Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #371  
Vechi 15.02.2018, 00:07:59
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa:
ΣΤΡΑΤΙΩΤΗΣ ΠΟΥ ΝΗΣΤΕΥΕ ΚΑΤΑ ΤΗΝ ΔΙΑΡΚΕΙΑ ΤΗΣ ΘΗΤΕΙΑΣ ΤΟΥ ΣΤΗ ΣΥΜΗ, ΔΕΝ ΜΠΟΡΟΥΣΕ ΝΑ ΑΝΤΑΠΕΞΕΛΘΕΙ ΟΙΚΟΝΟΜΙΚΑ ΣΤΗΝ ΑΓΟΡΑ ΦΑΓΗΤΟΥ ΚΑ
„Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni” (Psalmi 54, 25).
Mă întorc cu gândul nostalgic în urmă cu câțiva ani, când îmi efectuam stagiul militar în îndepărtata Symi. Evenimentul minunat pe care urmează să vi-l povestesc s-a petrecut în timp ce mă aflam în postul de gardă militară al Mănăstirii Panormitului (n.r. - Sfântul Arhanghel Mihail) și mi s-a arătat, într-un mod cu totul viu, îndrăzneala pe care o are Arhanghelul Mihail din Symi la tronul lui Dumnezeu.
Pentru a înțelege cititorul cele ce urmează, trebuie să menționez că în acea vreme mănăstirea era unită de orașul Symi prin drumul actual, care pe atunci era încă în majoritate neasfaltat, iar din cauza ploilor de iarnă de multe ori devenea aproape de necirculat. Singurele vehicule care îndrăzneau să circule pe acolo în perioada iernii erau cele agricole, care transportau muncitorii mănăstirii, dar și jeep-ul militar care ne aproviziona cu alimente. De asemenea, cele două magazine ale mănăstirii, care acopereau nevoile închinătorilor pe timpul verii, rămâneau închise pe timpul iernii. Am așteptat odată o săptămână alimentarea postului de gardă, lucru pe care îl asigura unitatea noastră.
Se apropia Postul Mare, mai exact trecea săptămâna lăsatului sec de brânză. În aceste zile îmi amintesc că mă preocupa intens problema postului care urma să înceapă curând. Rația zilnică de hrană nu prevedea fructe de mare (caracatiță, kalamar, sepie ș.a.) pentru perioada Postului Mare (n.r. - mâncare de post foarte des consumată în Grecia). Desigur că mă gândeam că va fi mult mai ușor pentru zilele săptămânii, deoarece proviziile postului de gardă în materie de paste făinoase și legume erau bogate. Pentru sâmbătă și duminică, însă, nu puteam să mănânc nimic din fructele de mare amintite mai sus, din simplul motiv că erau... inexistente. Nu aveam nici o soluție, pentru că nu exista nici o modalitate să cumpăr din oraș și nici bani nu aveam. Așa că am decis să „ofer” această problemă a mea Arhanghelului.
Am avut marea binecuvântare să-mi permită programul militar zilnic vizita la Mănăstirea Arhanghelului și, desigur, participarea la Sfintele Slujbe, pe care le săvârșea în acei ani cu multă evlavie fericitul stareț Gavriil.
Se lumina de ziuă în sâmbăta Săptămânii Albe. Cum am auzit clopotele Utreniei, am pornit de la postul de gardă înspre mănăstire. În timp ce mergeam, pășind pe mica plajă ce se găsește acolo, am sesizat ceva ce m-a făcut să rămân nemișcat și fără glas. Exact în momentul când valul s-a ridicat deasupra nisiului fin, la doar doi metri distanță de mine, am văzut o uriașă caracatiță, avea sigur peste două kilograme, cum se rostogolea extenuată. Era prima oară când vedeam așa ceva și nu puteam să cred! Neîncrezător, m-am aplecat și am luat de jos caracatița găsită pe neașteptate, ca să mă asigur că nu visam. Am îndepărtat-o de apa mării și, plin de recunoștință, mi-am continuat drumul către mănăstire.
Am intrat cu emoție în biserică și am stat cu teamă în fața icoanei făcătoare de minuni a Arhanghelului Mihail. I-am mulțumit cu căldură din toată inima mea, pentru că îmi auzise rugăciunea și îmi trimisese acest dar special. După terminarea Utreniei, m-am întors în grabă către locul cu pricina. Am luat caracatița și am împărțit-o în cinci părți, pe care le-am gătit în cele cinci duminici ale Postului Mare care a urmat.
Acest eveniment minunat a târnosit legătura mea duhovnicească cu Sfântul Arhanghel Mihail Panormitul, pe care l-am desemnat ca ocrotitor și conducător al vieții mele de după aceea. Iar darurile pe care mi le-a oferit mai târziu au depășit cu mult mai mult ca valoare duhovnicească și folos hrana marină pe care mi-a dăruit-o în acel neuitat Post Mare.
(Istoricul și minunile Panormitului din amintirile unui soldat)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #372  
Vechi 16.02.2018, 23:44:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Unul dintre cei cărora le-a fost dat să cunoască puterea vindecătoare a Sfântului Nectarie a fost și părintele Nectarie Vitalis.
Născut în 1930 din părinți evlavioși, părintele Nectarie a fost hirotonit în anul 1960 și a slujit la una dintre enoriile din cartierul Pireu al Atenei. Din 1965, din cauza problemelor de sănătate, i s-a recomandat de către doctori să caute o regiune mai puțin poluată și să se mute acolo. Astfel a ajuns să slujească în Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Kamariza.
