul tu la cine te raportezi mai exact atunci când vrei să vezi dacă gândirea ta e acordată sau nu la glasul tainic al Bisericii ? Eu încerc să mă raportez la ceea ce zic părinții contemporani fiindcă sufletul meu îi simte a reprezenta sobornicitatea Bisericii Una....poate sufletul meu pătimaș simte prost, poate ar trebui să mă raportez la ce spune patriarhul Daniel sau episcopii sau profii de la FTOUB dar pe aceștia sufletul meu îi simte străini de Duhul Adevărului așa că îmi e practic imposibil să mă adap la duhovnicia lor...mă rog la Dumnezeu dacă sunt în rătăcire să mă miluiască și să mă izbăvească pentru mila Sa. De moment ce părinții de care vorbeam mai sus (Stăniloaie, Calciu-Dumitreasa, Iustin Popovici, Efrem Vatopedinul și mulți alții) spun că acest ecumenism este o erezie cumplită probabil că el negociază ceva de ne-negociat....și dacă o sa mi se aducă exemple cum că el (încă) nu negociază dogma și canonul în sine, o să răspund și eu că el batjocorește duhul dogmei și duhul canonului ceea ce e același lucru.

cum bine spunea de curând un duhovnic de la Sihăstria, Biserica în aceste vremuri trebuie să facă misiune în interiorul ei fiindcă aproape nu mai găsim în acest interior Duhul Bisericii. Greu se mai regăsește dreapta slăvire în granițele a ceea ce noi cunoaștem drept ortodoxie și dacă merg la întâmplare să audiez un curs de teologie, să ascult o predică sau să stau la o coadă la moaște am 99 la sută șanse să observ lucrul ăsta.....în măsura în care fiecare caută Adevărul desigur că Adevărul i se va descoperi și îl va purta de mână pe adevărata cale cea strâmtă dar toți suntem mai mult sau mai puțin afectați de pierderea duhului dreptslăvitor și de stâlcierea(în noi) a gândirii sale, așa că să ne ținem cu dinții de ce ne-a rămas și să plângem cu lacrimi amare până la limita deznădejdii, iar apoi va avea grijă Dumnezeu să putem fi și lumină fraților catolici, protestanți, neoprotestanți etc.

Last edited by Delalucaci; 16.05.2012 at 03:17:14.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 16.05.2012, 09:03:36
nutucutu nutucutu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.08.2010
Religia: Catolic
Mesaje: 1.139
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Ce credeți? V-ați bucura ca toți creștinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paști) la date comune? Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Doamne ajută!
Sint atitia psalmi cu mesajul ca toate popoarele, toate vietuitoarele, tot ce misca pe pamint, in aer, sub pamint si chiar duhurile si sufletele dreptilor sa aduca slava Domnului. Cred ca pamintul ar renaste cu adevarat daca intr-o anumita zi, in toate bisericile de pe suprafata pamintului, indiferent de confesiune, fiecare crestin pe limba lui ar spune "Cristos a inviat!" si "Isus Cristos este Domnul nostru".

Last edited by nutucutu; 16.05.2012 at 09:06:43.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 16.05.2012, 11:37:08
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.664
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Delalucaci Vezi mesajul
Cum bine spunea de curând un duhovnic de la Sihăstria, Biserica în aceste vremuri trebuie să facă misiune în interiorul ei fiindcă aproape nu mai găsim în acest interior Duhul Bisericii.
Foarte frumos tot mesajul, atat ideile cat si exprimarea. Cu adevarat, si eu am spus de cateva ori, e nevoie de misiune si catehizare printre ortodocsi, cred ca majoritatea nu isi inteleg credinta nici macar la nivelul unui catehumen. Ca sa nu mai punem la socoteala ca unii nu stiu aproape nimic. Din fericire in zilele noastre nu mai e ca in trecut, s-a reintrodus religia in scoli, de putina catehizare poate avea parte orice copil.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 16.05.2012, 11:48:23
Raoul's Avatar
Raoul Raoul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.12.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.052
Implicit

