Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Postul in Biserica Ortodoxa > Postul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #141  
Vechi 08.07.2013, 12:18:40
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Pe scurt e vorba de stomochiul pofticios la învîrtiutie.

Stomacool și ochiul fudool păcălesc inima să vrea și sufletul credul să accepte ca să fure împreună și să ucidă credința credincioasă, băgându-ți în cap ideea plăcerii artei credinței necredincioase, și astfel ochiul tău cel drept devine corupt și corupător și de acum el lucrează 'virtutea' fățărniciei ca să crească ceva, să fie tot mai mare, mai matur, mai adult, mai adulter, mai adulteres, mai puternic ereges stăpânitor mânios și foarte riguros și meticulos ca să acopere astfel, prin râvna asta deșartă că mereu el când s-ar fi impus să facă dreptate sau să asculte cu sinceritate el și-a găsit atunci mereu portițe de neascultare printre cuvinte și apoi acolo, în capacitatea rigurozității, și-a ascuns toată neascultarea, dezvoltându-și păcatul judecății de frați făcut acum dintr-o 'conșiință' foarte riguroasă... speriat el că viermele nu se mai liniștește până nu vede că altul face totul perfect... ca să poată el să nu facă nimic decât să pretindă de la altul totul de parcă așa ar fi și el mântuit; păi nu așa te mântui tu când face altul ce trebuia să faci tu ci așa va avea el mai multă carne spurcată de însăși fățărnicia lui, și bani din afaceri cu cărnărie ca să desfrânze căci carnea spurcată poftește carne spurcată.

Caută creștinul sau omul viclean caută știința și virtutea, prosperitatea... dar nu cu iubirea curată ci cu egoismul adică iubindu-se întotdeauna mult mai mult pe sine, pentru păcat, pentru mândrie, pentru slava și răsplata de la oameni.

Pe scurt asta se numește virtiutia sau învîrtiutia unde tiutia este un termen folosit pentru a denumi un nătărău, un prost, un cretin, și această șmecherie practicată cu grozăvie viceversată îl mâncă mereu pe creștin înălțându-l și grozăvindu-l și se răzbună: poreclește sau acuză sau judecă sau ironizează viceversa... se simte ca un criminal, tâlhar, mafiot, bătăuș, călău, sadic dar simpatic și puternic sau ca un științific îndoielnic și pururea necredincios dar crezut de toți căci a primit diplome și premii, și acolo e vorba de știință căci se crede știutor, însă e știință din necredință și din păcătuire și care nu este o știință din adevărata cunoaștere sau o înțelepciune ci este orbire spurcată și făcărnicie foarte sinceră!.. căci se ascunde omul de Dumnezeu și omul de om lucrând la planurile ascunse ale vicleniei și răutății, adică vrea mereu să vadă finalul cu bucuria curiozității de răul altuia.

Și dacă nu-i satisfaci pofta vicleană și vrerea ascunsă din burtochi atunci aruncă cu scrîșniciunea viceversată strigând piei satană dar nu către satana zice așa ci invers, căci el nu prin lege vrea să piară față de lege ca să viețuiască lui Hristos Cuvântul ci vrea o pieire a ceea ce nu este satanicesc deci zice pustiirea către orice nevinovat, către orice trup afară de duhul spurcat și satanicesc, căci săgeata lui o trimite greșit și strâmb și inversat lăudându-se semeț, astfel că niciodată nu zice drept și cu dreptate: Piei satană!.. ci scrâșniciunea dinților lui e învârtoșată și cu subânțeles ispititor și terorist.

Last edited by vsovivivi; 08.07.2013 at 17:24:10.
Reply With Quote
  #142  
Vechi 09.07.2013, 10:21:02
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Pe scurt despre duhul satanicesc ispiticios, lipicios și terorist.

E vorba deci de duhul spurcat și răzvrătit din om care neagă și contrazice și răspândește neghina vopsită și nu vrea să audă pe Domnul și se preface că nu a auzit niciodată și că nu știe și nu se amestecă făcând pe niznaiul în ideea că nu se bagă la judecată, dar nu e vorba de judecată ci e vorba că el vrea să rămână în păcatul lui, să moară în el deși susține că nu vrea să moară în păcate, și atunci se luptă el ca nebunul, ca un câine mort, ca un câine de pământ străin, ca un cîine-lup negru cu colți foarte albi... se luptă dorind, vrând, voind, insistând, credulizând

...ca poftind un rai viclean făcut din ascunzișuri fiindcă vrea atunci să poată să reușească și să izbutească să ajungă acolo...

... dar nu prin lumină și în lumină ci prin afaceri cu organe furate, organe cu care se laudă că-s ale lui și că poate face el ce vrea cu ele fără să dea socoteală la nimeni, dar organele alea nu mai sunt ale lui căci fie le-a măritat, fie le-a vândut, fie le-a dăruit, deci nu mai sunt ale lui, dar el se mândrește că-s ale lui ca să păcălească și să aibă cu ce face afaceri matrimoniale sau barcubare sau inelare, și toată grozăvia asta el o face din lăcomica cea mai plăcută și nevinovată și sinceră, din dorința, din închipuirea că-i place, crezând că vrea dacă vede că vrea și se simte smințișor casnic alintat, dar nu vede credulul sofismul și furtul și sugestia minciunii din spate și din umbră, nu vede crima și trădarea... ci e suficient ca să întoarcă ea capul în spate zâmbind și gata, atunci credulul naiv pune botul și crede în scenariul blestemat și se lasă să alunece în ispită.