Încă din primele zile în care a ajuns aici, părintele Nectarie a început să primească în vis vizita Sfântului Nectarie, care-i spunea că, în viață fiind, își dorise să locuiască aici. De aceea îl rugă să ridice în cinstea sa un mic paraclis. Fără să stea pe gânduri, părintele Nectarie a ridicat în cea mai frumoasă zonă a satului un mic paraclis cu hramul Sfântului Nectarie. Între timp însă, mulțimea închinătorilor care venea să se închine la acest sfânt locaș devenise atât de mare, încât a hotărât să construiască o nouă biserică mult mai mare, mai încăpătoare.
În 1980, după zilele încărcate de sărbătorile Crăciunului și Epifaniei, simțind o mare slăbiciune, părintele am hotărât să meargă la medic. La unul dintre spitale, profesorul universitar Papaconstantin i-a spus că are cancer la plămâni și că nu mai are de trăit mai mult de două luni și jumătate.
În acest context dramatic, părintele i-a cerut Sfântului Nectarie să-l lase măcar să termine biserica, să slujească doar o Sfântă Liturghie și după aceea poate să moară liniștit.
Într-o zi, pe când se afla în biserică, părintele Nectarie Vitalis a avut parte de un oaspete neașteptat: Sfântul Nectarie. La sfârșitul întâlnirii, Sfântul Ierarh din Eghina l-a încredințat: „O, copilul meu, Nectarie, nu te mai supăra atât. Este doar o încercare. Te vei face bine și se va auzi aceasta în toată lumea!”. Apoi, deși ușa era închisă, s-a făcut nevăzut.
Cu toate acestea, starea sănătății părintelui Nectarie nu s-a ameliorat. Au urmat două luni de dureri îngrozitoare. În sfârșit, a sosit ziua de 2 iunie 1980, zi în care era programat pentru operație la spitalul „Sfântul Sava”.
Imediat după anestezie, părintele Nectarie a auzit o voce groasă, bărbătească, care i-a spus: „Eu sunt Sfântul Nectarie și m-am coborât acum de la Tronul lui Dumnezeu, ca să îți aduc un mesaj de la Mântuitorul Hristos și anume că nu îi vom lăsa să te opereze. Te vei face bine copilul meu, se va petrece minunea și se va afla în lumea întreagă!”. După trezirea din anestezie, unul dintre doctori și i-a spus: „Nu te neliniști! Sfântul Nectarie nu ne-a lăsat să te operăm! Mai înainte de a te opera, a venit profesorul și te-a mai consultat o dată cu atenție. Ți-a introdus pe căile respiratorii un instrument special de investigare și a constatat că tumorile canceroase pe care le aveai și apăreau pe radiografie au dispărut între timp. Nu mai ai nevoie, deci, de operație. Deja nu mai ai cancer. Să te rogi, deci, de aici înainte și pentru noi toți cei de aici!”.
Știrea s-a răspândit cu repeziciune pretutindeni. Erau foarte mulți cunoscuți care așteptau cu înfrigurare rezultatul operației. În satul părintelui, clopotele au început să bată în ritm de mare sărbătoare. Îndată după întoarcerea acasă, a fost săvârșită o slujbă de mulțumire către Dumnezeu și către Sfântul Nectarie.
A urmat apoi o perioadă de refacere a sănătății, după care părintele Nectarie s-a apucat din nou să lucreze la ridicarea bisericii. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului Nectarie, părintele a terminat biserica și, în vreme ce ceruse de la Sfântul să săvârșească măcar o Sfântă Liturghie în noua biserică, a trăit încă aproape 38 de ani. Cuviosul Nectarie Vitalis a trecut la Domnul în ziua de 8 februarie 2018 și a fost prohodit vineri, 9 februarie.
(Notă: La alcătuirea articolului au fost folosite fragmente din volumul Diac. drd. Morlova Nicușor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Bunavestire)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #373  
Vechi 20.02.2018, 20:36:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Vara anului 2008. O fetiță de patru ani a suferit un accident și și-a rupt un deget de la mână. Era agățat doar de puțină piele atunci când au dus-o la doctor. Aceia au încercat să-l sudeze. Au avut loc trei intervenții chirurgicale. La degetul respectiv însă nu se făcea sângerarea și de aceea era negru. Toate arătau că fetița își va pierde degețelul.


《Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa:
Θεραπεία τῆς Παναγίας σὲ μικρὸ κοριτσάκι》

În acele zile a fost înștiințată de dureroasa întâmplare și o prietenă credincioasă a familiei. Aceasta a adus copilului ulei de la icoana Maicii Domnului Varnakova și a uns degețelul aproape mort. Și desigur, cu toții au făcut rugăciune fierbinte, mai ales mama fetiței. În ziua următoare, dimineața, cum s-a trezit copilașul, privește mama lui și ce să vadă? Degețelul era alb și normal, la fel ca și celelalte. Ajutorul dumnezeiesc a venit imediat!
Toată familia împreună cu prietenii s-au bucurat, au slăvit pe Dumnezeu și pe Maica Sa. Fetița, în ziua următoare, când a mers la medic, i-a spus:
- Domnule doctor, Maica Domnului mi-a readus la viață degețelul!
Și acela, om credicios cum era, a răspuns:
- O adevărată minune! Și mie Dumnezeu mi-a vindecat fiul. Eu cu știința de multe ori nu pot să ajut. Dumnezeu însă toate le poate!
