Intelegerea a ceea ce ni se intampla

[cod_gabriel]

În prealabil postat de mirela-h

Si acum vreau sa scriu despre o intamplare destul de amuzanta, la care pe undeva a lucrat si Dumnezeu, si din care am inteles ca El ne da ceea ce avem cu adevarat nevoie si nu ce ne inchipuim noi ca ne trebuie.Intr-o perioada din viata mea de eleva am fost foarte emotiva. Din cauza acestei emotivitati am picat la examenul de treapta a doua , la proba de matematica, desi la meditatiile particulare ma descurcam bine, iar patru din cele cinci subiecte ale examenului de mate stiam sa le rezolv. Emotia nu m-a lasa, insa, sa ma incadrez in timp, am lucract f. incet si nu am facut decat jumatate din test. Cand am devenit studenta la facultatea de istorie, noutatea si dificulatile sistemului universitar ca si sobrietatea unor profesori mi-au redesteptat emotivitatea aceea exagerata, pe care o credeam vindecata. Primul examen din prima sesiune era la Orint antic. Eram coplesita de numarul mare de cursuri pe care trebuia sa le invat ca si de zecile poate chiar sutele de nume de popoare si conducatori din vechiul Orient. Si la toate acestea se adauga emotia puternica ce crestea pe masura ce se apropia examenul. Asa ca nu am putut invata mai nimic . Cele mai grele cursuri mi s-au parut cele despre Asiria. Dupa ce le-am rasfoit si m-a luat ameteala vazand ce contin, le-am dat deoparte considerand ca nu pot sa le invat. Pana in ziua examenului ma tot rugam lui Dumnezeu sa ma ajute si sa-mi cada subiecte din acea mica parte a materiei pe care cu chiu cu vai reusisem sa o pregatesc. Ma rugam, mai ales, sa nu imi cada ceva din cursurile despre Asiria, pe care nu le putusem nici macar citi. La examen , care avea doua probe, scris si oral, m-am dus mai mult moarta decat vie. La proba scrisa am avut un subiect mic depre Egipt si unul amplu depre Asiria :(. Am luat un cinci amarat si a doua zi m-am prezentat la oral. Am intrat in sala a treisprezecea si am tras biletul cu numarul treisprezece care continea un scurt subiect despre scrierea hieroglifica si, curat ghinion, " a doua ridicare a Asiriei" cea mai stufoasa perioada din istoria statului asirian :dozingoff: In momentul acela am avut o reactie paradoxala , imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. Sa plang pentru ca Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunile si, iata, am parte numai de subiecte asiriene,fiind pe punctul sa pic examenul, si sa rad pentru ca mi se parea caraghioasa aceasta insiruire de "ghinioane". Puteam sa devin superstitioasa in acel moment, dar nu s-a intamplat asa. Profesorul a vazut cat de pierduta eram si s-a milostivit de mine, m-a lasat sa spun ce stiam si mi-a dat ca nota finala 6, de incurajare. In momentul in care am iesit din sala m-a cuprins un sentiment de mare usurare, dar si de limpezire sufleteasca. Am inteles atunci ca nu aveam nevoie de "noroc chior", pentru ca eu asta ii ceream lui Dumnezeu cand ma rugam sa-mi cada subiecte din putina materie pe care o invatasem, ci de incredere in mine ca sa pot sa-mi inving emotivitatea exagerata. De atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu nu am mai avut nicio emotie la examene, am terminat facultatea de istorie cu medie peste noua si fara nicio restanta. Am urmat si a doua facultate si la fel nu am mai avut emotii care sa ma blocheze, simtindu-ma , mai ales la examenele orale ca pestele in apa:D

Si mie mi s-a intamplat ceva legat de examene. In anul III, materia era multa si nu stiu cum, dar nu am mai reusit sa invat decat cam jumatate din materie la marea majoritate a disciplinelor.
In acelasi timp, in acel an am avut o nenorocire in familie.
Nu stiu cum s-a facut, dar la fiecare examen mi-au picat, fara exceptie, subiete numai din materia invatata (pe atunci nu erau grile si la examen aveai de regula 2-3 subiecte). A fost cel mai bun an universitar al meu in privinta notelor - am luat numai 9 si 10 la toate disciplinele.
Desi nu eram credincios pe atunci si nici prin minte nu mi-a trecut sa ma rog, mereu m-am gandit ca trebuie sa fie un fel de compensare.