...deci vrea multe pofte deodată, cât mai multe sau pe rând...

...pofte de fete, de fructe, de compot, de dulciuri, ca să le ție el cu ochii și să-l țină ele cu mâna lor delicată...

... realizând practic un patrat de 'înțelepciune', adică nu e înțelepciune ci e mita iubirii egoiste de sine, mita grijii de multe cu care se crede el tot mai mare și mai tare, griji și pofte cu care se crește pe sine ca buruiana cea mai grasă și frumoasă și aleasă, căci cică e și tămăduitoare, se mărește deci pe sine pentru putere și plăcere deșartă... adică politețea fățarnică a idolilor averilor ispititoare și aprecierilor pentru necredință și dreptate răzbunătoare.

Pe scurt, e vorba de pofta fuereților de cât mai multe ferețete deodată sau pe rând până la final, adică e vorba de scenariul ispiticios, ținerea cu vederea pe multe deodată care te țin, și răzbunarea prin ascunderea adevărului și furarea organelor și dezbinarea de Dumnezeu prin iubirea egoistă de sine și mărirea mincinoasă de puterea ta adică e vorba de trădarea primei iubiri curate și împărtășite pe dea-ntregul, acolo unde în taină este și Iisus.

Last edited by vsovivivi; 09.07.2013 at 10:40:14.
Reply With Quote
  #143  
Vechi 09.07.2013, 14:33:05
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Ți se cască burtochii sufletului spre ispită, ca să vrei s-o 'cunoști'!

Dimineața devreme a trimis Dumnezeu sfinți și prooroci ca să te scoată din cădere și din bătaia năpraznică și amară care va urma, ca să nu sugi dulapu' pentru ca să scapi atunci când ți se va da... cu pulanu' peste cap.

Dimineața devreme ți-a vorbit și la început de orice ți-a spus cu blândă mustrare că te spurci singur deznădăjduind, căci asta înseamnă 'ține mintea la iad și nu deznădăjdui', adică ține mintea la mustrare și nu te spurca cu deznădejdea, căci este scris ca noi creștinii să avem nădejdea că vom fi împreună cu Iisus, fie că vor învia cei ce au murit mai înainte în Domnul, fie că noi cei ce vom fi rămas vom trece prin moarte ca să fim cu El, fie vom viețui la nesfârșit împreună cu El ca în Rai aici pe pământ, fie vom muri și vom învia de câteva ori ca să ne dovedim dreptatea și să moștenim cerul și pământul cel nou al drepților, acolo unde locuiește Dreptatea adică Dumnezeu Sfântul împreună cu toți sfinții și îngerii statornici.

Deci căscatul ăsta eretic al lăcomieie ochilor și semeției chipului ascuns și trufiei vieții în trădare adică în ipită pe ispită de parcă ai fi incoruptibil și infailibil e păcat mare căci deznădejdea înfumurată cu care privești ca să-ți pui încrederea fatalistă în idoli ispitind pe Domnul te spurcă complet cât ai clipi!.. și e păcat de Dumnezeu, căci Îl lepezi așa încet încet și te va mânca fățărnicia, și vei muri în păcatele tale fără greșală dacă nu te pocăiești, vei putrezi acolo unde stai în ascuns cu câștigul tău viclean păstrat în ascunzișul ochilor căscați exact precum a putrezit brâul de in neudat al lui Israel cel vechi și al trădătoarei Iuda băgat de Ieremia în crăpătura din piatră în munte, așa după cum i-a arătat Domnul că a putrezit, deși era închisă gura crăpăturii cu pământ.

Nimic n-a ajuns acolo la ea, nici apa, nici insectele, nici bacteriile, nimic, și totuși brâul de in a putrezit!.. fiindcă Domnul v-a lipit de El ca un brâu de in curat iar voi v-ați alipit de idoli și l-ați lăsat pe Dumnezeu în timp ce neamurile păgâne nici până astăzi nu și-au lăsat idolii lor deși ăia nu sunt Dumnezei, și iată că recabiții nu beau vin și nu zidesc case, nu seamănă livezi, și trăiesc în corturi așa cum le-a poruncit tatăl lor Recab și pentru că ei au ascultat de părintele lor până azi deși nu era Dumnezeu decât un om iată că întotdeauna recabiții au înaintea Domnului pe unul dintre ei care să fie auzit de Dumnezeu... iar casnicii Domnului cei fățarnici nu au pe nimeni și rugăciunile lor cele lungi se scufundă ca plumbul spurcat de vrăjitoare la fundul oceanului.

Adică ''...și nu ne duce pe noi în ispită, în Babilon și-în Babilochi, ci ne izbăvește de cel rău prin ispite și încercări, căci a Ta este Împărăția și...''

Last edited by vsovivivi; 09.07.2013 at 15:55:54.
Reply With Quote
  #144  
Vechi 11.07.2013, 16:01:31
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Părerea iadului.