(Din cartea „Maica Domnului Varnakova”, Minuni ale Maicii Domnului și paraclisul ei, 2011)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #374  
Vechi 26.02.2018, 00:24:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa:
Συγκλονιστική μαρτυρία ενός μεγάλου Θαύματος του Αγίου Εφραίμ
Vreau să mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Efrem pentru minunea pe care am fost învrednicită să o trăiesc. Eram însărcinată și 29 decembrie 2001 era data la care doctorii mi-au spus că voi naște. Când am ajuns în respectiva zi, doctorul mi-a dat încă o saptămână. Pe 2 ianuarie 2002 m-au luat durerile de dimineață. Am pornit spre spital unde, după ce m-a examinat, moașa m-a anunțat că se apropie momentul.
Am născut în următoarea zi, ziua descoperirii moaștelor Sfântului Mucenic Efrem cel Nou. Copilul, din lipsă de oxigen, s-a născut vânăt și a plâns după 30 minute. Din această cauză, am fost pusă și eu în pericol. Copilul a suferit de apnee, dar nu l-au pus în incubator pentru a-l ajuta cu oxigen, deoarece avea convulsii. A fost transportat de urgență în aceeași după-amiază la Spitalul de copii „Sfânta Sofia” - unde medicii au constatat că suferise un edem cerebral. Mi-a fugit pământul de sub picioare când am auzit, iar doctorii nu dădeau mari speranțe. Ne-au spus să ne rugăm să moară, pentru a nu suferi - căci organismul lui era în stare vegetativă, convulsiile distrugându-i toate organele vitale. Inimioara bătea fără putere.
Situația a rămas critică, iar singura noastră nădejde era Dumnezeu și la Sfântul Efrem, la care ne rugam în fiecare zi. În 13 zile i-au făcut o a doua encefalogramă, în urma căreia medicii nu vroiau să ne spună rezultatul, pentru a nu ne da curaj. După ce au trecut două zile, ne-au comunicat că bebelușul nostru este întru totul bine și nu înțelegeau cum s-a întâmplat aceasta, de vreme ce așteptau moartea lui. În acest moment trebuie menționat faptul că, în cele 13 zile, Sfântul Efrem ni s-a arătat în multe feluri.
O mătușă de-a mea a avut un vis: se găsea într-o biserică de-a Sfântului Efrem și acolo se afla un copilaș care plângea continuu. S-a aplecat pentru a-l liniști, iar acela s-a ridicat și a mers. Când ne-a spus acest lucru, matușa mea s-a dus împreună cu mama la acea biserică. Pe drum, mama mea cerea de la Sfântul Efrem să-i arate un semn. În timp ce-i aprindea candela, aceasta s-a stins și ea a considerat că bebelușul meu va muri. Însă, după câteva secunde, candela s-a reaprins singură. Atunci a înțeles că bebelușul va trăi și-l va ajuta marele Sfânt Efrem.
Copilașul a fost internat 17 zile la terapie intensivă. După aceea a fost transferat într-un salon normal, în care timp de 13 zile a început să primească ușor-ușor lapte. Mai apoi l-am adus acasă.
Timpul trecea și trebuia să-l ducem la reexaminare, după două luni. Cu câteva zile înainte, o altă mătușă a avut un vis: era la noi în vizită, alături de un tânăr cu cămașă albă și pantaloni negri. Tânărul respectiv venise pentru prima oară în casa mea și eu am început să-i arăt casa. Înainte de a reuși să-i prezint dormitoarele, a intrat singur în camera în care aveam bebelușul și a început să-și desfacă nasturii de la mânecă. În timp ce eu pregăteam ceva ca să-l cinstesc, mătușa a mers să-l strige, iar acela i-a răspuns:
- Pleacă, eu voi rămâne să am grijă de bebeluș.
Atunci m-am liniștit, deoarece am înțeles din visul mătușii că Sfântul Efrem va fi ocrotitorul bebelușului meu pe toată viața. La prima reexaminare, totul a mers foarte bine, iar o profesoară universitară a spitalului, atunci când a citit istoricul copilului, a strigat către unii colegi de-ai săi, spunându-le:
- Veniți să vedeți minunea secolului!
Toată această peripeție prin care a trecut copilul meu i-a lăsat ca urmă doar slăbirea nervilor de auz și de aceea poartă aparat auditiv. Mulțumesc din adâncul inimii Atotputernicului Dumnezeu, Care este împreună cu noi și dă putere Sfinților să facă minuni și să ne ocrotească în vremurile acestea grele ce le trăim!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #375  
Vechi 27.02.2018, 00:41:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Pe durata jumătății de veac în care Sfântul Nicolae a liturghisit fără întrerupere (deoarece nu s-a îmbolnăvit niciodată), se mai întâmpla câteodată să nu aibă prescuri. Deși nu avea, găsea ușor la brutăriile din jur sau îi aduceau creștinii aproape întotdeauna. Așa că, până la urmă, totdeauna avea prescuri.
Într-o zi, Utrenia avansase binișor, dar prescură nu se găsea nicăieri. A trimis două femei din obștea lui să meargă pe la brutării, pe la văduvele pe care le știa că întotdeauna aveau prescuri, s-a uitat atent în dulapurile din Sfântul Altar, dacă nu cumva celălalt preot a lăsat pe undeva vreo pres*cură, dar nimic! După un șir neîntrerupt de Liturghii, să se facă acum întrerupere!... S-a mâhnit până la lacrimi... Când, deodată, îl văd că iese între Sfintele Uși ținând o prescură, cu totul proaspătă. Prescura aceasta o găsise pe...Sfânta Masă.
