Mars de Protest...

[moro.d]

scrabble, pot sa-ti pun o intrebare?
fara prea mare legatura cu topicul
de ce ti-ai ales avatarul ala?

[fantana]

Eu am alta nedumerire legata de primele marsuri, o redau mai jos. Este vorba despre marşul ProVita şi comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei.


"Ieri, 22 mai 2009, Asociaţia Pro-Vita în colaborare cu alte două asociaţii, Alianţa Familiilor din România şi Forul Ortodox Român, au organizat un marş “Pentru familie”. Nu este primul marş de acest gen organizat de asociaţie, îmi amintesc acum câţiva ani un marş asemănător, s-a plecat de pe Dealul Mitropoliei, studenţi teologi, profesori, familii, copii în cărucioare sau de mâna mămicilor, icoane în faţă. Binecuvântare de drum. Era frumos.

Anul acesta nu am fost. Nu mai sunt student, am intrat în sistem şi timpul liber nu mai este o opţiune personală.

Ceva s-a întâmplat însă cu marşul acesta.

Pe de o parte au apărut portavoci, slogane, pancarte. Nu cunosc exact cum a dat asta ca imagine dar îmi pare un pic primejdios, aş fi preferat un marş al tăcerii, al carucioarelor cu copii.

Pe de altă parte Biroul Patriarhiei a dat un comunicat de care m-a intrigat. Integral îl găsiţi aici http://www.basilica.ro/ro/stiri/comu..._crestina.html

Ce m-a intrigat:

1) comunicatul se îndreaptă împotriva a “mai multe asociaţii şi organizaţii care funcţionează fără binecuvântarea Sfântului Sinod şi urmăresc doar propria lor imagine şi publicitate”. Ziua următoare a urmat un marş al Noii Drepte care nu este înfiinţată sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române şi aş înţelege formularea.

Dar care sunt organizatorii marşului la care mă refer?

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Provita din România reuneşte asociaţiile care promovează valorile familiei şi dreptul la viaţă de la concepţie până la moartea naturală, conform cu învăţăturile de credinţă ortodoxe.

Alianţa Familiilor din România este o asociaţie civică dedicată promovării valorilor vieţii şi familiei conform cu tradiţiile social-culturale şi religioase ale poporului român.

Forul Ortodox Roman (F.O.R.), o structura federativă fără personalitate juridică, fondată la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român.

F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundatia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia „Christiana” şi Asociaţia „Rost”.

Mai multe dintre aceste asociaţii ştiu sigur că au fost înfiinţate cu binecuvântarea ierarhului locului.

Concluzia mea lapidară este că Biroul de presă este în aer cu fraza asta, dă dovadă de lipsă de profesionalism şi informare, o asemenea greşeală de PR într-un trust se lasă cu schimbarea conducerii.

2) “Prin această decizie, factorii responsabili din Primăria Generală a Capitalei, fără să respecte libertatea Cultelor cu specificul lor religios, paşnic şi solemn, dovedesc că nu înţeleg incompatibilitatea manifestaţiilor zgomotoase de stradă cu spiritul de rugăciune, reculegere, pelerinaj şi evlavie de pe Dealul Mitropoliei, destinat doar organizării de ceremonii religioase”.

Înţeleg că se vrea apărat aşezământul Dealului Mitropoliei, cu adevărat loc de pelerinaj şi închinare. Părerea mea este că atitudinea corectă era implicarea acestui birou în organizarea marşului, stabilirea unui standard binecuvântat, delegarea unui ierarh sau preot care să binecuvânteze adunarea.

Se poate pune problema oportunităţii marşului. Când atâtea asociaţii de voluntariat misionar ortodox vor să organizeze un marş pentru familie încercând să (contra-)balanseze mediatic şi spiritual evenimentele decadente din Bucureşti (parada gay susţinută anul acesta de mai multe personalităţi consulare) cred că se cuvenea mai multă atenţie şi susţinere, în nici un caz o delimitare. Biroul de presă trebuia să contacteze liderii şi să stabileasca parametrii corecţi ai manifestării dacă aceştia nu erau îndepliniţi cumva, aceşti lideri erau aceeaşi cu care se întâlnesc duminică de duminică în comuniunea liturgică.

