Biserica si preotul spitalului

[cristina2012]

De curand a nascut prematur o prietena de-a mea. Deocamdata se afla in spital si vorbim in fiecre zi la telefon. Astazi imi povestea de o proaspata mamica ce a facut depresie post-partum. Femeia asta e tanara, frumoasa, cu familie buna si a nascut la termen un copil dolofan si sanatos. Mama plange toata ziua si laptele-i siroiese pe ea, in timp ce copilul plange de foame pentru ca mama nici nu-i arunca o privire. Nu vreau sa discut discut sitautia acestei mame la sectiunea Biserica Ortodoxa Romana, ci vreau sa va spun ca aceasta intamplare m-a facut sa ma gandesc la ce fac preotii de spital. Eu am avut depresie la al 3-lea copil si duhovnicul a rezolvat totul, nu a fost nevoie de doctori si pastile.
Am nascut de 4 ori si am fost internata de fiecare data cateva zile, am stat de vreo 3 ori cu unul dintre copii in spital si niciodata preotul spitalului nu a deschis usa salonului. De ce oare? Eu, cand ma gandesc la biserica de spital, m-as astepta ca activitatea aceste biserici si a preotilor care slujesc in ea sa fie dedicata in mare parte bolnavilor din spital.

Sa ne referim la maternitati: oricine stie ca o femeie gravida internata in spital, cel mai probabil nu are voie sa se miste din pat iar o lauza abia se sprijina de pereti sa ajunga pana la toaleta. Daca e asa, capela sau biserica din curtea spitalului nu le este accesibila, chiar daca ar dori sa ajunga acolo. In acest caz, eu cred ca ar fi de dorit ca in fiecare zi preotul sa bata la usa salonului, eventual spre seara cand se termina cu vizitele doctorilor, analize si agitatia specifica spitalului. In fiecare zi se interneaza gravide si lauze si ar merita si ele, fireste daca vor, un pic de sprijin. In acest caz chiar se poate face misiune. Majoritatea mamelor, oricat de indiferente religios erau inainte, confruntate cu durerile nasterii, cu grija pentru santatea copilului si a lor, isi indreapta privirile spre Dumnezeu. Preotul ar putea intra sa le intrebe daca vor sa le faca agheasma, sa le miruiasca pe ele si pe copii, sa stropeasca el cu agheasma, sa le dea o iconita, sau (cand exista sponsorizari o carte crestineasca). Daca nu vor mamele, nu-i nimic, n-or sa-l alunge cu oua, dar cred ca multe vor. Mai mult, daca schimba doua vorbe cu ele, poate identifica aceste cazuri grave si, daca mama nu e dispusa sa-si deschida sufletul in fata preotului, ar putea fi indrumata macar spre un psiholog.
In cazul femeilor gravide care isi petrec luni in sir in spital, iar le-ar fi de ajutor. Cum tot n-au ce face, poate o discutie le-ar folosi, poate ar dori sa se spovedeasca si sa se impartaseasca, poate... multe s-ar putea face.
Mi se pare o mare plina de peste, dar parasita de pescari.
Faptul ca pe usa bisericii de spital exista un numar de mobil la care preotul rasunde, nu e de mare ajutor. Adesea cand vii in dureri la spital, nu mai vezi astfel de anunturi, nici nu ai indrazni sa suni la un preot necunoscut si uite asa, tangenta cu biserica se reduce la o sticla de agheasma pe care o aduce mama soacra de la preotul din parohia ei. E mare pacat, zic eu.

In cazul spitalelor, altele decat maternitatile, iar ar fi mult de lucru. Vin oameni bolnavi, unii fara speranta, altii care asteapta interventii cu risc crescut. Lor ar trebuie sa li se zica un "Doamne-ajuta" sa li se dea o binecuvantare, sa li se faca o rugaciune pentru sanatate, sa fie intrebati de nume ca sa fie trecuti pe pomelnic, sa fie incurajati sa se spovedeasca, sa se impartaseasca. E hilar sa te gandesti ca daca vrea, omul va veni singur la biserica din curtea spitalului, pentru ca nu poate (e imobilizat la pat), pentru ca in spital mereu astepti sa vina doctorul, sa ti se faca injectia, sa fi dus la analize, etc., sau pur si simplu nu poti pleca pentru ca nu esti obisnuit cu biserica, esti stingher, iar in situatia neputintei este si mai greu sa faci pasul. La bolnavi trebuie sa se vina. Apeleaza la preot, de regula, doar cei care sunt practicanti si atunci isi cheama duhovnicii sau preoti cunoscuti. Preotul din spital... nu e pentru spital.

Nu zic ca ei someaza, nicidecum, ci doar ca nu mi se pare corect ca biserica de spital sa se transforme intr-o parohie obisnuita dar cu sediul in curtea spitalului. ESTE NEVOIE DE PREOT PENTRU BOLNAVII SPITALULUI.