Este bataia rupta din rai?

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ştiu Alin ce spui, ştiu bine. De mii de ori am arătat alternativele, atât verbal cât şi practic, acţional.

Te rog frumos, repeta sau da link -uri ca eu nu stiu nimic despre asa ceva.
Am pus o intrebare punctuala, astept un raspuns punctual nu indicatii vagi.

Mai greu e, într-adevăr, când copilul a învăţat deja, din pricina prostiei educatorilor, să se tăbvălească pe jos etc.

Sa inteleg ca asta este scaparea? Invinuim educatorii si ridicam copilul la rang de sfant de neatins nici cu o scobitoare?

Explica-mi si mie mai exact mecanismul prin care "prostia educatorilor" poate sa-l invete asa ceva. Unde au gresit si cum trebuiau sa procedeze.
La obiect.

Acolo e nevoie de şi mai multă răbdare, de şi mai mult tact etc.
Dar, of, un subiect ca ăsta necesită tomuri...

Scurt si la obiect, nu tratate.

Mergeţi şi voi, oameni buni, la cursuri specializate pentru părinţi!
Căutaţi experţi!

Deci, scriem tone vorbind despre tot felul de vrute si nevrute, si cand trebuie sa raspundem la o intrebare punctuala, dam trimiteri vagi.

Daţi banii şi pentru a învăţa meşteşugul, nu doar pe benzină, orez ori friptane, ţoale şi impozite!

Un "nu stiu", "eu personal nu am avut de a face cu asa ceva, al meu era bland si asculator ca o oaie dar imi place sa cred ca talentul meu de pedagog a fost cel care a dat rezultate", "cand al meu facea asta eu eram cu prietenii in oras si maicasa il punea cumva la punct" ar fi niste raspunsuri mult mai onorabile decat:

1. fofilatul cu aere de atotstiutor

2. sa acuzi pe ceilalti de incompetenta, ignoranta, rea vointa, materialism, ignoranta, etc.

Şi nu mai aşteptaţi mură-n gură, pomană, să vi se dea vouă soluţii.

Serios.
Deci cand altii nici macar nu cer solutii, sfaturi, curg exemple, sfaturi, etc. de adormi pe tastatura tot citind si cand altul cere sa-ti justifici un punct de vedere la nivel practic, intr-un context care iese din tiparul expus, brusc, a disparut inspiratia, sa vina altii sa dea sfaturi, sa mai citim niste carti, etc.

Oare sunteţi voi înşivă acei copii răsfăţaţi care bat din picior şi cred că li se cuvine?
Eu am învăţat în cel puţin 20 de ani să fiu părinte (şi încă mă consider departe încă de a fi unul bun). Ani de studiu, de muncit sufletul, de erori şi dezamăgire, de frustrări... Voi vreţi să căpătaţi asta doar din două vorbe pe un forum?

Nu ti-am cerut sa inveti pe nimeni cum sa fie bun parinte, stii tu, la pomul (auto)laudat, etc etc, ci sa dovedesti ca ceea ce spui este universal aplicabil.

Asa cum eu am subliniat ca bataia nu este o regula universala, la fel ai putea sa-ti justifici punctul de vedere conform caruia copilul sub nici o forma si in nici o conditie nu trebuie batut.

Dar nu se poate, vai, că învăţătura asta e lunga prefacere de sine, mai întâi.

Cuvantul prefacere este vecin bun cu altul cu care are o radaina comuna dart cu totul alt sens..

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Libertatea nu se drămuieşte prin bătaie.
Libertatea se cultivă!

Libertatea daca nu este ajustata corespunzator poate merge pana acolo incat copilul crede ca bunurile parintilor sunt si bunurile lui de care poate dispune dupa bunul plac.

Libertatea se îngrijeşte! (cum îngrijeşti o floare, o grădină) Nu se bate!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O floare se mai curata si fizic, "traumatizant", se mai taie ce e in plus sau creste necorespunzator, sau este bolnav, procedura traumatizanta, dar rezultatul final este cel care conteaza.

Libertatea se instruieşte, în baza înţelegerii, a dezvoltării sentimentelor valoroase şi a atitudinilor sănătoase.
Copilul devine liber prin dezvoltare morală şi, de se poate, duhovnicească.

E mult mai usor sa-l inveti libertatea, ba chiar nici nu e nevoie de o educatie in acest sens, mai greu e sa il inveti limitele ei.

Bărbatul nu devine virtuos prin castrare!
Curva nu devine sfântă prin extirparea organelor genitale!

Serios. Oare cum a ramas cu "daca ochiul tau te sminteste" sau mana, sau piciorul..?

Copilul nu e nici catâr nici porc!

Nu, dar are sanse de a evolua ca atare daca nu afla la timp care sunt limitele libertatii si ca libertatea are inclusiv limite fizice.

E mai usor sa il inveti asta la varsta la care actioneaza mai mult instinctual si se manifesta irational si mai tarziu sa-l inveti cand poate si cum poate sa transceanda aceste limite decat sa-l educi dupa principiul "no limit" si mai tarziu sa incerci sal-l faci sa inteleaga aceste limite.

dar pentru a fi măiastru, educatorul trebuie să îşi vadă mai întâi lungul nasului şi imensa nepricepere şi, nu pe ultimul loc, răutatea şi prostia.

Asta nu e o limita, e un proces in continua devenire, din pacate unii ne grabim sa proclamam asta ca o victorie si consecintele se vad..

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

In teorie corect. Persoane care gandesc altfel au sanse maxime sa incalce teoria enuntata putin mai sus. Nu exista "oameni irecuperabili" in functie de natura infractiunii. Si toate sub umbrela "Statului de drept", nu?

Sincer nu cred ca cineva care a comis una din infractiunile amintite se mai poate face om sanatos! Pur si simplu ca sa faci asa ceva trebuie sa fii plecat cu mintea. Pentru astia sa fie munca zilnica pe viata, in mina de carbuni sau la spart piatra in cariera, si sa stea gardianul cu arma la spatele lor, iar daca incearca sa evadeze impuscati pe loc!

Iar pentru scandalagii sau "baieti de cartier" merita cu prisosinta cateva bastoane sanatoase pe spinare, ca sa se invete minte! Doar asa se proceda inainte de 1990 si metoda chiar functiona- era mult mai multa liniste pe strada!

[aubergine]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am lucrat cu toxicodependenţi ani în şir. Pe unii i-am găsit legaţi cu cătuşele de calorifer. Prima mea intervenţie a fost mereu aceea de a elibera pe cel încătuşat şi de a pune părintele în genunchi, lângă calorifer, cu cătuşe. Cine a trecut testul a căpătat un copil liber de droguri. Cine nu, nu.

Cei care nu respectă nimic sunt copiii, cărora, acele animale bolnave care se autoipostaziază în educatori le-au distrus definitiv sau aproape definitiv încrederea copiilor în capacitatea lor de a fi oameni buni, oameni adevăraţi. I-au învăţat, nenorociţii, că micuţul nu merită să fie iubit, stimat, apreciat. Că nu face doi bani. Că e un netrebnic. Că e "rău".
Copiii internalizează persecuţia bestiilor cu chip uman (deoarece copiii sunt inocenţi şi nu bănuiesc ce mârşăvie li se administrează din partea celor mai puternici, a celor în care micuţii au încredere, a celor care îi "iubesc") şi apoi trăiesc autopersecutîndu-se, distrugîndu-se singuri. Că aşa i-au învăţat "pedagogii" şi "instructorii" bâtei.

Nenorociţilor!
Criminalilor!
Canaliilor!
Violatorilor şi ucigaşilor de copii!

Toate la vremea lor. În Tribunalul Părinţilor, unde fiecare bestie care batjocoreşte pe copii va fi chemată să îşi justifice alegerile, fiecare îşi va primi plata lui, la timpul hărăzit de Domnul.

Eu, sincer, nu va cred ca nu i-ati batut, sau nu i-ati abuzat macar emotional, dupa cat de violent sunteti aici in scris, ma indoiesc......

[aubergine]

În prealabil postat de cezar_ioan

În America oameni ca tine au pus la îndemâna copiilor puşti.
Au alungat pe Dumnezeu din şcoli.
Le-au spus copiilor, ca şi tine, că dumnezeul lumii este bâta. Şi pistolul.

Rodul urii voastre e vădit: culegeţi ce aţi semănat.
Eu nu aşa mi-am educat copiii. Şi nici pe ai celorlalţi oameni, care mi-au încredinţat copii lor, cu miile până azi, nu i-am învăţat mizeriile voastre.
Rodul iarăşi e vădit.
Compară şi pricepe!
Vai de înţelegerea pe care o porţi pe umeri... Strâmbă, criminală, întunecată. Pesemne ai fost educată tot de criminali.

Pai si d-voastra sunteti un criminal prin ceea ce spuneti, mai bine zis scrieti, la cat de mult jigniti pe toata lumea care nu va impartaseste opiniile! Ii omorati prin cuvinte! Mai ales pentru un psiholog ar trebui sa fiti mai ponderat.

Si a-propos, daca tot am ajuns aici, nu mi se pare normal ce faceti pe acest forum, in general nu imi plac oamenii care amesteca profesia in discutii. Ca exemplu, daca eu sunt actrita, sa zicem, inseamna ca trebuie sa joc roluri pe acest forum, cu fiecare cu care vorbesc? Si asta se poate aplica la orice profesie. Incercati sa va detasati de munca d-voastra, de profesie si sa nu mai analizati totul prin prisma profesiei, fiti mai obiectiv.

Toata ziua analizati oamenii ca in cabinet, ii catalogati, ii faceti in toate felurile, imi pareti extrem de infumurat, d-voastra le stiti pe toate si nu admiteti nici o parere contrara. Si daca aveti experienta cu copiii, nu sunteti singurul si nu trebuie sa va laudati de parca ati fi singurul de pe planeta care ati crescut copii, mai sunt si altii pe forum care au copii.

Nu imi place in general, sa ma leg de oameni, dar d-voastra ma scoateti din sarite, cand va vad cum va comportati.

[laurastifter]

Deci, nu tolerăm nici măcar să ni se vorbească într-un limbaj dur online (deşi domnul Cezar nu vă adresase dvs acele invective, ci părinţilor care-şi persecută copiii);
în schimb, aprobăm bătaia pentru cei INCAPABILI DE A SE APĂRA.
Adică "voim egalitate, dar nu pentru căţei".
Vrem să ni se respecte punctele de vedere (deşi, până la urmă, nu ne afectează cu nimic în mod direct faptul că, pe un forum, suntem contrazişi),
dar
asta nu-nseamnă că şi noi avem datoria de a-i RESPECTA pe copii.
Doar noi suntem adulţi infailibili,
ei nu... şi ei ne aparţin, avem "dreptul" să-i educăm după bunul plac.
Libertatea noastră nu are limite, nu doar în privinţa deciziilor privitoare la noi înşine, ci şi în privinţa deciziilor asupra altora (ca şi cum pe copii i-am fi creat noi, prin metode ştiinţifice...);
în schimb, copilaşii nu au libertate, ci trebuie să facă numai ce zicem noi, că altfel le "argumentăm" noi cum stă treaba, de nu mai mişcă...
Ce să zic?
Multă "consecvenţă" în idei,
admirabilă argumentare logică,
strălucite sofisme, pardon silogisme!
Bine că n-am avut astfel de părinţi... pentru că, la câte prostioare (mai mici şi mai grave...) făceam până la aprox. 10 ani, cred că cei de aici m-ar fi aruncat de la balcon!... :)
P. S. Domnul Cezar a adus în discuţie profesia proprie pentru că, pur şi simplu, are competenţă în domeniul dezbătut aici.
Este psiholog, iar tema este una de psiho-pedagogie a copilului.

[laurastifter]

Un filosof spunea că gradul de civilizaţie a unei societăţi se măsoară în funcţie de atitudinea pe care o adoptă faţă de cei mai vulnerabili dintre membrii ei.
În România, suntem atât de "civilizaţi" şi atât de "creştini ortodocşi" (nesecularizaţi ca "păgânii" din Apus), încât:
1. îmbogăţim, zilnic, clinicile specializate în avorturi;
2. susţinem "ştiinţific" violenţa "pedagogică" asupra copiilor;
3. lăsăm câinii, cu zecile de mii, să mişune prin capitală (ei au libertate, spre deosebire de copii...);
4. îi dispreţuim pe intelectuali, imaginându-ne că suntem specialişti în domenii pe care nu le-am studiat (a se vedea comentariile din mediul virtual şi real cu privire la teologie, medicină, filosofie, istorie, psihologie, politologie şi multe altele, comentarii făcute, cu "autoritate", de către persoane care n-au citit în viaţa lor vreo carte de specialitate din domeniile în care-şi dau cu presupusul);
5. îi criticăm pe preoţii noştri (mai ales în mass-media), prin zeci şi sute de generalizări nejustificate la adresa acestei categorii vocaţionale, uitând că şi noi suntem Biserica şi-i "naştem" pe duhovnicii noştri (după minunata expresie a părintelui Rafail Noica);
6. aşteptăm totdeauna ca alţii să facă, în locul nostru... cam orice;
7. nu avem încredere în semenii noştri (s-a realizat un studiu sociologic pe această temă, la nivel european, iar România a ieşit, cu succes, fix pe ultimul loc);
8. nu avem simţul civic dezvoltat (o altă denumire pentru solidaritate - virtute creştină), urmând deviza "academică" şi total necreştinească "nu mă implic în treburile altora".
Ştiu că m-am abătut straşnic de la topic, dar ideea asta, tipic românească, în privinţa educaţiei copiilor (în Occident nu cred că se poate pune problema în aceşti termeni de sec. al XVII-lea) mi-a retrezit în minte întrebarea:
oare de ce nu pot fi eu naţionalistă?...

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Libertatea daca nu este ajustata corespunzator poate merge pana acolo incat copilul crede ca bunurile parintilor sunt si bunurile lui de care poate dispune dupa bunul plac.



O floare se mai curata si fizic, "traumatizant", se mai taie ce e in plus sau creste necorespunzator, sau este bolnav, procedura traumatizanta, dar rezultatul final este cel care conteaza.



E mult mai usor sa-l inveti libertatea, ba chiar nici nu e nevoie de o educatie in acest sens, mai greu e sa il inveti limitele ei.



Serios. Oare cum a ramas cu "daca ochiul tau te sminteste" sau mana, sau piciorul..?



Nu, dar are sanse de a evolua ca atare daca nu afla la timp care sunt limitele libertatii si ca libertatea are inclusiv limite fizice.

E mai usor sa il inveti asta la varsta la care actioneaza mai mult instinctual si se manifesta irational si mai tarziu sa-l inveti cand poate si cum poate sa transceanda aceste limite decat sa-l educi dupa principiul "no limit" si mai tarziu sa incerci sal-l faci sa inteleaga aceste limite.



Asta nu e o limita, e un proces in continua devenire, din pacate unii ne grabim sa proclamam asta ca o victorie si consecintele se vad..

Aţi scris aşa: "Libertatea daca nu este ajustata corespunzator poate merge pana acolo incat copilul crede ca bunurile parintilor sunt si bunurile lui de care poate dispune dupa bunul plac".
Păi, normal că bunurile părinţilor sunt şi ale copilului!
Cum spune Tatăl fiului risipitor (apropo, nu l-a bătut, pedagogic, când s-a întors acasă): "fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt".
P. S. Libertatea autentică este tocmai depăşirea bunului plac personal. A-l învăţa pe copil să vrea sau să refuze un lucru în urma unei deliberări, înţelegând argumentele pro şi contra (aşa, la nivelul lui de înţelegere), iată, cu adevărat, o lucrare deosebit de dificilă... mult mai dificilă decât a-ţi descărca frustrările acumulate peste zi pe copil, autosugestionându-te că tocmai ai aplicat o metodă pedagogică necesară.
Da, pe şefu' nu-l poţi bate (sau măcar apostrofa) dacă-ţi scade, "pedagogic", jumătate din salariu pentru că nu ţi-ai văzut de treabă (tu impersonal, nu mă refer la dvs);
în schimb, pe propriul copil îl poţi "sancţiona" în orice mod îţi place, dacă a dat muzica la maxim când tu voiai să adormi.
În fond, îl educi şi, cu ocazia asta, te uşurezi şi de mânia pe care o ai din cauza şefului...
Dar nu-i adevărat,
în realitate, aceasta este cea mai eficientă "metodă pedagogică" pe care un "creştin" o poate folosi, nu-i aşa?...

În prealabil postat de cezar_ioan

să spun acestor copii şi părinţilor şi educatorilor lor care aparţin unei confesiuni creştine: Bravo, din toată inima! Jos pălăria! Domnul să vă binecuvinteze!

Bravo pentru ce? Pentru educația strâmbă care o dau copiilor? Mai degrabă aș plânge pentru ei...decât să-i aplaud.
Bravo domnule profesor! Bravo!

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Din ce am citat, nu exista nicaieri expresia "eu l-am facut, eu il omor" la care ai facut apel.
Recunosti macar acum. denaturarea?

Sau ai alta scuza?

Macar acum, dupa ce ai citit tot (sper), poti sa formulezi o concluzie mai sanatoasa?

E musai sa fac o sinteza la ce am bolduit ca sa pricepi?

Dar este necesar cand sustii ca 2+2=3

Nu exista nici o legatura intre una si alta, enuntarea lor una langa alta are iarasi intentii manipulatoare (de care nu esti constienta?) atat timp cat nu se incearca justificarea logica a acestei conexiuni realizate la nivelul manipularii verbale.

Respectivele citate nu fac parte din Legea lui Moise. Daca nu crezi, apuca-te, cauta-le si convinge-te.
Asocierea este fortata si manipulatoare.

Din pacate, dupa atata polologhie, nu am vazut nici macar o tentativa de a justifica teologic ca a bate copilul (intr-un context anume, nu la modul general) ar fi pacat.

Nu de alta, dar copilul VT, cel care poate fi si este indicat sa fie binecuvantat cu vargutza, cand e cazul, nu cred ca e nici mai pacatos nici mai putin pacatos decat cel al NT, fie el cu botez ca la carte si impartasit sistematic. Ma refer in special, asa cum am subliniat in ce am citat, la varsta 0-7 ani.

Si mai exact, ce tratate patristice de educatie pediatrica crestina ai studiat?

Problema lui, nu a mea.

Contextul poate face o mare diferenta.
Poate ar trebui sa-si faca un cont aici, pe forum.

Ai pretentia ca ai venit cu ceva original?
Gresit.
Tot ceea ce sustii din toata inima, dupa cum vezi, se inscrie deja in niste curente si tot ce faci este sa repeti ceea ce au spus altii deja.

Nici macar acolo unde ai putea face o diferenta in curentul in care te inscrii si anume argumente originale care sa dovedeasca o gandire deosebite, nu ai o contributie care sa-ti justifice piedestalul pe care te-ai urcat.

Cum am subliniat mai sus si in postarea anterioara, argumentele lipsesc sau sunt inlocuite cu tehnici de manipulare verbala ceea ce nu denota nicidecumevolutia deosebita cu care te-ai laudat, criticand "ingustiamea" intelectuala a celorlalti

Pai tu sa-ti raspunzi la asta.
Eu te ajut nitel, spunandu-ti doar cateva cuvinte: Luther, Cornilescu.

Asta pentru ca as incadra zona in care te afli mai degraba aici decat in cea in care preferi tu sa crezi ca esti.

1. Observ că mă acuzaţi, în mod repetat, de manipulare.
Uitaţi ce propun să facem. Avem cel puţin 3 absolvenţi de psihologie pe forum; arătaţi-le toate mesajele mele de pe topic şi, dacă unul dintre ei identifică în ele o singură tehnică manipulativă, eu fac pocăinţă publică, scriindu-mi la semnătură: "fraţi creştini, iertaţi-mi ipocrizia şi necreştineasca încercare de a vă manipula"... :))
În plus, de ce vă temeţi atât de mult de manipulare (am văzut o mulţime de mesaje, adresate unor useri diferiţi, în care-i bănuiaţi de tehnici manipulative complicate...)?
Pentru că manipularea este neadevăr, iar minciuna reprezintă o formă de constrângere (de vreme ce adevărul ne face liberi).
Bătaia nu e tot constrângere?...
2. Da, acele citate se găsesc în lit. sapienţială a V T, deci înainte de Hristos (î. Hr; a. Chr sau cum doriţi dvs), deci într-un context spiritual şi istoric diferit de cel creştin şi specific V T.
3. Copilul din V T nu era nicidecum mai păcătos decât un copil creştin, în această privinţă sunt de acord cu dvs.
Problema este că un astfel de copil trăia (era obligat să trăiască) într-un cu totul alt context social - cel al vremii sale - şi era pregătit să se ghideze după anumite principii morale corecte doar pentru epoca respectivă.
Dacă un astfel de copil vedea atât de des războaie, idolatrie etc şi avea drept reper normativ legea talionului, s-ar fi pierdut total, din punct de vedere spiritual, dacă nu ar fi fost motivat, în primii ani de viaţă, inclusiv în mod negativ şi extrinsec... chiar şi prin metoda recomandată în citatele menţionate.
Cum ar fi putut înţelege, la maturitate, faptul că unul dintre cele mai grave păcate este sacrificarea propriilor copii pentru zeii păgâni, dacă nu ar fi experiat el însuşi, în copilărie, fie şi într-un mod bine controlat, suferinţa incapacităţii de a te apăra împotriva unei nedreptăţi?
Şi e doar un exemplu.
4. N-aţi scris "eu l-am făcut, eu îl omor", dar ideea de a avea, asupra propriilor copii, drepturi pe care, la maturitate, nu le-aţi mai îngădui părinţilor dvs mă conduce la concluzia existenţei unui sentiment de posesie asupra copiilor... care nu-i tocmai în regulă.
5. Cum adică, să fie bătuţi exact între 0-7 ani?
Adică inclusiv bebeluşii???
6. De exemplu, "Pentru creşterea copiilor" de Sf. Ioan Gură de Aur, "Omilia XXII către Tineri. Cum să întrebuinţeze cu folos literatura scriitorilor eleni" - Sf. Vasile cel Mare (unde li se adresează direct adolescenţilor), voi căuta toate referinţele şi vi le voi spune (fiindcă, în clipa aceasta, doar acestea-mi vin în minte, dar au fost mai multe şi să menţionez exact şi în ce PSB-uri).
7. Am susţinut (şi susţin) doar faptul că gândirea liberă, originală, creativă este o calitate în sine!
Nu am insinuat faptul că eu aş fi venit aici, pe forum, cu mari descoperiri ştiinţifico-filosofico-artistice... Mi-am exprimat profunda admiraţie faţă de inovatorii (în orice domeniu al cunoaşterii şi culturii) şi dorinţa de a le urma exemplul (nu mâine, pe forum, la topic-ul x, ci-n întreaga viaţă şi carieră).
În primul rând, ca şi dvs, locul în care-mi dau toată silinţa de a mă concentra, de a aprofunda, de a gândi critic etc nu este un forum de discuţii, ci locul şi domeniul în care studiez şi, în viitor, cariera. Aici intrăm pentru discuţii, pentru a împărtăşi impresii, opinii, experienţe, pentru a ne bucura unii de alţii, pentru a ne relaxa, iar nu pentru a ne folosi toate aptitudinile şi creativitatea pe care le dedicăm studiului şi carierei. Cred că şi dvs gândiţi la fel. Acesta este scopul unui forum: socializarea, nu cercetarea ştiinţifică, filosofică etc.
Nu în ultimul rând, sunt încă foarte tânără, la început de drum.
Ştiu eu ce voi face, cu ajutorul Domnului, peste 10, 20 sau 30 de ani?...
Pot doar să nădăjduiesc şi să lupt zilnic pentru sporirea mea spirituală şi intelectuală (inclusiv în privinţa capacităţii de gândire critică).
9. Da, Luther şi Cornilescu.
Acestea au fost opţiunile lor.
Nu-i pot judeca.
Pot spune doar că am convingeri religioase diferite.
Vă voi da şi eu câteva nume: Sf. Grigorie al Nyssei, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Maxim, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama...
Este, oare, suficient, sau trebuie să copiez, din manualul de patrologie, toate numele Părinţilor şi scriitorilor bisericeşti?
Toţi au fost creativi, de o deosebită creativitate şi libertate a gândirii.
Altfel... n-ar fi existat teologia patristică, ci... "solla Scriptura".
O noapte binecuvântată să aveţi!
P. S. Argumente teologice? Foarte simplu, nici nu e necesar să recurg la demonstraţii academice:
orice persoană (indiferent de vârstă sau gradul de rudenie faţă de noi) are DREPTUL să fie respectată şi să i se respecte, în special, cele trei drepturi fundamentale (după dreptul la viaţă sau... pe acelaşi plan?) - libertatea, demnitatea şi intimitatea.
Desigur că părinţii creştini îşi pot mustra copiii, le pot arăta, în diverse moduri, că greşesc.
În schimb, în privinţa bătăii... aşa cum părinţii noştri spirituali nu ne iau niciodată la bătaie în timpul Spovedaniei (fiindcă, în acest caz, peste 50% dintre ortodocşi s-ar converti la... o formă de creştinism nondenominaţional, probabil), exact la fel şi din aceleaşi motive suntem DATORI să empatizăm cu cei mici pe care-i avem în grijă (ca părinţi, profesori etc), să-i respectăm aşa cum noi înşine cerem (în mod justificat!) să fim trataţi cu iubire, respect şi delicateţe de către superiorii noştri în ierarhia socială, profesională, duhovnicească.
P. S. 2. Până şi în război este interzisă lovirea unui adversar incapabil de a se apăra... Este o lege a onoarei.