Sper să nu am toate datele problemei şi să îmi fi scăpat ceva…"

Asta ar fi articolul de pe blog.
http://fantana.wordpress.com/2009/05...l-patriarhiei/
Ideea este ca prin asemenea defectiuni de comunicare se creaza probleme de comunicare intre ierarhie si mireni. Cred ca ar trebui o schimbare la biroul de presa , nu este prima gafa/inadecvare de atitudine.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de scrabble

Dac-as avea 10 copii, ar fi ai mei si i-as creste. Daca n-as putea sa-l cresc pe cel putin unul din el, n-ar mai fi al meu si ar fi ai statului. Iar statul ar decide cui il da spre adoptie, deoarece inseamna ca eu am fost iresponsabil si incompetent ca parinte, facand mai multi copii decat pot sa cresc. In cazul asta as merita sa-i pierd custodia. Iar daca altii sunt responsabili si pot sa intemeieze o familie, iar statul decide ca au competenta si resursele necesare sa ofere o viata decenta unui copil, de ce sa nu aiba dreptul la a infia unul?

Oricum, in cazuri din astea copilul sta mai degraba intr-un centru de ingrijire, nu este dat spre adoptie, pentru ca parintele este decazut din drepturi doar din cauza de rele tratamente, nu pentru ca nu are bani sa-l intretina.

Mai deunazi o anumita ratacita imi spunea ca libertatea imi impune sa-mi justific optiunile, un propagandist al pretinsei “morale atee” imi nega dreptul de a gindi orice ar putea afecta pe un altul, in “orice fel”, dupa propria-i exprimare, dar ce am citit aici le intrece pe toate. Seninatatea cu care delegi Statul sa faca judecatile morale in numele tau ma socheaza. Cred ca nu-i greu pentru nimeni sa intrevada cam ce fel de democratie si libertate poate exista intr-un stat in care oameni ca si voi ajung sa faca si sa impuna legea.

Cred ca eu as fi formulat intrebarea un pic altfel. Ti-as fi cerut sa-ti imaginezi ca esti tu din nou un baietel de 6 ani pe care Big Brother il da spre adoptie la doi homosexuali, familisti convinsi si iubitori de copii. Poate ca astfel reuseam sa te fac sa renunti la propaganda si sa obtin un raspuns simtit.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de scrabble

Sf. Augustin, mare figura in biserica la inceputurile ei, scria unui prieten intr-o scrisoare:

What is the difference whether it is in a wife or a mother, it is still Eve the temptress that we must beware of in any woman. I fail to see what use woman can be to man, if one excludes the function of bearing children.

Traducerea mea in romaneste:

Ce conteaza daca e mama sau sotie? E tot Eva cea amagitoare, de care trebuie sa ne ferim in orice femeie. Nu pot sa vad ce folos are femeia pentru barbat, altul decat acela de a face copii.

Sa inteleg ca barbatii care gandesc precum Sf. Augustin sunt tot fratii tai intru Hristos?

1. Te tii de potlogarii. In scrisoarea 243 catre Laetus, Augustin spune doar atit:

What is the difference whether it is in a wife or a mother, it is still Eve the temptress that we must beware of in any woman.

Completarea "I fail to see what use woman can be to man, if one excludes the function of bearing children." ii apartine in exclusivitate lui Sherif Abdel Azeem, autorul lui Women In Islam Versus Women In The Judaeo-Christian Tradition: The Myth And The Reality - o facatura!.

2. Augustin nu e un sfint in Biserica Ortodoxa.

[C.tin]

"Am fost la marsul pentru o familie normala. Am aflat despre el de pe blogul lui Rafael Udriste. Ma asteptam sa se organizeze dupa modelul ultimilor ani si eram pregatita sa vin. Am trimis informatii si apeluri de participare si unor prieteni, rude si colegi. Am convins doar doi: sotul si o prietena. Peste asteptarile mele! M-am obisnuit cu nepasarea oamenilor, dar asta nu ma mai descurajeaza si nici nu ma mai dezamageste. Stiu cum e lumea si nu ma astept la prea multe de la ea.

A venit ziua marsului. Imi treceau prin cap intrebari cu privire la cine sunt organizatorii, cat de bine intentionati sunt, cat de traitori sunt in ale credintei. Am vazut si emisiunea TV cu Bogdan Mateciuc, dr. Pavel Chirila si Claudiu Tarziu si in loc sa ma incurajeze, m-a dezamagit. I-am vazut nepregatiti sa raspunda crestineste la intrebari si am vazut cat de pregatita cu materiale, intrebari si comentarii era moderatoarea. Lupta era inegala si ma gandeam cat de slab pregatiti au fost sa raspunda provocarilor cu argumentele credintei. M-am intrebat, cine sunt acestia? Sunt ei bine intentionati? Sa ma duc la marsul lor? Si mi-am dat seama ca oricine ar fi ei si oricat de stangaci ar fi, acesta nu e motiv sa nu ies in strada sa marturisesc adevarul. Chiar daca si eu insami sunt la fel de nevrednica si nepregatita. Razboiul a venit. Ne-am antrenat, nu ne-am antrenat, suntem sau nu vrednici, e prea tarziu sa imi pun asemenea intrebari. Trebuie sa iesim la lupta. Ce fel de lupta? O nimica toata: o marturisire a adevarului, a credintei si normalitatii in fata lumii, acum cat inca mai avem autorizatie de la primarie, protectie din partea fortelor de ordine, a jandarmeriei etc. Asa ca am pregatit niste pancarte cu fragmente din Sfintele Scripturi cu referire directa la rolul femeii si al barbatului in ordinea creatiei, si la pacatul sodomiei si plata acestuia.

A venit si ora 17 fara un sfert, eram deja acolo. Se adunasera cam 200 oameni si o groaza de reprezentanti mass-media. Deja eram obisnuita sa ii vad cum se reped sa ia interviu unei babe unui mos mai nebunatic sau oricarei persoane care parea ca nu stie pentru ce se afla acolo. Am urmarit putin amuzata incercarile lor de culegere de materiale mincinoase sau deformate. S-au luat o groaza de interviuri din care, mai mult ca probabil, nu vor aparea decat cateva secvente de maxim 30 secunde. A fost si un mic incident in care organizatorii, vazand manevrele presei au incercat sa atraga atentia ca nu oricine poate sa ne reprezinte punctul de vedere. M-am uitat in jur, oamenii continuau sa se adune si am recunoscut aceleasi fete de anii trecuti, cei veniti pentru prima oara- putin stingheri si nesiguri. Am incercat sa aflu de ce venisera si mi-au spus unii ca un fluturas in cutia postala le atrasese atentia si s-au gandit ca nu e lucru rau sa iesi si sa marturisesti adevarul, normalitatea, valorile noastre crestine milenare. Am vazut multi oameni in varsta, trecuti de 60 ani, femei si barbati. Am vazut o femeie care se tara intr-o carja, batrana, neajutata de nimeni si care a facut tot ce a putut sa parcurga tot traseul. Am vazut si tineri putin stingheri si distrati care nu stiu nici acum daca erau de-ai nostri. Sau poate ca erau seriosi, dar hainele astea caraghioase in care ne imbracam acum, ca doar astea se gasesc, ne fac sa parem altceva decat suntem. Am vazut preoti, mame cu copii, barbati in floarea varstei. Unii erau veniti de la Targoviste, unii din Ploiesti, Buzau sau chiar din locuri mai indepartate, din nordul Moldovei chiar.

La inceput, pana sa plecam in mars, s-au tot agitat organizatorii, ne-au pus sa stam pe randuri cate sapte, sa pastram doi metri intre noi si iar m-am intrebat ce rost au toate acestea. Se pierdea timp degeaba, dar la un moment dat m-am gandit si la ingrijorarea lor. Poate se temeau sa nu ne dezorganizam si sa reactionam aiurea, sa nu compromitem scopul marsului, sa nu dam declaratii nepotrivite. La urma urmei, oricine din noi putea fi oricine si se putea ca printre noi sa se afle si persoane rau intentionate. Vazand atata agitatie, m-am ingrijorat si eu si m-am uitat mai atent la fetele oamenilor. A fost de ajuns ca sa ma linistesc. Simteam ca sunt printre ai mei si parca crestea inima in mine. Simteam o solidaritate cu acesti oameni, desi nu ii cunosteam.

Intr-un final, am plecat la drum. Totul s-a desfasurat normal, organizat, cuminte, smerit. Parca pentru prima oara mesajul nostru era clar si adevarat crestin. Am spus rugaciuni, am cantat cantece crestinesti. Lumea se uita la noi mirata. Mi-am dat seama ca cei mai multi nu stiau ce e cu noi. Nu fusesera informati. Si nu e de mirare. Informarea prin mass media e conceputa in asa fel incat fie sa nu se anunte nimic, fie sa se anunte ceva in treacat minimalizandu-se evenimentul, fie se anunta astfel incat nu intelegi nimic: cine, cand, unde, cum si pentru ce. Inainte ma gandeam ca e vorba de incompetenta, acum insa sunt convinsa ca e mai mult decat atat, de vreme ce parada pederastilor e popularizata cu mult timp inainte si cu lux de amanunte, ca nu cumva sa ii scape cuiva informatia. Iar m-am intristat, vazand nedumerirea oamenilor si manevrele presei. Apoi m-am inseninat. Oamenii ne priveau cu simpatie, primeau materialele si mesajele noastre. Mai erau pe ici pe colo unii care se dadeau inapoi ca arsi. Cei ‘toleranti’ si ‘deschisi la minte’. I-am privit cu mila, caci acum deja stiu ca acesti oameni nu inteleg nimic din ce ii inconjoara, isi inseala constiintele si isi pun toate sperantele in modernismul, ‘libertatea’, ‘toleranta’, ‘egalitatea’ si ‘fraternitatea’ propovaduite de sursele corecte politic.

