Cand vom muri?

[Florin-Ionut]

Viata noastra incepe printr-o afirmatie, cand Dumnezeu zice: DA, SA FIE! Asa ajungem la existenta. Dar problema se pune: cat traieste omul pe pamant, cand vine momentul trecerii la cele vesnice?

Din cate stiu, Dumnezeu ne da timp vremelnic pentru a ne hotari in ce fel ne vom incepe existenta vesnica. El va decide cand va fi momentul mortii. Deci, cand va fi? Exista un posibil raspuns...

Dumnezeu ne arunca in lume, in lumea asta rea si nebuna, dar mereu este cu noi, ajutandu-ne sa ne implinim destinul de a ramane in bine. Cu toate acestea, unii prefera sa se sincronizeze cu voia divina, pe cand altii sa se impotriveasca Lui. Asa ca avem doua variante generale:

a) Omul are mintea corupta, dar Dumnezeu il asteapta. Lucreaza la mantuirea lui, vrea sa-l scape de rau, dar se loveste mereu de vointa lui - pe care i-o respecta pana la sfarsit. Daca omul persista in pacate, ba mai mult, decade in continuu, agonisindu-si osanda, atunci Dumnezeu vede ca nu mai are cum sa-l recupereze si iata ca omul pleaca in lumea care i se potriveste: imparatia intunericului. Acest moment trist se poate intampla si in tinerete, totusi spre folosul sarmanului inselat, daca nu mai este nici o raza de speranta pentru salvarea lui. Caci daca ar mai fi trait, mai mult rau ar fi facut in jur.

b) Omul vrea sa se curete de rau, sa traiasca o viata exemplara, sa se pocaiasca. Sa fie bun, bland, pasnic, iubitor. Adica sa se mantuiasca de orice rau, inca de pe acum. Pe masura ce trece timpul, este ajutat sa lupte impotriva vrajmasilor, este sustinut de harul divin. Atunci, cand intervine moartea in cazul asta? Cand omul nu poate sa dea mai mult, mai exact nu vrea mai mult. Caci noi suntem chemati la desavarsire, dar multi chemati, putini alesi... Asa ca Dumnezeu vede cand inima omului s-a stabilizat intr-o stare de bine, nemaivoind sa progreseze, sa evolueze aici si acum spre asemanarea cu El, si ii muta in locasul potrivit pentru care s-a pregatit, in casa Tatalui. Pe cand altii, "alesii" Sai, desi sunt mantuiti inca de pe acum, raman si 90 de ani stralucind in lumea innegrita de pacate, spre a fi exemplu multora, de mare ajutor si luminati povatuitori, adica sarea lumii de care avem atata nevoie.

Deci viata noastra dureaza atat cat sa ne stabilizam intr-o stare pe care o alegem dupa mintea si vointa noastra. In acel moment vom muri sau vom fi vii pentru eternitate.