Imbracamintea monahala si tunderea parului

[Marius22]

Legat de randuiala calugariei de multe ori mi-am pus intrebarea: ce inchipuieste imbracamintea monahala si mai ales tunderea parului (intalnita si in Taina Botezului)? Cred ca trebuie sa existe mai multe interpretari, ale Parintilor, in acest sens, dar eu nu am intalnit pana acum decat cateva si niciuna mai explicita.

Sfantul Maxim Marturisitorul referindu-se la tunderea parului ofera aceasta interpretare: "Precum capul e fruntea tuturor madularelor din trup, tot asa mintea detine rolul de cap in suflet. Deci aceasta trebuie tunsa de toate cugetarile lumesti. Culionul inchipuieste harul lui Dumnezeu care pazeste si acopera mintea noastra. Caci cel ce s-a tuns de cugetarile lumii, primeste coiful mantuirii (Efeseni VI, 17)."

[anastasia2008]

Daca tinem seama de faptul ca parul simbolizeaza, intr-un fel, frumusetea decazuta a omului, atunci tunderea parului trebuie vazuta ca pe o jertfa a omului facuta lui Dumnezeu. Acest lucru se observa mai usor in cazul pruncilor: acestia nu poseda inca nimic sa-i ofere lui Dumnezeu, si de aceea luam din putinul par pe care-l au.

[costel]

Nici eu nu am intalnit foarte multe informatii pe aceasta tema. Interesant e ca el este intalnit atat la botez (cand are loc moarte omului celui vechi), cat si la calugarie (cand are loc lepadarea chipului lumesc si luarea chipului ingeresc). In ambele cazuri se vorbeste de o moarte si inviere tainica.

[windorin]

Sfantul Grigorie Sinaitul spune ca "tunderea parului arata desfiintarea tuturor gandurilor si a grijilor vietii, ca sa adore pe Dumnezeu cu mintea curata si gandirea neacoperita".

Preot Profesor Alexander Schmemann spune ca "tunderea parului este semn ca viata care incepe acum este o viata de ofranda si jerfa, viata transformata pururea in liturghie-lucrarea lui Hristos".

Sfantul Grigorie de Nyssa spune despre tunderea parului, la Botez si la intrarea in monahism.. "fiindca parul, in trupul omului, este fara simtire, de aceea este chipul mortii".

[costel]

Dupa alte rugaciuni, preotul taie crucis cateva fire din crestetul pruncului si le pune in cristelnita rostind cuvintele: "Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui..." etc. La popoarele vechi, parul capului era privit ca un semn al puterii si tariei barbatesti (Jud. 16,18-20); de aceea tunderea lui inchipuie predarea desavarsita a noului botezat in stapanirea si sub ascultarea lui Dumnezeu, intru Care s-a botezat si Care-i este de acum cap sau conducator. Fiind facuta crucis, tunderea e si pecetea lui Hristos; iar intrucat parul este un produs al trupului, tunderea lui alcatuieste si o parga sau o jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos, de aceea, parul taiat nici nu se arunca oriunde, ci se pune in loc curat, de obicei in cristelnita (Sf. Simion al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, c. 67, trad. rom. p. 80-81).

[windorin]

Tunderea parului ma face sa ma gandesc la smerenie !

Imaginea cu oaia care tunde, stand cuminte, parca stiind ca aceea se face spre folosul ei. Oaia inchipuie ascultarea si smerenia, asa cum Hristos este inchipuit ca un miel, curat si smerie, fara de glas in fata celor ce-L injunghie.

Fiind tunsi, noi insine ne supunem celui in numele Caruia suntem tunsi.

[ovidiu-s]

Originea ritualuilui merge până la vremea sfinţilor apostoli:

Fapte 21.23 "Fă, deci, ceea ce îţi spunem. Noi avem patru bărbaţi, care au asupra lor o făgăduinţă;Pe aceştia luându-i, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă capul"

[costel]

Momentul central al calugariei este tunderea, care se savaseste dupa ce savarsitorul arunca de trei ori foarfecele si le cere de la viitorul calugar pentru a arata ca isi asuma aceasta misiune de buna voie si responsabil. Acest lucru inseamna ca tunderea exprima taierea de buna voie a propriei vointe.

[costel]

Am gasit o talcuire la parintele Galeriu: "ce rost au foarfecele si lucrul cu ele? Taierea patimilor, taierea voii, desprinderea de o lume constituita din obiceiuri si deprinderi vechi, legate de patimi si intrarea intr-o alta, prin "Usa" numita Hristos, pe care o deschide Duhul; inradacinarea mai profunda, printr-o noua decizie, in radacina Hristos. Precum rasar firele de par din cap, asa rasar gandurile din minte. Jertfirea sensibila a firelor din parul capului semnifica oferire."

[zaharia_2009]

În prealabil postat de costel

Am gasit o talcuire la parintele Galeriu: "ce rost au foarfecele si lucrul cu ele? Taierea patimilor, taierea voii, desprinderea de o lume constituita din obiceiuri si deprinderi vechi, legate de patimi si intrarea intr-o alta, prin "Usa" numita Hristos, pe care o deschide Duhul; inradacinarea mai profunda, printr-o noua decizie, in radacina Hristos. Precum rasar firele de par din cap, asa rasar gandurile din minte. Jertfirea sensibila a firelor din parul capului semnifica oferire."

Nu stim exact care a fost sursa de invatare a parintelui Galeriu in frumoasa sa tilcuire dar aceasta explicatie s-a intilnit si la Sf. Teodora de la Sihla . Intrebata de ucenice cum adica stie D.zeu totul , si firele de par din cap ea a tilcuit asa : firele parului din cap reprezinta gindurile omului iar capul ,mintea sa din care isvorasc gindurile. Asa de cu totul cunoaste D.zeu despre om ... si chiar mult mai mult !