Emoționat de bucurie, ne spuse: „Priviți, fiilor, ce semn mi-a dat Dumnezeu!”. Toate minunile le numea „semne”. Nu intra în profunzimea acestor fenomene, ci le considera firești ‒ eu nu știu cum să caracterizez așa ceva ‒, și aceasta deoarece avea o credință puternică și mare. Nu le comenta mult, ca să nu se scoată în evidență pe sine însuși. Așa cum vedem în Viețile Sfinților, că Îngerul Domnului îi slujea pe pustnici în pustie, prin descoperiri și ajutor mai presus de fire, unele ca acestea le vedem și la Părintele Nicolae.
Oare un înger nu putea să-l slujească și pe cel ce trăia în lume, dar în afara ei, pe lucrătorul cel curat al Domnului, pe pustnicul pe care nu arareori ziarele îl menționau prin articole de genul celui intitulat: „Pustnici în Atena”, și îl lăudau pentru aleasa sa evlavie și virtute?
„Toate sunt cu putință celui ce crede!”
(Monahia Maria, SfântulNicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, pp. 57-58)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #376  
Vechi 01.03.2018, 23:17:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa:
Νέο Θαύμα Αγίου Ραφαήλ - Το έμβρυο που δεν φαινόταν και η καρδούλα που δεν χτυπούσε
Aș vrea să vă împărtășesc minunea pe care a mijlocit-o Sfântul Rafael pentru mine. Sunt Elena X. din Alexandria Imathias.
În noiembrie 2011 am aflat în urma unui control ginecologic că sunt însărcinată cu al doilea copil al meu. Mi-a spus doctorul că trebuie să vin în următoarea lună, în decembrie, să ascultăm cum bate inimioara bebelușului.
Timpul a trecut și a venit ziua în care trebuia să facem examenul medical pentru a putea auzi inimioara copilului. Mergem la doctor, mi se face controlul respectiv, însă nimic. Pântecele îmi crescuse mai mult decât la prima sarcină, însă era gol. Nu se vedea nimic. Eu și soțul meu am înghețat. L-am auzit pe doctor spunându-ne că nu aude inimoara bebelușului și nu vede nici un embrion înăuntru. Ne-a chemat în biroul său și ne-a spus că trebuie să intervină medical, printr-un chiuretaj, ca să nu rămână în interiorul uterului oarecare rămășițe, deoarece este periculos și mi-ar putea provoca septicemie sau chiar moarte.
Era marți când s-au întâmplat toate acestea. Ne-a făcut o programare după trei zile. Pe durata acestor zile, am fost extrem de îngrijorați. I-am dat un telefon unui părinte din Asociația „Sfântul Rafael” (Ano Souli Marathonos), pe care-l cunoșteam doar din convorbirile noastre telefonice. Cu multă durere i-am povestit tot ce se întâmplase și l-am rugat să facă rugăciuni pentru mine și bebelușul meu. Acela m-a încurajat și mi-a dat puțină putere. Mi-a zis să nu deznădăjduiesc, ci să am credință în Dumnezeu și în Sfinții Lui.
Mi-a spus că se va ruga, dar să mă rog și eu, să-l chem în ajutor pe Sfântul Rafael să preia situația și să spun Sfântului: „Sfinte Rafael, mergi tu înainte și eu te voi urma!”. Acest lucru l-am și făcut. A venit și ziua de vineri și am mers la doctor să facem intervenția. Ajungând la spital, am aflat că doctorul respectiv era la chirurgie, deoarece asista la o naștere. Am așteptat puțin timp împreună cu soțul meu și cu o prietenă.
La un moment dat, medicul meu l-a sunat pe responsabilul de la recepție, întrebând dacă am sosit. Aflând că sunt deja acolo, mi-a spus să aștept să mă consulte din nou, ca să îmi dispară orice îndoială, și apoi să facă intervenția. Am început examinarea. Soțul meu, sigur pe el că nu există bebeluș înlăuntrul pântecelui meu, a rămas afară și mă aștepta. Când a pus doctorul aparatul pe burta mea, ce să vadă! Puteam vedea bebelușul și inimioara îi bătea normal! Doctorul s-a pierdut cu firea. Mi-a refăcut echografia de două-trei ori, apoi a ieșit afară năucit, a mers în biroul său și s-a uitat pe istoricul meu medical. De unde să fi știut bietul de el că Sfântul Rafael intervenise... După puțin timp, s-a întors în cabinetul de consultație, l-a chemat și pe soțul meu înăuntru și ne-a anunțat că intervenția nu poate să se producă, deoarece copilașul există, se vede clar în uter, iar inimioara lui bate cât se poate de normal. Bucuria noastră a fost așa de mare, încât nu se poate descrie în cuvinte!... Eram foarte, foarte fericiți!
Primul meu gând atunci când am ieșit din spital a fost să merg să aprind o lumânare de mulțumire Sfântului Rafael! I-am mulțumit Sfântului Rafael din toată inima noastră pentru minunea pe care o mijlocise pentru noi. Acum este ocrotitorul meu, așa cum sunt și Sfântul Arhanghel Mihail și Preasfânta Fecioară Maria.
Îi voi mulțumi Sfântului Rafael toată viața mea!