Puiul de om foarte alintat, copil de bani gata răsfățat, obraznic, veșnic nemulțumit și plin de pretenții, crește ca un prințișor smințișor și se face mai gras ca un vițel îngrășat, crește ca un talent deosebit plin de talente, apreciat și lăudat de toți cunoscuții tatălui, subalterni sau care au avut cândva nevoie de el, sunt siguri că cică va fi o somitate în materie... de orice.

Acest pui de om gLumesc și nu pui de Dumnezeu ci pui de om și atât, ajungând el mare devine ereges, așa ca buda, falnic, frumos, bine pregătit, deștept, îndrăzneț, serios, având deci toate competențele și calitățile gLumii, și ca orice rege bineînțeles că vrea amante, vrea fete tinere și frumoase, fete bogate ca el, vrea să borască pe străine, să scuipe, să fecundeze fără obligații, deci se lasă plătit de babacii înstăriți care l-au crescut ca să plătească ei pentru păcate și dacă nu trăiește pe banii lor atunci se angajează undeva pe post mare ca să aibă unde să lucreze pentru a primi bani ca să plătească și el pentru păcate.

Acest tânăr neștiutor, mândru de sine, vrea să fie și creștin dacă nu cumva a fost botezat de mic, și atunci descoperind credința și îmbrăcându-se el cu hainele credinței tăgăduind însă puterea ei căci nu-i place sărăcia dar văzând că Harul stă departe de el, caută atunci să-și cumpere harul prin mită sau la bogați și merge să plătească harul cu bani tot așa cum și-a cumpărat păcatele, căci își permite, își permite fiindcă a ajuns un fel de rege și acum eregesul e foarte mânios pe Har și pe Dumnezeu că de ce nu are și el duh sfânt ca sfinții, și vrea să cumpere Har tot așa cum a cumpărat mai înainte păcatele. Nu se poate și Chefa, adică sf. Ap. Petru a zis vrăjitorului că nu poți cumpăra harul pe bani și nici să faci afaceri cu har ca să te îmbogățești, căci aia avea în inima lui crezând el că aApostolii și creștinii asta urmăresc, și atunci ar fi voit și el să fie un nou tip de speculant vrăjitor.

Acuma acest personaj, ajuns în culmea experiențelor lui păcătoase, dând de bai, de boli, de întâmplări rele, ajunge ca un mare 'înțelept' să facă analize foarte competente și să emită păreri foarte drepte, foarte bine socotite... doar că ele au același scop: oricine să facă cât mai ușor bani cu care să-și cumpere păcate.

Și cum a ajuns la concluzia de sine că e un om de foarte mare valoare, toată viața lui fiind apreciat de oameni de foarte mare valoare, plăcându-i să se creadă un înțelept, deci intrându-i în cap dorința cunoașterii înțelepciunii, vrea să experimenteze, și cum practic experiența are nevoie de situații reale ca să devină experiență iată-l atunci pe eroul nostru celebru cum singur își concepe și-și crează și-ți născocește tot ce are nevoie adică tot felul de situații și roluri pentru ca plasându-se în ele să vrea să trăiască foarte neprefăcut tot felul de bune prilejuri prin care să se afirme în fel și chip și ca să reacționeze așa cum i-ar plăcea lui sau cum știe că i-ar place publicului sau de ce nu, cum își închipuie că i-ar plăcea Domnului, și astfel, pentru a fi pe plac, crează situații în care se joacă jucând pe rând sau deoadtă, ca un măscărici căruia nu-i mai pasă, toate posibilitățile, trăindu-le complet pentru plăcerea de final inclusiv cu păcate și răutăți și fățărnicii, deci trăind orice rol spectaculos chiar dacă unele roluri sunt de desfrânată, de criminal, de fățarnic, de om sadic și hain, de afacerist zgârcit și răzbunător, și mai ales, prin asta, vrea să se arate păcătos și deznădăjduit ca un fel de smerenie, căci așa vede el la alți prefăcuți, dar nu păzindu-se ci păcătuind și el fără opreliști și fără probleme ca să fie smoleala cât mai veridică, pentru ca personajele jucate să fie cât mai credibile, și ca să fie liniștit împreună cu toată turma de oi pământească dezbinată și împrăștiată și fără păstor dar având stăpânire și eregi și generali și comandanți și șefi de tot felul peste ea ca să-i dea impresia de unitate și ascultare de mai mare.

La final, acest vierme, vine și epite o părere cu care se înalță lăsându-se copleșit de griji și de probleme nerezolvate și de probleme imposibile în curs de rezolvare la care lucrează din greu... și dăruie încredere în jur că cică el le va rezlova, deci nicio grijă că el are încredere în sine și are din belșug capacități mari și e convins că poate și se va rezolva... așa se arată adesea, în smoleala asta superstițioasă, iar părerea lui episă cu frică pentru slava deșartă o ține sus ca împreună cu ea să plutească exact ca un dirijabil plin cu biogaz.

Deci pe scurt, primește bani sau lucrează pentru bani ca să plătească păcatele în care s-a văzut în tot felul de situații care i-au plăcut ca să se creadă și să se arate în fel și chip... și-a permis mereu și caută să-și permită și pe mai departe.

