Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[cuvantul]

As avea o curiozitate,cand l-ati descoperit de Iisus? Ce moment v-a facut pe dumneavoastra sa va intoarceti catre El?
Ii mai intreb pe prietenii mei "Cine e Iisus?" iar raspunsurile sunt foarte diverse,de la un simplu profet,la "un alt mesia", sau chiar injurii.
V-ati nascut cu aceasta credinta sau a existant un moment determinant? Jean Pault Satre spunea (daca nu ma insel) ca existenta precede esenta.
Incep eu.Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.Nu stiam prea multe,dar era suficient incat sa am un somn linistit.Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

[Patrie si Credinta]

se sa zic, mereu am fost mai ''pe langa casa'',dpdv teologic, ca sa zic asa. Probabil de la cartile cu parintele Argatu pe care le avea mama in biblioteca(imi placea sa citesc, nu aveam televizor pe aproape in camera ca sa ma uit la altceva).

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cuvantul

Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

wow, naspa, dar in fine, fiecare in imprejurarile sale.
Sa ai succes in ce ti-ai propus.

[leonte]

În prealabil postat de cuvantul

Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.
Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.

Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

Ateismul: razvratirea fata de o minciuna frumos spusa. Cand un copil intoxicat de iconolatrie si superstitii ajunge la maturitate, el observa ca basmele ridicole nu se regasesc in viata reala si se inclina spre ateism. Numai ca ateismul este cealalta extrema a ignorantei care tot nu duce la Adevar, adica la Hristos.

In ceea ce priveste "planurile" tale de a te apropia de Iisus, e suficient sa te lupti cu mandria si vei afla ceea ce cauti. Hristos este Cel care ne gaseste pe noi, oile cele ratacite, nu noi Il gasim pe El. Sunt convins ca dupa o vreme petrecuta in "intuneric", atunci cand vei primi in dar "Lumina" vei sti sa te bucuri cu smerenie.

Eu nu am avut ocazia sa folosesc droguri, dar am trecut prin alte mizerii de comportament. Am avut noroc cu niste crestini adevarati care m-au invatat sa ma feresc de popii mincinosi; adica cei care predica o alta intelegere a Evangheliei: "Toti veti pieri, doar noi ne vom mantui" . Abia dupa aceea am inceput sa inteleg, putin cate putin, mesajul crestin si jertfa de pe Golgota...

[cezar_ioan]

Ma regasesc in mesajul fratelui Leonte.
Ateismul insa, ingaduit de Dumnezeu, produce deseori oameni cu credinta in Dumnezeu, oricat pare de curios (iar eu desigur nu pricep cum vine asta). Am cunoscut multi oameni care se considerau atei si care, gandind pana la capat ceea ce incepusera cu tarie a cugeta si asumindu-si consecintele unui sistem nebunesc de reprezentare a lumii (adica o lume fara Dumnezeu), au ajuns la disperare mare. Iar acolo, simtindu-se pierduti cu totul, au strigat catre Domnul. Si El le-a raspuns iar ei, smeriti deja de insasi nebunia lor, au primit cu recunostinta reimprospatata "oferta".... Pocainta...

Pentru cei care au calatorit candva prin smarcurile iadului (pamantesc, o "incalzire" in vederea celui vesnicesc), cred ca lucrul cel mai pretios acum este sa redescopere relatiile de prietenie/dragoste dintre oameni.
Schimbul de afectiune cu semenii este un cuibar in care germineaza frumos credinta in Dumnezeu.
Iar unde nu-i afectiune, unde e doar ghetus si polei, consider ca nu se poate inainta spre Imparatie...

Toti cei care au experimentat abuzul de substante, candva, au mai intai nevoie (consider eu si cred aceasta cu tarie) de grupuri de suport, de comunitati omenesti unde se practica increderea in semeni, acceptarea neconditionata, intrajutorarea smerita (asadar fireasca, realista, fara fumuri si ifose). In astfel de atmosfera se refac stihiile personale, de data aceasta pe alt fagas, iar viata de credinta poate inainta cu putere. In numele Domnului, altfel e in van.
In definitiv, comunitatea euharistica este menita tocmai refacerii sufletului omenesc si indreptarii pasului pe Cararea Imparatiei.
Ca sunt unii care o confunda cu tarlaua lor si fac pe capitanii si bancherii... asta nu-i treaba celui care cauta Iubirea. Sunt multe biserici in tara, slava Domnului si, mai ales, in ciuda oricarei biserici prost pastorite, nesfarsita si buna e biserica dinlauntrul fiecaruia... Numai sa paseasca omul prin portita ei...

