|
|
|
|
|
#112
17.11.2016, 14:56:48
|
||||
|
||||
Tot legat de „schimbul valutar” m-am gândit că ne-ar fi de folos dacă, atunci când vrem să-i plătim unuia cu aceeași monedă sau cu una diferită, ne-am aminti de ceea ce spun adesea Părinții, că ne lipsim de răsplata lui Dumnezeu, pierzând atâtea binecuvântate ocazii de a întoarce obrazul celălalt.
P.S. Scriind asta m-am gândit la toți cei aflați în dispută, pentru că de la un punct încolo distincția dintre „debitor” și „creditor” a devenit tot mai neclară.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 17.11.2016 at 21:52:43. 
|
|
#113
17.11.2016, 15:01:48
|
|||
|
|||
|
Citat:
Din invidie, oare?... P.S. Cândva mi te plângeai, rănit foarte de un forumist care avea aceleași apucături ca și tine. Umilit foarte și indignat, mă întrebai cum e posibil să bată acela ani în șir drumul la biserică și să rămână neschimbat în răutatea inimii lui. Mai ții minte ce ți-am răspuns? Acum iată că îi calci pe urme! Și te întreb: de ce-ai mai bătut moșule aleile sfințite de la Essex, pe urmele Cuviosului Saharov și ale Părintelui Rafail, dacă astăzi te-ai coborât sub limitele celei mai nedemne mojicii? Ce ar zice sfântul acela despre tine acum? Așa ar fi procedat bunul Sofronie într-o situație asemănătoare? El, care a iubit toată viața Frumosul, ar fi răbdat să pună poza cu vinul fără ...poezie? Și încă, un poem despre bătrânii munți ai Spaniei și despre Mediterana pe care o priveam, spăimântat de frumusețea ei, precum vezi chiar în fotografie!... Categoric lucru: n-ai stofă lirică. N-ai fibră de gentleman! Cu toate astea, să nădăjduim că vei căpăta, într-un sfârșit...
|
|
#115
17.11.2016, 16:44:05
|
||||
|
||||
|
Citat:
Programul e finanțat din taxele pe țigări, așa că deja ți-ai plătit contribuția. :) Apropo, azi e ziua națională fără tutun.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|
|
#116
17.11.2016, 16:46:05
|
|||
|
|||
|
Citat:
Of, of, of.... Last edited by Copacel; 17.11.2016 at 16:49:58.
|
|
#117
17.11.2016, 16:51:12
|
||||
|
||||
|
Ionică MINCINOSUL poveste cu tâlc
Citat:
Să nu minți! Cu o minciună prânzești, da’ de cinat nu cinezi. Iar mincinosul n-are nici cinste… Trăia odată un băiat, Ionică, căruia nu-i plăcea să-și ajute părinții. Nu-i plăcea și pace bună. Și spunea tatăl său: -Ionică, vezi de fă cutare sau cutare lucru! Și nu zicea băiatul că n-ajută. -Îl fac îndată, tătucă! răspundea. Se prefăcea c-ajută. Și n-ajuta. Dar merge treaba asta odată, de două ori, de trei ori. Începe să simtă tătine-său că umblă băiatul cu lucruri necurate. Pune la cale să-l lecuiască. Odată, vine feciorul înaintea lui taică-su și îi rostește cu glas mieros: -Tătucă! Ai spus că-mi vei face și mie niște opincuțe, dacă oi fi vrednic pe lângă casă. Și sunt tătucă. Că, uite opincuțele astea vechi s-au ponosit! Rău este, dragii mei, să fie cineva leneș și mincinos. Da și mai rău, când pe deasupra mai e și fudul! Și-așa era Ionică… Iar tatăl îi răspunse: -Păi eu, băiete, mi-am ținut făgăduiala. Acum rămâne să-mi arăți și tu cât ești de vrednic. -Am să-ți arătat, tătucă, se smerește Ionică. -Atuncea uite-mai grăi tatăl, urcă-te chiar acum în pod. Vântură bine grîul ce-i acolo. Și îndată ai să-ți primești răsplata. -Uiuum! face Ionică bucuros. Alerg să-l vântur. Se face că se urcă-n pod băiatul. Se pitulează sub scară și stă acolo preț de-un ceas. Pe urmă se întoarce: -Am vânturat tot grâul, tătucă. Să-mi dai opincile alea noi, să merg pe uliță și să plesnească băieții de necaz! -Aleei, măi băiete, se mâhnește tatăl. Ți-am spus să vânturi grîul…Mai du-te o dată. Și fă treaba cum se cuvine, c-apoi îți vezi opincile făgăduite! Pleacă feciorul. Se gândește: „De unde să știe tătuca dacă am vânturat eu grâul ori ba? Că n-o avea la el oglinda fermecată!” Așa că pleacă, se suie în pod. Se joacă pe acolo cu mâțele și se întoarce, fără măcar s-atingă un bob de grâu. -L-am vânturat, tătucă! minte băiatul. Și-n sinea lui se bucură mai dinainte pentru opincuțele noi. -Nu e adevărat! se amărăște tatăl. Haide cu mine și-am să-ți arăt că e așa cum spun. Se urcă amândoi în pod. Vântură tatăl grâul în fața lui Ionică. Și când îl vântură, ce credeți? Sub grîu el ascunse o pereche de opincuțe. Dar știți, niște opinci cum nu se văd pe oriunde, din piele galbenă croite, cu găitane lucitoare de șnur negru închingate. Asemenea mândrețe de opinci vârâse tatăl acolo sub grâu! Și s-a aplecat băiatul să puie mâna pe opinci. Tată-l nu l-a lăsat. Le-a luat din grâu, a coborât, și le-a pus într-un cui, chiar deasupra laviței pe care dormea Ionică. Să vadă, să înțeleagă bine că minciuna are picioare scurte și întotdeauna o ajunge din urmă adevărul. A se sublinia: -E rușinos să fii mincinos, trufaș și îngâmfat; -Adevărul iese întotdeauna la iveală.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann)
|
|
#118
17.11.2016, 16:58:49
|
|||
|
|||
|
Citat:
Si apoi m-am culcat. Si a doua zi m-am trezit obisnuit, si deodata am observat ca se facuse ora 18:00 si eu n-am pus tigarta in gura si nici ca-mi venea s-o fac.Ma uitam la pachetul de tzigari ca la orice alt obiect de mobilier, iar durerile mamei disparusera. Si de atunci nu mai am pofta de tzgari nici daca stau intre fumatori.Este ca si cum n-as fi fumat niciodata. Si fumam inainte 1 pachet jumate de Marlboro rosu de la 18 ani, nu pall mall albastru(care sunt foarte slabe in raport cu malboro rosu)  Eu practic n-am facut nimic.Tot ce a facut, a facut Hristos.Eu doar m-am smerit atunci si l-am marturisti ca pe singura persoana care ma poate ajuta. Atata tot am facut.
|
|
|
Mod linear