[cod_gabriel]

În prealabil postat de marinana80

gabriel, este prima data cand intru pe site si mi-a placut mesajul si optimismul tau, cu ideea ca Dumnezeu ne vorbeste. sti ce se intampla, si ce practic nu inteleg eu ca de ce exista momente in viata mai ales cum traiesc eu in ultimii 3 ani, cand simt ca nimic nu merge bine, tot ce-mi doresc nimic nu se indeplineste si pe de alta parte persoane-i care in viata asta mie mi-a facut destul rau totul, absolut tot ii merge bine. cred ca toata lumea a trec prin momente din astea in viata dar eu sincer chiar nu pot sa-mi explic. multumesc f mult si sper sa fie ok mesajul, este o parerea de a mea

Nu dori sa ii mearga rau si nu-ti pierde vremea comparandu-te cu altii. Asta naste invidie si e o irosire.

[anita]

În prealabil postat de marinana80

gabriel, este prima data cand intru pe site si mi-a placut mesajul si optimismul tau, cu ideea ca Dumnezeu ne vorbeste. sti ce se intampla, si ce practic nu inteleg eu ca de ce exista momente in viata mai ales cum traiesc eu in ultimii 3 ani, cand simt ca nimic nu merge bine, tot ce-mi doresc nimic nu se indeplineste si pe de alta parte persoane-i care in viata asta mie mi-a facut destul rau totul, absolut tot ii merge bine. cred ca toata lumea a trec prin momente din astea in viata dar eu sincer chiar nu pot sa-mi explic. multumesc f mult si sper sa fie ok mesajul, este o parerea de a mea

Dumnezeu stie ce avem nevoie ,El ne da ,poate ce ceri tu nu iti e de folos.
Mai bine sa cerem cele sufletesti ,cum ar fi sa ne vindecam de anumite patimi ascunse ,sa ne fie iertate pacatele ,sa nu mai pacatuim, etc.
Iar sa ii cercetam pe altii ,cum a spus Gabriel ,naste invidie si mandrie.
Mie imi e mila de aceia carora le merge bine-in sensul material - si n-au habar de Dumnezeu ,sau sunt caldicei.

În prealabil postat de anita

Mie imi e mila de aceia carora le merge bine-in sensul material - si n-au habar de Dumnezeu ,sau sunt caldicei.

anita, s-a mai discutat pe tema asta. in primul rand, "a-ti merge bine materia", a fi bogat/sarac este ceva f. relativ, depinde f. mult de sistemul de referinta si in special locul dpdv geografic. de ex., ceea ce in RO este considerat "bine"/bogat, aici in SUA sta in partea opusa, adica la "saraci".

pentru cei care nu realizeaza asta, sa stiti ca bogatii au o cruce mult mai grea de dus decat saracii.

[costel]

Am intalnit si eu atat de multe voci care marturiseau despre: mancarea masurata, somnul scurt, plecarea genunchilor pe cat se poate, cuvant putin, culcarea pe jos si multe altele care pot "imblanzi" trupul. Sunt bune si acestea. Dar sa nu uitam ca putini s-au umplut de lumina si L-au marturisit pe Domnul doar printr-o privire catre tine, doar printr-o trecere pe langa tine. Acte care au facut mai mult decat cuvintele altora pentru mine. Ajungi sa simti cum un om poarta ceva ce nu ai mai intalnit. Dar, ceva ce sta la indemana fiecaruia dintre noi. Caci nevazutul nu este lipsa vazutului in El, ci coplesirea vazutului de lumina. Asa ca e bine sa ne curatim vederea, ca sa fim intr-o continua admiratie, iar in admiratie fiind, sa le dorim din nou, iar dorindu-le sa ne curatim si asa sa luam chip dumnezeiesc.