Dar ereticii NU sunt crestini. Cititi la sfintii parinti si vedeti cum sunt numiti. Mai degraba ne-ar deranja. Ce preferati,sa fie o bserica plina de tot felul de oameni,numai de dragul de a fi in comuniune,sau una cu 2-3 credinciosi care cand se roaga sa zguduie pamantul? Suntem suficienti ortodocsi ca sa pumem misca Cerul daca asta ne dorim cu adevarat si am avea suficienta ravna,nu e deloc nevoie de compania celorlalti. Atata timp cat acel asa-zis crestim o neaga si o batjocoreste pe Maica Domnului,pe sfinti,resping si neaga Sf. Taine etc. cum as putea eu sa ma rog cu el?? Sau da vreau sa discut cu el? Da,discut,ii pot explica,ii pot arata cu blandete ca greseste,dar daca ratacirea lui se dovedeste a fi una impietrita nu mai am ce discuta cu el! C atat mai mult sa-l tin langa minr la cea mai mare sarbatoare a noastra - Invierea Domnului! Cred ca nu degeaba Dumnezeu nu a unificat aceasta data,caci vrea sa-i vada si sa-i auda doar pe adevaratii fii ai Lui in acea zi,in niciun caz nu-si doreste o "ciorba".

@Laura,nu te mai citez ca sunt de pe telefon,dar te sfatuiesc sa vorbesti cu duhovnicul si sa-i ceri parerea in legatura cu tot ce ai scris si marturisit aici. Snguri riscam sa ne ratacim...

Doamne-ajuta!
Reply With Quote
  #15  
Vechi 16.05.2012, 12:02:50
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.664
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
În schimb, dacă mișcarea ecumenică va consolida comuniunea, solidaritatea, iubirea autentică și necondiționată dintre creștinii aparținând diverselor confesiuni, atunci ar putea fi considerată ca autentic creștină, ca o reparație istorică, pentru că noi, oamenii, suntem cei care am dezbinat Biserica în 3 confesiuni și acestea subîmpărțite în...
Tot ieri am deschis si eu un topic in care este vorba chiar de aceste probleme, adica de invatatura ortodoxa in aceasta privinta. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14964
Aceasta analiza si hotarare a sinodului unei BO spune ca teoria ramificatiilor care sta la baza conceptiilor ecumeniste este o erezie eclesiologica (adica afecteaza rolul Bisericii).
Citez: "Comisia Teologica a Patriarhiei Georgiei considera inacceptabile invataturile eretice:
- Valabilitatea Sfintelor Taine si în afara granitelor canonice ale Bisericii lui Hristos celei adevărate.
- Asa zisa "Teorie a ramificatiilor".
Detinătoarea harului este exclusiv una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică Ortodoxă. Amin."

Ecumenismul doar in forma sa extrema spune sa se contopeasca toate invataturile. In forma normala, acceptata de majoritatea celor ce isi insusesc aceste conceptii, spune ca poti sa nu renunti la adevarul invataturilor, dar sa le accepti si pe ale celorlalti. Adica sa spui ca adevarul este la fel ca neadevarul, ori ca adevarul nu are mare importanta. Asta e doar o forma mai pe ocolite sa accepte cineva toate ereziile care exista in alte culte, pierzand el insusi drepta credinta.
Asadar conceptiile ecumeniste spun ca ortodocsii sa creada ca nu e doar o singura Biserica, ci mai multe sau e una mare de tot care ii cuprinde pe toti, doar sa aiba Sola Fide, adica sa devina protestanti. Nu are nicio importanta daca unii ar crede in Iisus dar nu sunt in BO pentru ca nu au har. Cei din afara Bisericii sunt la fel ca toti oamenii dinaintea pogorarii harului la Cincizecime. Dar eu ti-am mai spus acestea, din pacate nu le iei in considerare.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 16.05.2012, 12:09:25
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.664
Implicit

Citat:
În prealabil postat de nutucutu Vezi mesajul
Sint atitia psalmi cu mesajul ca toate popoarele, toate vietuitoarele, tot ce misca pe pamint, in aer, sub pamint si chiar duhurile si sufletele dreptilor sa aduca slava Domnului. Cred ca pamintul ar renaste cu adevarat daca intr-o anumita zi, in toate bisericile de pe suprafata pamintului, indiferent de confesiune, fiecare crestin pe limba lui ar spune "Cristos a inviat!" si "Isus Cristos este Domnul nostru".
Ar fi frumos daca ar si marturisi acelasi Adevar si ar face parte din Biserica lui Iisus. Altfel e doar conceptia protestanta Sola Fide, adica conteaza doar sa crezi. Cum scria si in link-ul dat de MihailC, pana acum 50 de ani BC era mult mai conservatoare decat BO, la fel ca si in trecut.
Desi au la baza teologia Fer. Augustin au uitat dupa Conciliul Vatican II unele citate din el:
"Afară de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mîntuirii. În afara se poate să ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin (liturghie), Evanghelie, credintă si să propovăduiesti pe Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mîntuire poti să ai exclusiv în Biserica universală dreptmăritoare".