Dacă luminochiul din tine de pe stomochi este ca o cetate, ca o peșteră, ca o bulă, ca un balon, și este plin de întuneric sodomic și gomoric poftitor de fete necunoscute ca să le scuipi, să le borești, să le plătești ca să te lase să pui în practică scenariul și situațiile visate și născocite și lucrate căci îți permiți ca un casnic, cum atunci este și cum va fi întunericul cel smolit pe afară și semeț și smințișor prin interior din tine care trăiești la marginea iadului, dar mai mult, cum este întunericul cel ascuns al fățarnicului?

''Iată deci piatra de temelie și în mijlocul ei șade răutatea!''

Nu puiul de om trebuie să fie smerit și mic ci puiul de Dumnezeu e poruncă să se smerească pentaru ca să poată să fie Harul Duhului Sfânt foarte mare peste voi și în voi. Nu faceți viceversa!

Last edited by vsovivivi; 11.07.2013 at 16:34:34.
Reply With Quote
  #145  
Vechi 12.07.2013, 20:24:31
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Eregesul chefiritat și supărat.

Eregesul chefiritat se irită din pricina că având părere mare și foarte înțeleaptă ca o putoare de mare valoare, el nu suportă să fie pus să repete lucruri mici și elementare fără rost căci disprețuiește pe proștii care fac așa și cade în deznădejde... spre deosebire de șarpele ispititor care știe că repetiția e mamona învățăturii și atunci repetă lucrurile simple în fel și chip ca să păcătuiești și apoi să te slujască pe tine în locul lui Dumnezeu... defapt necredința și fățărnicia... adică mândria, mai bine zis trădarea învoitoare fiindcă ți se pare că ești bun... însă te păcălești ca naivul lingușindu-te și consolându-te în deșert sperând că păcatul nu o să se pună fiindcă ești un privirilegiat, un casnic și cunoscut alintat.

Așa a pățit și sărmanul sf. Ap. Petru... și Pavel... și Ioan... și ceilalți căci toți se îndoiseră și credeau că Iisus bravează și grozăvește ca eroii militari, sau ca haiducii ce luptă pentru cauze nobile dar absurde ca vise și cuviințe și speranțe omenești, credeau deci că credința e un fel de poveste, un fel de legendă, un eroism frumos dar niciunii nu credea că Iisus chiar va învia așa cum spusese de la Tatăl deși au văzut cu ochii lor mulțimea imensă de oameni vindecați și de morți readuși la viață prin rugăciunile și mila Lui... chiar cuvintele mironosițelor li se păreau mincinoase și visătoare și pline de nădejdi iluzorii oricâți îngeri ar fi văzut și auzit... erau triști și sceptici.

... iar când l-a întrebat Domnul de trei ori despre iubire, s-a supărat că de ce l-a întrebat încă și încă și încă și încă odată?.. de parcă Domnul s-ar fi îndoit de iubirea lui și nu invers... iar acolo nu era vorba de îndoială numai ci mai mult de lenea aia cu părere mare care zace în orice putoare omenească, inclusiv și mai ales în mine, la baza oricăror ascultări și voințe.

Last edited by vsovivivi; 12.07.2013 at 20:32:32.
Reply With Quote
  #146  
Vechi 15.07.2013, 18:36:19
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Despre fațadă!

Omul săracu', sărmanul creștin, creștinul și oricine crede, de la Adam și Eva cea amăgită de șarpe, crede ca credoolul că Dumnezeu caută cică la fața omului, și asta o cred toți credincioșii cu numele și de asta ei se arată atât de neprefăcuți că mai mai că-ți vine să-i și crezi că nu se prefac. Toți dar absolut toți afară de Unul, toți se prefac cât mai perfect că nu se prefac deloc, vorbind frumos dar viclean, cântând frumos dar viclean, arătând frumos dar viclean, sau invers, vorbind slobod dar viclean, vorbind lejer dar viclean, vorbind neaoș dar viclean... și toate câte le fac le fac numai ca să-ți ia ochii și să-i crezi că nu se prefac și să crezi și tu ca ei că cică ei pot face pe Dumnezeu să caute la fața omului, de parcă s-ar uita Domnul la lux și la podoabe, la funcții și la bani, la vrăjeală.

Nu vă lăsați păcăliți ca cretinii creduli, nu vă lăsați și voi păcăliți de șarpele ispititor cu ochii și cu pielea lui și cu semnele de pe ea, fiți siguri că Domnul nu caută la fața omului, și fie că ești rege sau gunoier, fie că ești puternic sau handicapat, fie că ești frumos sau urât, îmbrăcat sau gol, în costum sau în chiloți, El sigur nu se uită la renumele și la faima ta ci El se uită la inima și la viața și la faptele tale oricine ai fi și orice mită I-ai oferi ca să te creadă... ascultător.

Din prostia asta a gLumii vin o mulțime de fărădeșegi și păcate și o mare râvnă habodnică în deșert...