[vsovi]

În prealabil postat de mirelat

pentru cei care nu realizeaza asta, sa stiti ca bogatii au o cruce mult mai grea de dus decat saracii.

ai fost vreodata nevoita sa te rogi de cineva sa te imprumute cu bani ca nu mai ai ce manca, nici tu nici altzii de langa tine? sa-tzi cautzi de lucru shi sa nu te ia nimeni? ce e mai greu shi dureros decat asta? shi multora li se intampla. sa fi tratat ca o carpa sau un nebun? Tu poate ca te gandeshti la gospodarirea averilor shi la grijile bunastarii... poi grijile pentru caramizile lui faraon cu cafea se sustzin; shi grijile astea nu stiu daca se poat numi cruce, la unii da... dar poate ca la unii e altceva, e patima shi atashamentul la comorile lumeshti, la stalpul capatuirii, la dragostea de stapanire, toate condimentate cu "otravuri" sectariste... shi unde itzi e comoara acolo itzi este shi inima... de aia ne cere Hristos sa ne staruim pentru comoara din Cer ca pe aceea n-o mananca moliile shi nici rugina shi n-o prada hotzii... shi nici mandriile rautatzii. :(:(???

apoi asha zic totzi bogatzii, ceea ce sustzii dumneata, dar mai degraba intra o camila (o sfoara groasa ca asha m-a invatzat Clausemi) prin gaura unui ac decat un bogat in imparatzia lui Dumnezeu cum spune Hristos, dar asta nu inseamna sa-tzi prapadeshti averile shi banii ci a zis mereu ca banii sa-i dai saracilor deci sa nu-i arunci, sau sa-tzi vinzi haina(odihna) shi sa-tzi cumperi cutzit cu care sa-tzi tai cale ingusta cum invatza sf shi Marele Pimen, ca pe calea cea larga stii tu cine intra, poate bogatzii cu grijile lor, dar acum ma intreb cine mai e sarac? cand toata patima lacomiei e bine satisfacuta, ca nu mai sunt saraci, deci poate ca nimeni nu mai intra in imparatzie in perioada in care traim, decat aia din africa sau zonele subdezvoltate. shi care credeam ca e vorba de dromader sau de camila cu doua cocoashe din deshert cand spunea de camila... sau asha de parca ai face mila, cam camila.... dar daca nu-l socoteshti ca shi pe tine, sau chiar mai mare ca tine pe saracul respectiv poate ca il jigneshti shi il necinsteshti, deci poate ca nu faci decat sa-l batjocureshti shi zici ca te milostiveshti, deci batjocuresti copii shi saracii shi crezi ca faci milostenie... dar dumneata iata ca te milostiveshti de bogat... nu-i rau, ca inseamna ca intuieshti unde va ajunge sarmanul. ??????:( dar conteaza shi sufletul saracului ca daca are suflet rau de sarac tot acolo ajunge, sau plin de patimi, ca doar nu-i suficient sa fi sarac, ca shi leneshii sunt saraci, shi aia de pierd la jocuri shi pariuri, shi aia de ishi risipesc averea pe viatza elevanta... shi aia tot saraci sunt. ??????:(

În prealabil postat de costel

Asa ca e bine sa ne curatim vederea, ca sa fim intr-o continua admiratie, iar in admiratie fiind, sa le dorim din nou, iar dorindu-le sa ne curatim si asa sa luam chip dumnezeiesc.

foarte profund, frumos si simplu spus in acelasi timp.

În prealabil postat de vsovi

poi grijile pentru caramizile lui faraon cu cafea se sustzin; shi grijile astea nu stiu daca se poat numi cruce, la unii da...

ovidiu, eu am spus ceea ce am spus prin prisma faptului ca multi pierd din vedere ca acesti atat de blamati bogati (apropo, eu nu ma numar printre ei, dar cunosc f. multi care merita toata stima ca oameni) au in grija lor printre altele administrarea unor mari averi si sume de bani care pun in miscare economia mondiala si dau de lucru si de mancare saracilor de pretutindeni. asta e job-ul lor de la Dumnezeu si credeti-ma ca este o presiune fantastica care apasa pe umerii acestor oameni.

[dragomirna]

În prealabil postat de costel

Dar sa nu uitam ca putini s-au umplut de lumina si L-au marturisit pe Domnul doar printr-o privire catre tine, doar printr-o trecere pe langa tine. Acte care au facut mai mult decat cuvintele altora pentru mine. Ajungi sa simti cum un om poarta ceva ce nu ai mai intalnit. Dar, ceva ce sta la indemana fiecaruia dintre noi. Caci nevazutul nu este lipsa vazutului in El, ci coplesirea vazutului de lumina.

