Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #841  
Vechi 18.02.2017, 21:43:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit Sfântul Leon cel Mare

Sfântul Leon cel Mare (†461), succesorul Episcopului Sixt al 3-lea al Romei (432-440), a păstorit în perioada în care hunii stăpâneau nordul Italiei. Sfântul Leon a reușit să salveze Roma de invazia hunilor deoarece, îmbră*cân*du-se în veșmintele sale arhierești și însoțit de consulul Avienus și de Trigețiu, fostul prefect al Romei, s-au întâlnit cu Atila, conducătorul hunilor, pe care l-au convins să se retragă cu toată armata sa. Același lucru l-a făcut și la 15 iunie 455, când a ieșit întru întâmpinarea lui Genseric, regele vandalilor, rugându-l să poruncească ostașilor să nu dea foc Romei. Bătrânețea l-a împiedicat pe Sfântul Leon să ia parte la Sinodul al 4-lea Ecumenic din Calcedon (451), dar scrisoarea lui dogmatică din 13 iunie 449 către Sfântul Flavian, Patriarhul Constan*ti*nopolului, citită în plin sinod de trimișii săi, a fost folosită de Părinții sinodali pentru a com*bate învățătura ereticilor. Ma*rele păstor a trecut la Domnul la 10 noiembrie 461 și a fost înmormântat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. De la el ne-au rămas 96 de Cuvân*tări la sărbătorile de peste an și 143 de epistole privitoare la credință și disciplină.
Reply With Quote
  #842  
Vechi 18.02.2017, 22:29:21
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.803
Implicit

65 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul

http://www.activenews.ro/cultura-ist...sufletul-21375
Reply With Quote
  #843  
Vechi 21.02.2017, 21:38:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit Sfântul Timotei

Sfântul Timotei (†795) a luat de mic asupra sa nevoința călugărească și a fost ucenic al fericitului Teoctist, starețul mănăstirii din pustiul Simvoli, de lângă muntele Olimpului. Sfântul Timotei trăia prin munți și pustietăți și se nevoia în post și rugăciune, dobândind de la Dumnezeu darul facerii de minuni, pe mulți tămăduindu-i de diferite boli trupești și sufletești. Din tinerețe a pus așezământ ochilor săi să nu privească niciodată la față femeiască. Și așa viețuind, la adânci bătrâneți ajungând, s-a mutat în pace la Domnul. Tot astăzi pomenim și pe Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei (†325). Acesta a participat la lucrările întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a combătut cu mult curaj erezia lui Arie. Fericitul Ieronim și Sfântul Ioan Gură de Aur spun că Sfântul Eustatie a fost surghiunit pe nedrept în Tracia și apoi în Iliria. A murit în cetatea Filipi din Macedonia, de unde trupul său a fost adus în Antiohia, pe când împărățea Zenon (476-491). Este socotit unul din stâlpii cei mai de seamă ai Bisericii.
Reply With Quote
  #844  
Vechi 24.02.2017, 19:26:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

† Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Zi aliturgică. Dezlegare la brânză, lapte, ouă și pește)


Știm din Evanghelie cum Sfântul Proroc Ioan a fost ucis din porunca lui Irod și cum cinstitul său cap a ajuns pe tipsie, în mâinile Irodiadei. Multă vreme cinstitul cap a stat îngropat într-un loc ascuns, la castelul din Maherus, unde se săvârșise uciderea. Despre acest loc știa însă Sfânta Mironosiță Ioana, soția lui Huza, dregătorul lui Irod, iar aceasta, luându-l de acolo în taină, l-a îngropat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, într-un vas de lut. A stat acolo până pe vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la un olar din Emesa, în Siria. În 453, Episcopul Uranie al Emesei l-a așezat în biserica din această cetate. Aceasta e socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului. După mulți ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea iconoclasmului a fost ascuns la Comane. De aici a fost adus din nou la Constantinopol de către Sfântul Ignatie (aceasta este a treia aflare a cinstitului cap, serbată la 25 mai). În anul 1204, latinii au luat o parte din capul Sfântului Ioan, pe care au dus-o în Franța, într-o biserică din Amiens, unde se află și astăzi.
Reply With Quote
  #845  
Vechi 28.02.2017, 22:19:26
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfinții Ioan Casian și Gherman s-au născut din părinți străromâni în părțile Casimcei din nordul Dobrogei, care pe atunci se numea Sciția Mică, în preajma anului 360. Părinții și strămoșii lor erau creștini de multe generații și de aceea Sfinții au primit de mici o educație creștină. Ei au rămas legați sufletește pentru toată viața. Tot împreună au făcut și studii mai înalte căci, având deosebită istețime a minții și multă osârdie spre înțelepciune și spre dumnezeieștile cărți, au citit, mai întâi, toată filosofia greacă și au cunoscut desăvârșit, pe cât se poate, și tainele dumnezeieștii credințe. Totodată și-au înfrumusețat viața cu fecioria, curăția, bunul obicei și toată fapta bună, agonisindu-și astfel o minunată filosofie a vieții.

