Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

MM:

În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează).

Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi frază vă vădiţi absurdul viceversărilor sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti, orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe angajate asemenea lingviste. Sau defapt voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia să scrieţi? şi cui? nătângilor? Dar iată că până şi nătângii ca mine îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii

[mariamargareta]

Vsovi se înfoaie văzând (şi apoi citând) fraza următoare : În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează).

Apoi, fără a sta pe gânduri, reacţionează în trombă:

" Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi(sic!) că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi(sic!) frază vă vădiţi absurdul viceversărilor(sic!) sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti(sic!), orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi(sic!) frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe(sic!) angajate asemenea lingviste. Sau defapt(sic!) voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia(sic!) să scrieţi? şi cui? nătângilor(sic!)? Dar iată că până şi nătângii ca mine(sic!) îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii "

Răspuns la nedumeririle dumisale legate de exprimarea "...faptele bune sau rele nu mai contează"

Textul pucios despre care e vorba sună aşa:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

De aici rezultă că doar două sunt condiţiile necesare pentru ştergerea tuturor greşelilor credincioşilor pucioşi:
1.-credinţa - căci sunt credincioşi (dar nu orice credinţă, ci credinţa în învăţătura pucioasă)
2.-pocăinţa - duhul pocăinţei este duhul lor (dar fără nici o particularizare anume privind părerea de rău).

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi se înfoaie văzând (şi apoi citând) fraza următoare : În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează).

Apoi, fără a sta pe gânduri, reacţionează în trombă:

" Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi(sic!) că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi(sic!) frază vă vădiţi absurdul viceversărilor(sic!) sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti(sic!), orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi(sic!) frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe(sic!) angajate asemenea lingviste. Sau defapt(sic!) voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia(sic!) să scrieţi? şi cui? nătângilor(sic!)? Dar iată că până şi nătângii ca mine(sic!) îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii "

Răspuns la nedumeririle dumisale legate de exprimarea "...faptele bune sau rele nu mai contează"

Textul pucios despre care e vorba sună aşa:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

De aici rezultă că doar două sunt condiţiile necesare pentru ştergerea tuturor greşelilor credincioşilor pucioşi:
1.-credinţa - căci sunt credincioşi (dar nu orice credinţă, ci credinţa în învăţătura pucioasă)
2.-pocăinţa - duhul pocăinţei este duhul lor (dar fără nici o particularizare anume privind părerea de rău).

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).

cine vă învaţă pe voi ce rezultă din texte?

nici pe departe nu rezultă din citatul:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

aiureala asta în care daţi exemplu exact ceea ce spuneam mai sus că voi chiar sunteţi rău încurcate de cel rău fiindcă v-a pus nenia să comentaţi, păi aşa comentaţi voi?:

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Păi spune şi dumneata cine a mai văzut ca cineva credincios, cu duhul lui fiind duhul pocăinţei (pentru ce vrei dumneata) şi să:

1) nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit ;
2) pocăinţa este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă ;

Păi în cazul acesta dat de tine el e posedat de duhul mândriei sau al făţărniciei şi niciîntr-un caz duhul lui nu este duhul pocăinţei!

Deci dacă şi cu parcă se plimbau pe barcă, valul a venit, barca a trosnit, şi dacă parcă a fugit, dar unde să fi fugit? marea i-a'nghiţit!

Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.

Uite că iar mi-aţi dat motive să mă înfoi. Şi ce tot ai băgat în textul meu atâta sick? tu vrei să mă sick-tir-eşti? Că-s nebun mi-ai mai zis, schizofrenic, delirum tremens, halucinant, că mă contrazic, că-mi bag capu'n tobă fiindcă-s surd şi altele... iar acuma tot sic!, tot sic! şi iarăşi tot sic! ?... Ce, acuma aşa-i moda ca în loc de cotcodac să se zică sic! ... ? Sau aşa faceţi voi când vi se pare că aţi descoperit aberica? SIC! sau te-ai apucat să-mi corectezi textul din punct de vedere gramatical, scoţînd în evidenţă că iată nu-s lingvist aşa mare ca voi două. Ba sunt mai mare ca voi, doar că gramatica mea nu este ca a ta, şi mai şi las prin text şi câte-o greşală şi de ciudă ca să poată unii să facă din gură în loc de cotcodac tot sic şi sic şi sic şi iară sic... crezând că au ajuns în aberica ori că au clocit tocmai oul lui Columb!