Sfântul Rafael, în afara faptului că este ocrotitorul celor bolnavi, este și ocrotitorul femeilor însărcinate. La fel ca mine, multe femei au simțit prezența Sfântului, multora li s-a arătat în vis, îndemnându-le să-l cheme în ajutor pentru a le proteja, atât pe mame, cât și pe copiii din pântecele lor, pentru a avea o naștere ușoară.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #377  
Vechi 07.03.2018, 22:05:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Traducere și adaptare: Pr. Elisei Roncea
Sursa:
Μία θαυμαστή διήγηση για το Σαρανταλείτουργο
Cândva, un creștin, în timp ce săpa cu mulți alții într-o carieră de piatră, o stâncă s-a prăbușit și a strivit mulți muncitori. Femeia unuia dintre aceștia, doamna Arghiro, considerându-l mort deja pe soțul ei, a dat unui preot tot ceea ce putuse din strictul ei necesar spre a face 40 de Sfinte Liturghii pentru odihna sufletului lui. Pentru scopul acesta dădea în fiecare zi o prescură, o sticluță cu vin și o lumânare mare. Când preotul a ajuns la 20 Sfinte Liturghii, diavolul a început să fie invidios pe evlavia femeii. I s-a aratat acesteia și i-a spus că preotul a plecat pentru o treabă de-a sa urgentă. Nu mai avea rost să-i trimită prescură. Îi va trimite în altă zi, zise diavolul. Această ispită i-a adus-o de trei ori pe durata celor 40 de Sfinte Liturghii.
Între timp, salvatorii încercau să îndepărteze rocile căzute. Scoteau încontinuu mulți oameni morți. La un moment dat, au auzit din adâncuri o voce:
‒ Aveți grijă, trăiesc!Săpați cu atenție, pentru că deasupra mea sunt două pietre. Dacă vor cădea, mă vor omorî.
Uimiți, salvatorii au săpat cu grijă din părțile laterale și au găsit pe omul acela viu. Era soțul doamnei Arghiros!
Spre nedumerirea tuturor, întrebându-l cum a supraviețuit atâtea zile fără hrană, el a răspuns:
‒ În fiecare zi, cineva îmi dădea, fără să-l văd, o pâine, o sticluță cu vin și o lumânare mare aprinsă, ce strălucea în fața mea. Așa mâncam, în afară de trei zile când nu am mâncat nimic, nici lumină nu am văzut și m-am amărât mult, deoarece am crezut că pentru păcatele mele s-a oprit mâna lui Dumnezeu să mă ajute. Și în timp ce așteptam să mor de foame și sete, am văzut din nou lumânarea aprinsă, pâinea și vinul, ca întâia oară. Am slăvit pe Dumnezeu, Care nu m-a părăsit până la sfârșit.
Plini de admirație au slăvit atunci toți pe Dumnezeu.
Evenimentul de mai sus arată marea importanță a Sfintei Liturghii pentru viața noastră. Sfânta Liturghie este lucrarea cea mai mare pe care putem să o facem pe acest pământ. Și nu aduce foloase doar celor vii, ci și celor adormiți. „Pentru că Atotbunul Dumnezeu este învins de iubirea Lui de oameni, spune Sfântul Ioan Damaschinul. Și Se va învinge în continuare, până în momentul răsplății ultime la A Doua Venire, unde se termină timpul ajutorului. Până atunci, El vrea ca fiecare să se grăbească la ajutorul dat aproapelui lui și toți să facem fapte bune între noi, atât față de cei vii, cât și față de cei adormiți.
Biserica oferă Sfânta Liturghie totdeauna și pentru cei adormiți, pentru că aceasta mulțumește într-o măsură foarte mare pe Domnul. Dacă acesta nu era un lucru primit în fața lui Dumnezeu, ar fi desigur de mult părăsit. În mod contrar însă, purtătorii de Dumnezeu părinți și dascăli ai Bisericii validează această lucrare și îi dau o și mai mare valoare, accentuând marele câștig pe care îl au sufletele celor adormiți de la prinosul Sfintei Liturghii și al tuturor rugăciunilor și milosteniilor noastre pentru ele”.
„Dacă nu ai apucat, cât trăiai, să-ți pui în ordine toate cele legate de sufletul tău, spune Sfântul Ioan Hrisostom, spune-le celor din familia ta să îți trimită după moarte lucrurile tale (bagajele tale). Să te ajute, cu alte cuvinte, cu fapte bune: milostenii și Sfinte Liturghii. Nu cumva să se omită ceva din acestea. Pentru că la învierea morților vom fi acuzați de către rudele noastre că am neglijat să facem cele de trebuință pentru ei.”
Pe direcția aceasta vin să ajute și cele 40 Sfinte Liturghii pentru vii și pentru adormiți. Să facem acest lucru toți dintre noi, dar într-un mod corect. Nu doar să achităm și să dăm un pomelnic preotului. Ci cu participarea noastră reală la Sfânta Liturghie, până când „pe voi, pe toți, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăția Sa. Amin!”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #378  
Vechi 12.03.2018, 21:25:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Pentru mine, care aveam patruzeci și trei de ani, anul 2001 a fost foarte greu, deoarece în luna noiembrie am fost diagnosticată cu „metropatie hemoragică, fibrom uterin”. Am urmat tratamentul prescris de medicul de la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central din București și de la Policlinica Elias (C.M.D.T.A.), dar starea mea de sănătate se înrăutățea din zi în zi. Am făcut foarte multe ecografii la doamna doctor Tatomir Adina - Maria și de fiecare dată mi se spunea că nu este bine. Simțeam și eu același lucru și nu știam dacă voi mai trăi. Dar Bunul Dumnezeu, care lucrează prin sfinții Săi „doctori fără de arginți”, m-a tămăduit într-un mod miraculos.
