|
#851
|
||||
|
||||
Imn catre Dumnezeu
O, Tu, Cel ce ești deasupra a toate, Ce aș putea să-Ți spun lăudându-Te? Ce cuvânt să Te laude? Nici un cuvânt nu Te poate exprima. Ce minte să Te contemple? Nici o minte nu Te ajunge. Tu rămâi necunoscut minții, Chiar dacă ai zidit toate ce pot fi concepute. Și toate câte glăsuiesc ori glas nu au Pe Tine Te slăvesc. Toate cele înțelegătoare ori fără de înțelegere Pentru Tine laude împletesc. Obștești ne sunt doririle și durerile, Toate spre Tine se întorc Și se roagă. Ale Tale toate zidiri Imn fără de glas Îți aduc. În Tine toate se găsesc Și toate spre Tine privesc. Țelul tuturor ești Tu, Cel ce ești Unul, și Toate, și Niciunul. Nu ești nici unul, nu ești nici toate, ci mai presus de tot și de toate. Posesor al numelor toate, Cum să Te numesc, Cel singur fără de nume? Ce minte cerească poate Să se înalțe dincolo de a înălțimilor nori? Măcar de mi-ai arăta milă! O, Tu, Cel ce ești dincolo de toate, Cum Te-aș putea lăuda cu adevărat, Îmi este îngăduit în alt fel? Sfantul Grigorie Teologul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#852
|
||||
|
||||
Iisuse preadulce Hristoase
primeste-ma pe mine cel pacatos, Iisuse preadulce Hristoase ridica-ma Doamne si astazi ridica-ma iarasi de jos. Sunt murdarit de pacate iar demonii ma urmaresc Iisuse preadulce Hristoase spre Tine nadajduiesc. Nu-s orb dar e bezna in mine din bezna spre bezna privesc. Doar Tu esti LUMINA Hristoase. Cu Tine ma impartasesc. Dorina Stoica ( din "Izvorul indepartat" Pim 2011)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#853
|
||||
|
||||
Mi-e dor de tine, Sihăstrie !
Mi-e dor de tine, Sihăstrie, Ierusalime românesc, Mi-e dor de apa ta cea vie, De pragul tău dumnezeiesc! De aerul ce te-nconjoară, De clopotele tale sfinte, De Maica Domnului Fecioară Proteguindu-te, cuminte! Mi-e dor de tine, Sihăstrie, Cristelniță cu duh și har Ce-ai botezat în bucurie Sufletul meu, zidindu-l iar... Eu am fost oaia rătăcită Înstrăinată de Păstor, De patimi multe bântuită, Am fost… un fiu rătăcitor! Mi-e dor de tine, Sihăstrie, Că-n raiul tău cel pământesc Am auzit cum mă îmbie Iisus, în suflet Să-L primesc… Rușine-mi este și mi-e jale C-atât de greu L-am auzit, Că, rătăcind pe-a vieții cale, Ades și eu L-am răstignit... Mi-e dor de tine, Sihăstrie, La sânul tâu am înviat, Pe pragu-ți mi-a fost dat și mie, Ca să mă lepăd de păcat! Acolo, într-o zi de vară Am înțeles că nu-s nimic De nu voi ști, mereu și iară Atunci când cad… să mă ridic! Mă iscălesc: un fir de praf... (Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor al Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#854
|
||||
|
||||
Altar la Putna
Ceaslovul de la parastas Îl răsfoiesc întâiaș dată. O foaie-n mijloc i-a rămas De patru veacuri netăiată. E carte copiată de diac, Și scrisă-n alburi cu vopsele, Garoafe, păpădii și flori de mac, Într-un chenar de mușețele. Ghicesc prin rânduri, ca prin site, Un nume vechi de cititor, Semnat cu slove ruginite: Ieromonahul Nicanor. Dar colțul paginii mai poartă Și-o urmă de-altă semnătură, Când mâna lui, de mult fusese moartă; Trecut pe buze și uitat în gură La fostul hram de sărbătoare: Buricul degetului mare. Tudor Arghezi
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#855
|
||||
|
||||
Anul ce vine nu-i decât un număr;
