Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 20.05.2013, 13:56:30
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Luasem deja aminte...:)
Îți mulțumesc foarte mult, frate Dragoș!

Până atunci, bun lucru ar fi să ne dai o mână de ajutor la topicul de față. De pildă, poate selectezi câte ceva din cartea recomandată. (Dacă ai cartea prin preajmă, desigur.)

Încă o dată, mii de mulțumiri pentru recomandare! Voi citi cu prima ocazie, prin Mila lui Dumnezeu.

Last edited by cezar_ioan; 20.05.2013 at 15:12:01.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 20.05.2013, 14:22:52
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.924
Implicit

VAMEȘII VĂZDUHULUI

Când a sunat ceasul ieșirii din lume sufletul se retrage din trup și se adună înspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viață duhovnicească intensă, li se înseninează fața cu o lumină neobișnuită. La mulți dintre sfinții nevoitori ai pustiei, în vremea ieșirii sufletului le străluceau fețele ca soarele. Sufletul e o făptură spirituală care nu are îngrădirea pe care o are trupul și nici nu-i stau în cale piedicile trupului. În vremea aceea o conștiință împăcată răsfrânge o față senină, pe când o conștiință tulburată răsfrânge o față îngrozită.

De aceea înțeleptul dă sfatul:

1. "Adu-ți aminte de Ziditorul tău, în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele de restriște"...
5. ... "fiindcă omul merge la locașul său de veci...
6. (Adu-ți aminte de Ziditorul tău) mai-nainte ca să se rupă funia de argint...
7. Și ca pulberea să se întoarcă în pământ,precum a fost, iar sufletul să- se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."

Desfacerea sufletului de trup se face în vreme de trei zile pământești, începând de la momentul pe care-1 numim noi moarte. Slujba înmormântării corespunde cu dezlegarea deplină a sufletului de trup.

Să urmărim, așadar, călătoria sufletului dezlegat de trup. La ieșirea din cortul pământesc, sufletul trece în lumea asemenea cu el, a făpturilor nevăzute, fie cu îngerii buni, dacă a fost bun, fie cu îngerii căzuți, dacă faptele lui au fost rele. De unde pe pământ erau ceasuri, zile și ani, dincolo e un veșnic "astăzi", o veșnicie luminoasă pentru sufletul care a dobândit sfințenia, sau o veșnicie întunecoasă, neagra veșnicie, pentru sufletul care a iubit stricăciunea.

Acum dă sufletul de datoria cunoașterii.

Dacă sufletul n-a ajuns, sau n-a vrut să ajungă pe pământ la desăvârșita cunoștință de sine însuși, el trebuie neapărat, ca ființă spirituală, să se cunoască dincolo de mormânt. Sufletul trebuie să-și dea seama de ceea ce și-a câștigat; trebuie să-și recunoască și să-și pronunțe judecata, înainte de a-i judeca Dumnezeu.

Pe pământ avea ajutorul Harului dumnezeiesc din Sfintele Taine, care-1 ajuta să se cunoască și să-și judece purtarea. Dincolo nu se mai poate cunoaște pe sine însuși prin propria lui libertate, căci misiunea de-a descoperi sufletului starea sa de stricăciune o au îngerii căzuți. Demonii, stăpânii răului pe pământ, au să-i dea acum pe față toate faptele sale rele, pe care sufletul și le va recunoaște și se va teme cumplit. Prin recunoașterea aceasta va preveni judecata lui Dumnezeu, cea asupra sa. Deci toate greșelile mărturisite la duhovnic, cu inimă înfrântă și smerită și pentru care sufletul și-a făcut canonul, nu se mai află ca piedică în cale, la trecerea printre cumpliții vameși ai văzdu*hului, căci puterea lui Dumnezeu le-a șters pe acestea din cărțile lor. La această înfricoșată cercetare a sufletului stă de față și îngerul păzitor, care însoțește sufletul toată călătoria aceasta.

Vămile cunoștinței sunt pentru sufletele de mijloc, care mai văd fața lui Dumnezeu, chiar dacă vor fi osândite. Vrăjmașii lui Dumne*zeu, ateii, care se înnebunesc, zicând cu ură că nu este Dumnezeu, nu mai trec prin vămi, ei fiind cu totul fiii pierzării. Sufletul acestora îl trag din trup cu silă mare o droaie de diavoli și osânditul suflet n-are nici măcar mângâierea să vadă- de departe fața îngerului păzitor, dacă necredinciosul acela era dintre cei botezați.

Precum nu se apropie îngerii buni de sufletul ce s-a dat pierzării, așa nu se apropie îngerii răi de sufletele sfinților care, într-o stare de contemplație, se suie la Dumnezeu ca un șuvoi de foc. Acum, sufletul se închină lui Dumnezeu, Tatălui său, nu prin credință, ci prin vedere. Cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu - asta-i fericirea.

Cunoștința trebuie să fie deplină, pentru stadiul în care se află sufletul acum. De aceea e condus de înger să vadă Raiul, fericirea drepților, răsplata faptelor bune, dar mai ales e condus să-și vadă fap*tele sale bune pe care le-a făcut, sau pe care le-ar fi putut face, dar nu le-a făcut: Acum va pricepe sufletul ce înzestrare îi dăduse Tatăl, și ce putea să facă, iar din acestea, cât a făcut. Acum cunoaște care-i era măsura dată lui de Dumnezeu și cât a împlinit-o el.

Iar ca la a noua zi pământească (a șasea zi de la îngroparea trupului) sufletul se reîntoarce la Dumnezeu și I se închină. Pe pământ, Biserica face rugăciune a noua zi pentru cel ce s-a mutat. Cunoscuții și rudeniile de pe pământ, în obștea Bisericii fiind, ridică rugăciune către Dumnezeu și iubire către fratele lor, ca să fie rânduit în ceata drepților, cu îngerii buni.
De la aceasta, a doua închinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu, sufletul merge să vadă și iadul, suferințele păcătoșilor, scrâșnirea dinților, focul cel veșnic, întunerecul cel mai de dinafară, unde e plângerea deznădejdii ultime.

Dincolo nu e timp, ca la noi, ci veșnicia. Totuși călătoria asta a sufletului prin iad, ține ca la 30 de zile pământești. în vremea aceea sufletul cunoaște cu de-amănuntul plata păcatului, urmările relelor pe care le-a făcut el. Dacă s-a pocăit de ele, se va teme mai puțin; dacă nu se pocăise de ele și-ș prinsese moartea într-însele, îngrozirea lui va fi cumplită. Acum își cunoaște "locul" după dreptate, în care are să se muncească și tremură de frică. '
Reply With Quote
  #23  
Vechi 20.05.2013, 15:00:58
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Nădejdea mea e că, citind această carte și dezvoltînd în viața noastră învățătura Bisericii despre viețuirea creștină, groaza mamei la gândul că îi vor muri copiii, se va potoli iar perspectiva noastră, a părinților, asupra vieții și a morții se va rostui cu dreptate întru Hristos și slava lui Dumnezeu. Iubirea noastră pământeană va dura sau nu în veșnicie, va fi schimonosită sau dimpotrivă, transfigurată luminos de harul Duhului Sfânt, după cât de mare și de bună ne va fi pocăința în vremelnica noastră trecere pe pământ. Cartea pe care o arată Cristiboss în postarea de mai sus ne poate fi tuturor un învățător de nădejde.
Ciudat,paradoxal,as spune,cum gandurile tale par a fi apropiate de doua aspecte pe care le-am citit recent.Pe de o parte Ioan al Crucii,se afirma in acel studiu,considerat Doctor al Bisericii de catre romano-catolici,spunea ca noaptea asta a noastra,chiar si a credintei,se termina cu zorii,adica cu intrarea timpului in ziua vesniciei.Atunci,cand ajunge la portile vesniciei, sufletul ii cere lui Dumnezeu sa ,,sfasie valul"care il desparte de vederea fata catre fata.Acesta ,,sfasiere"dorita a valului este moartea din iubire. Totul poate trece odata cu aceasta lume trecatoare,ramanind numai iubirea la final.Aceasta meditatie a sa m-a trimis cu gandul la o idee a lui Evagrie Ponticul,care spunea,pentru incurajarea ta prietene,ca: ,,Asa cum trupul acesta se numeste graunte al spicului ce va sa vina tot asa si lumea de fata va fi numita graunte al celeia care va veni dupa ea".Insa ambele idei isi gasesc superbul corolar,si cred ca acesta va fi si mica si nesemnificativa mea contributie pt acest topic,in gandirea lui Isaac Sirianul(in acest sens va recomand si eu o carte,aparuta la Deisis,numita ,,Isaac Sirianul:asceza singuratica si mila fara sfarsit")care spunea asa(pagina 356):