După un an mi s-a produs o hemoragie care a durat optsprezece zile, nu mai puteam merge pe picioare, și atunci am intrat în panică. Am apelat la o salvare de la Policlinica Elias. Mi s-a spus că nu pot să-mi trimită salvarea pentru că atunci, în noiembrie 2002, sosise președintele Americii și trebuia să-i asigure securitate și asistență medicală. Am rugat-o pe verișoara mea, care lucra și ea la o policlinică, să vină cu un taxi pentru că mă simțeam foarte, foarte rău. Dar, spre bucuria mea, ea a venit însoțită de salvare, pentru că persoana la care trebuia să ajungă salvarea își rezolvase cazul.
Am mers la Policlinica Elias cu salvarea și când am intrat în cabinet doctorița m-a certat, spunându-mi că se mira cum de mai trăiesc după atâta hemoragie. Am fost consultată și mi-a zis că trebuie urgent să fac operație pentru că dau în septicemie și mor. Mi-a făcut biletul de trimitere la Spitalul Elias, dar eu, știind că nu am posibilități financiare pentru a face această operație am întrebat-o ce consecințe are și dânsa mi-a spus că îmi va scoate totul, eliminând fibromul.
Am mulțumit bunului Dumnezeu pentru tot, am luat biletul de trimitere și m-am îndreptat spre casă, gândindu-mă ce voi face. Seara, cu credință și nădejde în Bunul Dumnezeu și în Sfânta Fecioară Maria, m-am rugat din tot sufletul. „Doamne, știu că mă iubești, te rog să ai milă și de mine, păcătoasa, să-mi alini durerile și, dacă mai am treburi pe Pământ, te rog să mai îngădui să trăiesc, iar dacă nu, să mor făcând voia Ta!”
Am adormit și la ora 3.00 noaptea m-am trezit cu o lumină puternică în cameră și cu un miros de bună mireasmă. Am constatat că hemoragia se oprise, semn că nu trebuia să mai fac această operație. Mai târziu am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeș, la Sfânta Muceniță Filofteia, cu o prietenă, la Sfântul Maslu și la plecare am luat Acatistul Sfinților doctori fără de arginți, Cosma și Damian și pe al Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie și vineri am mers la Mănăstirea Radu Vodă, la moaștele sfântului, să mă rog. „Sfinte Nectarie, te rog să mijlocești la Bunul Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria să fiu și eu ajutată în această suferință grea. Nu știu cine ești, dar te rog să faci și tu cu mine ce a făcut Dumnezeu cu tine”. Am fost miruită cu ulei din candela Sfântului Nectarie și am simțit o pace, o liniște și o bucurie deplină.
Vineri seara mi-a apărut Sfântul Nectarie în vis. M-a mângâiat și mi-a spus: „Gheorghița, în această noapte te-am operat eu, a fost de față Măicuța Domnului, ți-am scos afară tot ce era mai rău (fibromul). Te rog să mergi la doctorița Maria Adina să-ți facă o ecografie și ai să vezi că nu mai ai nimic”.
Am rămas foarte mirată pentru că într-adevăr, mă simțeam foarte bine. Am mers la Policlinica Elias și, urmând Sfântului Nectarie, am rugat-o pe dânsa (pe doctorița Maria Adina) să-mi facă o ecografie, dar nu i-am spus ce mi s-a întâmplat în vis.
A început să-mi facă ecografia și să-mi spună că se bucură că m-am operat pentru că operația este cicatrizată și nu mai există acel fibrom. Nu mai am nimic.
Am început să plâng și să-I mulțumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Fecioare și Sfântului Nectarie pentru tot ajutorul primit.
Deși au trecut opt ani de când s-a petrecut acest miracol cu mine, încă mi se pare incredibil - pentru că nu mai am nimic! Bun este Dumnezeu și minunate sunt lucrurile Lui, prin sfinții Săi aleși. Slăvit să fie Domnul întru sfinții Săi!
(Gheorghița Ozunu, București)
(Sfântul Nectarie minuni în România, ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 140-142)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #379  
Vechi 20.03.2018, 00:33:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

O femeie oarecare, de neam bun și îmbunătățită, avea două fiice foarte frumoase pe care le sfătuia să-i urmeze ei la petrecerea cea după Dumnezeu, și mai ales la multa evlavie pe care o avea față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Iar după moartea bărbatului ei a sărăcit foarte și nu avea cu ce să-și mărite fetele ei. Deci se amăra, temându-se ca nu cumva să vândă cinstea lor din pricina sărăciei. Însă având credință către Dumnezeu, s-a dus cu dânsele la biserică și stând înaintea Presfintei Născătoare de Dumnezeu a zis acesteia, cu lacrimi:
„Stăpâna îngerilor, Maica sărmanilor și ajutătoarea săracilor, în îngrijirea și sub acoperământul tău dau, din tot sufletul meu, pe aceste două sărmane fiice ca să le chivernisești; că nu pot să le păzesc eu fără de paguba sufletului și a trupului, din sărăcia și neajungerea mea. Și tu, cu dumnezeiasca ta mai înainte purtare de grijă, după nemărginita ta milostivire să le acoperi și să le păzești, ca să nu-și întineze fecioria lor”.
