Ati avut vreodata sentimentul... ?

[ucenic]

În prealabil postat de costel

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.

Subscriu. Domnul sa te binecuvinteze!

Referitor la prieteni care nu sunt sau nu trăiesc ortodoxia aşa cum credem noi că ar trebui - eu una nu îmi pun obiectivul de a mă separa de ei. Pe de o parte aş rămâne foarte singură, pe de alta au şi ei părţi bune de care putem beneficia... Sunt de acord că nu este constructiv să intrăm în polemici cu asemenea oameni privind credinţa noastră, în schimb ne putem ruga pentru ei pentru a-i lumina Dumnezeu să meargă pe calea cea bună.
Este foarte posibil ca relaţiile cu ei să se termine "de la sine", nu ţin cu dinţii de ele, dar nici nu îi privesc ca pe nişte potenţiali duşmani.

Am găsit într-o carte recomandarea de a nu le spune celorlaţi sfaturile pe care le primim noi de la duhovnic, cel puţin nu toate, sau cele care ni se recomandă să le păstrăm pentru noi:

"Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie rişti să le banalizezi; rişti ca ele nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sînt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micşorezi importanţa. Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvîrşirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini. De aceea Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de
a le exemplifica prin viaţa lor"

[ucenic]

În prealabil postat de Annyta

"Dacă spui altora înainte de vreme cele recomandate ţie rişti să le banalizezi; rişti ca ele nefiind înţelese de alţii, ca unele ce nu sînt date pentru ei în starea lor de acum, să le bagatelizeze şi să te facă şi pe tine să le micşorezi importanţa. Le vei putea descoperi cu folos pentru alţii după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forţa desăvîrşirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ţie. Dar şi după ce au crescut ei la putinţa de-a le împlini. De aceea Hristos putea spune lucruri tari altora, dar le interzicea să le comunice mai departe înainte de a se fi ridicat ei înşişi la puterea de
a le exemplifica prin viaţa lor"

Cu adevarat Fericit de Hristos a fost acest Augustin, cata vreme intelepciunea Invatatorului sau, s-a revelat in el.

On topic:
Frustrarea apare cand gandim despre ceea ce trebuie sa facem dar piere indata atunci cand am faptuit.

În prealabil postat de ucenic

Cu adevarat Fericit de Hristos a fost acest Augustin, cata vreme intelepciunea Invatatorului sau, s-a revelat in el.

Citatul este din Filocalia 11 (din notele de subsol)...

În prealabil postat de costel

Gravitate nu sta in cum sunt ceilalti, ci in cum suntem noi. Un sfant parinte spunea "dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Daca tinem seama de cuvintele parintelui, atunci e clar de ce sunt altfel cei din jurul nostru - pentru ca noi nu am dobandit pacea. Preocuparea noastra nu trebuie sa fie analiza semenilor, ci analiza noastra. Daca vrem sa existe judecata, atunci ea trebuie sa se rezume la noi.

Ai dreptate, nu vreau sa judec, doar va spuneam şi vouă ce "mi se întâmplă"...

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

Romanii ar putea lua exemplu de la greci, care sunt f.credinciosi, se si simte cand mergi in Grecia ca este o tara sfanta, nu au atatea secte, sunt uniti, nu le e rusine cu neamul lor etc.. Si de la sarbi putem lua exemplu, care refuza vehement intrarea in UE si apara cum pot ei mai bine neamul si credinta ortodoxa.

Or fi poate nationalisti, or fi poate piosi, evlavia e deja altceva.
Stai sa vezi ce partid castiga alegerile, unul "nationalist" sau pro-UE.

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Nu incurca borcanele.

Nu de frica de Dumnezeu am vorbit si vorbesc eu.

Caci eu unul, ucenic al lui Iisus Hristos, nu am frica de nimeni si de nimic. Nici de om si nici de diavol, ci numai de Unul Singur, Dumnezeu.

"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena." (Mat.10:28)

Omul de la care a pornit discutia despre frica, vorbea de frica de neoprotestanti.

Nu cred ca se referea la faptul ca o sa vina in plina noapte si o sa-i taie gatul ci de faptul ca ar putea sa-l traga de pe calea mantuirii.

Adica, parafranzand oarecum citatul tau, pot sa-i piarda si sufletul si trupul (in iad).

[catalin2]

În prealabil postat de ucenic

Sa-L fac cunoscut pe Hristos si Cuvantul Lui.
Cui? Negresit, cei ce sunt din Dumnezeu, asculta Cuvantul lui Dumnezeu.

Mai pe scurt prozelitism penticostal/neoprotestant sub umbrela ecumenismului. Pentru ca fiecare poate propovadui doar ceea ce crede, ce a invatat din cultul sau. Noi ortodocsii propovaduim drepta credinta, altii invataturi gresite, in cazul de fata rataciri penticostale, neadevaruri despre divinitate.

[ucenic]

În prealabil postat de catalin2

Mai pe scurt prozelitism penticostal/neoprotestant sub umbrela ecumenismului. Pentru ca fiecare poate propovadui doar ceea ce crede, ce a invatat din cultul sau. Noi ortodocsii propovaduim drepta credinta, altii invataturi gresite, in cazul de fata rataciri penticostale, neadevaruri despre divinitate.

... Si rau fac, vor da socoteala pentru asta.

Autorul topicului este intristat de tot mai putina credinciosie intre cei ce-si spun ortodocsi. Si ii dau dreptate, numai aruncand o privire pe forumul acesta. Sa vin cu exemple? Nu o voi face, caci iar intra Ioana pe privat... ;-)

By the way...

1) Eu nu fac prozelitism penticostal - pentru ca nu ma consider penticostal mai mult decat ma consider a fi crestin;

2) Ecumenismul de care sunt acuzat nu imbraca forma pe care o intelegeti cei mai multi - aceea de impreuna-slujire, ci a unei unitati in Hristos, unitate in El, in dragostea Lui;

3) Nu am propovaduit niciodata neadevaruri despre divinitate;

4) Singurul Adevar pe care il (re)cunosc este Hristos si pe El revelat in Cuvantul Sau - Biblia.

[ioanna]

În prealabil postat de bluester

Vreau sa stiu daca mai este cineva care are acelasi sentiment pe care il am eu acum... .

Nu am avut, cred ca tot timpul am fost asa.

„ Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mîngîiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii. (…)
Închine-se nerozii.

Filozofia noastră se pune mai presus de nevoile închinăciunii.
Clopotele – zgomot!
Icoanele – fleacuri!
Credinţa – moft!
Închiză-se bisericile, surpă-se zidurile lor!
Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritual de examen. Noi sîntem oameni moderni. Măture-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oteluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul, ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată.

Un slujitor al altarului cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţius al Constantinopolului, mi-a spus cu adînc amar
– Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu?
– Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinţei străbune, unde zac osăminte de măreţi voievozi?
Se va schimba lumea noastră românească?
Va mai vrea Dumnezeu s-o reîntoarcă la dînsul?
Dumnezeu ştie.“

I.L. Caragiale, în Opere, vol. IV,1938