Teoria Big-Bang o eroare. Alta la rand.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

Desi nu sunt sigur ca acceptati gravitatia ca fiind un lucru real, voi incerca sa va arat ca pamantul e aproximativ sferic pornind de la gravitatie. Daca tineti in mana o piatra si o lasati libera, ea va cadea pe pamant. De ce?

Pentru că aşa a zis Creatorul ca apele de sub cer să se adune formînd mările ca să se arate uscatul... pămîntul.

Aici va trebui din nou sa credeti ca exista energie potentiala si energie cinetica. Piatra va cadea deoarece orice corp cu energie potentiala are tendinta sa o transforme in energie cinetica. Daca lovesc o minge cu piciorul, ii confer energie potentiala. Aceasta se converteste in energie cinetica prin miscarea mingii.

Aşa au definit oamenii de ''ştiinţă'' fizicieni această ''mare'' descoperire a lor văzînd că pietrele sau corpurile sau apa căzînd spre pămînt îşi schimbă forma de ''energie'' din potenţială în cinetică prin respectiva mişcare de cădere... căci au dorit să măsoare lucrul... mecanic. Şi scoţîndu-l pe Dumnezeu din ecuaţie au egalat energia pe care o avea corpul la înălţime maximă Ep = m x g x h=F x d = m x a x d = Ec cu energia consumată pînă s-a oprit din mişcare.... Iată marea ''descoperire'', egalarea energiilor şi explicarea transformărilor prin eliminarea lui Dumnezeu din ecuaţie. Toată lumea calculează, socoteşte şi vede şi zice după ei că cică Dumnezeu nu a fost şi nu e prezent din moment ce nu apare în ecuaţie. Dacă scria omul de ştiinţă însă că Energia Potenţială dăruită de Dumnezeu la Facerea pietrelor de pe munte şi-a consumat-o sărmana printr-o mişcare frumoasă de cădere a cărei energie cinetică poate fi riguros măsurată atunci iată că în ecuaţie apărea şi Dumnezeu. Dar cine duce piatra la o înălţime h dacă excludem pietrele de pe munte? Omul. Unde este omul măcar în ecuaţia respectivă? Şi Dumnezeu şi omul au dispărut din ecuaţie! Ce a rămas? Păi a rămas ideea ateistă că pe aici cam cad pietre... că aşa rezultă din formula lor magică.

Dar sa revin la piatra mea. Sa presupunem ca ea face parte dintr-un agregat de pietre. Deoarece pietrele simt gravitatia, tind sa se atraga una pe alta.

E fals, pietrele nu se atrag una pe alta ci e doar o teorie neconfirmată căci acolo sus unde este imponderabilitate, în navele şi staţiile spaţiale, nici pietrele şi nimic nu se atrage la un loc ca să se formeze un grup compact de obiecte. Deci minţi susţinînd că ceva neconfirmat e valabil doar din faptul că vezi cum pietrele cad spre pămînt, presupui că pămîntul e o piatră şi atunci iată crezi că pietrele se atrag. Nu se atrag ci e aşa cum este scris că a zis Dumnezeu: apele de sub cer se adună formînd mările ca să se arate uscatul deci căderea pietrelor e o consecinţă a acestui Cuvînt Sfînt.

Care e insa punctul in care pietrele ar avea energia potentiala egala cu zero? Pai tocmai centrul de masa al sistemului.

O altă minciună, să-i spunem eroare. Despre ce sistem vorbim? Deja ai extins şi ai generalizat ''teoria'' la orice pietre, la orice mase aflate în orice loc al întregii creaţii deşi pietrele cad doar spre pămînt şi nu spre alte pietre în lipsa pămîntului aşa cum ţi-am arătat că în staţiile spaţiale pietrele nu se adună laolaltă şi nici apele nu se adună ca să formeze mările pentru ca să se arate pămîntul... uscatul.

Asadar, un agregat de corpuri are tendinta sa isi concentreze masa in ceea ce numim centrul sau de masa.

Iată o teorie mincinoasă lansată ca o concluzie de mincinoşii oameni de ''ştiinţă''. Corpurile (lemne, pietre, hîrtii, pene, feiroase...) puse împreună nu au tendinţa să îşi concentreze masa în centrul lor de masă. Deci acolo în mijlocul grupului lor de obiecte nu se formează un centru de forţă gravitaţională cum inventează şi minte domnia ta generalizînd şi extrapolînd pe baza observaţiei căderii pietrelor spre pămînt şi spre pietrele aflate în pămînt.