Acestea zicând mama cea evlavioasă, a apucat mâinile fiicelor ei și le-a apropiat de Sfânta icoană spre semn de legătură, ca să fie Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mama lor, din ceasul acela, și ea mai mult nu. Aceasta făcând, s-a întors la casa lor.
Deci când s-au apropiat de ușă, iată un tânăr în chipul fulgerului, care ținând o pungă plină de arginți, îi zise ei: „Împărăteasa cea Cerească îți trimite banii aceștia ca să chivernisești fiicele tale”. Luând femeia banii în dar, îngerul s-a suit în Ceruri, iar dânsa a căzut la pământ cu lacrimi, mulțumind Făcătoarei de bine celei bogat dăruitoare, pentru grabnicul ajutor și grabnica sprijineală. Apoi cheltuind, le-a îmbrăcat pe fete și le-a cumpărat cele de nevoie ale vieții lor.
Însă vecinii cei răi, știind sărăcia lor cea dinainte, le grăiau de rău și le huleau pe dânsele cu nedreptate și cu rușine, osândindu-le și zicând cum că maica lor le-a vândut cinstea vreunuia din cei bogați și a luat bani. Clevetirea aceasta cumplită auzind-o evlavioasa femeie, socotească fiecare câtă durere și necaz a suferit! Și pe cât timpul trecea, pe atâta și osândirea creștea, încât s-a înștiințat de aceasta toată cetatea. Deci mama lor, neputând să mai sufere cuvintele oamenilor, a zis fiicelor: „Duceți-vă la Maica voastră cea milostivă, și vă rugați bunătății ei cu lacrimi și cu inimă smerită, ca să vă ajute să vă izbăviți de gurile oamenilor, și dacă vă veți ruga cu neîndoită credință, vă va auzi pe voi Maica înduratului Dumnezeu cea mult milostivă, după cum și mai înainte ne-a auzit și ajutat”.
Deci ascultând ele învățătura mamei lor, s-au dus la dumnezeiasca biserică, și au făcut după cum le-a învățat. Și după ce s-au rugat în destul, vărsând lacrimi, cu credință fierbinte, s-au întors la casa lor, nădăjduind la Împărăteasa cea Atotputernică, că le va trimite ajutor din Cer, după cum s-a și făcut. Că Împărăteasa, hrănitoarea săracilor, primind smerita rugăciune și lacrimile nevinovatelor tinere, le-a ascultat pe dânsele și cu minune le-a ajutat întru acest chip:
La un praznic, la care era tot norodul cetății în Mitropolie adunat și dădea învățătură un duhovnic, era și femeia cea zisă mai sus, cu fetele ei. Și iată pe la mijlocul învățăturii, când se ostenise duhovnicul, văzură toți un înger preafrumos, că a intrat pe o fereastră, ținând în mâini două cununi frumoase și minunate, alcătuite din flori de trandafir alb și din alte flori prea bine mirositoare, și zise aceste cuvinte către cele două copile, întru auzul tuturor: „Aceste două cununi de flori albe vi le-a trimis din ceruri Împărăteasa, pentru semnul fecioriei voastre”.
Acestea zicând, a pus pe capetele lor cununile și îndată s-a făcut nevăzut. Câtă veselie socotiți, o!, ascultătorilor că au luat fecioarele și câtă înspăimântare cei ce stăteau împrejur! A rămas învățătura neisprăvită; au alergat Arhiereul și boierii ca să sărute cununile cele cerești și, în scurt, tot norodul se întrecea, cine să cinstească pe fecioare mai mult; și mai pe urmă decât toate, le-au petrecut până la casa lor. Însă ele nu s-au mândrit în deșert pentru această cinste ce li s-a făcut, ci cu multă smerenie au mulțumit Împărătesei celei vrednice de cinste.
Iar Arhiereul și cei mai mari boieri au cheltuit averi nenumărate, zidind două mănăstiri prea frumoase în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și au hotărât pe o fecioară stareță într-o mănăstire și pe alta în cealaltă mănăstire. Și petreceau ele cu așa fapte bune și viață minunată, încât multe fecioare de bun neam ale boierilor, nu numai din acea cetate, ci și din alte cetăți, auzind de vestea cea bună, și de petrecerea cea plăcută lui Dumnezeu, au lăsat bogăția cea curgătoare, cum și slava cea deșartă și au venit la ascultarea lor. Și atâta au crescut aceste două mănăstiri, avându-le toți în mare evlavie, încât socotea o mare fericire cineva, dacă s-ar fi învrednicit să se numere împreună cu această binecuvântata tagmă. Iar acele două starețe minunate s-au săvârșit cu sfințenie, și sfintele lor moaște bine au mirosit; iar fericitele lor suflete s-au dus întru Împărăția cea Cerească, pe care, o!, de ar da Dumnezeu ca noi toți să o dobândim. Amin.