Last edited by catalin2; 16.05.2012 at 12:38:24.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 16.05.2012, 16:20:34
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.760
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Hristos a înviat!
Așa cum știm, joia aceasta (adică peste două zile), confrații noștri creștini romano-catolici vor sărbători Înălțarea Domnului Iisus Hristos, în timp ce noi suntem încă în perioada pascală, urmând să ne bucurăm de acest praznic împărătesc săptămâna viitoare, pe data de 24 mai.
Acest fapt mi-a readus în minte următoarea întrebare (evident, retorică): de ce trebuie să ne bucurăm în zile diferite de prăznuirea principalelor evenimente ale istoriei mântuirii (mă refer în special la Învierea Domnului...)? Chiar nu s-ar putea găsi o soluție pentru ca toți creștinii să prăznuiască măcar Sfintele Paști (cea mai mare sărbătoare a creștinătății) la aceeași dată, să-și poată spune "Hristos a înviat" începând din aceeași zi? Ce mărturie dăm noi în fața necredincioșilor, păstrând această atitudine în relațiile dintre noi?
Știu, mi se vor oferi explicații legate de diferențele calendaristice... dar aceste detalii le știu și eu de la cursurile de Liturgică. Totuși... dacă diferențele dogmatice sunt mult mai dificil de depășit (pentru că fiecare creștin păstrează în suflet convingerea că aparține adevăratei Biserici a lui Hristos, iar relativizarea învățăturii de credință ar fi inacceptabilă), fixarea unei sărbători la aceeași dată ar fi, în opinia mea, un demers destul de simplu, având în vedere faptul că, din fericire, conținutul teologic al acesteia este comun pentru ambele confesiuni.
Ce credeți? V-ați bucura ca toți creștinii să stabilească toate sărbătorile (în special Sfintele Paști) la date comune? Eu cred că aceasta ar fi o realizare istorică!

Doamne ajută!





Adevarat a inviat!

Laura, cred ca expresia aceasta a ta: „nici dragostea nu trebuie sacrificată pentru adevăr și nici adevărul nu poate fi trădat sub pretextul iubirii”, e generata de mentalitatea veacului acestuia care in diverse moduri, ne obliga subtil si insidios sa le gandim separat, ca si cum ar exista un adevar fara iubire si o iubire fara adevar.

Cred ca lucrurile ar trebui un pic nuantate. Pentru ca Iubirea si Adevarul nu sunt niciodata separate, asa cum lumina nu e niciodata separata de soare. Iubirea si Adevarul sunt sinonime. Insa asta, numai si numai in/intru Hristos.

Conceptualizand iubirea si adevarul, practic cadem in capcana de a le gandi disjunct, ca si cum ele ar putea exista separat, unul fara altul.
In esenta, cred ca am mai amintit despre asta intr-o discutie despre acel citat al lui Dostoievski. Iti spuneam si atunci ca a gandi separat adevarul de iubire si a incerca sa gasesti o cale de compromis pentru a nu afecta nici pe unul, nici pe altul , e echivalent cu incercarea absurda de a separa soarele de lumina.

Nu spun ca ceea ce propui, nu ar fi dezirabil, din contra, toti vrem asta, insa, la o privire mai de adancime, practic, propunand o sincronizare calendaristica cu neortodocsii, in ciuda impedimentelor dogmatice, nu facem altceva decat sa gandim separat adevarul de iubire.
Si sa schimbam oarecum prioritatile si astfel sa ne instrainam cumva de duhul Liturghiei, unde spunem de fiecare data ,,sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh”.
Sa ne iubim, da, dar sa nu lasam adevarul sa fie terfelit. Ca toti sa fim una, ca toti sa spunem despre Dumnezeu si Maica Domnului si sfinti, acelasi lucru in esenta, chiar daca in diverse forme de exprimare specifice fiecaruia.
Sa ne iubim unii pe altii, dar cand altii (ma refer aici la atei si np) spun zeflemitor despre moastele sfintilor nostri ca sunt „cioante mucede de mortaciuni” cum procedam, desi le-am tot explicat ce si cum?

Sugerezi o sincronizare calendaristica, in ciuda impedimentelor dogmatice. Mie asta imi pare a numara mere cu pere iar rezultatul e un compot de agurida.

Cu alte cuvinte, daca tot nu e comuniune in acelasi duh, macar sa fie sincronizare. Daca tot nu e unire deplina de fond, macar sa mimam una de forma.

Si asta in ce scop? Demonstrativ. De ochii lumii atee. Ca sa demonstram ateilor, unor oameni cu simtul transcendentei amputat, ce anume?

E adevarat ca un crestin trebuie sa lumineze in lume, discret si neostentativ, in asa fel incat un necredincios, sa fie atras de acel ceva inefabil care e,
intr-o masura mai mare sau mai mica, asemanarea lui cu Dumnezeu.

Pe de alta parte insa, e un pic mai complicata treaba cu ateii. Exista atei cautatori, aflati deocamdata la jumatatea drumului dintre necredinta si credinta, si pot inclina inspre oricare, dar exista si atei carora, insasi ideea de divinitate, li se pare o bazaconie stupida si inacceptabila. Practic, sunt genul non-convertibil nici de ar invia cineva din morti sub ochii lor.

Pe de alta parte, (si aici vreau sa ajung), situatia noastra si a multor frati de-ai nostri ortodocsi nepracticanti, e din alt punct de vedere, mai de plans decat a ateilor.

A fi in relatii bune cu neortodocsii e admirabil dar asta nu ne exonereaza de vina de a nu fi facut tot ce e de facut pentru ortodocsii nepracticanti, care incet-incet se auto-exclud din Biserica lui Hristos. E ca si cum, un parinte ar fi mai preocupat de copiii vecinilor, in timp ce pe-ai lui ii lasa de izbeliste. Nu le neglijati nici pe unele, nici pe altele, ne invata Hristos.


Revenind la sincronizarea cronologica, sa nu uitam inca un aspect. Dupa cum se stie, in 1923 s-a adoptat noul calendar iulian la o consfatuire inter-ortodoxa in Constantinopol. Doar ca nu toate Bisericile Ortodoxe nationale au fost de fata.
De aceea, indreptarea calendarului a ramas sa fie adoptata de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care ea o considera potrivita, dupa ce in prealabil fiecare isi va fi pregatit credinciosii pentru a nu se crea tulburare si confuzie.

Cele mai multe biserici ortodoxe n-au asteptat prea mult pana sa schimbe calendarul, insa au ramas cateva care inca se mai raporteaza cronologic dupa vechiul calendar gregorian: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului. Toate aceste biserici se numesc "pe stil vechi", pentru ca praznuiesc sarbatorile cu data fixa dupa vechiul calendar gregorian.

Dupa ce sarbatoresti Nasterea Domnului intr-o tara ortodoxa cu calendar iulian, poti merge in Rusia ori Serbia dupa cateva zile si acolo vei mai sarbatori o data dupa calendarul gregorian.

Daca stai bine sa te gandesti, o nesincronizare de mai mica amploare exista chiar pe teritoriul Romaniei. In unele zone, Slujba din Noaptea Invierii se tine la miezul noptii, in timp ce in altele la 04.00 dis-de-dimineata. Deci? Nu ne sincronizam, dar asta nu inseamna prilej de poticnire.

In ciuda acestei nesincronizari calendaristice, comuniunea in acelasi duh ortodox cu aceste biserici nu este in nici un fel afectata. De ce? Tocmai pentru ca Biserica lui Hristos retine si praznuieste semnificatia si taina praznicului, nu data cronologica care poate diferi in functie de calendarul adoptat.
Biserica nu absolutizeaza cronologia, nici calendarul, care nu e decat un instrument relativ si schimbator de masurare a timpului. Or, stim ca prin praznicele Bisericii, noi anticipam Imparatia Atemporala sau Meta-temporala a Cerurilor.

De aceea ziceam ca nu se pot combina merele cu perele si sa dea gustul unui singur fruct.

In rezumat, avem deci doua tipuri de situatii, necombinabile.

1. Sincronizare cronologica cu neortodocsii dar fara comuniune liturgica si dogmatica cu ei
2. Comuniunea liturgica si in acelasi duh al invataturii ortodoxe, intre ortodocsii de toate natiile si calendarele, chiar daca uneori, fara sincronizare cronologica.