Problema e insa ca nu putem indesa toate aceste pietre intr-un singur punct, asa ca ele se vor pozitiona in jurul centrului de masa, astfel incat intregul sistem sa dobandeasca o energie potentiala minima.

În ipoteza ta axiomatică prin care presupui că apare în centrul lor de masă o forţă gravitaţională atunci da, ele s-ar poziţiona astfel încît să aibă energie potenţială minimă faţă de punctul ipotetic visat de domnia ta care crede că e adevărată minciuna că apare aşa ceva dacă aduni obiecte sau pietre la un loc. Nu s-e dovedit nicăieri ceea ce presupui tu ca find un adevăr incontestabil, deci dacă dai drumul unei tone de pietriş, ele, pietricelele nu se adună între ele unele cu altele, nu se adună nicăieri în univers ci ele se adună la pămînt deci cad la pămînt.

Ce e interesant e ca forma pe care tinde sa o ia sistemul ce tinde catre energia potentiala minima e cea in care exista cel mai mic raport intre suprafata si volum, adica distanta dintre centru si margine e aceeasi pe orice directie, iar aceasta forma e cea a unei sfere.

Acuma, dacă să zicem că există o forţă de atracţie pentru fiecare părticică de piatră ca să avem piatra întreagă ar însemna că fiecare piatră ar trebui să se comporte pentru părticelele ei ca un magnet ce atrage toate bucăţile spre centrul de greutate acolo unde ar exista pentru piatra respectivă energia potenţială 0. Spargi piatra în bucăţi şi vezi că bucăţile nu se atrag în centrul lor de greutate comun. Ele cad la pămînt şi în staţiile spaţiale unde nu se manifestă gravitaţia, bucăţile nu se adună, nu se atrag.

Presupunem totuşi că există undeva în pămînt această atracţie a pietrelor unele înspre altele ca să se formeze un gogoloi sferic. Păi dacă în pietre nu există potenţial 0 ci în centrul lor comun de masă, atunci acolo e clar că nu ar mai exista nicio atracţie din moment ce acolo energia potenţială e 0. Iar dacă ar exista cîte un centru de potenţial 0 în fiecare piatră atunci ar fi o distribuţie uniformă de forţe de atracţie care ar face ca mai multe pietre să se atragă reciproc şi atunci aceste forţe distribuite haotic nu ar mai genera în niciun caz o sferă ci ar putea avea orice formă în funcţie de mărimea pietrelor, aşa cum se întîmplă cînd aduni şi pui mai mulţi magneţi împreună şi mai multe bucăţi din magneţi sparţi. Nu rezultă nicio sferă!

Asta e o idee superba. Dar ca sa arat ca e gresita e nevoie sa credeti ca corpurile au masa, iar atunci cand sunt atrase de Pamant, ele sunt grele. Deci sa presupunem ca avem deasupra noastra un dom care contine apa. Cata apa? Pai cel putin atata apa cata era nevoie la potop, altfel venim in contradictie cu istoria potopului. Deci sa zicem ca avem o coloana de apa de 8000 de metri, cat Everestul (am rotunjit putin numerele sa nu ne incurcam in calcule). Cat e de grea apa asta? Pai un decimetru cub de apa cantareste 1 kg, iar o coloana de apa cu baza de un decimetru patrat si o inaltime de 8000 m va avea 80 de tone. Toata greutatea asta apasa pe aerul de dedesubt. Ce se intampla atunci cand va asezati pe o perna de aer? Presiunea din interior creste. Imaginativa ca in modelul acesta in care exista un dom deasupra noastra, la fel ca intr-o perna de aer, aerul apasa pe fiecare decimetru patrat de pe suprafata corpului nostru cu cate 80 de tone in plus fata de greutatea atmosferei. V-as intreba: cate tone suportati sa purtati in spinare? Daca totusi credeti ca apa are o anumita greutate mai ganditi-va putin inainte de a spune ca avem deasupra capetelor noastre un dom umplut cu apa.