P.S. Refacerea stihiilor e un proces indelungat si cere din partea noastra rabdare, staruinta, linistire... Si fiecare pas drept aduce mangaiere, bucurie, sens si alte roade dulci. Dumnezeu sa ne miluiasca!

[cezar_ioan]

A-L descoperi pe Domnul nu sta in puterea noastra.
Nu noi Il descoperim (macar ca Domnul nu-i invaluit, acoperit - ci mintea nostra e invaluita de lant de nori ai pacatului si de alte dracovenii insusite prin vreme), ci El Se descopera noua, sfisiind mantia groasa a timpului, a norilor, a minciunii...
Nu noi am zamislit Revelatia, ci Domnul S-a revelat noua, iubindu-ne: prin Scripturi, prin Tablele lui Moise, prin Tabor, pe Drumul Damascului, spre Emaus...

Un copil, uneori, cauta ani de zile sa-si descopere tatal sau mama... Gasim adeseori in lume...
Dar chiar si acela stie ca, mai intai, parintii lui l-au zamislit si l-au descoperit pe el.
Cu atat mai mult asa stau lucrurile cat priveste relatia noastra cu Hristos.

Carnea nici nu stie nici nu cauta pe Hristos. (Ci doar alta carne...) Duhul insa, prin poarta deschisa inlauntrul lui de Insusi Domnul, are dor mare de Dumnezeu. Pai de ce? Ca a insamantat acolo, in ogorul duhului, Hristos busola/ravna cautarii Lui.

Oare oita il descopera pe pastor? Pai ce stie oaia proasta despre pastorit? Ce cunoaste ea despre ratacire, lupi si frigarui?... Cuprinde ea, cu mintea ei de oaie, rostul turmei?
De ar avea oita stiinta pastoritului, de-ar fi ea mestera in randuiala turmei, atunci ar fi berbec si caine de paza si pastor deopotriva.
Dar ea e oaie proasta, stie doar coltul ierbii, lunca verde si paraiasul zglobiu...
Ca oaia sa stie de rostul pastorului, ar trebui sa stea mai intai in doua picioare si sa aiba oarecari toiege pe masura lupilor. Dar n-are decat blana moale si behait firav...

In concluzie, ne mintim singuri in inchipuirea noastra cand credem ca L-am descoperit pe Hristos. Oare intunericul poate descoperi el lumina?
Prin ce mijloace? .... Cu ce-ndemanari?... Ce stie si ce poate el sa faca pentru aceasta? E chiar asa istet intunericul asta?

Are intunericul vreo pricepere in afara de aceea de a zabovi (cand e lasat sa zaca) peste lucruri?
Transfigureaza el ceva, roditor?
Rodeste altceva decat vise si ciuperci/mucegai?...

Numai Lumina da un inteles si-un rost. Si Se face inteleasa pe Sine
in modul de a cugeta al ierbii, al oii, al omului...
Care-si inchipuie, vai, uneori, ca a descoperit Lumina...
Cand, mai degraba, ar trebui doar sa ridice Imnuri...!

Lumina nu poate fi descoperita. Ea ni Se daruieste, ori ba.
Batindu-Si, parca, joc, de volitia noastra incrancenata (de apetitul de pronosportisti).
Ea nici nu sta, ci ne atrage la contemplare, jucaus mai abitir decat focul...
(nu au decat sa se supere cei ce cauta luminita fixa de la capatul tunelului...)

[Yasmina]

Foarte frumos ai scris frate Cezar,ca de la inima la inima !
Multumim pt cuvantul de folos.