Din dragoste pentru Hristos, Căruia au vrut să-și dăruiască toată ființa lor, s-au hotărât să îmbrățișeze viața monahală, intrând într-o mânăstire din Dobrogea la o vârstă tânără. Acolo și-au făcut ucenicia, primind învățăturile care stau la temelia sporirii duhovnicești. Dar, auzind ei de viața înaltă a pustnicilor care trăiau în Răsărit, au avut o mare dorință să-i vadă și, primind binecuvântare, cei doi au mers mai întâi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit, în anul 385, în căutarea de modele vii de sfințenie. Astfel, au vizitat patria sihaștrilor, Egiptul. Acolo au intrat îndată într-o mănăstire din pustia Schitului și s-au dat pe sine la ascultare și la toată monahiceasca osteneală, îndeletnicindu-se cu viața cea aspră a nevoințelor și a postirilor. Și, ajungând la dreapta socoteală, s-au depărtat la loc pustiu, deprinzându-se întru biruirea ispitelor. Voind apoi să primească și mai mult folos de la Sfinții Părinți ai pustiei, au străbătut, în două rânduri, locurile și oamenii cei mai de seamă din pustietățile Egiptului: Schitul, Tebaida, Nitria și altele. Călătoriile lor au ținut până aproape de șapte ani fiecare. Au putut întreba și aduna astfel cuvinte, mărturisiri, descoperiri fără pereche, din viața celor mai mari oameni înduhovniciți din vremea aceea.

Pe la anul 400 au mers amândoi la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur și unde însuși marele arhiepiscop a hirotonit pe Sfântul Gherman ca preot, iar pe Sfântul Casian ca diacon, rânduindu-l pe acesta păzitor al sfintelor vase și bunuri ale Bisericii. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au dus la Roma, papei Inochentie, o scrisoare a clerului și poporului dreptcredincios din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, care în anul 404 fusese surghiunit, a doua oară, murind la Comane în anul 407.

Sfântul Ioan Casian a scris mult despre Cuviosul Gherman, în cartea sa Convorbiri cu Părinții din Pustie, numindu-l „Sfântul Părinte Gherman”. Tot Sfântul Ioan Casian ne-a păstrat, în scrierile sale, cuvinte duhovnicești ale Sfântului Gherman, care, de atunci și până azi, hrănesc sufletele căutătorilor de Dumnezeu și de desăvârșire creștină. Chip de mare dascăl în tainele și căile desăvârșirii ortodoxe, model de viață curată și de nevoitor în post și rugăciune neîncetată, Sfântul Gherman a trecut în Împărăția drepților la Roma, între anii 405-415, fiind mult plâns de împreună-nevoitorul său de o viață, Sfântul Ioan Casian.

Pe la anul 415, Sfântul Ioan Casian, care primise deja harul preoției, s-a statornicit la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, una pentru călugări și alta pentru călugărițe. Tot aici, la cererea unor episcopi din Galia, Sfântul Casian a scris două cărți. Cea dintâi carte a lui, Așezămintele vieții de obște a călugărilor, privește mai mult viața cea dinafară a monahilor și curățirea lor de patimi, iar a doua carte, Convorbiri cu părinții pustiei, privește mai ales viața lăuntrică a monahilor: cugetarea neîncetată la Dumnezeu și lupta pentru nepătimire și îndumnezeire, scopul vieții creștine. De asemenea, la cererea Sfântului Leon cel Mare, Cuviosul Ioan Casian a scris în apărarea învățăturii ortodoxe despre cele două firi ale Mântuitorului, unite într-un ipostas, și despre cinstirea Maicii Domnului ca Născătoare de Dumnezeu, combătând rătăcirea lui Nestorie și pregătind în felul acesta Apusul pentru Sinodul al treilea Ecumenic de la Efes din anul 431.

Astfel, acest înțelept bărbat, aducând monahilor și întregii Biserici mult folos prin scrierile sale, în anul 435 s-a dus la cereștile locașuri, alături de Sfântul Cuvios Gherman.

Last edited by cristiboss56; 28.02.2017 at 22:22:46.
Reply With Quote
  #846  
Vechi 06.03.2017, 22:18:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sf. 42 de Mucenici din Amoreea :
Aceștia erau toți creștini din oastea împăratului Teofil (892-842), luptătorul împotriva sfintelor icoane. În acea vreme, arabii au ajuns la cetatea Amoreea din Frigia, pe care doreau s-o cucerească. Văzând acestea, Teofil a trimis ostași pricepuți ca să apere cetatea, dar fiind ei trădați de către Vadițis, păgânii au intrat pe o cale secretă, descoperită lor de trădător, i-au prins pe cei 42 de ostași ai împăratului și i-au întemnițat. Lor li s-a promis eliberarea numai dacă se vor lepăda de Hristos Domnul și Mântuitorul lumii și vor îmbrățișa necurata credință a lui Mahomed. Vreme de șapte ani au fost ei ispitiți, însă de fiecare dată au rămas neclintiți în credință, cântând neîncetat Psalmii lui David și rugându-se ziua și noaptea. Pentru tăria credinței lor au fost omorâți, tăindu-li-se capetele, primind astfel cununa muceniciei de la Împăratul Hristos. După uciderea Sfinților 42 de Mucenici, căpetenia turcilor l-a ucis cu sabia și pe Vadițis trădătorul, spunând: „Cel ce a fost necredincios față de ai lui, nu va fi credincios nici față de străini”.
Reply With Quote
  #847  
Vechi 09.03.2017, 21:37:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia

Acești patruzeci de Mucenici au trăit pe vremea crudului împărat Liciniu (308-324), toți fiind din părțile Capadociei, și toți din aceeași ceată de ostași creștini, bărbați viteji și vrednici în războaie, iar conducătorul oștirii lor era Agricola, om păgân și rău din fire, iar locul slujbei lor ostășești era cetatea Sevastia, din Armenia.

Deci, aflând Agricola de credința lor creștină, a dat poruncă să fie aduși în fața lui și le-a spus: ,,Cum v-ați arătat ascultători către mai-marii voștri în războaie, așa să ascultați și acum porunca împăratului, aducând jertfă zeilor”. La acest îndemn, Chirion, căpetenia celor patruzeci, a răspuns: ,,Cum am luptat și am biruit pe vrăjmași pentru împăratul pământesc, tot așa voim să luptăm și pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmașilor Lui”.

Pentru acest răspuns au fost închiși în temniță, să se răzgândească. Dar ei n-au încetat a se ruga fierbinte lui Hristos, să-i întărească pentru mărturisirea cea adevărată. Drept aceea, toate amăgirile, toate făgăduințele și toate amenințările nu i-au clintit în credința lor. Deci, venind în Sevastia un mare conducător de oaste, anume Lisie, acesta le-a poruncit din nou să aducă jertfă zeilor. Cu aceeași nestrămutată credință, ostașii creștini s-au împotrivit. Înfuriat peste fire, căpetenia a poruncit să fie dezbrăcați și siliți să intre într-un lac aproape înghețat, pentru că era iarnă, iar pe maluri au pus păzitori, ca nimeni din ei să nu fugă. Și, iată, unul din ostași, nemaiputând îndura gerul, a primit să aducă jertfa ce i se cerea; dar, ieșind din apa înghețată și intrând în baia caldă, anume pregătită, acesta a murit îndată, în vreme ce Mucenicii, după o noapte întreagă petrecută în iezerul înghețat, erau încă vii și se rugau. Atunci s-au arătat patruzeci de cununi strălucitoare peste capetele lor, însă una stătea în văzduh, deoarece fusese pregătită pentru cel ce se lepădase.

Văzând aceasta, temnicerul Aglaie a mărturisit cu glas tare: ,,Și eu sunt creștin”, și a sărit în apa cea înghețată, făcându-se părtaș muceniceștilor pătimiri și întregind ceata celor patruzeci, în locul celui ce se lepădase de Hristos. Au fost, apoi, scoși din apă și li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele și, fiind arși de vii, au primit cununa Mucenicilor.

Iar numele lor sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie. Iar moaștele lor, câte au rămas din foc, au fost înmormântate la Sevastia, apoi s-au împărțit în toată lumea creștină. O parte din ele se găsește la Mănăstirea Antim din București, ca și la alte sfinte locașuri din țara noastră
Reply With Quote
  #848  
Vechi 12.03.2017, 19:38:34
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Thumbs up

Multumesc, Cristian, pentru toate postările tale si bunăvointa de a mentine acest topic. Doamne ajută!
Reply With Quote
  #849  
Vechi 17.03.2017, 21:51:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit Sfântul Cuvios Alexie

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
Sfântul Alexie a trăit pe vremea împăratului Honorius (395-423), iar părinții săi se numeau Eufimian și Aglaida. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creștea și în sufletul lui dorința nemuririi și a vieții veșnice, deci, se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină aspră de păr. Imediat după căsătoria sa a fugit la Edesa, unde a viețuit în nevoințe 17 ani. Fiind iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el și un glas îl numea pe Alexie „omul lui Dumnezeu”. După aceasta, sfântul s-a hotărât să trăiască lângă casa părinților săi, ca un necunoscut. Și aici a viețuit în aspre nevoințe, batjocorit și umilit de slugile tatălui său, vreme de 17 ani. Cu voia lui Dumnezeu i s-a descoperit sfântului mai dinainte ziua morții sale și atunci el și-a scris toată viața, păstrând scrisoarea la sânul lui. Chiar în ziua sfârșitului său a trecut pe acolo împăratul Honorius, care a citit acea scrisoare. Și toți s-au minunat aflând viața înaltă a „omului lui Dumnezeu”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #850  
Vechi 18.03.2017, 01:26:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit Sfântul Ierarh Chiril , Arhiepisopul Ierusalimului ( Pomenirea morților )

Sfântul Chiril s-a născut la Ierusalim în jurul anului 315. A intrat de tânăr în monahism și s-a dedicat studiului profund al Sfintei Scripturi. În anul 335 a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, iar peste zece ani, episcopul Maxim l-a ridicat la treapta preoției. Nu peste mult timp (în 348), a primit cinstea de a fi ales episcop al Ierusalimului, iar în această calitate a rostit catehezele care i-au adus celebritatea. A urmat o perioadă mai sumbră în viața acestui sfânt, datorită conflictului pe care l-a avut cu Acachie, mitropolitul Cezareei. Acesta fusese declarat eretic arian de un sinod care s-a ținut la Sardica, iar Sfântul Chiril, apărător tare al dreptei credințe, nu dorea să i se supună. Datorită relațiilor pe care Acachie le avea cu împăratul Constanțiu, a reușit să obțină exilul Sfântului Chiril, sub pretextul că a vândut bunurile Bisericii pe care o păstorea, pentru a-i ajuta pe săraci într-o perioadă de foamete. Îndepărtat, Chiril a mers la Silvan, episcopul Antiohiei. În anul 360, la conducerea imperiului a venit Iulian Apostatul, care i-a adus din exil pe toți episcopii surghiuniți. Sfântul Chiril și-a reluat scaunul, fiind martorul minunilor care s-au petrecut în timpul încercării rezidirii Templului din Ierusalim. Mărturiile vremii arată că un cutremur foarte puternic a dărâmat noile temelii ale Templului. De asemenea, se spune că un foc din cer a ars toate uneltele folosite la zidire și că pe hainele celor care lucrau la construcție a apărut semnul Sfintei Cruci. Domnia lui Iulian a fost scurtă, dar succesorul său, împăratul Valens (care avea simpatii ariene), nu s-a arătat nici el mai îndurător cu Sfântul Chiril și l-a exilat din nou, datorită tăriei cu care condamna ereziile. În anul 379, când împărat a devenit Teodosie cel Mare, Chiril și-a primit cu cinste înapoi scaunul episcopal, păstorindu-și credincioșii încă opt ani, până la sfârșitul vieții. În perioada în care a fost episcop al Ierusalimului, Sfântul Chiril a ținut în fața poporului o serie de cateheze cu un impact deosebit asupra lumii creștine. Rostite în Biserica Sfântului Mormânt, în jurul anului 350, acestea reprezintă mărturii importante ale credinței și practicilor acelor timpuri. De asemenea, Sfântul Chiril a participat la Sinodul II Ecumenic (care s-a ținut la Constantinopol în anul 381) alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Meletie al Antiohiei și alți mari Părinți ai Bisericii. El a avut un rol deosebit de important în combaterea ereticilor pnevmatomahi (care negau deplina dumnezeire a Sfântului Duh) și apolinariști (care negau existența sufletului rațional în Ipostasul Mântuitorului Hristos), dar și în formularea dogmei trinitare. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credință (Crezul) numit până astăzi niceo-constantinopolitan, după localitățile care au găzduit primele două sinoade ecumenice. Sfântul Chiril explică amănunțit acest Simbol în Catehezele sale.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 21:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 22:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 09:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 08:30:11