Un fenomen tulburator

[Moroco]

În prealabil postat de Demetrius

Niciodata!

Scriptura spune ca:
13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.(1Cor10,13)

Ispita peste puterea omeneasca?

Pai in adancul adancului sufletului, inimii, poftei, foamei, setei, acolo la securea mintii infipta la radacini, acolo crestinul e ispitit sa caraie k lumea si sa nu stie bine sau sa stie pe dos cine e bun cu el in mod repetat si cine e rau cu el in mod repetat si crede saracul de el pe dos asa ca orice erereretic ca el ar fi mancarea buna si multumeste satanei care-l face pui mandru de faraon-fariseu labordelator si inchinat lumeUlui lumii si idolilor ei ca un sclav iscapoSS crezandu-se bun si colaborand benevol cu haita satanista crezand-o si pe ea buna pentru ca-i face labordelatorie si raiul viermilor incandandu-l ca-i bun, bun de mancat el insusi si nu ceea ce ne vine ca hrana de la Dumnezeu.

Pe de alta parte dorinta de razbunare vine ca o solutie gresita pornita din credinta pripita in raul (egoist) facut de Dumnezeu, "simt" raul acum si cred ca e rau si ca raul de la el e rau si de frica adictiei istorice a raului facut noua si strigand ghinion infailibil imi ies din minti si dau sa lovesc cu razbunare-autoaparare, sa distrug, sa exclud, uitand ca atat binele cat mai ales raul care ni se face de catre Dumnezeu e defapt bun si e bine pentru noi sa-l lasam sa-si duca implinirea prin care suntem schimbati in timp ce raul facut de noi si de lume e rau dar mai ales binele desi noua ni se pare ca alea sunt bune, raul nostru (eventual raul dreptatii noastre) sau al lumii sau al ereticilor rupti si infiltrati cand defapt sunt rele si o desertaciune a desfranarii si a stiintelor viclene, al adevarurilor ipocrite..... deci telul nostru trebuie sa fie intrarea cu Dumnezeu la judecata Lui prin Credinta si acceptarea tuturor judecatilor Lui asupra noastra fara ca noi sa sa cadem in judecata si contradictie judecandu-L si acuzandu-L si ripostand cu trufie si mandrie sau sarcasm, batjocura, ironii, nemultumiri, lepadari sau alte agresivitati si ucideri etc. ci trebuie sa avem scopul sa trecem cu Credinta si supunere, cu umilinta, prin judecatile Lui la adresa nopastra, sa nu evitam dand bir cu fugitii si razganditii, deci ala e scopul cel bun si mantuitor care ne va asigura aici responsabilitatea duhovniceasca si dincolo credibilitatea ca niste fii vii incercati si plinitori ai scopului suprem al desavarsirii in vederea raiului etern unde o sa ne putem manifesta liber, plenar, in intregime pentru ca ne-am asumat trairea pe Cale si asa am invatat sa ne manifestam mereu, insa noi nu dorim asta ci ca niste fricusi pripiti vrem sa scapam gresit si pripit de judecata si sa scapam si pe altii judecand fara credinta noi insine si povatuind noi insine de la sinele nostru egoist, fricos si parvenitor si mituind cu aluatul nostru ipocrit asa ca toti ipocritii si ca duhul lumii-satana cu ingerii lui cazuti autotzepuindu-ne si ispitindu-ne si pacalindu-ne
laudandu-ne reciproc cu intrecere pismashe ca iata, scapam, ca trecem puntea asociindu-ne sau dandu-ne dracului pentru ca ne ispiteste, ne silniceste, ne paraste si in acelasi timp ne si ajuta sa scapam de judecata, deci ne spunem fara cuvinte crezand cu naivitate ca iata fac baietii "buni" totul pentru noi si noi nu pricepem ca vor sa cedam, sa tradam punand botul si ca niste pripitzi cadem in capcana asta de a ne lasa scapati de judecata Domnului care va sa fie si de judecatile Lui intru Credinta si apoi de Imparatia lui din Rai.

Deci ramane intrebarea ispititoare peste puterea omeneasca jmecher-fraiera autoțepuitoare si autointoxicata spre distrugere:

Cine vă face in mod repetat bine si cine va face in mod repetat rau? Care rau care vi se face e rau cu adevarat si care bine e bine cu adevarat? Stiti adevarul si-l credeti asa cum marturiseste adevarul Adevarat sau sunteti smintiti?... pentru ”Mine” lovind din pricina caderii, adictiei si a ghinionului alineirii justitiilor cu cruzime neputandu-va opri sau abtine de la razbunare sau de la imitare trufase si lashe ca orbii si ca mincinosii a idolilor lumii si de frica reactionati cu inchipuire naiva inchizand ochii sa creada minciunii si sa loveasca fara crutare spre distrugere, fulgerator, pragmatic, ergonomic, optim, programat asa ca din reflex, spontan-stapanitor-trufash in... ca lashii ipocriti?

Adica, cu cine v-a fost, vă este bine si vă va fi bine, mai tarziu, maine si mereu?

Oare cu satanistii sateici, demoni cazuti in mandrie si trufie vicleana de pui de sforărâie subtire si transparenta de tip ”nailoc-Doamne” aflati in cadere accelerata care prin orice mijloc va face sa cedati si sa credeti pripit ca vă e si vă va fi bine impreuna cu ei sau daca nu cu spurcatii atunci cu pacatul, cu razbunarea, asa ca niste pui pripiti ai ”nepacatuirii”, niste smintisori carora le place sa pacatuiasca numai cu mai micutii lui Dumnezeu... sau poate sunteti drepti si recunoașteți ca vă e și vă va fi bine numai cu mantuirea si nepacatuirea Domnului impreuna cu maimicutii Duhului Sfant si ai Cuvantului?

Raspunsul corect nu-l putem da din pricina minciunilor si impatimirilor pacatoase si mandre de multe feluri dar trebuie sa luptam si sa biruim ca sa fim de partea iubirii Domnului, avand credinta si fiind credinciosi pana la sfarsit ca niste nepoti-fii vrednici de Harrul rabdarii lui Dumnezeu caci prin rabdarea durerilor in Adevar pana la sfarsit ne mantuim sufletele prin lucrarea Cuvantului Fiului rabdarii tuturor durerilor, unsul si Hristosul, Iisus-Mesia-Mielul cel promis Care ridica pacatele oamenilor si Care a inviat din morti dovedindu-si prin asta ca El este Cel fara de pacat si nu cei care L-au osandit si-L hulesc cu ura si lovituri pana azi si maine!