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

Ateismul: razvratirea fata de o minciuna frumos spusa. Cand un copil intoxicat de iconolatrie si superstitii ajunge la maturitate, el observa ca basmele ridicole nu se regasesc in viata reala si se inclina spre ateism. Numai ca ateismul este cealalta extrema a ignorantei care tot nu duce la Adevar, adica la Hristos.

Uneri da, dar probabil n-ar merge la capat daca n-ar exista si o impacare cu rautatile proprii.

In ceea ce priveste "planurile" tale de a te apropia de Iisus, e suficient sa te lupti cu mandria si vei afla ceea ce cauti. Hristos este Cel care ne gaseste pe noi, oile cele ratacite, nu noi Il gasim pe El. Sunt convins ca dupa o vreme petrecuta in "intuneric", atunci cand vei primi in dar "Lumina" vei sti sa te bucuri cu smerenie.

Ii gaseste pe toti dar unii pur si simplu zic nu - inclinand ori spre ateism ori spre falsi hristosi.

Eu nu am avut ocazia sa folosesc droguri, dar am trecut prin alte mizerii de comportament. Am avut noroc cu niste crestini adevarati care m-au invatat sa ma feresc de popii mincinosi; adica cei care predica o alta intelegere a Evangheliei: "Toti veti pieri, doar noi ne vom mantui" . Abia dupa aceea am inceput sa inteleg, putin cate putin, mesajul crestin si jertfa de pe Golgota...

Aiurea, aia exista doar in imaginatia ta si a sectarilor care chipurile te-ar fi pus pe drumul cel bun dar de fapt, ti-au oferit o alta cale de a-ti pierde mantuirea.

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, aia exista doar in imaginatia ta si a sectarilor care chipurile te-ar fi pus pe drumul cel bun dar de fapt, ti-au oferit o alta cale de a-ti pierde mantuirea.

Cat timp nu aduci citate din patristica, tin sa te anunt ca pentru mine esti ca un copil care vrea si el sa spuna ceva, iar adultii sunt obligati sa ii raspunda "Bravooo!" Nu pentru ca ar fi spus un lucru genial ci pentru inocenta sa de copil.

Sper ca si tu o mai ai, deci Bravooo!

În prealabil postat de leonte

In ceea ce priveste "planurile" tale de a te apropia de Iisus, e suficient sa te lupti cu mandria si vei afla ceea ce cauti. Hristos este Cel care ne gaseste pe noi, oile cele ratacite, nu noi Il gasim pe El. Sunt convins ca dupa o vreme petrecuta in "intuneric", atunci cand vei primi in dar "Lumina" vei sti sa te bucuri cu smerenie.

Nu sunt de acord. Cand i-a ales pe apostoli, Iuda a fost unul dintre ei. A fost asta suficient? Nu l-a cautat Iisus si ales si pe el? Atunci de ce a cazut Iuda? Nu cumva din vina lui?

Sau in pilda fiului risipitor, a plecat tatal in cautarea fiului? Sau l-a trimis pe fratele lui sau pe vreuna dintre slugi sa-l caute? Nu. Dar atunci cand fiul risipitor s-a intors..l-a primit.Si asta e de ajuns. Sa stim ca Dumnezeu ne primeste (mai devreme, mai tarziu, mai usor, mai greu) inapoi.

Cred ca si eu ma regasesc perfect in ce spune parintele Staniloae. Si eu l-am cautat in tot felul de locuri pe Iisus, am citit carti ,am citit psalmi care mi se potriveau sau nu, am fost la biserica...dar cred ca legatura cea mai personala (si toti preotii la care am fost ..m-au intrebat in final : Te rogi?) se obtine prin rugaciune.Constant, staruitor.

Eu cred ca in cls 12 mi s-a aratat Iisus. Deci El m-a cautat. A fost de ajuns pt ca azi sa am o legatura mai speciala cu el? Nu. Deci noi trebuie sa ne straduim sa il cautam.

E drept ca uneori, acolo unde e nevoie, chiar Dumnezeu planteaza imboldul de a-l cauta."Doamne, de nu m-ai fi gasit, nu te-as fi cautat". Dar cu imbold sau fara, fara efortul nostru nu vom ajunge Niciodata la Dumnezeu.