(Din minunile Maicii Domnului, Editura Doxologia, Iași, 2013)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #380  
Vechi 24.03.2018, 00:44:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.092
Implicit

Minunea Acatistului Bunei Vestiri
Acatistul Bunei Vestiri are o uriașă însemnătate pentru mântuirea noastră, atunci când îl citim sau îl rostim pe de rost cu evlavie. Ne dăruiește ajutor grabnic în strădania și în nevoința noastră, pe care o facem în fiecare zi ca să ne biruim pati*mile; ca să biruim răul, păcatul care ne împresoară. De altfel, Maica Domnului ne îndeamnă și ne spune mereu: „Chemați-mă!”, „Chemați numele meu și eu vă voi ajuta întotdeauna”. Părintele Arsenie Papacioc spunea adesea: „Maica Domnului este supărată pe noi, fiindcă nu apelăm la ea, fiindcă nu-i cerem nimic”. Așadar, să cerem, să ne rugăm și ni se va da. Ocrotirea ei e minunată, cum veți asculta și în pilda care urmează. Mai demult, adică mai înainte de anul 1800, existau mulți tâlhari, așa cum este cunoscut, care se ascundeau pe la răscrucile drumurilor și atacau prin surprindere pe trecători. Unul dintre aceștia, un căpitan de tâlhari, pusese pe unii din tovarășii săi la o astfel de răscruce pe unde treceau oamenii dintr-un oraș în altul. Și cei care treceau, fie unul singur, fie mai mulți, erau atacați și jefuiți. Nu le făceau nici un rău, nu-i răneau, nu-i băteau, ci le luau banii și îi lăsau să plece. Odată a trecut pe la acea răscruce și un monah cu viață îmbunătățită. Tâlharii l-au oprit, dar neavând ce să-i ia, l-au lăsat să plece. Acela însă nu a plecat, ci i-a rugat pe tâlhari să-l ducă acolo unde se ascunsese căpitanul lor. Atunci aceia l-au întrebat: „Ce vrei de la el?” „Vreau să vă spun ceva foarte important. Peste puțin timp va trece pe aici un negustor foarte bogat, încărcat cu dia*mante. Iar căpitanului vostru vreau să-i descopăr cum este îmbrăcat acela, ca să vă fie ușor să-l prindeți.” Așa s-a și făcut, nu pentru ca să-i facă hatârul monahului, ci pentru câștigul ce-l nădăjduiau. Și astfel l-au dus la șeful lor. De îndată ce s-au întâlnit, monahul i-a spus căpitanului să-i cheme pe toți oamenii lui. Acela a poruncit și toți au venit de față. „Unul lipsește, a spus monahul. Aduceți-l și pe acela aici!” „Nu poate veni, pentru că acum face mâncare pentru amiază.” „Nu se poate, trebuie să-l aduceți și pe acela!” Atunci căpitanul a trimis pe unul dintre ei să-l cheme, dar acela nu voia să vină, însă l-a apucat cu sila și astfel l-a adus înaintea monahului. De îndată ce bucătarul l-a zărit pe monah, nici nu voia să se uite la el. Însă nici monahul nu s-a întors să-l privească. Deodată bucătarul a început să tremure din totul trupul lui. Atunci monahul l-a întrebat: „Bucătare, de ce tremuri?” Acela, fiind silit, a fost nevoit să mărturisească că este diavol și s-a prefăcut în om, ca să-l urmărească de aproape pe căpitanul de tâlhari. De ce?
Tâlharul acesta avea un obicei bun: se ruga la Maica Domnului în fiecare zi. Și cum se ruga? Îi citea acatistul în fiecare dimineață. Acest obicei bun îl dobândise de la mama sa, încă de când era acasă copil mic, unde învățase pe de rost icoasele și condacele acatistului. Mai târziu, după ce s-a făcut mare, a luat-o pe un drum greșit și s-a făcut tâlhar, dar cu toate acestea nu a lăsat nici o zi fără să rostească acatistul. Și astfel Maica Domnului se afla mereu lângă el și-l păzea. Și-l păzea pentru că Maica Domnului aștepta o ocazie ca să-l mântuiască; aștepta să-l aducă la pocăință, să-și schimbe viața și astfel să-l mântuiască.
Demonul în chip de bucătar a fost trimis și el de căpetenia demonilor ca să-l omoare și să-i ia sufletul lui în iad. Însă nu putea, pentru că-l împiedica rugăciunea către Maica Domnului. Aștepta și el o ocazie, atunci când avea să uite, chiar și o singură dată, să rostească acatistul. Atunci ar fi fost descoperit, fără ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, ar fi pricinuit între tâlhari vreo neînțelegere în privința împărțirii prăzilor, iar aceia, desigur la îndemnul diavolului, l-ar fi omorât pe căpitan și i-ar fi luat sufletul în iad. Însă Maica Domnului îl apăra; îl apăra datorită acatistului ei. Acel om era tâlhar, însă nu era ucigaș. Deși viața lui era urâtă, rea, însă Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, și Care auzea rugămințile Preasfintei Sale Maici, i-a dat prilejul să se mântuiască. De îndată ce căpitanul de tâlhari a auzit această mărturisire a demonului-bucătar, într-o clipă s-a luminat. Și-a dat seama de marile lui păcate și în acea clipă s-a pocăit și s-a mântuit. Pocăința lui i-a mișcat sufletește și pe ceilalți tâlhari care, prin sfătuirile acelui monah sfânt, cu toții au fost povățuiți la marea Taină a milostivirii lui Dumnezeu, adică la Taina Spovedaniei. Și după ce s-au îndreptat în faptă, întorcând tuturor cele furate, toți tâlharii, dimpreună cu căpitanul lor, s-au călugărit. I-a mântuit rugăciunea Acatistului Maicii Domnului. (Preluare de pe site-ul http://marturieathonita.ro/valoarea-...bunei-vestiri/)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare