juramant

[spatarus_2]

În prealabil postat de urzicuta

si eu sunt de acord cu iertarea dar cel care greseste in acest fel trebuie totusi pedepsit cu divortul la a doua abatere sa zicem,adica ii dai o sansa pe care trebuie sa stie s-o pretuiasca,desfranarea e un pacat grav si se rasfrange asupra tuturor membrilor fam.:)desi eu mi-as pierde increderea intr-un om care a gresit in acest fel,ii iert orice cu usurinta,insa cand comite adulter..PA

-ce pedeapsa ati da omului ce agresit stiind ca omul este supus greselii?
Nu ar trebui ca, si Dumnezeu sa ne pedepseasca decate ori gresim?
Doamne ajuta!
spatarus_2

[spatarus_2]

În prealabil postat de costel

Juramantul este definit ca fiind invocarea lui Dumnezeu sau a unei persoane sfinte sau a unui lucru sfant pentru confirmarea sau intarirea adevarului unei anumite afirmatii sau a sinceritatii unei anumite promisiuni.
Georgios Mantzaridis spune:"In Vechiul Testament nu exista interzicere absoluta a juramantului, fara numai a aceluia facut in numele dumnezeilor falsi. Juramantul este folosit de oameni sau de Dumnezeu insusi fata de oameni, din cauza minciunii care predomina in relatiile sociale ale oamenilor si din pricina necredintei sau a impietririi pe care acestia le dovedesc in relatiile lor cu Dumnezeu. Este cunoscut si aceea ca in vremurile ce au urmat, indeosebi in vremea lui Hristos, in societatea israelita juramantul capatase o asemenea amploare si formularea lui o asemenea multitudine de forme, incat in privinta lui se dezvoltase o intreaga cazuistica.
In Noul Testament, insa, si in traditia bisericeasca jura*mantul este tratat in mod diferit. Hristos, spre deosebire de legea Vechiului Testament si de practica iudeilor, interzice cu desavarsire folosirea juramantului: "Eu insa va spun voua sa nu va jurati nicidecum". Mai mult, precizeaza ca juramant nu este doar invocarea numelui lui Dumnezeu, ci si invocarea oricarui alt nume sau lucru sfant, ceresc sau pamantesc. Aceste cuvinte ale lui Hristos nu au doar sens negativ, ci si pozitiv. Nu doar ca interzic juramantul, dar si desfiinteaza minciuna. Juramantul este de prisos cand pe buzele oamenilor da-ul este da si nu-ul este nu."

juramantul nu este pentru cel din fata nostra, ci pentru ca noi sa stim unde sa ne oprim.
notiunea de juramant a fost determinata de nesinceritatea din noi.
Iertati-ma!
Doamne ajuta!
spatarus_2

[spatarus_2]

În prealabil postat de costel

Juramantul este definit ca fiind invocarea lui Dumnezeu sau a unei persoane sfinte sau a unui lucru sfant pentru confirmarea sau intarirea adevarului unei anumite afirmatii sau a sinceritatii unei anumite promisiuni.
Georgios Mantzaridis spune:"In Vechiul Testament nu exista interzicere absoluta a juramantului, fara numai a aceluia facut in numele dumnezeilor falsi. Juramantul este folosit de oameni sau de Dumnezeu insusi fata de oameni, din cauza minciunii care predomina in relatiile sociale ale oamenilor si din pricina necredintei sau a impietririi pe care acestia le dovedesc in relatiile lor cu Dumnezeu. Este cunoscut si aceea ca in vremurile ce au urmat, indeosebi in vremea lui Hristos, in societatea israelita juramantul capatase o asemenea amploare si formularea lui o asemenea multitudine de forme, incat in privinta lui se dezvoltase o intreaga cazuistica.
In Noul Testament, insa, si in traditia bisericeasca jura*mantul este tratat in mod diferit. Hristos, spre deosebire de legea Vechiului Testament si de practica iudeilor, interzice cu desavarsire folosirea juramantului: "Eu insa va spun voua sa nu va jurati nicidecum". Mai mult, precizeaza ca juramant nu este doar invocarea numelui lui Dumnezeu, ci si invocarea oricarui alt nume sau lucru sfant, ceresc sau pamantesc. Aceste cuvinte ale lui Hristos nu au doar sens negativ, ci si pozitiv. Nu doar ca interzic juramantul, dar si desfiinteaza minciuna. Juramantul este de prisos cand pe buzele oamenilor da-ul este da si nu-ul este nu."

juramantul nu este o rugaciune de invocare a dumnezeirii, ci pentru a sti unde sa ne oprim cand suntem adusi in fata posibilitatii de a incalca dreptul la toate a celui din fata nostra caci in omul din fata noastra se afla Dumnezeu ca o notiune a ceea ce zice biblia ca: ...dumnezeu sunteti...
sa invatam sa respectam omul din noi caci este oglindirea si lumina dumnezeirii primita la momentul crearii si innobilarii omului cu viata in Dumnezeu.
Iertati-ma!
Doamne ajuta!
spatarus_2

[Hartford]

În prealabil postat de alinuta

De curand sotul meu a comis adulter.Nu mai am incredere in el,dar il iubesc si vreau sa ramanem impreuna.Stiu ca e o persoana foarte credincioasa si cu frica de dumnezeu.As vrea sa imi jure in fata unui preot ca nu va mai repeta acest lucru.El este de acord.Stie cineva cum se procedeaza?

Daca a gresit odata si il vei ierta..... cu siguranta v-a mai gresi.
Parerea mea.:)