Asta e o demonstraţie absurdă specifică fizicienilor absurzi.
Păi apa aia de la potop care a depăşit 8km în înălţime nu a venit din afara creaţiei ci din apele de deasupra cerurilor căci s-au deschis izvoarele adîncului şi s-au deschis jgheaburile cerului. Tot ridicîndu-se nivelul apei pe pămînt straturile de aer de deasupra Arcei s-au tot ridicat şi ele spre cer find împinse în sus de ape iar presiunea exercitată de ele la nivelul Arcei a rămas aceiaşi căci păturile de aer au avut unde să se ducă, în locul lăsat liber de apele de deasupra cerului care s-au înstăpînit peste pămînt.

De ce trebuie? Realitatea nu depinde de noi. Fizica cuantica functioneaza foarte bine fara ideea de cauzalitate, iar daca treaba merge asa, de ce s-o stricam?

Realitatea nu depinde de noi? Păi cum să existe ceva fără idea de cauzalitate? Dacă ei nu pot determina decît probabilistic ceva deoarece mişcările fiind atît de rapide şi particulele atît de mici încît ei nu pot determina ceva cu exactitate decît afirma porbabilistic atunci musai să nu existe cauzalitate? Cauzalitatea au scos-o tot probabilistică şi deci ei se lipsesc de ce vor ei ca să le iasă... dar nu din lipsa cauzei şi a efectului au scos ei teoria ci din neputinţa lor de a măsura şi a observa clar şi sigur ceva concret deci tot ceea ce spun ei e doar o teorie care nici măcar nu poate fi demonstrată ca valabilă decît pe principiul incertitudinii, al probabilităţilor... deci nu e ceva cert şi concret ci ei ca să spele pe mîini, ei însuşi susţin că orice teorie a lor e o teorie falsă dar care probabil ar putea fi adevărată probabilistic în ideea ''Lasă că merge şi aşa...'' şi aşa susţin ei că treaba merge.

Păi nu merge ci se strică fiindcă sunt jmecherii.

Dar voi ştiaţi că teoriile cuantice ale oamenilor de ştiinţă au pornit de la cozonacul cu stafide? Treptat au tot încercat să o lămurească şi să o schimbe de au ajuns la nivel de cuarci şi de alte ciudăţenii, bozoni, fermioni... nu se vede nimic ci e vrăjeală. La cel mai performant microscop nu se vede niciun atom şi nu se văd straturile de energie pe unde se învîrt electronii deci e doar o teorie... adică un vis urît scornicit de oamenii de ştiinţă. A văzut careva un atom şi cum sunt dispuşi ei în compoziţia materialelor şi a văzut careva curenţii de electroni şi de goluri prin materialele semi-conductoare?

Deci e ceva ce funcţionează, merge dar nu se poate explica oricît ai încerca. Unii au reuşit cu practica iar alţii au ''izbutit'' cu minciunile teoriilor ''ştiinţifice''.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

O chestiune de traducere/interpretare.

Hai fii sincer. Primul capitol e o descriere cronologică a evenimentelor principale ale începuturilor. Unde Soarele e creat cu o zi înaintea Pămîntului. Nu ai ce să interpretezi aici, iar de tradus ce vrei să zici?

La care stiinta te referi? Toata stiinta in general? In cazul asta te muti la pestera?:)

Nu, nu generalizăm. E o greșeală să generalizezi.

Viata e scurta, e bine sa o umpli cu chestii care au utilitate.

Cum ar fi să știi pe ce lume trăiești. E atît de neinteresant?

Dupa spusele tale, nu prea.

Nu ai declarat ca "minciuna" stiintei are tocmai scopul de a ascunde o prezenta evidenta si imediata a lui Dumnezeu?
Pentru ca daca n-ar fi evidenta, de ce s-ar chinui sa o ascunda?

Dacă versiunea cu Pămîntul plat și Universul relativ mic s-ar demonstra adevărată, ateii și evoluționiștii ar cam încurca-o. Dintre ei s-au găsit cîțiva care au construit modelul oficial tocmai ca să le dea o portiță de scăpare, vezi posibilitatea de a nu exista Dumnezeu, posibilitatea ca viața să fi apărut accidental.

Dumnezeu Se ascunde, dar Se revelează în același timp:

Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,

Sa zicem ca e mai usor sa crezi asta decat ca exista o conspiratie planetara a carui obiect se pare ca este destul de incert si pentru tine pana la urma :)

Normal că e mai ușor. Mai comod. Mai plauzibil din moment ce majoritatea subscriu ideilor.