Last edited by delia31; 16.05.2012 at 17:02:06.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 16.05.2012, 16:44:05
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.760
Implicit

Legat tot de nesincronizarea cronologica (chiar intre ortodocsi), din Ziua Invierii, imi amintesc ce povestea Inaltul Bartolomeu Anania de pe vremea cand traia pe alte meridiane (California, Detroit, Hawaii).

Se pregatea de slujba Invierii si se gandea la cei dragi ai lui din Romania. Ei deja praznuisera Invierea cu ore bune inainte - chestie de diferenta de fus orar de la un meridian la altul.

Imi place cum a adancit ideea asta si i-a dat o alura metafizica si meta-temporala. Praznicul Invierii anticipeaza Imparatia Cerurilor in care nu exista curgerea timpului.
Hristos inviaza o data, insa noi praznuim Invierea pe rand, atunci cand ii vine randul meridianului nostru pe care ne aflam.

Mitropolitul Bartolomeu a dezvoltat ideea asta intr-un eseu si a reluat-o chiar in ultima Pastorala de Pasti (2010): „ Domnul inviaza pe rand, ca un val de lumina purtat pe rotundul pamantului, de douasprezece ori triumfator la stele, din Ierusalim pana’n Ierusalim. Un vazduh de clopote se stinge aici si un altul izbucneste dincolo, catre apus, mereu pe urma soarelui, din prag in prag, pe rotund.
E o inviere pentru noi, oamenii; pentru cei din orizontul satului si al cetatii si al tarii si al pamantului. Noaptea invierii nu cunoaste somn; ea e numai veghe, implinire si asteptare, intru bucuria nemarginita a biruintei asupra mortii
."
Reply With Quote
  #19  
Vechi 16.05.2012, 19:26:53
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Locație: La intersecția dintre moarte și viață
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.177
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
Pentru ca Iubirea si Adevarul nu sunt niciodata separate, asa cum lumina nu e niciodata separata de soare. Iubirea si Adevarul sunt sinonime. Insa asta, numai si numai in/intru Hristos.

Conceptualizand iubirea si adevarul, practic cadem in capcana de a le gandi disjunct, ca si cum ele ar putea exista separat, unul fara altul.
In esenta, cred ca am mai amintit despre asta intr-o discutie despre acel citat al lui Dostoievski. Iti spuneam si atunci ca a gandi separat adevarul de iubire si a incerca sa gasesti o cale de compromis pentru a nu afecta nici pe unul, nici pe altul , e echivalent cu incercarea absurda de a separa soarele de lumina.
Metafora asta cu soarele și lumina lui, nu e altceva decât o aplicație abuzivă a imaginarului literar la teologie, pentru ca cea din urmă să apară mai pe gustul omului sufletesc și a fantasmelor lui estetico-emoționale.
Cred că s-a mai spus pe undeva, pe-aici, că mulți ortodocși ce fac pe ”mărturisitorii” în spațiul virtual, se complac într-o schizofrenie cognitiv-afectivă la nivelul credinței: sunt alături emoțional de Sfântul Grigorie Palama și continuă să gândească la Varlaam Calabrezul.

Semnificanții analogici ai metaforei în discuție, soarele și lumina, nu sunt chiar atât de unitari cum vor aderenții ortodoxiei bovarice, fiindcă atât teologia palamită cât și fizica disting între lumina în sine și pentru sine, respectiv lumina pentru noi. Informații parțiale despre soare putem afla prin analiză spectroscopică, dar asta nu înseamnă că știm totul sau măcar suficient pentru a face din posesia informației un instrument de presiune ideologică asupra altora. În realitate, percepem cu toții cam 5-7% din lumina adevărată a soarelui, iar diferența o face felul cum grădinărim această simbioză energetică fotocalorică și cum creștem sub efectul ei. Dacă răsar numai buruieni și boscheți fără roade, ne putem arunca teoriile noastre sublime în cel mai apropiat cuptor.
În teologia palamită, distincția dintre ființa Lui Dumnezeu și lucrările Lui (energii increate) aduce discuția mai încoace de conjuncție, fără să eșueze în disjuncție, deci vedem constanta antinomică calcedoniană (necontopit, neschimbat, nedivizat, neseparat) funcționând bogat și aici.
Atât separația de tip scolastic cât și fuziunea nirvanică a pietismului literar semidoxat, sunt încercări smintite de a înghesui necuprinsul fie într-o schemă logică intelectualistă rigidă, fie în proiecții retorice confuze și superficiale.
__________________
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui (Romani 6:4,5)
https://www.youtube.com/watch?v=AKwizUzyj0I

