pierderea credintei

[glykys]

Exemplul cel mai des intalnit este cel al Parintilor Ioachim si Ana, carora, desi erau oameni drepti, nu pacatosi, li s-a indeplinit cererea lor de abia la batranete.

Acum, fiindca nu se dau prea multe date ale problemei, pot spune si eu ca aceste incercari vin tocmai ca sa incerce credinta in Hristos. Si nu merita sa iti pierzi credinta pentru nimic. Insa nu poti pierde ceva ce nu ai avut niciodata. Eu din ce vad, in ceasul unui necaz mare, oamenii fie se departeaza de Dumnezeu, fie se apropie si mai tare.

E de mare ajutor aici si rugaciunea altora si ajutorul lor concret.

[laurastifter]

În prealabil postat de inspiron

Buna ziua

Un om are un mare necaz in viata si trecerea cu bine peste acest necaz nu depide de el oricat de mult si-ar dori. Tot cei ramane este rugaciunea si speranta ca Domnul o sa-l auda. Timpul trece si vine momentul cand nu se mai poate face nimic nici chiar printr-o minune. Incet dar sigur acel om isi pierde credinta probabil definitiv. Intrebarea mea(mai mult retorica) : daca Domnul stia ca-l va pierde pe acel om in urma acelui necaz de ce nu a intervenit ?
ps. exclud din start posibilitatea ca cererea lui nu era pe placul Domnului pentru ca asta inseamna ca toti preotii cu care a vorbit in acea perioada si l-au indemnat sa se roage nu stiau ce spun, iar raspunsurile de genul "si-a luat jucariile si a plecat" o sa le ignor.

Multumesc

Doamne ajută!
N-aş vrea să joc rolul prietenilor lui Iov... Nu pot cunoaşte planul lui Dumnezeu în privinţa dvs şi nici nu am dreptul de a vă pune întrebări în legătură cu situaţia dificilă în care v-aţi pierdut credinţa. Aş vrea să vă spun doar atât: întrebaţi-L pe Dumnezeu din ce motiv nu v-a ascultat rugăciunile. Rugaţi-L pe El să vă reveleze, să vă explice, ca un Părinte iubitor, ceea ce doriţi atât de mult să aflaţi.
Căutaţi-L pe Hristos şi El Se va lăsa găsit de dvs!

Pace şi bucurie întru Domnul!

[inspiron]

Multumesc frumos pentru raspunsuri.
Cineva intreba ce se intampla cand nu mai putem duce crucea. Nu stiu sa va raspund dar va pot spune ce se intampla cand se pierde credinta si speranta. Omul acela este pierdut. Nu-i mai pasa de nimic, nu-i pasa daca maine moare. Este o stare groaznica sa te trezesti dimineata si sa nu ai nici un scop ci sa traiesti din inertie.

[Jamaica]

În prealabil postat de inspiron

Multumesc frumos pentru raspunsuri.
Cineva intreba ce se intampla cand nu mai putem duce crucea. Nu stiu sa va raspund dar va pot spune ce se intampla cand se pierde credinta si speranta. Omul acela este pierdut. Nu-i mai pasa de nimic, nu-i pasa daca maine moare. Este o stare groaznica sa te trezesti dimineata si sa nu ai nici un scop ci sa traiesti din inertie.

da, foarte bine spus. si totusi Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce..... cel putin asa se zice

Un om merge la Dumnezeu si se plange de crucea lui ca este mult prea grea. Dumnezeu zambind ii spune: Vezi gramada cea mare de cruci? Poti sa te duci sa-ti alegi una care vrei tu!
Omul bucuros incepe sa caute, dar o cruce era prea usoara, alta era prea impodobita, alta prea prea, etc pana cand obosit si rusinat se intoarce la Dumnezeu cu mana goala.
Ei, nai gasitr nimic pe masura ta?
Nimic! raspune omul cu capul in pamant, tot crucea mea este cea mai potrivita!
Morala?
Atunci cand spunem ca nu mai putem duce crucea, putem sa o ducem inca neanchipuit de mult!

[Demetrius]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Un om merge la Dumnezeu si se plange de crucea lui ca este mult prea grea. Dumnezeu zambind ii spune: Vezi gramada cea mare de cruci? Poti sa te duci sa-ti alegi una care vrei tu!
Omul bucuros incepe sa caute, dar o cruce era prea usoara, alta era prea impodobita, alta prea prea, etc pana cand...

...la urmă a găsit în sfârșit una pe care a încercat-o și i-a plăcut; ducându-se la Dumnezeu să-i mulțumească, El i-a spus:
-Aceea e crucea cu care ai venit.


P.S. Scuze dacă s-a mai povestit.

[iustin10]

În prealabil postat de inspiron

Buna ziua

Un om are un mare necaz in viata si trecerea cu bine peste acest necaz nu depide de el oricat de mult si-ar dori. Tot cei ramane este rugaciunea si speranta ca Domnul o sa-l auda. Timpul trece si vine momentul cand nu se mai poate face nimic nici chiar printr-o minune. Incet dar sigur acel om isi pierde credinta probabil definitiv. Intrebarea mea(mai mult retorica) : daca Domnul stia ca-l va pierde pe acel om in urma acelui necaz de ce nu a intervenit ?
ps. exclud din start posibilitatea ca cererea lui nu era pe placul Domnului pentru ca asta inseamna ca toti preotii cu care a vorbit in acea perioada si l-au indemnat sa se roage nu stiau ce spun, iar raspunsurile de genul "si-a luat jucariile si a plecat" o sa le ignor.

Multumesc

Omu cred ca si-a pierdut doar speranta in vindecare,dar nu si speranta in Dumnezeu.In acele momente grele ,nu tot ce zicem cu gura, este si in suflet.Chiar in cazul unei boli incurabile,cand vezi ca totul se naruie in jurul tau si in organismul tau ,probabil ca ultimul refugiu tot DUmnezeu e. Si Iisus a fost incercat cu patimile mortii,e cel mai greu moment pt om,dar ,chiar atunci,in sinea lui,poate inflori floarea credintei.Cand pierzi totul , chiar viata,cred ca te agati cu disperare de Dumnezeu,chiar daca nu ti-a dat vindecare.Caci alternativa e si mai dureroasa decat moartea : sa admiti ca viata ta nu are nici un sens,si ca Dumnezeu nu exista

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

nu tot ce zicem cu gura, este si in suflet.

. . . . . . . . . . . . . . .oare ?

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

. . . . . . . . . . . . . . .oare ?

Acum vne randu meu sa ma iau de tine .Stii tu ce e in sufletul acelui om suferind?
Cei ce sufera de boli incurabile,sunt predispusi la indoieli si lupte mai mari ,tocmai pentru ca e ultima sansa de a mai fi adusi pe drumul cel bun.
De aceea ,in exterior pot parea acizi si lipsiti de orice speranta ,poate chiar zicind ca nu au credinta,dar poate in ultimele zile de viata ,in agonia lor,cine stie ce simt si ce vad ei atunci?
Sau pe patul suferintei lor ,cine stie daca in sfarsit nu se impaca cu Dumnezeu ?
Hai cristi ,te rog,da-le si lor o sansa ,nu judeca totul strict doar din cuvinte

[Demetrius]

În prealabil postat de INSPIRON;

Un om are un mare necaz in viata si trecerea cu bine peste acest necaz nu depide de el oricat de mult si-ar dori. Tot cei ramane este rugaciunea si speranta ca Domnul o sa-l auda. Timpul trece si vine momentul cand nu se mai poate face nimic nici chiar printr-o minune. Incet dar sigur acel om isi pierde credinta probabil definitiv. Intrebarea mea(mai mult retorica) : daca Domnul stia ca-l va pierde pe acel om in urma acelui necaz de ce nu a intervenit ?
ps. exclud din start posibilitatea ca cererea lui nu era pe placul Domnului pentru ca asta inseamna ca toti preotii cu care a vorbit in acea perioada si l-au indemnat sa se roage nu stiau ce spun, iar raspunsurile de genul "si-a luat jucariile si a plecat" o sa le ignor.

”Cererea” lui nici n-a ascultat-o Dumnezeu pentru că el a formulat o pretenție cu termen limită, nu o rugăciune; necazul acela el l-a primit în folosul lui.
Rugăciunea este o stare, nu o petiție; termenul de executare dovedește existența pretențiilor.

Cu toate că pentru Dumnezeu acel om e mai important decât reciproca, Dumnezeu îi va respecta decizia dacă el nu prețuiește oferta Lui.