Mi se intampla mereu, cand trec pe langa o maicuta sau un calugar, sau un preot, sa simt mereu o stare de liniste venind dinspre acesti oameni, si oricate probleme as avea care mi-ar tine sentimentele si mintea ocupate, imi dau seama pe loc de faptul ca Dumnezeu inca ma cheama la El, pentru ca nu prea stiu sa Il primesc cum se cuvine in toata viata mea. Sper sa nu ma lase totusi chiar daca eu nu pot mereu sa fac cate imi cere, desi El are incredere in mine mai multa decat am eu si in mine si in El. Dar un lucru stiu sigur, ca spre lumea asta nu mai pot sa-mi intorc inima, decat din naivitate cand cad - ceea ce se intampla foarte des, dar macar invat sa ma ridic. Sper ca toti cei care ne straduim intr-un fel sau altul sa Il cunoastem pe Domnul, desi nu avem cum sa stim cum e El daca nu "Il gustam" cu adevarat, sa nu ne lasam niciodata descurajati de propriul esec si sa nu ne plangem de mila, oricat de lipsiti de aparare am fi in fata lumii. Dumnezeu sa ne apere si sa ne primeasca mereu in Iubirea Lui!

[Dacian]

În prealabil postat de cod_gabriel

Din experienta mea de viata de pana acum, am ajuns la concluzia ca Dumnezeu ne vorbeste, dar intr-un mod pe care, ca sa-l intelegi, trebuie sa ai macar deschidere catre ideea ca exista Dumnezeu si ca putem sa-i observam prezenta in ceea ce e in jurul nostru.

Posibil sa ai dreptate. De astfel de coincidente am avut si eu parte! Sa relatez cateva!
-Intr-o zi un cersetor a venit infipt la mine de parca ma cunostea si mi-a cerut bani de pomana si i-am dat 2 lei. Seara ma intalnesc cu un var si fara sa-i fi spus ceva, imi povesteste printre altele cum ca un cersetor i-a cerut bani si i-a dat tot 2 lei:|
-Alta data, eram cu o verisoara si am apelat la masina de ocazie sa ne aduca acasa si pentru ca n-am stiu pretul i-am dat 10lei. Si verisoara mea mi-a zis ca trebuia sa-i dau numai 5lei. A doua zi, sora mea veni bucuroasa acasa ca n-a fost nevoie sa dea nici un ban la ocazie. Si cand am intrebat-o cum arata masina si soferul, am avut surpriza sa constat ca aceasi masina a fost!
-Alta data eram in tren si citeam o carte duhovnicesca (despre P.Ilarion Argatu) si la un moment dat intra un tanar cam de varsta mea cu casti pe urechi si muzica rock razbatea pana la mine, asa ca mi-a pierit cheful de citit si suparat am bagat cartea in rucsac. Dupa vre-o 10 min de rock-tam-tam, tocmai ma gandeam sa caut un alt compartiment, cand il aud ca ma intreaba spontan, dar ce carte era aceea pe care ati bagat-o in rucsac? Stupefiat de brutalitaea unei astfel de intrebari, am ingaimat gandind la muzica pe care o asculta, ca-i o carte de care cu siguranta nu-i interesat: -Da? Ia sa vad si eu? mi-a raspuns! Si i-am dat cartea si a citit cu castile la urechi, apoi a oprit muzica si el continua sa fie foarte absorbit de ceea ce citea. Aproape jumatate de ora nu si-a scos ochii din ea. Si eu care-l judecasem...
-Odata in statia de tramvai era si o batranica foarte saracaciasa, plina de bube, astepta si ea tramvaiul. Si privind-o mi s-a facut mila de ea si i-am dat ceva banuti la care am auzit-o ingaimand subtire un "bodaprosti" .."pt inmormantare maica ii pastrez". Cand am auzit asta, mi-au dat lacrimile si a-si fi vrut s-o pot ajuta mai mult..., dar nici nu m-am dat bine la o parte si am vazut cum dupa coltul unui bloc a aparut un tanar foarte sigur pe sine si i-a zis direct batranei; Mamaie ce faci aici? Hai ca te duc eu cu masina acasa! Ma uitam mirat...Cum baiatul asta nu s-a mai uitat ca batrana e zdrentaroasa, murdara, buboasa...ca-i murdareste masina... A luat-o de brat si-a condus-o la masina....