Eu pur și simplu caut dovada de netăgăduit că PP e absurd sau că PS e real. De ce e atît de dificil de demonstrat versiunea PS dacă e adevărată? Cu argumente de prim ordin, palpabile, nu cu CGI sau cu trucaje ieftine și ridicole din anii 60.

Incearca sa-ti clarifici chestia asta mai intai:

de ce ar ascunde cineva o versiune a lumii fizice daca ea este in aceeasi masura consistenta cu ideea unui Creator nu atat de evident ca autor al Creatiei?


Cred ca iti dai seama, ca oricare ar fi realitatea fizica, poate fi elaborata o explicatie care sa nu includa in mod necesar existenta unui Creator.

Parafrazand oarecum pe Zapacitul, Dumnezeul nu e Atlas sa tina Pamantul pe umeri, iar stiinta sa ne ascunda asta spunandu-ne ca e atarnat in vid.

Mai greu de explicat fără Creator că Pămîntul e plat și a ajuns așa de la sine, accidental, după un Big Bang și miliarde de ani de așteptarea unor evenimente care s-au succedat accidental.

Complexe, agarofobie :)

Daca e redus la o cutiuta de "doar" cativa ani lumina, te simti mai semnificativ?
Sau care ar fi dimensiunea la care sa te simti confortabil, "semnificativ" ?

Versiunea oficială presupune existența vieții în întregul Univers. Unde noi sîntem aici, într-o zonă unde extratereștrii încă n-au ajuns sau au ajuns și se ascund. Deci ce e omul prin comparație cu celelalte N civilizații? Ceva nesemnificativ.

Nu exista nici o demonstratie ca viata a aparut accidental, nici macar pentru evolutie nu este, dar tu poti in necunostinta de cauza sa confuzi filosofia cu stiinta :)

Pe de alta parte, nu poti nici sa demonstrezi stiintific opusul asa ca...pana la urma cu ce te lupti, concret?

Așa e, eu nu pot. Dar pot alții care folosind raze laser de mare putere fac teste la suprafața apei sau folosind telescoape văd obiecte la distanțe la care n-ar trebui să se vadă. Șamd.

Nici n-ai sa gasesti atat timp cat ai sa traiesti daca nu depasesti impasul duhovnicesc care te-a dus aici.

Noi toți sîntem și vom fi în impas duhovnicesc pînă la sfîrșitul zilelor. O dată ce te consideri a nu [mai] fi într-o asemenea stare ajungi în situația nedorită a celui care a urcat muntele cu greu și brusc alunecă în prăpastie.

[iuliu46]

De ce ar fi mai greu de explicat pamantul plat ( in absenta unui creator ) decat pamantul sferic ? Sau un univers mai mic fata de un univers imens ? Nu vezi ca nu are nici un sens ? Daca unii cred ca o chestie complicata a aparut din intamplare, cu atat mai mult ar crede ca o chestie mult mai simpla ar fi aparut din intamplare. :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Krautrock

Adica cum? Cine anume e acea oficialitate care sa ne prezinte in mod eronat realitatea? Guvernul SUA? Marea conspiratie mondiala a masonilor? Consiliul reprezentantilor Satanei pe pamant? Politia secreta a lui Kim Jong Un? Extraterestrii infiltrati in Biserica Ortodoxa Romana? Cred ca intram pe un taram periculos. Daca modelul macrocosmic actual e eronat, atunci ar trebui sa aruncam la gunoi cam tot ce am invatat in scoala la orele de stiinte ale naturii si matematica.

Nu știu cine sînt.

Dacă e eronat, matematica funcționează și în modelul ăla mic și primitiv.

Cu atat mai rau pentru majoritatea religiilor. Inseamna ca se afla pe drumul sigur catre disparitie. Pentru a va aduce un argument, oricare ar fi el, e nevoie sa acceptam impreuna niste adevaruri: de exemplu ca istoria despre Magellan e reala, sau ca gravitatia exista sau ca putem face experimentul lui Eratostene prin telefon, iar telefonul nu ne va insela.

Experimentul lui Eratostene merge de minune și dacă Soarele e mic și se deplasează deasupra unei suprafețe plane. Dacă vreți, găsesc și demonstrația.