Last edited by Mihailc; 16.05.2012 at 19:31:30.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 16.05.2012, 23:42:51
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.760
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
Metafora asta cu soarele și lumina lui, nu e altceva decât o aplicație abuzivă a imaginarului literar la teologie, pentru ca cea din urmă să apară mai pe gustul omului sufletesc și a fantasmelor lui estetico-emoționale.
Cred că s-a mai spus pe undeva, pe-aici, că mulți ortodocși ce fac pe ”mărturisitorii” în spațiul virtual, se complac într-o schizofrenie cognitiv-afectivă la nivelul credinței: sunt alături emoțional de Sfântul Grigorie Palama și continuă să gândească la Varlaam Calabrezul.

Semnificanții analogici ai metaforei în discuție, soarele și lumina, nu sunt chiar atât de unitari cum vor aderenții ortodoxiei bovarice, fiindcă atât teologia palamită cât și fizica disting între lumina în sine și pentru sine, respectiv lumina pentru noi. Informații parțiale despre soare putem afla prin analiză spectroscopică, dar asta nu înseamnă că știm totul sau măcar suficient pentru a face din posesia informației un instrument de presiune ideologică asupra altora. În realitate, percepem cu toții cam 5-7% din lumina adevărată a soarelui, iar diferența o face felul cum grădinărim această simbioză energetică fotocalorică și cum creștem sub efectul ei. Dacă răsar numai buruieni și boscheți fără roade, ne putem arunca teoriile noastre sublime în cel mai apropiat cuptor.
În teologia palamită, distincția dintre ființa Lui Dumnezeu și lucrările Lui (energii increate) aduce discuția mai încoace de conjuncție, fără să eșueze în disjuncție, deci vedem constanta antinomică calcedoniană (necontopit, neschimbat, nedivizat, neseparat) funcționând bogat și aici.
Atât separația de tip scolastic cât și fuziunea nirvanică a pietismului literar semidoxat, sunt încercări smintite de a înghesui necuprinsul fie într-o schemă logică intelectualistă rigidă, fie în proiecții retorice confuze și superficiale.



Revin cu un mic adagiu. De data asta nu ma mai lungesc ca iar risc sa zic una si sa se inteleaga alta.
Postarea anterioara se invartea in jurul ideii de sincronizare de dragul pacii in interiorul sau in afara adevarului de credinta.
Ai extins ideea mult prea departe, daca ai ajuns pana la teologia palamita de la o comparatie mentionata en passant, menita sa atraga atentia ca asa cum soarele nu poate fi amputat de lumina pt. a ramane doar caldura, sau viceversa, nici din Hristos nu putem amputa ceva din adevarul Lui, de dragul pseudo-iubirii ireniste. Si nici invers.

E posibil sa fi mers prea departe cu presupunerea, dar am sesizat in ce s-a scris pana aici, ca exista riscul sa percepem conceptual adevarul si iubirea ca simple principii, iar nu ca Persoana.

Adevarul si Iubirea, percepute ca Persoana, sunt inseparabile, nu pot fi gandite disjunct pentru ca nu exista decat laolalta, asa cum soarele nu poate fi gandit separat de lumina.

A absolutiza una/unul din ele, duce la relativizarea celeilalte/celuilalt. Nu se poate adevar fara iubire si nici iubire fara adevar pentru ca Adevarul si Iubirea sunt de fapt un singur lucru: Dumnezeu. Sunt sinonime. Nume diferite pentru aceeasi Fiinta.
Doar conceptualizarea lor duce la aceasta falsa incompatibilitate. Or, Dumnezeu nu poate fi despartit in doua.

Fara adevar, iubirea e oarba si produce doar un pseudo-irenism, un fals pacifism, un sentimentalism pietist, amorf si fara vlaga. Iar adevarul spus fara iubire, raneste si chiar ucide.

E binevenita critica si mi-am asumat roiul de muste de pe caciula, mai ales ca aceasta nu vine de la vreun ageamiu, pseudo-apologet diletant, asa ca subsemnata. Asa incat ma retrag in cautarea unui cos de gunoi, unde sa-mi arunc teoriile si incercarile smintite si abuzive de a inghesui necuprinsul in scheme.
Au cuvantul adevaratii marturisitori care stiu cu adevarat sa aplice neostentativ teoria in praxis, fara sa esueze in disjunctii sau fuziuni superficiale pietisto-bovariste.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare