increderea in duhovnic

[alex.petrisor]

Este posibil ca increderea in duhovnic sa fie subrezita ?
Ideea e ca eu ma indoiesc de faptul ca duhovnicul are mereu dreptate... are dreptate la scaunul de spovedanie pentru ca e o taina..dar in rest?
Am ajuns sa cred asta pt ca sunt intr-o perioada foarte dificila. In peioada seminarului m-am ocupat cu pictura de icoane si muzica. pe final m-am hotarat sa ma profilez pe un domeniu tehnic. Duhovnicul a fost de acord...spunand...nustiu daca ironic sau serios ,,..si se castiga bine...”(eu cred ca era realist in ce priveste trebuinta banilor in viata)
Asadar, am facut in ultimul an de seminar un efort in vederea prgatirii pt admitere in respectivul domeniu. Era nevoie de mult efort. Cu toate astea am reusit sa iau BAC-ul cu o medie destul de mare.
Am depus dosarul de admitere SI la Fac. de Teologie ca alternativa in caz ca nu voi lua examenul la arhitectura. Apoi am fost pus in siuatia sa aleg tinand cont ca la ambele eram la buget. Am ales arhitectura cu stiinta duhovnicului, cu toate ca ma sfatuise sa le fac pe ambele.
In fiecare weekend ar fi trebuit sa merg la biserica unde duhovnicul m-a insarcinat sa cant la slujbe pt ca nu avea pe cine sa puna.

Odata cu inceperea arhitecturii mi-a ramas (si mi se pare firesc) foarte putin timp pentru muzica si iconografie.

Cu toate astea eu ma ocup in continuare de muzica...foarte putin de icoane. Problema e ca mi se cere si cea din urma...chiar parintele imi mai comanda uneori cate una. Dar si sa pictez icoane imi place. E chiar deosebita o astfel de activitate....

De mic am avut pe duhovnicul care il am si acum. Mai tot timpul nu puteam sa discut deschis cu el. 2 motive:1-autoritatea lui (nu zic ca e rau asa) ; 2-pozitia mamei fata de duhovnic manifestata printr-o smerenie exagerat vizibila, posibil imposibila...
Recunosc insa ca ei mi-au dat credinta. Tocmai in asta sta minunea. Prin ei m-ia dat-o Dumnezeu.

Asadar problema mea e ca vreau sa fac toate astea trei meserii. Insa stiu ca asa ceva este imposibil. Ar insemna sa exist numai pentru mine. Am observat ca harul il da Dumnezeu in functie de cum existi pentru aproapele, si ca asta nu se poate face fara har. Baza e Impartasirea. La noi se pastreaza cultul impartasirii 2/post...
Stiind ca fara harul din Trupul lui Hristos nu poti lupta cu patimile...sunt forte revoltat pt faptul ca nu exista un interes mai mare al duhovnicului pt impatasirea mai deasa: duminical. L-am intrebat de ce si a zis ca o sa inteleg mai in colo... De la ultima discutie care s-a incheiat asa, nu ne-am mai intalnit. A inceput anul 2 de facultate f bine...ma impartasisem inainte de o incepe. Dar tinand sa merg si la corul din care fac parte plus celalalt cor de psaltica (pt ca nu pot sa refuz sa fac ce stiu cat de cat, mai ales colegilor pe care-i cunosc si care mi-s aproape) ramane putin timp pentru facultate. Ramanand in urma cu temele apare deznadejdea aia ne-voita...consecinta e ca nu mai pot face nici temele bine si nici sa cant.(Mai ales in cantat e nevoie de buna dispozitie-caci fara, totul e compromis)

Asadar, usor usor, uit de scopul principal - Hristos. Imi piere si puterea de rugaciune.

Vad ca daca o sa continui arhitectura, pentu a face treaba buna trebuie sa renunt la muzica si icoane-ceea ce NU VREAU.
Asa ca mai degraba as renunta la arhit.
M-iau venit sfaturi de genul: ; „ce viitor iti garanteaza astea?” sau ”ajungi muritor de foame...”
In alte ”discutii” parintele m-a felicitat ca am ales arhitectura.
cum pot avea incredere ca sfatul care o sa mi-l dea e bun?(pt ca intuiesc ca o sa-mi spuna sa termin facultatea)

Poate din ce v-am spus obervati mai bine cheia dilemei in care ma aflu.
Daca mai vreti detalii intrebati-ma.

Ce legatura are duhovnicul tau cu asta? ...e alegerea ta.

Dificil. Ai de ales intre doua stiluri de viata diferite unul de altul.
Cu arhitectura, si pana termini facultatea, si dupa-daca profesezi o sa fii si ocupat, si banii (care-n cazul asta, nu-s putini), in lipsa timpului pt activitati religioase, te pot tenta spre alte "bucurii" mai lumesti. Ca astea se pot cumpara.

Dar poate sa nu fie asa, de cand e lumea or fi fost destui arhotecti care au dus o viata placuta lui Dumnezeu si s-au mantuit.

... nimic nu-ti garanteaza ca te mantuiesti daca alegi teologia. Dar daca tu simti ca te-ar ajuta... faci cum crezi ca e mai bine.


Despre impartasanie- e bine sa te impartasesti des, dar ... tine cont totusi ca-i "SFINTELE SFINTILOR", nu supa de legume :)... n-are nimic daca te impartasesti un pic mai rar.

Gandeste-te putin mai mult la cuvintele astea "Sfintele Sfintilor".
"Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte ! Sfintele Sfintilor !

...si tu zici ca esti indignat ca preotul nu se preocupa sa te impartasesti mai des.Zi saru'mana si pt impartasania odata pe luna, si mersi ca n-ai oprire, ca te-a ferit Dumnezeu de asa pacate.

Impartasania e iertarea suprema, sunt oameni care viseaza de ani de zile sa se impartaseasca si se roaga lui Dumnezeu sa traiasca sa apuce ziua cand se vor impartasi. Si tu te plangi ca nu te impartasesti saptamanal...

Te poti lupta cu pacatele atata timp cat faci canonul dat de preot, te duci la Biserica si te rogi. Si cu impartasania... "sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte..." ...ca e "SFINTELE SFINTILOR"

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11029 uite cate ceva despre asta aici.

[alex.petrisor]

multumesc frumoos.
totusi ce are a face impartasirea rara cu „sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfintele Sfintilor”?
e imposibila impartasirea deasa in acelasi timp sa ai starea asta de Frica, si Aminte la Sfintele Sfintilor? ca doar virtutile crestine vin de la Dumnezeu (Frica, Trezvia...etc.) nu avem noi merite in fata lui Dumnezeu daca El ni le dă....nu? Daca NU merit sa ma impartasesc (ceea ce e adevarat) si cu tote astea ma impartesasc, înseamna ca nu merit sa ma împartasesc nici des. Deci de ce nu ar vrea Dumnezeu sa ne impartasim mai des?! Doar la El nu exista timp.
Intreb si eu..

[anna21]

În prealabil postat de alex.petrisor

Este posibil ca increderea in duhovnic sa fie subrezita ?
Ideea e ca eu ma indoiesc de faptul ca duhovnicul are mereu dreptate... are dreptate la scaunul de spovedanie pentru ca e o taina..dar in rest?
Am ajuns sa cred asta pt ca sunt intr-o perioada foarte dificila. In peioada seminarului m-am ocupat cu pictura de icoane si muzica. pe final m-am hotarat sa ma profilez pe un domeniu tehnic. Duhovnicul a fost de acord...spunand...nustiu daca ironic sau serios ,,..si se castiga bine...”(eu cred ca era realist in ce priveste trebuinta banilor in viata)
Asadar, am facut in ultimul an de seminar un efort in vederea prgatirii pt admitere in respectivul domeniu. Era nevoie de mult efort. Cu toate astea am reusit sa iau BAC-ul cu o medie destul de mare.
Am depus dosarul de admitere SI la Fac. de Teologie ca alternativa in caz ca nu voi lua examenul la arhitectura. Apoi am fost pus in siuatia sa aleg tinand cont ca la ambele eram la buget. Am ales arhitectura cu stiinta duhovnicului, cu toate ca ma sfatuise sa le fac pe ambele.
In fiecare weekend ar fi trebuit sa merg la biserica unde duhovnicul m-a insarcinat sa cant la slujbe pt ca nu avea pe cine sa puna.

Odata cu inceperea arhitecturii mi-a ramas (si mi se pare firesc) foarte putin timp pentru muzica si iconografie.

Cu toate astea eu ma ocup in continuare de muzica...foarte putin de icoane. Problema e ca mi se cere si cea din urma...chiar parintele imi mai comanda uneori cate una. Dar si sa pictez icoane imi place. E chiar deosebita o astfel de activitate....

De mic am avut pe duhovnicul care il am si acum. Mai tot timpul nu puteam sa discut deschis cu el. 2 motive:1-autoritatea lui (nu zic ca e rau asa) ; 2-pozitia mamei fata de duhovnic manifestata printr-o smerenie exagerat vizibila, posibil imposibila...
Recunosc insa ca ei mi-au dat credinta. Tocmai in asta sta minunea. Prin ei m-ia dat-o Dumnezeu.

Asadar problema mea e ca vreau sa fac toate astea trei meserii. Insa stiu ca asa ceva este imposibil. Ar insemna sa exist numai pentru mine. Am observat ca harul il da Dumnezeu in functie de cum existi pentru aproapele, si ca asta nu se poate face fara har. Baza e Impartasirea. La noi se pastreaza cultul impartasirii 2/post...
Stiind ca fara harul din Trupul lui Hristos nu poti lupta cu patimile...sunt forte revoltat pt faptul ca nu exista un interes mai mare al duhovnicului pt impatasirea mai deasa: duminical. L-am intrebat de ce si a zis ca o sa inteleg mai in colo... De la ultima discutie care s-a incheiat asa, nu ne-am mai intalnit. A inceput anul 2 de facultate f bine...ma impartasisem inainte de o incepe. Dar tinand sa merg si la corul din care fac parte plus celalalt cor de psaltica (pt ca nu pot sa refuz sa fac ce stiu cat de cat, mai ales colegilor pe care-i cunosc si care mi-s aproape) ramane putin timp pentru facultate. Ramanand in urma cu temele apare deznadejdea aia ne-voita...consecinta e ca nu mai pot face nici temele bine si nici sa cant.(Mai ales in cantat e nevoie de buna dispozitie-caci fara, totul e compromis)

Asadar, usor usor, uit de scopul principal - Hristos. Imi piere si puterea de rugaciune.

Vad ca daca o sa continui arhitectura, pentu a face treaba buna trebuie sa renunt la muzica si icoane-ceea ce NU VREAU.
Asa ca mai degraba as renunta la arhit.
M-iau venit sfaturi de genul: ; „ce viitor iti garanteaza astea?” sau ”ajungi muritor de foame...”
In alte ”discutii” parintele m-a felicitat ca am ales arhitectura.
cum pot avea incredere ca sfatul care o sa mi-l dea e bun?(pt ca intuiesc ca o sa-mi spuna sa termin facultatea)

Poate din ce v-am spus obervati mai bine cheia dilemei in care ma aflu.
Daca mai vreti detalii intrebati-ma.

Te-ai gandit ca poate toata aceasta neincredere este o ispita?
Poate ca problema nu sta la duhovnic ci la tine.

Chiar daca el este "autoritar", poate ar trebui sa-i vorbesti nu despre alegerea ce o ai de facut, ci chiar despre gandurile de neincredere pe care le ai.

Poate iti este de folos Acatistului Sfantului Duh (pentru luminarea mintii).

[mirabela]

Facem ascultare de duhovnic!

Cred ca mai degraba ar fi tb sa-l intrebi ce sa alegi, arhitectura sau teologie. Nu cred ca e intamplator ca ti-a spus sa urmezi ambele. Desi cred ca pe viitor ai sa-ti indrepti pasii catre teologie.

Cum spuneam, de duhovnic facem ascultare.

Doamne ajuta

[carmina]

Copile, lui Dumnezeu trebuie sa I te daruiesti cu toata inima si din toata inima ta. Domnului nu-I plac jumatatile de masura.

Incearca si ia o mica pauza, desprinde-te de tot ceea ce acum te necajeste si-ti ingreuneaza sufletul. Ofera-ti luxul de a putea asculta in liniste dorintele inimii tale si orice decizie ai lua, important este sa nu ai regrete.
Calea pe care te vei angaja trebuie sa-ti aduca bucurie si implinire in suflet, nu parere de rau si incordare.

Si nu uita ca Bunul raspunde intotdeauna celor care-L roaga cu credinta.

Ps:am uitat sa-ti spun ca duhovnicul meu nu permite impartasirea sub un interval de minimum 40 de zile, din dorinta ca Sf.Impartasanie sa nu devina un obicei.

[camivero19]

Pentru ca am avut si eu dileme de genul asta iti spun ce am inteles de la oameni mai intelepti ca mine si infinit mai pregatiti ca mine.
De duhovnic, da, se face ascultare! Doar ca nu ii poti pretinde lui sa iti aleaga facultatea. Asta trebuie sa decizi singur si sa-ti asumi intreaga responsabilitate pentru alegerea facuta. De duhovnic, tu ca mirean, faci ascultare in cele duhovnicesti. Dar cariera, nevasta, etc etc nu ti le alege duhovnicul. Poti sa ii ceri sfatul, normal, dar sa nu exageram cu responsabilitatile pe care i le pasam lui.
Fii onest cu tine insuti,roaga-te mult, alege, ramai in stransa legatura cu duhovnicul si Biserica si Dumnezeu va fi cu tine in alegerea facuta si daca e cazul fii fara grija, mai devreme sau mai tarziu te aduce El acolo unde vrea daca te vrea in alta parte.

[mirabela]

te inseli amarnic. daca am face ascultare mai mult, si daca am cere mereu sfatul duhovnicului, si-n cele lumesti care se leaga de cele duhovnicesti ne-ar fi mult mai bine.


logic, tanarul are inclinatie spre teologie(picteaza icoane si canta in corul bisericii), voia tatalui a fost sa intre si la teologie si la arhitectura, dar a fost lasat sa aleaga. desi indrumarea duhovnicului, a fost sa le aleaga pe amandoua, iar aici n-a facut ascultare de duhovnic. prin gura duhovnicului graieste bunul dumnezeu

doamne ajuta

În prealabil postat de camivero19

Pentru ca am avut si eu dileme de genul asta iti spun ce am inteles de la oameni mai intelepti ca mine si infinit mai pregatiti ca mine.
De duhovnic, da, se face ascultare! Doar ca nu ii poti pretinde lui sa iti aleaga facultatea. Asta trebuie sa decizi singur si sa-ti asumi intreaga responsabilitate pentru alegerea facuta. De duhovnic, tu ca mirean, faci ascultare in cele duhovnicesti. Dar cariera, nevasta, etc etc nu ti le alege duhovnicul. Poti sa ii ceri sfatul, normal, dar sa nu exageram cu responsabilitatile pe care i le pasam lui.
Fii onest cu tine insuti,roaga-te mult, alege, ramai in stransa legatura cu duhovnicul si Biserica si Dumnezeu va fi cu tine in alegerea facuta si daca e cazul fii fara grija, mai devreme sau mai tarziu te aduce El acolo unde vrea daca te vrea in alta parte.

[Carmen FUNIERU]

Unii creştini nu îndrăznesc să îi ceară duhovnicului nici un sfat.
Alţii intră prea mult în amănunte şi cer sfaturi prea des şi prea multe. Dar cât le respectă?
Ar trebui să ţinem cont şi de oboseala şi de timpul atât de limitat al preoţilor duhovnici.
La spovedanie , grija noastră trebuie să fie de a ne mărturisi cât mai sincer şi complet păcatele şi neputinţele sufleteşti.

Iar dacă preotul ne va da un sfat, să ne străduim să-l împlinim cu încredere şi însuşi Dumnezeu ne va ajuta, cum ştie El mai bine.

[bluesite33]

draga Alex,

fii pe pace! Impartaseste-te totdeauna cand duhovnicul da binecuvantare in acest sens!
Sa luam aminte Sfintele Sfintilor sunt cuvintele ce indica faptul ca Tainele sunt ale Sfintilor dar sunt date oamenilor, in dar! Nimeni nu este vrednic sa se impartaseasca vreodata! Doar milostivirea si dragostea lui Dumnezeu ne autorizeaza, avand si noi un minim de bun simt, de spovedanie etc.
Apoi, sa stam bine sa stam cu frica, sunt cuvintele Ingerilor ce nu au cazut odata cu Lucifer si ceata lui, si au strigat cu totii cei ramasi: sa stam bine, sa stam cu frica! Noi trebuie sa zicem mereu asta -ca si ei-, dupa fiecare spovedanie si impartasanie !

alunga-ti insa frica, ea iL indeparteaza pe Hristos-Dumnezeu de noi!
noi, cu asa Dumnezeu nu avem frica de nimic!
si frica de Dumnezeu este de fapt frica de a nu-L pierde!

preot marian
norway