Desi nu sunt sigur ca acceptati gravitatia ca fiind un lucru real, voi incerca sa va arat ca pamantul e aproximativ sferic pornind de la gravitatie. Daca tineti in mana o piatra si o lasati libera, ea va cadea pe pamant. De ce? Aici va trebui din nou sa credeti ca exista energie potentiala si energie cinetica. Piatra va cadea deoarece orice corp cu energie potentiala are tendinta sa o transforme in energie cinetica. Daca lovesc o minge cu piciorul, ii confer energie potentiala. Aceasta se converteste in energie cinetica prin miscarea mingii. Dar sa revin la piatra mea. Sa presupunem ca ea face parte dintr-un agregat de pietre. Deoarece pietrele simt gravitatia, tind sa se atraga una pe alta. Care e insa punctul in care pietrele ar avea energia potentiala egala cu zero? Pai tocmai centrul de masa al sistemului. Asadar, un agregat de corpuri are tendinta sa isi concentreze masa in ceea ce numim centrul sau de masa. Problema e insa ca nu putem indesa toate aceste pietre intr-un singur punct, asa ca ele se vor pozitiona in jurul centrului de masa, astfel incat intregul sistem sa dobandeasca o energie potentiala minima. Ce e interesant e ca forma pe care tinde sa o ia sistemul ce tinde catre energia potentiala minima e cea in care exista cel mai mic raport intre suprafata si volum, adica distanta dintre centru si margine e aceeasi pe orice directie, iar aceasta forma e cea a unei sfere.

Alternativa la gravitație se numește forță de presiune eterică.

V-ați întrebat vreodată de ce dintre cele 4 tipuri de interacțiuni fundamentale numai gravitația face o diferență atît de mare încît nu se poate concepe o unificare a ei cu celelalte 3?

Știți vreun experiment care să arate că două corpuri se atrag pe direcție orizontală datorită așa-zisei forțe gravitaționale?

Asta e o idee superba. Dar ca sa arat ca e gresita e nevoie sa credeti ca corpurile au masa, iar atunci cand sunt atrase de Pamant, ele sunt grele. Deci sa presupunem ca avem deasupra noastra un dom care contine apa. Cata apa? Pai cel putin atata apa cata era nevoie la potop, altfel venim in contradictie cu istoria potopului. Deci sa zicem ca avem o coloana de apa de 8000 de metri, cat Everestul (am rotunjit putin numerele sa nu ne incurcam in calcule). Cat e de grea apa asta? Pai un decimetru cub de apa cantareste 1 kg, iar o coloana de apa cu baza de un decimetru patrat si o inaltime de 8000 m va avea 80 de tone. Toata greutatea asta apasa pe aerul de dedesubt. Ce se intampla atunci cand va asezati pe o perna de aer? Presiunea din interior creste. Imaginativa ca in modelul acesta in care exista un dom deasupra noastra, la fel ca intr-o perna de aer, aerul apasa pe fiecare decimetru patrat de pe suprafata corpului nostru cu cate 80 de tone in plus fata de greutatea atmosferei. V-as intreba: cate tone suportati sa purtati in spinare? Daca totusi credeti ca apa are o anumita greutate mai ganditi-va putin inainte de a spune ca avem deasupra capetelor noastre un dom umplut cu apa.

”Tăria” sau domul ce desparte apele de sus de partea de jos a creației nu știm de ce natură este. Nu știm grosimea, densitatea, nimic. Nici cîtă apă este deasupra. Deci nu putem face calcule.

De ce trebuie? Realitatea nu depinde de noi. Fizica cuantica functioneaza foarte bine fara ideea de cauzalitate, iar daca treaba merge asa, de ce s-o stricam?

Fizica cuantică nu este știință. E o serie de povești scornite de oameni inteligenți care vor să ne arate că totul este posibil. Povești pe care omul de rînd nu le poate înțelege decît la nivelul documentarelor făcute după să zicem http://www.briangreene.org/?page_id=20 .

Teoria e una, practica e alta. Or mecanica cuantică nu poate fi experimentată la modul practic. Una e să ciocnești particule grele în acceleratoare și să depistezi subparticule pentru cîteva nanosecunde, alta e să-ți imaginezi stringuri, tensori și God particles ca să uimești lumea cu cît de productivă e imaginația ta.