Sau voi aţi vrut să-mi demonstraţi că ştiţi gramatică şi ca atare chiar sunteţi lingviste... că doar mi-aţi arătat că aceeaşi nu se scrie aceiaşi, şi susţi cu doi de ii, sau aibă în loc de aibe, dar absurdul viceversărilor ce are? sau ne credeţi proşti? sau nătângilor? ca mine ca şi mine...

Poi mă, voi aţi şi sic-uit în plus pe acolo prin textul meu, uitând că eu imit şi vorbirea în scriere că suntem pe forum şi mai am şi expresii proprii şi personale şi alte ciudăţenii... deci iată că şi la capitolul corectură lingvistică fuşeriţi... şi atunci cine e nenia ăla care v-a angajat la miştocărit textele? un drac sărac... deci halal drăcie... Aşa că mulţumesc lui Dumnezeu că a lăsat atacul ăsta de la un drac sărac... dar ce o să mă fac când vin ăia cu lova, lova, lova, fantastic, bombastic... deci mulţumesc lui Dumnezeu pentru voi!

[vsovivi]

Iar că faceţi şi un fel de luptă cu adversarul imaginar, un fel de katasuri, reiese clar din citatul:

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).

De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.

Iar apoi fericite că aţi toborât la pământ adversarul plăsmuit ieşind aşa ca din textele pucioase, vă simţiţi împlinite că v-a satisfăcut ceva de efect, probabil şnurul de la sirenă pe care l-aţi smucit prea mult, aşa ca şi cum se smuceşte mereu coada lui pisikaa...

Dar nu v-am zis ca adversarul ăla e propria voastră visare? că voi sunteţi ca un fel de don quijote ce vă luptaţi şi sancio panţa e pe acolo... luptându-vă pentru dulcineea.

Şi parcă nu v-am tot zis să nu mai consumaţi cafea. De acolo vi se trage!

Iar în lupta asta fără sfârşit, o luptă nimfomană uneori vi se pare că voi biruiţi, că aşa vă flatează, până vă cresc morile de vânt ca balaurii... apoi vă înving ei, că devin toţi doar tiranozaur rex, cu care nu mai ai cum să te lupţi că ăla nu luptă drept ci direct înghite... înghite cete întregi chiar dacă e aşa de mic ca o râmă, ca o furnică... fiindcă viermii ăştia cât grăuntele de praf sau pulbere se cred că ei, că ei sunt ceva... şi atunci să vezi ce nemulţumire le apare şi ce solemnă poziţie de drepţi iau ei ca să sfideze şi să se îndreptăţească, şi tu după ei... dar nu-i vezi, că-s ca grăuntele de praf cu demnitate, se crede el ceva acolo undeva, dar se crede mai ceva decât ceva, findcă se ceartă şi cu grăuntele de pulbere, şi o denumesc ei dialectică, cearta asta, dar nici vorbă de dialectică, ci e pură mândrie, ceartă cu năbădăi... ca să se satisfacă tovarăşul... aia e! sofism al deznădejdii şi necredinţei fataliste.

Deci iată că nu v-am sfătuit rău văzînd cărui nărav aţi căzut pradă şi cui anume slujiţi fără să ştiţi: lui nenia, ăla care ştie bunele maniere, a studiat la paris, salută pe drum, se spală pe mâini, umblă din casă în casă în vizite, nu stă cu căciula în cap când intră în încăperi, îşi potriveşte ochelarii pe nas, te priveşte mustrător, soarbe cafea şi s-a lăsat de ţigară... te ia de sus şi te învaţă mereu să vorbeşti frumos şi să saluţi pe ceilalţi nenia... iar tu de frică te supui speriat. Păi nu e voie nici să-l înfrunţi că e plin de lectură. Dar de ce îl crezi pe el? pentru că ţi-a dat de muncă? şi ce crezi că insinuiază că ai tu datoria să faci?

Dar voi mă persiflaţi mereu... noa nu-i bai, nu m-am supărat, staţi liniştite că nu mă răzbun, deci nu vă ameninţ ci vă iert din nou, în deşert... fireşte... sau unde striga Ioan? în pustie! interesant cuvânt acest cuvânt pustie! că luat pe litere şi silabe, cu diacritice sau nu... are multe sensuri:ceva legat de puşcă sau un fel de putere a ştiinţei.

[mariamargareta]

Vsovi încearcă să copleşească prin cantitate, văzând că n-a reuşit până acum prin calitate. Dar... vorba ceea: Vorba multă, sărăcia omului!
Vsovi are pregătite pentru asta câteva argumente imbatabile, cu care bate apa în piuă. Unul dintre ele este “se vede clar”. Mai precis, “se vede clar că...”. Iată câteva exemple, comentate.

1.Se vede clar că lui nu-i plac raţionaliştii, pentru că lor le place să fie raţionali:
“Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.”

2. Se vede clar că-l deranjează temeiurile biblice şi Sfânta Tradiţie, motiv pentru care orice analiză temeinică este pentru el automat “sectară” şi orice referinţă canonică este automat “farriseică”(sic!):
“De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.”

3. Se vede clar că are probleme serioase cu simţurile, deşi eu îl credeam un băiat simţit. De aceea adulmecarea duhurilor o face ceva mai greu, dar lui îi este clar că ele sunt rele:
“...simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt;[...] şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele”

4. Se vede clar că se cunoaşte mai bine decât ne-am putea închipui noi, ceilalţi. Şi nici nu vrea să se schimbe, se simţeşte bine aşa:
“deci e clar, mă repet la nesfârșit irațional, deci e clar că sunt schizofrenic, poi nici nu vreau să fiu rațional...”

5. Se vede clar că susţine că eu susţin ceea ce n-am susţinut niciodată:
“deci e clar că acum susți sus și tare din nou că VT nu vorbește de Mesia...”

6. Se vede clar că îşi face educaţia sexuală citind pe furiş Leviticul, din care a învăţat clar că sexul este păcat:
“și iată în levitic 12 se arată clar că e păcat!”

7. Se vede clar că tot Leviticul stă şi la baza studiilor lui postliceale de Puericultură Practică:
Deci reise din text, foarte clar, și faptul că[...]Deci din acest text al Leviticului 12 se înțelege foarte clar că pruncul nou născut este necurat 7 zile

8. Se vede clar că a descoperit în noi două vrăjitoare persiflatoare care duc o crâncenă vânătoare de sectanţi:
“toate cu scopul clar de a decredibiliza și a persifla, căci un nenia v-a făcut să fiți voi sigure că pucioșii mint ori inventează, deci că e sectanți...”

9. Se vede clar că s-a prins că eu m-am prins că proorocii pucioşi, ale căror proorocii nu se împlinesc, sunt orbi:
“Deci e clar ca lumina că negi duhul proorociei, duhul Luminii, zicând că întunericul a cuprins-o, deci e clar că susţii că toţi proorocii erau orbi...”

10. Se vede clar că a văzut şi cu ochii închişi că e clar că noi nu ne contrazicem:
“păi aia măcar aveau ochi, căci voi dacă îi ţineţi strâns închişi e clar că nu vă contraţiceţi...”

11. Se vede clar că aşa de tare îl deranjează satisfacţiile altora, încât face clăbuci la gură şi dă să fugă în mărăcini:
“Deci e clar ce vă dă vouă satisfacţii: izbânda avocăţească, şi pentru asta aţi face orice compromis, folosindu-vă de orice tertip, şi aţi aşterne aici toată caterinca posibilă doar ca prin efect şi punere în scenă să mai bifaţi voi acolo în rechizitoriul vostru, în zapisul grefierului, încă o mică gheruială împlinită pe faţa Domnului în speranţa ca întimidarea o să ne facă să fugim între spini şi mărăcini aşa ca iepuraşul hăituit de vânători, dulăi şi gonaci...”

12. Se vede clar că nutreşte o antipatie manifestă faţă de antisemitism:
“Se vede clar diferența de aspect, de conținut, și anume că urarea finală, a fost mult mai frumos tocmită cu ocazia plinirii proorociei! și apare ceva nou: slava poporului Tău Israel!”

13. Se vede clar că atunci când trage concluzii, le trage de păr ca să nu-i cadă părul în ochi:
“Deci concluzia este clară, prima dată a zis „cu ochii mei văd” iar a doua oară a zis „văzură ochii mei””

14. Se vede clar că-i tare la calendar: calendarul pucios (pe stil vechi) este valabil, deşi e vechi, iar cel din BOR (pe stil nou) este expirat, deşi e nou. Tot la fel de clar îi este că stiliştii nu sunt stilişti:
“Nu e vorba de stil căci nu sunt stilişti! şi iată o altă minciună drept argument, ci calendarul e clar că acela e valabil, ăla care îl afirmă CLD,...”

15. Se vede clar că gLumeşte susţinând că noi, tot susţinând catehismul BOR şi combătând sectele cu Scriptura în faţă, ne-am molipsit de la sectanţi şi ne-am contaminat cu venin de erezie exantematică:
“...reiese clar că sunteţi insuflate de duhul ereziei şi voi născociţi erezia crezînd că aţi priceput textul în mod corect, cu scriptura fiind voi în faţa voastră, exact ca şi orice eretic pui de năpârcă, [...] e clar sper că pentru toată gLumea,...”

16. Se vede clar că toate “Înterpretările” lui Vsovi de până acum au fost în ceaţă şi că abia acum ceaţa i se pare că se mai risipeşte:
“Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară...”

[01andrei01]

Indrasnesc sa scriu din nou pe acest forum...Cu toate ca nu as fi vrut,de curand am gasit ceva pe net...Si mi-am adus imediat aminte ca Domnisoara sau Doamna mm este o luptatoare impotriva Bisericii Noul Ierusalim si o aparatoare desavarsita a asazisilor preoti ai lui Dumnezeu ...Uite-i pe "prea sfintii" http://www.videonews.ro/action/viewv...aza-pe-manele/ Comenteaza asta :))
Sunt sigur ca o sa zici ca nu este nimiq gresit in ce fac ei...Dar eu spun ca demnitatea de preot este depasita.

[bodo1222]

În prealabil postat de 01andrei01

Indrasnesc sa scriu din nou pe acest forum...Cu toate ca nu as fi vrut,de curand am gasit ceva pe net...Si mi-am adus imediat aminte ca Domnisoara sau Doamna mm este o luptatoare impotriva Bisericii Noul Ierusalim si o aparatoare desavarsita a asazisilor preoti ai lui Dumnezeu ...Uite-i pe "prea sfintii" http://www.videonews.ro/action/viewv...aza-pe-manele/ Comenteaza asta :))
Sunt sigur ca o sa zici ca nu este nimiq gresit in ce fac ei...Dar eu spun ca demnitatea de preot este depasita.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8642
Vezi raspunsul nr 7 si nu mai smintiti si pe altii si cercetati inainte de a judeca...

[Xosroviduxt]

În prealabil postat de 01andrei01

Indrasnesc sa scriu din nou pe acest forum...Cu toate ca nu as fi vrut,de curand am gasit ceva pe net...Si mi-am adus imediat aminte ca Domnisoara sau Doamna mm este o luptatoare impotriva Bisericii Noul Ierusalim si o aparatoare desavarsita a asazisilor preoti ai lui Dumnezeu ...Uite-i pe "prea sfintii" http://www.videonews.ro/action/viewv...aza-pe-manele/ Comenteaza asta :))
Sunt sigur ca o sa zici ca nu este nimiq gresit in ce fac ei...Dar eu spun ca demnitatea de preot este depasita.

e superb !!!lasand la o parte faptul ca melodia e suprapusa(altfel,de ce ar rula in continuare si dupa ce imaginea dispare?)mie mi se pare extraordinar ca niste preoti nu si-au uitat ca sunt oameni si nu desconsidera traditiile(numai cine e...rauvoitor nu-si da seama ca e un dans grecesc)

[vsovivi]

mariamargareta

Răspunuri:
E clar că asta e o ispită de întâi aprilie, ca să scoți din context și persiflând ai combâtut nu pe subiect ci defapt vrednicia mea, ca să mă decredibilizezi pe mine păcătosul, dar ce, am susținut eu că sunt un vrednic demn de crezare? deci nu vă e clar că vă luptați cu adversari imaginari? iată exemplul clar căci mereu, mereu, mereu, vă confirmați că sunteți incapabile la modul cel mai clar de a purta un dialog consecvent, la subiect ci scoțând din context un adversar imaginar, zicând voi că „rezultă”, cum nici eu nu m-aș fi putut imagina atât de „faimos”, îl desfințați prin atâtea absurdități în cât din ceea ce realizați chiar rezultă, logic, matematic, deductiv, cursiv, foarte clar că sunteți praf și pulbere la capitolul citit! nu fiindcă nu citiți, nu, căci voi se vede că citiți mult și de multe ori, ci la capitolul claritate tainică, deci e clar că citiți în zadar, iar acum, din nou sunteți complet în pom, fiindcă înhăitându-vă cu raționaliștii ocidentali ați format inchiziția din răsărit și iată în mod clar cum v-ați autobiruit băgându-vă prin glumițe, mițe, mîțe, direct sub copitele lui faraon, și de acolo, călacte pe coadă v-ați ridicat sculișoare ademenitoare, uneltele ispitei prin care își manifestă nenia puterea lui de seducție, păcăliciul acela ironic și pervers, care v-a umplut mâinile cu jokeri ca să vi se pară că aveți cărți bune și că puteți miza și mașina, și casa, și ceasul de la mână, până și hainele de pe voi, crezând voi, fiind sigure că o să mă jupuiți, căci vi se pare că fiind voi bogate, atâta o să tot mizați până eu nu o să mai am cu ce să zic nu sick ci sec! ca apoi să ne arătăm cărțile... Dar cărțile voastre, chiar dacă o să las după voi și o să câștigați procesul, fiind măsluite, de nenia, atunci când o să înțelegeți că el v-a ajutat să trișați, o să începeți să plângeți ca pisicile și miorlăind de mama focului o să impresionați tot iadul dar tot degeaba, fiindcă nu mai e nimic de făcut, jocul s-a terminat și o să fiți voi cele care ați fost demonstrate de voi înșivă că ați furat... și astfel o să stați împreună cu ăla de care am vrut să vă feresc... în mod clar, iertându-vă eu mereu în mod clar, dar în zadar... că voi nu v-ați luat patul ca să umblați ci ați lovit cu patul la cap, iar când patul a crăpat, de frică v-ați suit pe casă și acolo ați stat până s-a-nnoptat de tot dănțuind cu toate pisicile un dans blestemat... fiindcă eu oricât v-am înțărcat jochiululhul asta al vostru de premiante, voi e clar că n-ați ascultat ci mereu, mereu, mereu m-ați persiflat și m-ați desfințat... și acum hai că iar m-am lăudat.

Vsovi încearcă să copleşească prin cantitate, văzând că n-a reuşit până acum prin calitate. Dar... vorba ceea: Vorba multă, sărăcia omului!
Vsovi are pregătite pentru asta câteva argumente imbatabile, cu care bate apa în piuă. Unul dintre ele este “se vede clar”. Mai precis, “se vede clar că...”. Iată câteva exemple, comentate.

1.Se vede clar că lui nu-i plac raţionaliştii, pentru că lor le place să fie raţionali:
“Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.”

Deci vouă vă plac raționaliștii, că v-a dat nenia de muncă rațională, v-a speriat ca să credeți că aveți voi datoria să... deci nu e clar?... pentru ce sunteți așa încrezute exact ca două căprițe cornute? în lingvism neîntrecute, dar eu vă văd cam amărâte... că vă luptați cu unul care cam pute! nu de la el vine mirosul ci de la păcatele pline de putoare pe care le-a acoperit pisikaa fiindcă stăteau sub gard la soare, cu nisip!

continuarea mai jos

[vsovivi]

2. Se vede clar că-l deranjează temeiurile biblice şi Sfânta Tradiţie, motiv pentru care orice analiză temeinică este pentru el automat “sectară” şi orice referinţă canonică este automat “farriseică”(sic!):
“De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.”

Deci iată, se vede clar, rezultă, că de aia zic deci, că același nărav: de a scoate paiele din ochi cu biblia-n mână, pentru noi e temei biblic, mumă, iar dacă îl vedem la alții, e ciumă, iar când eu scriu farrisei e „sic!” dar când voi scrieți rromâni atunci e analiză temeinică... deci cine v-a pus pe voi la-mpărțeală? că doar cine-mparte parte-și face! Dar referințele canonice se fac pentru tămăduire, căci ele vorbesc despre modurile cum se pot vindeca sufletele alea ce vin la bolnița duhovnicească... dar iată că la voi sunt defapt referințe inchizitoriale, capete de acuzare, putoareoareoareoare.

3. Se vede clar că are probleme serioase cu simţurile, deşi eu îl credeam un băiat simţit. De aceea adulmecarea duhurilor o face ceva mai greu, dar lui îi este clar că ele sunt rele:
“...simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt;[...] şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele”

Păi

ce e slava de la oameni? ce e slava omenească? ce e lauda de sine? folosindu-ne de a lăuda pe Dumnezeu... crezi că are nevoie Dumnezeu ca să ne prefacem mereu că-L lăudăm pe el când mie mi-e clar că eu cel puțin o fac mereu doar ca să mă laud pe mine... dar Dumnezeu este lăudat minunat doar în sfinți, nu ăia pe care-i vedem și credem noi sfinți, ăia doar se dau ei sfinți pe ei, ci ăia de prin icoane, de prin picturile murale, în ăia e lăudat Dumnezeu; iar ce se întâmplă la noi e grăire în deșert, ne lăudăm noi pe noi și între noi crezând că-L lăudăm pe Dumnezeu... dar primește Dumnezeu laude din buze viclene? din limbi pismatice? Păi cum făcea Hristos de gLumea nu-L lăuda pe El ci dădea slavă lui Dumnezeu? Deci cum făcea El și cum facem noi? deci nu e clar cu ce-s pline bisericile? Mai demult era altfel, se simțea acolo Harul chiar dacă nu era nimeni în bisercă, era noapte, eu stăteam adăpostit afară, sub acoperiș și simțeam liniștirea și bogăția, fiindcă veneam de frică acolo, frică grozavă care mă agita, iar acum se pare că în loc de Har e lăudăroșenie omenească și goliciune... și se simte... o simte oricine... ne flatăm reciproc crezând că lăudăm pe Dumnezeu, deci să fim serioși... ne lăudăm între noi... fiindcă nu facem nimic din ceea ce ar trebui... iar dovada este că în biserici se simte putoaroareoare omenească, slava în deșert... nu că aș face eu excepție, eu cred că-s primul la grăire în deșert, dar să mint că ar fi altfel și să zic ca și tine că putoarea și flatarea păcatelor e defapt HAR?

4. Se vede clar că se cunoaşte mai bine decât ne-am putea închipui noi, ceilalţi. Şi nici nu vrea să se schimbe, se simţeşte bine aşa:
“deci e clar, mă repet la nesfârșit irațional, deci e clar că sunt schizofrenic, poi nici nu vreau să fiu rațional...”

Acolo vă scoteam la suprafață năravul cu care îi etichetați pe toți ce vă stăteau în cale ca pe niște smintiți ori schizofrenici...

Păi de aia am zis așa că voi nu aveți nici măcar noțiunile cuvintelor, dar nu doar luate din dicționar ci și sensul lor duhovnicesc, și voi neavând Adevărul, nu pricepeți sensul tainic, adică „unde bat”, și rupând din context pare absurd, dar nu e absurd ci e chiar corect: nu vreau să fiu rațional ci schizofrenic, fiindcă schizofrenia nu e diagnosticul ăla înfricoșător cu care vă serie pe voi nenia ci e defapt ruperea minții de la gLume și de la păcatele ei, adică ruperea minții de la viseu! dar fără să viseu! dacă pricepeți voi ceva din ce zic eu aicișa.

5. Se vede clar că susţine că eu susţin ceea ce n-am susţinut niciodată:
“deci e clar că acum susți sus și tare din nou că VT nu vorbește de Mesia...”

Ba asta sușii mereu că Mîngîierea lui Israel a murit, dar nu textual ci ești purtată de duhul ăsta rău fiindcă voi ziceți că acolo la simbolul credinței „... și Carele a grăit prin prooroci”, gata nu mai grăiește de atunci nimic, tace ori a murit, deci iată, Carele, pentru voi a murit! păoi cum era să moară, iată că Duhul Sfânt mai grăiește și El este Mângâierea Noului Israel... din creștini, din români.


Deci asta susțineți, nu add litterram, că eu chiar văd ce rezultă din ceea ce scrieți voi, eu știu măsura rezultanta, că eu mai știu câteodată, de la Hristos, să citesc corect și exact „unde bateți”!

Deci se vede! clar! dacă nu credeți, recitiți ce ați scris! și dați-mi dreptate că eu am! acolo unde am, că doar nu m-am născut infailibilizabilizat.

continuarea mai jos