Credeți: Dumnezeu nu caută la fața omului... ci oricine crede și face voia Sa va fi mare în împărăție orice ar fi: cioară, porc, om, pom, iepure, frunză, nor, pământ, foc... și oricine zice că crede dar nu face voia Lui se poate asemăna omului care-și zidește casă de paie... pe nisip lângă blata de păcură. Vai lui ce va păți când v-a veni o scânteie sau prima ploaie serioasă!

Last edited by vsovivivi; 15.07.2013 at 18:43:55.
Reply With Quote
  #147  
Vechi 17.07.2013, 21:21:15
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Despre cârtița revoltată... dar cu ochi străini.. de Dumnezeu.

Am citit pe diagonală articolul pus pe site despre insecte, de unde rezultă că insectele sunt rele și blestemate și cică au apărut din pricina că omul a fost blestemat de Dumnezeu pentru păcatul său, și ca atare și pământul (ăla pe care calcă Adam) e blestemat.

Așa ceva mai rar și se aduc și argumente din scripturi și din sfinții părinți.

Îmi vine să râd deși nu e de râs ci de plâns.

Păi acolo la Facerea, oare nu e scris clar că pământ ești și în pământ te vei întoarce și că pământul e blestemat din pricina ta și că el îți va da spini și pălămidă pentru că ai ascultat de glasul femeii tale care se lăsase sub slăbiciuni ca să fie amăgită de șarpe pentru semeția lui Adam?

Și adică oare nu e scris despre vechiul Canaan că i s-a cerut lui Ioșua de către îngerul Domnului să se descalțe deoarece va intra în pământ sfânt după trecerea Iordanului și va păși pe el?

Cum devenise din pământ blestemat direct pământ sfânt?.. dacă nu prin credința lui Avraam și Sarra în Hristos adică în Cel promis?.. căci ei erau îngropați acolo.

Și dacă a venit Domnul Hristos Iisus și acum Cuvântul lui Dumnezeu gata, tot pământul e binecuvântat sau încă mai e blestemat de avem atâția gândaci și insecte dăunătoare?

Pământul era și este bun dintotdeauna, acolo unde nu calcă omul păcătos, fiindcă atunci când Creatorul a făcut Cerul și Pământul.. pentru urmele pașilor Săi l-a făcut bun și frumos foarte și roditor nevoie mare, și pe om din pământ i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască după chipul lui Dumnezeu și asemănarea Sa și a suflat Domnul Dumnezeu asupra omului modelat de însăși mâinile Domnului suflare din suflarea Lui, Cuvânt din Cuvântul Lui și pământul a devenit carne vie cu suflet viu și umbla omul pe pământ și toate erau bune și frumoase.

Unde scrie deci că pământul a fost blestemat de Dumnezeu? Nicăieri!
Unde scrie că Dumnezeu a blestemat pământul și din el au apărut gândaci și insecte dăunătoare omului? Nicăieri.

Din pricina că n-ai ascultat porunca pe care ți-am dat-o este blestemat pământul pe care calci și tu din sudoarea frunții te vei hrăni din el în timp ce el îți va da buruieni, spini și pălămidă și toate insectele dăunătoare, inclusiv cârtița supărată și revoltată.. dar cu ochi străini, ce se cască viceversa, de cum vrei să-i deschizi.

Curiozitatea ispitei păcatului și egoismul mândriei grozave a iubirii de sine pentru minciuna măririi de sine și slava deșartă ca mare smințișor foarte apostol, foarte teolog, vorba sf. ap. Pavel, ea te târăște prin cer ca să te crezi zeu sau zmeu incoruptibil și infailibil... însă Domnul Iisus a văzut pe satana căzând din cer la pământ iar Moise a zis că va veni Cel de care să ascultăm, El va zice : Piei satană și înapoia Mea satană și-napoia sfinților alungându-l în pustiurile fără de om și fără de viață ca să stea departe de lucrările Domnului... și dacă nu ascultă chiar și satana piere... deci chiar dacă este tradiția înțelegerii că cică îngerii nu pier niciodată... fiindcă sunt îngeri și nepieritori... iată că și în Apocalipsă este scris despre moartea a doua, adică despre locul unde sunt aruncați toți cei ce sunt prâcioși piericioși și merg la pierzare ducând la pierzare, adică toți cei ce trăiesc în minciună și toți cei care nu vor fi găsiți scriși în cărțile acelea, adică în Cartea Vieții Mielului.

Gândracii și insectele dăunătoare apar deci de la cei ce dau ca să dea pentru păcate luându-se după cei fățarnici, foarte apostoli și foarte mari teologi, vorba sf. ap. Pavel, care cred ei că Domnul caută la fața frumoasă ori 'cuvioasă' și la haina scumpă a omului, ăia care se prefac perfect că nu se prefac deloc, numiți de Iisus: multe mesii mincinoase se vor ridica și se vor arăta în zilele de pe.. URMĂ.

Last edited by vsovivivi; 17.07.2013 at 21:39:37.
Reply With Quote
  #148  
Vechi 23.07.2013, 11:12:24
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Despre Maria Magdalena și casnicool cu ochi de năpârcă ce admiră peisajeul trădării.

Mulți au interpretat în fel și chip scriptura vorbind despre Maria Magdalena, ca fiind o desfrânată care a șters cu părul ei picioarele mântuitorului și care a iubit mulți bărbați și dacă a iubit mult i se iartă mult, și dacă i se iartă mult atunci ea va iubi mult mai mult pe Stăpânul față de cel căruia i se iartă puțin, deși Stăpânul îi iubește pe amândoi foarte mult.

Nu știu dacă au sau nu dreptate cei ce o interpretează ca pe o mare desfrânată foarte frumoasă care s-a simțit atrasă de Iisus și de Cuvântul Lui cu care a fost trimis de Tatăl de la Carele L-a auzit căci dragostea din ea o îndemna la pocăință și sinceritate și viață curată... și atunci a îndrăznit pentru că desfrânatele sunt îndrăznețe... nu știu, poate, deci poate că aflând despre cel ce este gata să ierte.. păcatele, inima ei prea 'iubitoare' a crezut și s-a lăsat sedusă de 'amăgitorul' cum îi spuneau Lui iudeii și fariseii, căutând ea răzbunare împotriva acestor faraoni tirani și răi și fățarnici, prin dorința de a-L crede pe Iisus. Poate așa o fi... nu știu, nu mă pricep.

Însă ce este mai important despre ea este faptul că văzând Domnul dorința ei de a-L urma, a scos din ea 7 draci sau demoni, adică nu unul cum avea copilul lunatic sau o legiune cum aveau cei doi îndrăciți din ținutul Gadarenilor ci fix 7!

Înseamnă deci că ea nu era nicidecum o desfrânată ca celelalte desfrânate sau o îndrăcită ca ceilalți îndrăciți, ci ea știa că ieșise din păcate, din desfrânare de mică, adică își curățise casa după cuvântul Domnului care vorbește despre cei ce-și curăță casa și dau afară pe demon, năravul lăcomiei sau desfrânării însă acesta ieșind și umblând prin locuri fără apă și fără mâncare se întoarce și găsind casa curată și măturată, se mândrește și mai ia cu el încă 6-7 duhuri rele și intrând în acel loc fac din casa aceea bar cu bară și cu paturi ascunse și cu jocuri de noroc sau electronice și starea acelui păcătos devine mai stricată și mai deplorabilă și mai dureroasă și chinuitoare decât aia de dinaintea măturării ei, dacă nu cumva fac din el muzeu istoric și bibliotecă 'duhovnicească'.

Astfel am impresia că Maria Magdalena era o ființă ce-și curățise viața și inima iubind mult pe Dumnezeu însă din pricina răstălmăcirii predaniilor și din pricina mulțimii de prooroci fățarnici și mincinoși farisei și saduchei, inima ei era acum plină nu de un drac ci de toți cei 7 draci smintiți care lăsau impresia în inima păcătosului că prin ei ea dobândește înțelepciune și nu spurcăciune și prefăcătorie vicleană și rea față de Dumnezeul cel Adevărat și Bun și Milostiv, adică față de Cel Sfânt cu Viața și cu Moartea.

Practic deci cred că ea era o ființă foarte curată și foarte înțeleaptă, doar că înțelepciunea ei era înțelepciuma gLumii și înțelepra fariseilor și saducheilor iudei fățarnici care învârtoșau inimile oamenilor de la căile Domnului pentru bani și pentru putere sau pentru slavă deșartă ca 'foarte mari învățători și prooroci drepți și înțelepți, exemple de urmat' ferească-ne Dumnezeu.

Și încă ceva, Mamona asta despre care vorbim este un termen fără legătură cu Amon sau Mamon sau ca alte zeități și idoli păgâni ci este format din cuvântul MAMA (referitor la limba română care urma să fie limba Mântuirii), finalul de la SOLO-MON, și o parte din numele ONAN al fiului păcătos al lui Iuda patriarhul, fiul acela care nu voia să împlinească datoria în mod cinstit și corect față de numele Domnului, al tatălui și al fratelui său, căci intra la văduva fratelui dar nu voia să-i ridice copii fratelui său ca să nu moștenească... pe Dumnezeu deci denumirea asta de MAMONA folosită de Iisus este pentru a scoate la lumină năravul femeilor păcătoase asemenea Mariei Magdalena, deci nu e vorba doar de iubirea de arginți și idolul acestui tip de egoism necredincios ci de 'înțelepciuda' celor 7 năravuri blestemate de Dumnezeu căci îl omoară oricare din ele pe omul credincios care se lasă sub slăbiciuni ca să le facă pe ele.

Iar acest nume blestemat a fost dat de Iisus năravului de stăpân din casa creștinului, căci lui slujește creștiunul crezând că slujește pe Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, iar acest șarpe mândru și semeț și foarte înverșunat locuiește în ascunsul păcatelor în casnicii caselor Domnului prefăcându-se ei mereu că nu se prefac deloc și mimând ei o trăire autentică și cuvioasă sau sinceră, dându-se exemple pe ei înșiși, împrăștiind neghina vopsită în ideea că cică ar fi de mare folos, și toate astea numai pentru faptul că ei cred ca naivii că sunt alintați, privilegiați în sensul că cică Domnul ar aplica dreptatea cu favoritisme căutând la fața, la funcția, la haina, la punga sau la lingușelile și frumusețea omului, la moda lui luxoasă sau la comportamentul grozav și ghiduș al casnicilor măscărici ce încearcă să-i facă pe plac gLumește.

Deci MAMONA reprezintă un nărav groaznic ce apare în creștin încă din pântecele maicii lui și apoi îi este transmisă omului toată viață această nebună credință cretină și este ea bine întreținută cu credulitate de toți casnicii din imbecilitatea milei pentru păcate pentru că cică ''să nu cumva să sufere pupilul''... din pricina Domnului... cel rău și urât căci așa îl disprețuiesc toți casnicii pe Iisus și Cuvântul lui Dumnezeu din invidie pentru mila lui cea dreaptă și mângâierea și alintul pe care El îl oferă din belșug curat tuturor celor care împlinesc Cuvântul fără deosebire și fără privilegiere și fără favoritisme sau scuzăciuni și sustrageri 'prietenești', adică fără mită stricăcioasă... căci există și un dar sau o mită bună cum ar fi, drept exemplu, rugăciunea umilă și tainică către sfinți sau drepți sau către îngerii albi sau către Dumnezeu și Maica Precistă.

Ce este de făcut?

Păi creștinul vrea mereu să se răzbune.. însă Domnul a zis : '..a Mea este răzbunarea..' deci creștinul trebuie să se răzbune și el... dar cum trebuie să se răzbune atunci când îi vine lui de la Dumnezeu pofta cea mare de răzbunare? Cum?

Păi cum s-a răzbunat Domnul și pe cine? Cum?

S-a răzbunat foarte pe păcate și pe păcătoși nefăcându-le și neurâmându-i pe toți cei ce nu mai vor a se întoarce lăsându-i pentru ziua cea mare a lor când Cuvântul își va face gloria Lui de la Dumnezeu, și a urmat pe sf. prooroc Ioan Botezătorul și pe toți cei ce s-au umilit și s-au întors sincer la Viață socotindu-i frații ai Săi și MAMĂ a Lui căci toți cei ce fac voia Tatălui din Ceruri sunt adevăratele Lui neamuri, deci iată adevărații casnici ai lui Dumnezeu, toți cei ce-și zidesc casa pe stâncă și nu pe nisip, adică nu-și strâng vorbe multe și înțelepte cât mulțimea nisipurilor mării neținând însă nicio poruncă ci aceia sunt casnicii lui buni care pe câte și le strâng pe toate le și împlinesc veșnic în tainca rânduială sfântă!

Simplu și frumos să vă placă Hristos. Vai nouă celor ce ne place alt șarpe.. (căci mulți auzim Cuvântul dar nici cu degetul nu ne atingem ca să împlinim întocmai Cuvântul lui Dumnezeu auzit, dacă nu cumva suntem atât de fățarnci încât evităm să auzim sau ne astupăm urechile sau ne facem că cică nu am auzit niciodată ori mințim ca câinii păcăliți că cică iată noi am crezut mai bine și cu tărie că defapt nu era de la Dumnezeu. El este!.. credeți numai...)

Last edited by vsovivivi; 23.07.2013 at 13:39:39.
Reply With Quote
  #149  
Vechi 29.07.2013, 19:34:14
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Spurcăciunea pustiirii = martorul corupt, chiar pe gaura cheii el se corupe.

Adică de aici pornește fărădelegea, de la curiozitatea coruptibilă cu care privești spre fericirea deșartă, pustiitoare, pieritoare la femeia altuia, la Suzana, cum se bălăcește.

..Și odată ce ai învățat să privești așa cu nepăsare corupția progresează în tine și crește în grad și în funcție de la stânga la dreapta:

martor corupt, informator corupt, securist corupt, politician corupt, procuror corupt, polițist corupt, avocat corup, judecător corupt, temnicer corupt, chinuitor-gâde corupt, soldat corupt, general-mareșal corupt, medic de front corupt, născocitor corupt, științific corupt, creator de arme de distrugere în masă.. corupt, călugăr corupt, preot corupt, arhiereu corupt, patriarh corupt, smințișor corupt, prooroc corupt, înger corupt, casnic corupt.

Deci e vorba de mărturia coruptă căci martorul corupt își corupe mărturia și devine părbat corupt și așa sunt toți bărbații CORUPȚI=părbați (mâncă de parc-ar avea păr în gură), afară de cei ce cu adevărat sunt drepți și care sunt bărbați și drepți din credință căci ei din credință sunt drepți și dacă sunt în credință ei devin tot mai drepți și tot mai incoruptibili în supunerea vieții lor și a lor îșiși vieții celei drepte a dreptului Iisus.

Viclenia deșertificatoare cu ispita poftei cărnii spurcate cu toate momițele ei cu părbăția dreptății corupte și cu prostia credulității că cică tu ispitind nu ești pieritor așa cum a crezut prostul de șarpe mândru înseamnă spurcăciunea pustiirii, adică părbatul corupt care-și permite să mintă și să corupă deoarece corupția făcându-și plinul ea nu se mai teme și corupe cu nepăsare că-și permite să se supere din lene repetitivă și să se mânie din minciuna măririi de sine foarte competentă cu concluzie și sentință și părere de prooroc mincinos corupt foarte competent ca un vRex bănuitor că a fost păcălit și batjocurit în ascuns sau prin spate deși el a fost mustrat pe față, în față, în direct..

Toată gLumea e plină de astfel de exemplare de părbați smintiți și învârtiți.

Această corupere pismașe este fărădelegea înălțătoare a pustiirii iar credulitatea autopăcălirii care-i face foarte 'competenți' în corupere îi va bicui și-i va bate iar pușcăria răutății în care vor ajunge aia-i va mustra!.. îi va mustra și ei abea atunci vor regreta..

Deci ''ajută Doamne necredinței mele.., adică să nu mai cred în corupere, așa strig și eu ca tatăl copilului lunatic care am devenit din cauza mea.

''Acest soi de demoni vicleni și necurați nu ies afară decât cu rugăciune, căci sunt demonii postului corupt!

Last edited by vsovivivi; 29.07.2013 at 19:55:44.
Reply With Quote
  #150  
Vechi 05.08.2013, 11:13:05
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Postitorul fățarnic se mândreștie cu sfințenia coruptă..

Creștinul ar trebui să se revolte, să se răscoale, să lupte și să se opună milei amăgitoare care-l înfurie și-l grozăvește.. ca să scape.

Dar cu ce să lupte? Păi..

Întâi omul se încântă cu păcatul, apoi în carul cu fete goale, tinere și frumoase, el caută acul.

Cu acul ăla idolicesc el își coase pe chip sfințenia coruptă cu care ademenește și ispitește arătându-se frumușel, puternic, vioi, drept, credincios, de nădejde, bun, plin de plăceri și fericire, adică își pune pe el moda cea mai cool care-i asigură prilejul ivirii păcatelor și punându-și toată nădejdea în moda asta el se lasă dus cu ochii închiși în păcat nădăjduind în ac.

Însă pentru a se satisface el are nevoie de curățenie, de parfum, de calitate, și de aceea în interior și exterior se dă cu săpun, cu șampon, cu pastă de dinți, cu mâncăruri alese, cu băuturi fine, adică se bagă în baie cu spumă și clăbuc ca să fie și el așa de transparent și rotund ca un clăbuc colorat de lumina soarelui ce se lasă purtat de vântul primăverii, răcoros și înmiresmat, pe un cearșaf alb pus la umbră într-o atmosferă intimă și ferită.

Însă îndrăgosteala de altădată, din copilărie, din liceu, din vacanțe.. acum nu mai e îndrăgostire și iubire curată ci este înlocuită de pofta păcatului, a înșelării, a trădării, a răzbunării, căci pofta cea rea se îmbracă în iubirea cea naivă, în dragostea de la prima vedere și vrea tare cu toată patima răzbunăriii căci el acum ca un războinic se revoltă pe rău, el luptă cu fățărnicia, cu sminteala, cu ironia, cu ipocrizia, cu corupția, din milă, din foarte multă milă pentru dulcineea, doar că e amăgit în revoluția dreptății, e smintit, e păcălit, e greșit, e eronat, e nedrept, exact așa cum a pățit Eva... da' lui nici nu-i pasă din moment ce învârtoșarea asta nebună și prostească îl face mai animalic, mai dezlănțuit, mai cool, mai încântât de sine, mai apreciat de gLume, mai jmecher.. mai scrâșmar având toți împresia că nu se preface deci iată pare că a atins culmea perfecțiunii: se preface perfect că nu se preface exact ca bețivii deznădăjduiți și ca toți cei ce slujesc deșertăciunea deșertăciunilor... părânduli-se lor că vorbesc și trăiesc și joacă.. pe plac.

Deci pe astea trei ar cam trebui să le postească omul ce se numește creștin:

1. Încântarea cu păcatul.. (ca să vadă, să știe, să guste, să se lase sub slăbiciuni, să facă, să simtă cu simțul coruției fetele...)

2. Căutarea să arăți cât mai frumos și atractiv și bine îmbrăcat și curat pentru păcat făcut pe curat cu fecioare curate goale și spălate, necdunoscute necunoscătoare... pentru bani și pentru neputința ta deznădăjduitoare ca un cre-emo de foartă mare valoare.

3. Revolta amăgită, furia amăgită, mila amăgită, războiul smintit și amăgitor pe care-l porți ca prostul cu nădejdea ta, cu Iisus Cristos și Cuvântul lui Dumnezeu, cu sfinții, cu sfințenia, curată, cu drepții, cu nevinovații, cu fecioarele, cu copiii orfani, cu săracii... în loc să te revolți pe duhurile rele din peștera cea plină cu tâlchari din inima ta!

Last edited by vsovivivi; 05.08.2013 at 11:24:18.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Cine mai tine post negru?! Daniel_7 Generalitati 55 09.02.2018 17:29:45
post negru tigruta25 Generalitati 20 14.09.2014 01:38:17
Postul negru bogdanc Sfintele Pasti - Invierea Domnului 20 04.05.2013 15:39:27
post negru cristina mioara Generalitati 28 29.07.2011 13:40:19
Postul la crestini si postul la maestri yoghini - oare sunt acelasi lucru? mihailt Generalitati 21 10.09.2010 10:24:12