[CristianR]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Primul capitol e o descriere cronologică a evenimentelor principale ale începuturilor. Unde Soarele e creat cu o zi înaintea Pămîntului. Nu ai ce să interpretezi aici, iar de tradus ce vrei să zici?

Dacă ai timp și răbdare, citește din Biblia Anania primul capitol al Facerii, mai ales comentariile și prefața.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de iuliu46

Parca a tunat si v-a adunat. Unul spune ca majoritatea religiilor predica un pamant plat desi in afara de aia cu broasca testoasa si de niste secte ciudate nu cred sa mai fie alte religii care sa spuna lucrul asta, altul ca fizica cuantica a facut universul si asa mai departe. Nu mai vorbim despre pucisti, ca aia-s deja intr-un univers paralel facut de o alta fizica cuantica.

Daca un fizician scrie o carte proasta despre aparitia universului, nu inseamna ca stiinta spune ca asa a aparut universul. Inseamna ca fizicianul ala care e si un pic ateu, se foloseste de prestigiul stiintei ca sa faca un pic de propaganda ateista. Stiinta nu spune niciodata nimic, unele lucruri se demonstreaza si atunci devin teorii si legi, alte lucruri sunt infirmate si atunci sunt aruncate la cos, iar alte lucruri cum ar fi aparitia universului nu se vor demonstra niciodata si atunci tin de domeniul filozofiei sau al teologiei. Chiar daca oamenii care discuta despre asta sunt fizicieni, preoti sau frizeri, se pricep la filozofie sau nu.

Despre pamantul plat nici nu discut ca e o prostie asa de mare ca se sparie gandul vorba cronicarului. E o minciuna imensa promovata de unii atei in plasa carora cad si destui crestini, ca nu au ateii monopolul prostiei pe lumea asta. :)

PP e prezent în religiile străvechi egiptene, hinduse, mayașe șamd. Dar nu e un argument pro, oricum.

Da, Weinberg e ateu declarat. Dar cartea e superbă...

Demonstrează că e o prostie. Scutește-mă de efortul de a mai căuta, luminează-mă, scoate-mă din neștiință. Ai 100E de la mine dacă mă convingi, ți-i pun în cont dacă reușești.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de CristianR

Dacă ai timp și răbdare, citește din Biblia Anania primul capitol al Facerii, mai ales comentariile și prefața.

11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor k care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ!“ Şi a fost aşa:
12 Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă'n sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie 'ntru tăria cerului luminători care să lumineze pământul l, să despartă ziua de noapte şi să fie ei spre semne m şi spre anotimpuri şi spre zile şi spre ani,
15 şi să fie ei întru tăria cerului luminători să lumineze pământul!“ Şi a fost aşa:
16 Dumnezeu i-a făcut pe cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele.
17 Şi le-a pus Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

Unde se arată că în ziua a treia pămîntul era plin de iarbă cu sămînță cu tot și în ziua a patra au fost create Soarele și Luna.

Explicația fiind... care?

[CristianR]

Mai întâi, iată din Introducerea la Pentateuh, un scurt fragment (preluat din Studiul Vechiului Testament pentru seminarii, 1983):

„Pentateuhul nu face nici cosmogonie, nici geogonie. Acestea sunt numai chestiuni atinse pentru justificarea fondului însuşi. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc. Cuprinsul lui principal este «Legea dată de Dumnezeu».”

Interpretarea literală nu este de folos, după mine. Nu e atât de importantă cronologia evenimentelor cosmice sau concordanța lor științifică. Cartea este scrisă de Moise. Nu se știa pe vremea aceea de planete, pământul era considerat nici măcar plat, ci probabil nesfârșit. Pământ era numit nu planeta, ci uscatul rezultat prin retragerea apelor.

Mai mult, în primul verset „cerul și pământul” desemnează întreaga creație materială (Sf. Vasile cel Mare) sau, după alți Sfinți Părinți, lumea îngerească și cea materială.