Am mai observat si printre noi gesturi nelalocul lor. O doamna ii invita pe trecatori sa ne insoteasca. Unii au raspuns cu dispret iar ea le-a dat replica intr-un mod rautacios. M-am gandit: ‘uite cat de nevrednici suntem si noi si cat de depasiti de misiunea la care suntem chemati’. Iar m-am descurajat si iar m-am inseninat la gandul ca ‘om fi noi pacatosi, dar macar suntem ai lui Hristos’. Am simtit o incredintare ca ceea ce facem e placut Domnului si Maicii Sale si ca la o adica, daca va fi nevoie, asa neputinciosi si pacatosi si stangaci cum suntem, vom primi intarire de sus. Si m-am gandit ca poate pentru rugaciunile noastre Domnul va salva cetatea si nu o va pierde.

Cati eram noi oare? Eram destui pentru ca Domnul sa salveze cetatea? M-am uitat si am vazut ca intreaga coloana masura cam 400 metri de oameni pusi pe randuri de cate sapte. Numai in jurul meu am numarat cu usurinta o suta de persoane. Trebuie sa fi fost peste o mie de oameni. Atata din tot Bucurestiul asta de aproape 3 milioane de oameni si din toata Romania de 20 milioane. Ceilalti au griji, telenovele, emisiuni de divertisment, au lucruri mai bune si mai importante de facut. Au targeturi si deadline-uri! Impozite, credite, masini, vile de construit si cate si mai cate. Oare se va milostivi Dumnezeu de noi?

Cand ne-am apropiat de dealul mitropoliei iar m-am intristat. Am traversat o zona aglomerata si soferii ne-au claxonat nervosi caci asteptau prea mult dupa noi sa trecem. M-am gandit: ‘ce oameni! Nu avem nici o intelegere unii pentru altii! Cum de ne mai rabda Dumnezeu?’. Am ajuns si in dealul mitropoliei. Multi au plecat. Am ramas cam jumatate si am ascultat declaratiile oficiale, am vorbit intre noi, ne-am bucurat de marturisirea noastra, am avut un sentiment al datoriei implinite. Si iar m-am intristat uitandu-ma in deal si intrebandu-ma ‘oare cum vor da socoteala cei chemati sa pazeasca turma si care se dau inapoi si nu doar atat, se si desolidarizeaza? Cati preoti are Bucurestiul si cati au venit? Cati preoti are Romania si cati au fost de fata? Cati din ei au spus macar un mic cuvant la o predica? Cati au binecuvantat aceasta manifestare? Cati s-au rugat pentru binele si sanatatea neamului nostru? Cati vor fi gata sa oficieze casatorii homosexuale cand legea si directivele UE le vor impune ? Oare cati din ei si cati din noi vom fi gata sa marturisim daca va fi pericol de moarte si de prigoana?

Si iar a venit gandul salvator ‘Viu este Domnul nostru! ‘Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.’ Daca Domnul e cu noi, cine va fi impotriva noastra? "

Roaba lui Hristos, A.

[C.tin]

"..m-am decis ca anul acesta sa particip la "Marsul pentru familie", ceea ce am si facut. Am ajuns la Ateneu in jurul orei 17, dar a mai durat pana s-au adunat toti si am pornit. Au fost prezenti trei preoti si, in ciuda caldurii, mai multe familii cu copii. Era foarte multa lume, majoritatea tineri, cred ca in jur de vreo mie de participanti, dar nu sunt sigura, fiindca am stat in fata si doar la un moment dat am avut ocazia sa ma uit in urma si sa vad ca sirul era imens.
Lumea era linistita, am cantat, ne-am rugat, nimic iesit din comun. Unii aveau icoane si cruci in mana. Din pacate n-am reusit sa fac prea multe poze, fiindca ritmul de mers a fost destul de alert si trebuia sa fiu cu ochii si pe fiice.
Dar puteti vedea imagini aici.
http://proortodoxia.wordpress.com/20...ate-2009-foto/
Am vazut ca reactiile in presa au fost destul de anemice si in general au prezentat in fotografii sau reportaje femeile in varsta cu batic, si cu cate o iconita in maini, sau pe cei trei preoti - v-ati prins ce imagine vor sa sugereze celor care n-au fost acolo, nu? :)
Una peste alta, ma bucur ca am participat la aceasta manifestatie, cu voia Domnului o sa merg si anul viitor. Cred ca este important ca noi, cei care credem in familia fireasca, traditionala, alcatuita din barbat si femeie, care credem in familia care daruieste viata, care educa si creste copii, sa ne facem "vizibili" macar odata pe an, ca sa folosesc un termen "la moda" :)). In plus copiii isi vor aminti de aceste lucruri, de faptul ca este important sa iti sustii valorile si public atunci cand este nevoie.
Cu speranta ca la anul vom fi si mai multi,"

Irina

[Fani71]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

2. Augustin nu e un sfint in Biserica Ortodoxa.

Ba este, se serbeaza pe 15 iunie (vezi calendarul).
Este numit insa 'fericit' si nu sfant ca sa se arate ca este mai putin cinstit decat la catolici unde este considerat oarecum ca fiind capul sfintilor parinti, pt ca a zis niste lucruri care au dus la interpretari eretice mai tarziu, sau au dus in orice caz la o rationalizare a teologiei in vest.

Au mai spus insa si sfintii chestii cam deranjante pentru urechile noastre despre femei cateodata, insa, de ex. Sf. Ioan Gura de Aur, a spus si bune dar si mai asa cum citeaza Scrabble. Le place la anticlericali sa-l citeze. Dar asta este, a fost poate tributar unor prejudecati. Nu vad de ce ne-ar face asta sa-l cinstim mai mutin pentru tot ce a zis bine.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Fani71

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos
2. Augustin nu e un sfint in Biserica Ortodoxa.

În prealabil postat de Fani71

Ba este, se serbeaza pe 15 iunie (vezi calendarul).
Este numit insa 'fericit' si nu sfant ca sa se arate ca este mai putin cinstit decat la catolici unde este considerat oarecum ca fiind capul sfintilor parinti, pt ca a zis niste lucruri care au dus la interpretari eretice mai tarziu, sau au dus in orice caz la o rationalizare a teologiei in vest.

Au mai spus insa si sfintii chestii cam deranjante pentru urechile noastre despre femei cateodata, insa, de ex. Sf. Ioan Gura de Aur, a spus si bune dar si mai asa cum citeaza Scrabble. Le place la anticlericali sa-l citeze. Dar asta este, a fost poate tributar unor prejudecati. Nu vad de ce ne-ar face asta sa-l cinstim mai mutin pentru tot ce a zis bine.

Cred ca am fost foarte explicit: in Biserica Ortodoxa. Pentru 15 iunie avem Sfintul Prooroc Amos si alti sfinti locali.

Probabil ca ai dreptate. Multe femei au suferit influente feministe in sistemul educational si, in general, in lumea seculara in care traim.

[Fani71]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Cred ca am fost foarte explicit: in Biserica Ortodoxa. Pentru 15 iunie avem Sfintul Prooroc Amos si alti sfinti locali.

Nu stiu de ce Biserica Ortodoxa vorbesti tu. Eu cand ma uit in sinaxarul ortodox roman, numit 'Vietile sfintilor', ppulblicat de episcopia Romanului, la luna iunie, ziua 15, este dupa sfantul profet Amos si alti sfinti si 'fericitul Augustin, episcopul Hiponiei' (p. 287, 288).

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Probabil ca ai dreptate. Multe femei au suferit influente feministe in sistemul educational si, in general, in lumea seculara in care traim.

Nu siu daca e nevoie de influente feministe ca sa te deranjeze sa se spuna ca femeia e un fel de copil si trebuie tratata ca atare.
Insa nu il iubesc mai putin e sf. ioan din cauza asta.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Fani71

...cand ma uit in sinaxarul ortodox roman, numit 'Vietile sfintilor', ppulblicat de episcopia Romanului, la luna iunie, ziua 15, este dupa sfantul profet Amos si alti sfinti si 'fericitul Augustin, episcopul Hiponiei' (p. 287, 288).

Nu am nici un fel de dubii ca n-ar fi asa cum spui.

În prealabil postat de Fani71

Nu siu daca e nevoie de influente feministe ca sa te deranjeze sa se spuna ca femeia e un fel de copil si trebuie tratata ca atare.
Insa nu il iubesc mai putin e sf. ioan din cauza asta.

Nu cu mult timp in urma femeile primeau o cu totul altfel de educatie care sa le permita sa-si dezvolte si evidentieze feminitatea. Sint convins ca la 1900 femeile (cu nesemnificative exceptii) nu aveau nici un fel de probleme cu textele biblice.