cuvinte de folos

În prealabil postat de tabitha

Cezar, ce ai zis tu nu este un fel de tautologie?! :)

Pai, ma gandeam ca iubirea e izvor pentru rabdare. Am vazut de nenumarate ori ca oamenii care iubesc sunt si rabdatori si intelegatori si iertatori. Asa ca imi pare ca toate bunatatile vin din iubire. Ca de nu-i iubire in om, nimica este.
Totusi, ca intr-o relatie circulara, puii iubirii ajuta si ei pe mama lor. Rabdarea, la randul ei, face posibil ca faptele incepute din iubire sa sfarseasca cu bine - de exemplu.
Asadar, iubirea si toate ale ei se nutresc reciproc si astfel omul creste in menirea lui de copil al Domnului pana ajunge, prin nevointa si har, la deplinatatea in Hristos.
Asa ma gandeam...:)
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

A mai venit un an! E mare sărbătoare
Şi tot pământul cântă...îmbrăţişări...urale...
Sunt mesele bogate şi cerul luminat
Căci Domnul, din iubire, un an a mai lăsat!
Se nasc acum speranţe şi doruri înfloresc...
Se iartă...şi se uită...şi oamenii iubesc...
Atâta fericire pluteşte în eter
C-a devenit pământul un colţişor de cer!
Să ne oprim o clipă la început de an
Să ne-ndreptăm privirea spre Tatăl Suveran...
Uniţi într-o simţire s-aducem închinare
Că ne-a mai dat un an de binecuvântare!
Cu-adâncă reverenţă să facem legământ
Că-I vom sluji o viaţă -cum cere în Cuvânt-
Iar noul an va fi de dragoste mai plin
Căci Domnul e Iubire acum şi-n veci! Amin!

....:) Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!!!

[tabitha]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Pai, ma gandeam ca iubirea e izvor pentru rabdare. Am vazut de nenumarate ori ca oamenii care iubesc sunt si rabdatori si intelegatori si iertatori. Asa ca imi pare ca toate bunatatile vin din iubire. Ca de nu-i iubire in om, nimica este.
Totusi, ca intr-o relatie circulara, puii iubirii ajuta si ei pe mama lor. Rabdarea, la randul ei, face posibil ca faptele incepute din iubire sa sfarseasca cu bine - de exemplu.
Asadar, iubirea si toate ale ei se nutresc reciproc si astfel omul creste in menirea lui de copil al Domnului pana ajunge, prin nevointa si har, la deplinatatea in Hristos.
Asa ma gandeam...:)
Doamne ajuta!

Cezar, mi-a plăcut tot ce-ai scris, dar mai ales asta : "puii iubirii ajută si ei pe mama lor" :) FRUMOS !

[tabitha]

În prealabil postat de cristiboss56

A mai venit un an! E mare sărbătoare
Şi tot pământul cântă...îmbrăţişări...urale...
Sunt mesele bogate şi cerul luminat
Căci Domnul, din iubire, un an a mai lăsat!
Se nasc acum speranţe şi doruri înfloresc...
Se iartă...şi se uită...şi oamenii iubesc...
Atâta fericire pluteşte în eter
C-a devenit pământul un colţişor de cer!
Să ne oprim o clipă la început de an
Să ne-ndreptăm privirea spre Tatăl Suveran...
Uniţi într-o simţire s-aducem închinare
Că ne-a mai dat un an de binecuvântare!
Cu-adâncă reverenţă să facem legământ
Că-I vom sluji o viaţă -cum cere în Cuvânt-
Iar noul an va fi de dragoste mai plin
Căci Domnul e Iubire acum şi-n veci! Amin!

Oh, ce frumoasă alcătuirea asta poetică !! Multumesc pentru ea, si pentru toate urările tale de bine, Cristian.

La Multi Ani si admin-ului, Adrian Cocosilă, care pe 31 Decembrie si-a sărbătorit ziua de nastere.

Să ne dea Domnul un An (si mai) Bun !

Să ne oprim o clipă la început de an
Să ne-ndreptăm privirea spre Tatăl Suveran...
Uniţi într-o simţire s-aducem închinare
Că ne-a mai dat un an de binecuvântare!

[tabitha]

" Dumnezeu aude si glasul celui ce tace" Sf. Fotie cel Mare

Da, Mirela.
Adevarata rugaciune e tacere. Cuvintele pe care le rostim/soptim/strigam noi la rugaciune sunt doar anticamera rugaciunii, ori ghidul ei, ori antemergatorul. Pocaiti-va, spun cuvintele rugaciunii, pocaiti-va stihii ale mele, ca S-a apropiat Imparatia Cerurilor! Si cand toate cele launtrice ale omului se linistesc, sub mana priceputa a cuvintelor rugaciunii, asa cum se asezau animalele in Rai la picioarele copiilor Adam si Eva, cand sufletul se incredinteaza Iubitului, atunci e si rugaciune. E Har.
Dar poate ca nu e de fapt rugaciune fara un inceput, macar, de balbaiala...:) Da, fara balbaiala nu poti intra in rugaciune!

[cristiboss56]

In afara de caracterul ei specific de cerere , ca sa-i spun astfel , ea este si trebuie sa fie o meditatie asupra lui Dumnezeu , o adoratie pana la urma , caci astfel ea , rugaciunea , devine contemplatie . Imi aduc acum aminte de o scurta istorioara : Un taran batran statea singur intr-un colt dintr-o biserica . Intrebat ce asteapta , a raspuns :" Il privesc si ma priveste ". Imi vin in minte cateva cuvinte citite candva intr o carte care faceau referire la rugaciune si care accentuau ca rugaciunea este in intregime o expresie personala si spontana a comportamentului fata de spirit . Rugaciunea ar trebui sa fie comuniunea fiilor fata de Tatal lor spiritual si expresia fraternitatii pana la urma . Rugaciunea este respiratia sufletului si ar trebui sa ne indemne sa perseveram in tentativele noastre pentru a cunoaste mai bine vointa Tatalui . Interpretand indemnul Apostolului Pavel : " Rugati-va neincetat " , intreaga viata a noastra , a crestinului , poate fi considerata ca o neintrerupta si mare rugaciune , si nu rugaciunea rostita in anumite momente ale zilei , ci rugaciunea ca stare de contemplare permanenta a Dumnezeirii .

În prealabil postat de cristiboss56

Imi aduc acum aminte de o scurta istorioara : Un taran batran statea singur intr-un colt dintr-o biserica . Intrebat ce asteapta , a raspuns :" Il privesc si ma priveste ".

....!!! Caracterul vizual al Cuvântului şi nelipsita prezenţă a icoanei, la creştinii zdraveni.
Uite acum ce zicea "nebunul" de Nietzsche:
"Când te uiţi adânc în centrul iradiant de lumină taborică al icoanei observi că, de fapt, tu eşti cel privit în adâncul ochilor."

[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

....
"Când te uiţi adânc în centrul iradiant de lumină taborică al icoanei observi că, de fapt, tu eşti cel privit în adâncul ochilor."

Asa este , mare adevăr :)