[Krautrock]

În prealabil postat de iuliu46

De ce ar fi mai greu de explicat pamantul plat ( in absenta unui creator ) decat pamantul sferic ? Sau un univers mai mic fata de un univers imens ? Nu vezi ca nu are nici un sens ? Daca unii cred ca o chestie complicata a aparut din intamplare, cu atat mai mult ar crede ca o chestie mult mai simpla ar fi aparut din intamplare. :)

Ar fi mai greu pentru ca n-avem la dispozitie o fizica ce sa fie capabila sa explice aceste lucruri. Fizica pe care o avem explica cu totul altceva. Prin urmare trebuie ca in prealabil sa se creeze niste fundamente explicative ale Pamantului plat si ale Universului mic. De exemplu o fizica in care rolul gravitatiei in explicarea miscarii astrelor sa fie preluat de altceva cu proprietati diferite. Iar gravitatia nu e singurul lucru ce trebuie inlocuit: optica, termodinamica, mecanica etc.

Cat despre chestia complicata care ar fi aparut din intamplare, asta e o prostie. E atat de improbabil ca un lucru complicat sa apara din intamplare incat n-are rost sa mai vorbim despre asa ceva. Dar e foarte probabil sa apara din intamplare lucruri simple. Credeti ca un Univers aparut din Big-Bang e atat de complicat? Ganditi-va la un joc de lego. Figurile de lego sunt simple, iar legile dupa care ele se imbina sunt iarasi foarte simple. Si totusi cu ajutorul lor putem construi lucruri atat de complicate. Deci universul in sine nu trebuie sa fie ceva foarte complicat.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Experimentul lui Eratostene merge de minune și dacă Soarele e mic și se deplasează deasupra unei suprafețe plane. Dacă vreți, găsesc și demonstrația.

Nu trebuie sa mai cautati. Stiu cum se poate demonstra, insa daca facem masuratori foarte precise s-ar putea sa nu mai demonstram nimic. Pe un pamant plat cele doua bete carora li se masoara umbra ar fi paralele, iar pe un pamant rotund ele s-ar afla intr-un anumit unghi unul fata de celalalt, astfel incat in cele doua cazuri umbrele ar avea marimi diferite. Lucrul acesta nu-l iau in calcul adeptii pamantului plat. E complicat cu geometria asta pentru ca ne incurca! Deci pentru a demonstra ca Pamantul e plat, va trebui sa reganditi si matematica. De aceea spuneam ca e mai greu sa explici ca pamantul e plat decat ca e rotund.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Fizica cuantică nu este știință. E o serie de povești scornite de oameni inteligenți care vor să ne arate că totul este posibil. Povești pe care omul de rînd nu le poate înțelege decît la nivelul documentarelor făcute după să zicem http://www.briangreene.org/?page_id=20 .

O fi asa, nu zic nu, dar laserul pe care il folseste CD-playerul dumneavoastra pentru a reda discurile a fost facut posibil de aceasta poveste pe care dumneavoastra o numiti fizica cuantica. Mai mult de jumatate din curentul electric pe care il aveti la priza e produs intr-o centrala care foloseste principii ale fizicii cuantice. Daca aveti cumva un aparat cu leduri, un monitor, de exemplu, aflati ca ledurile functioneaza datorita efectului fotoelectric ce e un fenomen explicat de fizica cuantica. Sa va mai dau exemple? N-are rost!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Teoria e una, practica e alta. Or mecanica cuantică nu poate fi experimentată la modul practic.

Tocmai v-am dat niste exemple concrete.

În prealabil postat de CristianR

Mai întâi, iată din Introducerea la Pentateuh, un scurt fragment (preluat din Studiul Vechiului Testament pentru seminarii, 1983):

„Pentateuhul nu face nici cosmogonie, nici geogonie. Acestea sunt numai chestiuni atinse pentru justificarea fondului însuşi. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc. Cuprinsul lui principal este «Legea dată de Dumnezeu».”

Interpretarea literală nu este de folos, după mine. Nu e atât de importantă cronologia evenimentelor cosmice sau concordanța lor științifică. Cartea este scrisă de Moise. Nu se știa pe vremea aceea de planete, pământul era considerat nici măcar plat, ci probabil nesfârșit. Pământ era numit nu planeta, ci uscatul rezultat prin retragerea apelor.

Mai mult, în primul verset „cerul și pământul” desemnează întreaga creație materială (Sf. Vasile cel Mare) sau, după alți Sfinți Părinți, lumea îngerească și cea materială.

Părintele Galeriu? Încep să fiu tot mai fascinat de părintele tău. Trinite-mi, te rog, public sau privat, o listă cu ce să încep și de unde le pot cumpăra. Merci mult.