el are timpul tot -sămânță-n lutul meu. Privește-te-n oglindă peste umăr și roagă,-n el, să-ți intre Dumnezeu. Dintre pământeni cel mai iubit, peste pragul inimii să-ți treacă! Fii-n mâna Lui toiagul odrăslit și timpul care-n Veșnicie pleacă! pr. Nicușor Stroe
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#856
|
||||
|
||||
Purtam poveri ce nu-si au rostul
Purtam poveri ce nu-si au rostul In viata asta mult prea scurta, Si ne miram ca uneori, Clacam la singura reduta. Ne incovoaie ne ranesc, Iar noi le ducem zi de zi.... Si, ca si cand n-ar fi destul Le mostenesc ai nostri copii. Povara banului prea mult Ce ni-l dorim fara oprire, A luxului nemarginit Si a nevoii de marire. Poveri ce nu-si au locul lor N-au nici valoare, trebuinta, Ci doar ocupa locul gol Lasat de lipsa de credinta. Sunt Doamne suflete pustii Si-s zbuciumate, chinuite, De truda fara de sfarsit Si-a lor poveri nemarginite. Opreste Doamne suferinta, Si fa-i Tu Doamne sa te vada, Sa te iubeasca si sa creada, Si ...vor scapa de impovarare. Angelina N.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#857
|
||||
|
||||
Glossă de primavară
Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald, Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard. Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii, Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii. Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând Se înalță... Îngeri, pace și iubire pe pământ. E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt, Este taina regăsirii și lumina din cuvânt. Din zăpadă, din pământul reavăn și deodată cald Îngenunche-n semn de pace, vestitor plăpând și alb. Vezi copiii într-o lume nouă. Necuvântătoare Iarăși se trezesc la viață din adânca lor visare. Mugurii mustesc din ramuri... Lira ne aduce-n dar Azi, o nouă primăvară... Prima zi din calendar, Când cu soarele deodată au ieșit pe strada mare Vânzători de pandative, ghiocei și mărțișoare. Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard... Dor de flori și dor de stele izvorăște din înalt. Taina îngerilor, care, pe pământ au coborât Și ne-au alintat privirea. Visul care s-a născut Pe un petec de hârtie, sub un petec de zăpadă Și în suflet, ca o torță, sângeriu a prins să ardă. Primăvară, primăvară, treci în goană pe alei, Val de vânt și val de ceară, prins în ramuri de cercei. Printre ramuri se avanta pasarelele zglobii... Cu alaiul tau, frumoaso, vei pleca... si vei veni. Roi de muguri, de albine, crisalide, flori si cant... Lai pe trena-ti fosnitoare pasiune si avant. Pe sub gene rimelate lasi si lacrimi si secunde... Lasi si dulce amintire... Primavara, nu te-ascunde! Da-mi si mie din lumina vie-a pietrelor de jad, La altarul existentei sa-ngenunchi, sa plang, sa ard. Vezi pe cerul de matasa mii de stele argintii... Cad in par, din ochii mintii, inspre margine de zi. Plang bujori cu rosu-sanger la altar de limpezi ape, Primavara-n noi se naste, sa ne fie mai aproape. Cerul se desparte-n ceruri: flori de cais si flori de mar. In parfumul de lumina, timpul curge mai usor. Clocotesc necunoscuturi... Iar miroase-a primavara Si a tainice-nceputuri izvorand pe drum de seara. Lumea parca prinde viata, chiar si firul cel plapand Se inalta catre soare din prolificul pamant. Ca un zambet este viata - un covor de violete Si de liliac cununa prinsa iar in par la fete. Tamaioare si narcise si-alte minunate flori, Aducand nectar si miere in betie de culori. Reverie, cantec, pace, dans de fluturi si lumina, Toate-s ale primaverii printr-o facere divina. Se înalță... îngeri, pace și iubire pe pământ... M-am născut a doua oară prin picturi și prin cuvânt Fermecat sobor de raze peste trecătoare timpuri Începând o viață nouă pentru patru anotimpuri. Prunc, pruncia-mi dezvelită doarme-n verde crud. Târziu, Printre păsări călătoare, viers și clopot am să fiu. Bate iarăși în fereastră primăvara minunată, Însă prinși de ale vieții, prea puțini o mai așteaptă. E renașterea din suflet... Primăvară! Este cânt... Clopote ne bat în gânduri... Oare câți le mai aud?! Ochiu-i trist și-nlăcrimare este peste tot pământul, Rug de foc în râu de gene, arde-n timpuri jurământul De a crede în iubire... Ce blestem s-a infiltrat?! Primăvara-i retrogradă?! Oare cine-i vinovat?! Timpul trece, nu ia seama la măruntele-ntrebări, Cade-n valuri și buchete, peste noi, mereu, în zori. Este taina regăsirii și lumina din cuvânt... Timpu-n noi se risipește, viața-n noi a început! Cad pe câmp de lăcrămioare, râd și plâng de fericire, Pe alee, la plimbare, trec atâtea nopți și zile... Luna, ca un ochi de sticlă spumuit, zâmbește tandru, Trece iar un vânt năstrușnic printre frunzele de leandru. Lumea în arome-și scaldă adormitele poeme... Poate doar în noaptea asta vom mai adormi devreme. Este taina regăsirii și lumina din cuvânt, E renașterea din suflet primăvară, este cânt! Se înalță îngeri - pace și iubire pe pământ, Lumea parcă prinde viață, chiar și firul cel plăpând. Vezi pe cerul de mătasă mii de stele argintii, Printre ramuri se avântă păsărelele zglobii... Pete albe de lumină - lampion al vieții, ard, Din zăpadă, prin pământul reavăn și deodată cald Rodica Nicoleta Ion
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#858
|
||||
|
||||
Traian Dorz:
Cireșul înflorit A înflorit odata, demult, si pentru mine ciresul din gradina Parintelui meu bun si-a asteptat în floare cu crengile lui pline, sa ma întorc cu lacrimi din drumul meu nebun. Câti ani a plâns întruna ciresul drag în floare tot mai cu întristare, dar tot mai încarcat! Câti ani a plâns si Tatal, privind departe-n zare, mereu dorind sa-ntoarca pierdutul fiu plecat! Dar a venit o clipa… am auzit o soapta adusa cu iubire de-un sol din cer venit: – Întoarce-te acasa, ca Tatal tau te-asteapta, priveste-n zare semnul: ciresul înflorit. Cu teama si rusine mi-am hotarât plecarea, dar tremuram la gândul când am sa-l întâlnesc; era o primavara cu flori pe toata zarea când a lucit în mine tot soarele ceresc. …N-am mai vazut pe nimeni decât o Mâna dulce, strângându-ma fierbinte la sânul cel mai drag si-o Fata stralucita si-un sfânt sarut în cruce si Casa mea de Aur cu îngerii pe prag. Slavita fii tu vesnic, Iubire iertatoare si Mila nesfârsita ce-ai asteptat mereu, si tu, chemare sfânta, si tu, cires în floare, si tu, eterna clipa când am venit si eu!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#859
|
||||
|
||||
Tatal nostru :
de Nicole Valery-Grossu De cate ori ma plec la rugaciune Ma simt atat de mic si de stingher Si-ngenunchez cu-atata sfiiciune, Oh, Tatal nostru Care este in cer. Nevrednic sunt si port intrega vina A tot ce simt si savarsesc in rau; Sunt om, iat Tu: izvorul de lumnina - Sfinteasca-se, in veci, Numele Tau. Pacatul, ce pe toti ne stapaneste, Il vei zdrobi, Tu il vei sfarama, De-aceea-astept, precum se prooroceste, Curand sa vina’mparatia Ta. Iar pana-atunci, traiesc c-un singur gand: Ca-n cerul meu sa pot mereu vedea Precum in cer, asa si pe pamant, Ca se’mplineste Sfanta voia Ta. In nesfarsita-ti dragoste, oh, Tata De-ntreaga noastra fiinta vei griji, Ca ea sa fie, tot mai mult, curata. Iar painea cea de fiecare zi, Precum cu ploaie Tu hranesti pamantul Si frunza o improspatezi cu roua, Precum si panzelor, pe mare, le dai vantul, Rugamu-Te si astazi, da-ne-o noua. Alege doar din noi, ce-i bun, cuminte, Ia seama la iubirea ce-Ti purtam, Si iarta-ne, cerescule Parinte, Cum noi, la fel, gresitilor iertam. Invata-ne sa-Ti implinim Cuvantul Sadit adanc in inima smerita, La rele Tu ne taie tot avantul Si nu ne duce, Doamne, in ispita. Iar mintii noastre da-i intelepciune Si sufletului, straluciri de crin - Duh si putere pentru rugaciune Si izbaveste-ne de cel viclean. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#860
|
||||
|
||||
Silvia MOIAN : În zi de Înviere
Florile zâmbesc și își deschid petalele de înviere Și soarele strălucește, în zi de sărbătoare, mai cu putere. În toată lumea s-a auzit ca într-un glas: ” Hristos a înviat!” “Adevărat a înviat!” răspund cei ce cred și au sufletul curat. La sfântul Mormânt, lumina divină a coborât ca mărturie, Umplând de veselie pe tot omul ce crezând, cu sufletul învie. Făclii pline de lumină sfântă se răspândesc în zare cu bucurie, A înviat cu adevărat, Domnul Hristos, Cel ce este din vecie. Pace și iubire peste lumea toată din ceruri se revarsă, Îngerii cântă în coruri minunate, cântare de înviere, aleasă. Peste tot e bucurie, e lumină, încredere, dragoste, speranță Cu adevărat a înviat Hristos, Împăratul Slavei și ne-a adus viață. A înviat Hristos, treziți-vă strămoșilor ce ați adormit, din vecie, A înviat Hristos și ne-a răscumpărat împlinind vechea proorocie, “Cu adevărat a înviat!” au strigat moșii și bunicii noștri peste veacuri, “Cu adevărat a înviat!” strigăm și noi, cei de azi, cu înălțătoare glasuri. .................... Silvia MOIAN : A Inviat Hristos ! În mormânt cu trupul Domnul Iisus era Și prin iad cu sufletul, ca un Biruitor umbla. În Rai pe tâlharul de pe cruce cu drag l-a primit Și pe Tronul slavei cu Tatăl Ceresc s-a odihnit. Dar a treia zi din mormântul cel întunecat Trupul cel atât de chinuit, îndumnezeit a înviat. Aducând bucuria în iad, în cer și pe pământ, Cuprinzând și în moarte, și în viață toate câte sunt. A înviat Hristos în noi, în fiecare, morți în greu păcat, A adus Lumina în sufletul întunecat și ne-a salvat. Bucuria a cuprins orice făptură din cer și pe pământ. A înviat Hristos, a biruit iubirea, văzduhul tot sfințind. ................... Elena MARIAN: Paștile Prin pomi e ciripit de păsări Ce ne desfată cu-a lor cânt. Și soarele surâde vesel, Că-i mulțumire pe pământ. Copiii saltă pe câmpie După vreun fluture neastâmpărat. Tinerii prinși în horă mare Joacă cu pasul măsurat. Bătrânii strânși mai la o parte Întrerupându-și a lor sfat, Ciocnesc cu toții ouă roșii zicând: “Hristos a Înviat!”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|