,,Nu te intrista muritorule de intrarea ta intr-o buna zi in tacerea mormantului,tu care esti mai frumos decat toate,dar supus stricaciunii de ocara mortii.Fiindca Dumnezeu a pus o limita umilirii tale tacute si despuierii tale de toate,cand nimeni nu isi va mai aduce aminte de tine.Pe cat de frumoasa este alcatuirea ta pe atat de uimitoare este stricaciunea ta.Dar nici pentru aceasta sa nu te cuprinda intristarea,caci iarasi o vei imbraca arzand de foc si de Duh si purtand in ea chipul exact al Creatorului tau.Sa nu te tulbure indoieli cu privire la maretia acestei nadejdi,fiindca despre ea te mangaie Pavel zicand ,,EL va schimba trupul smereniei noastre intru asemanarea trupului slavei Sale".

Asadar,la final,cand iubirea Lui va implini totul in toti,cand moartea va fi definitiv inghitita,cand grauntele lumii ce va sa vie va fi incoltit si va umple campul vesniciei,atunci si trupul noastru stricacios isi va afla implinirea, completandu-si menirea lui din eternitate si atunci multi dintre voi,dupa cum se spunea intr-o introducerea la Pateric,vor fi ,,oameni cu aripi de foc"transfigurati in Duh.Unde iti va fi atunci moarte biruinta?

Viata lunga,sper,acestui topic,aveti asa de multe de analizat si spus si altora,Dumnezeu sa va calauzeasca.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 20.05.2013, 15:11:25
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.712
Implicit

Tineti topicul deschis pana saptamana viitoare, cand o sa am si eu ceva timp sa scriu...
Pana atunci, clasicul : http://sfantulefremcelnou.files.word...stenta-lor.pdf
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 20.05.2013, 20:45:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.906
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Tineti topicul deschis pana saptamana viitoare, cand o sa am si eu ceva timp sa scriu...
Pana atunci, clasicul : http://sfantulefremcelnou.files.word...stenta-lor.pdf
Threadul ramane in prima pagina , merita , mai ales ca problematica mortii a fost discutata foarte putin pe acest forum , si orice element , orice postare adusa aici este de folos tuturor .
Personal ii multumesc fratelui Ioan pentru initiativa deschiderii acestui thread !
Intamplator sau nu , am dat de un articol pe site pe care-l recomand celor interesati :"Diferente confesionale cu privire la viata dupa moarte":http://www.crestinortodox.ro/dogmati...rte-68961.html
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #26  
Vechi 21.05.2013, 23:40:01
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit Judecata particulară și alegerea liberă a omului

Din cartea lui Larchet, pag. 161, un pasaj care se referă la (deseori) controversata teologumenă a vămilor și vameșilor (autorul sugerează să nu facem caz de aerul naiv al textului, scris pentru cei mulți dintre noi, ci să sesizăm unde ne trimite cu gândul...):

"... atunci când vorbesc de vămi sau de judecata ce se face fiecărui suflet, Părinții arată că omul este răspunzător pentru soarta în veșnicie,
avînd parte în lumea de dincolo de ceea ce a ales să iubească în această lume...

Cercetarea din vremea trecerii prin vămi scoate la iveală ce anume a dorit și a iubit mai mult sufletul, mărturie stînd însușirile sau neajunsurile lui duhovnicești;

Hristos doar ține seama de alegerea liberă a omului
(dacă nu mă înșel, părintele Rafail zice undeva că la Judecată Domnul îi spune sufletului "Facă-se voia ta!"),
acesta fiind într-un anume fel propriul său judecător și făuritorul soartei sale.
"Întru ce te voi afla, întru aceea te voi judeca"... (Iez. 33, 13-20)"

Last edited by cezar_ioan; 21.05.2013 at 23:53:13.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 22.05.2013, 00:51:54
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit O concepție greșită: adormirea sufletului

Larchet, pp. 195-197:

Ideea că după moarte sufletul intră într-un fel de letargie, într-un somn, în care zace inert până la Învierea de obște
a fost dezvoltată în Răsăritul ortodox de câțiva teologi marginali, mai ales sirieni, aparținînd nestorianismului.
În Occident au înclinat spre ea o parte dintre protestanți; Luther și-a exprimat preferința pentru această teorie, iar anumite grupări protestante, printre care anabaptiștii, au și adoptat-o.

E drept că Părinții numesc uneori moartea somn, iar Biserica Ortodoxă spune despre Maica Domnului și despre sfinți că trecerea lor din această lume este "adormire", iar nu moarte.
Lămurire: Avem de-a face aici cu o exprimare simbolică, prin care "somnului morții" i se opune "trezirea" Învierii; asemenea, că sufletul este acum în stare de repaus, dar nu ca unul mort ci, odihnindu-se dinspre lucrările sale lumești, nu e lipsit dincolo de o altă lucrare.

Aflăm la Părinți anumite precizări cât privește faptul că sufletul își păstrează în lumea de dincolo capacitățile și energiile sale.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "sufletul celui adormit doarme și el, însă sufletul celui mort nu-i mort și el, ci se trezește."
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, combătînd teoria adormirii sufletului, aduce un argument de natură morală: "dacă moartea ar duce la nesimțire, ea ar fi un avantaj pentru cei care au făcut multe rele."
Sfântul Ioan Casian precizează că: "sufletele celor morți nu numai că nu sunt fără simțire, dar au simțăminte: nădejde și tristețe, bucurie și teamă".
Sfântul Nichita Sinaitul: "Ducîndu-se la Dumnezeu, sufletul are ca ale sale cunoașterea ființelor, vorbirea lăuntrică sau gândirea, simțirea intelectuală și îndeosebi aducerea-aminte. Dar celelalte lucrări ale sale încetează, după cum încetează și lucrările trupului."

La marele teolog ortodox Iustin Popovici aflăm că: "... pentru a-și continua cu toată ființa lor viața în lumea de dincolo, sufletele dispun de întreaga lor personalitate și conștiință de sine. Un bun exemplu aflăm în parabola Mântuitorului despre săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, unde vedem că sufletul bogatului poate să vadă și să recunaoscă persoane, simte chinurile și arsura focului, își amintește de frații rămași în viață și se îngrijorează pentru soarta lor și judecata ce-i așteaptă. Apostolul Petru spune că Hristos "a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare" (1 Pt. 3, 19) - adică sufletelor celor morți -, ceea ce arată că ele sunt conștiente, în stare să raționeze, libere și capabile să primească propovăduirea Lui sau de a o respinge."

Sufletul se înalță acum la o înțelegere mai fină și mai cuprinzătoare, iar dezmărginirea lumii de dincolo îi oferă posibilități infinit mai bogate și nemaivăzute de manifestare.
Așa cum spune Părintele Serghie Bulgakov, "căzînd cortina trupului", "simțurile (sufletului) sunt desferecate și experiența lui se îmbogățește".
Reply With Quote
  #28  
Vechi 22.05.2013, 15:22:42
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Eu cred ca Noul Testament vorbeste extrem de putin,fara a intra in detalii,despre starea intermediara,cel mai bine fiind incadrata in sintagma ca cei ,,adormiti"sunt ,,in Hristos"sau dupa cum spunea Pavel ,,fie ca traim fie ca murim ai Domnului suntem".Este clar ca nu sunt inconstienti,ei participa la tesiunea intermediara a timpului dintre Inviere si Parusie,vezi cazul sufletelor martirilor de sub jertfelnic din Apocalipsa (6:9-11).In plus ideea unei inconstiente este clar in antiteza II Corinteni 5:5 unde exista teza ,,arvunei Duhului"care in nici o situatie biblica nu este sinonima cu o letargie inconstienta.Lipsa speculatiilor,in Noul Testament,cu privire la starea intermediara poate avea ca explicatie ipotetica faptul ca aceea prima generatie de crestini,asteptand Parusia in timpul vietii lor,nu luau in calcul o asemenea posibilitate decat,in cazul in care totusi ar fi existat,ca o stare in care vor fi in continuare cu Hristos care biruind moartea nu-si abandoneaza credinciosii in tenebrele infricosatoare ale unei idei despre moarte care,in VT,a cunoscut o evolutie graduala.Intradevar exista in VT pasaje care pot sugera o stare spectrala cumva,inconstienta poate,dar nici macar doctrina iudaica nu a pastrat acest concept pana la capat,el avand o evolutie interesanta,continuata in crestinism dupa momentul epuizarii cumva a primul val de inflacarata asteptare,cand urmatoarele generatii de credinciosi au trebuit sa mediteze si cu privire la aceasta posibilitate,a unei stari intermediare.Insa,indiferent ce ar cuprinde ea,atat timp cat esti in ea cu Hristos nu exista nici un motiv de teama ci doar nadejdea ca la Inviere boldul mortii va fi invins definitiv,chiar daca acum trebuie trecut prin el.Dar niciodata singuri si niciodata prada neantului.

Noi oamenii,cred eu,sunt atat de absorbiti de aceasta etapa intrucat,undeva din launtrul nostru,teama de necunoscut,de plecare din aceasta viata,cu certitudinile ei,in necunoscut ne sperie profund,suntem nelinistiti prin insasi natura noastra in fata anormalitatii numita moarte.Nu suportam ideea ca poate exista ceva mai presus de controlul nostru,de definirea noastra si atat de mult ne chinuie aceasta idee incat de multe ori meditam la ea mai mult decat conditia noastra actuala in viata de credinta.Insa mantuirea unui suflet reduce aceasta trauma psihologica a noastra la nivelul unui drum pe care trebuie sa mergem insa stim unde duce indiferent cum va fi drumul.Se discuta mult,aprins,pe avest subiect,dovada a propriilor noastre nelinisti,a durerii separarii de cei dragi,a constiintei faptul ca si noi vom trece prin asta.Cred ca nu existat epoca cand mintea omului sa nu fi fost acaparata intr-o anumita masura de acest gand,se afla undeva in noi,poate un regret ancestral dupa ce am pierdut demult.

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 22.05.2013 at 16:06:03.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 22.05.2013, 22:21:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.906
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Larchet, pp. 195-197:

Ideea că după moarte sufletul intră într-un fel de letargie, într-un somn, în care zace inert până la Învierea de obște
a fost dezvoltată în Răsăritul ortodox de câțiva teologi marginali, mai ales sirieni, aparținînd nestorianismului.
Da , am citit si eu astfel de idei , dar cred ca termenul de adormire este aici de linistire , de asezare , nu de adormirea efectiva , de "hibernare " .
Daca ai timp , draga Ioan , te rog sa citesti cate ceva si aici :http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 23.05.2013, 00:52:33
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
Lipsa speculatiilor,in Noul Testament,cu privire la starea intermediara poate avea ca explicatie ipotetica faptul ca aceea prima generatie de crestini,asteptand Parusia in timpul vietii lor,nu luau in calcul o asemenea posibilitate decat,in cazul in care totusi ar fi existat,ca o stare in care vor fi in continuare cu Hristos care biruind moartea nu-si abandoneaza credinciosii in tenebrele infricosatoare ale unei idei despre moarte care,in VT,a cunoscut o evolutie graduala.

Se discuta mult,aprins,pe avest subiect,dovada a propriilor noastre nelinisti,a durerii separarii de cei dragi,a constiintei faptul ca si noi vom trece prin asta.
În timp, Părinții au sistematizat și comunicat lumii experiențele insuflate de Duhul referitoare la viața de după moarte. Slujbele, pomenirile morților, cântările etc. au ținut pasul cu această adâncire a conștientizării legăturii dintre viața de aici și viața de după moarte.
Creștinii sunt realmente cu necesitate conectați la această temă, fără de care totul poate părea o teorie oarecare sau un sprijin psihologic cu oarecare eficiență însă nimic mai mult.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare