Preotii - pacatele si impartasania lor

[sophia]

Tot citesc si scriu la cest capitol tare dureros pentru toata lumea.
Continuam sa ne frecam si sa ne punem intrebari asupra pacatelor noastre, asupra iertarii lor prin spovedanie, ce sa spunem preotului si cum mergem la impartasanie.
Acum as vrea sa intreb aici daca la preoti este altfel. Daca ei isi pun astfel de intrebari si probleme.
Ne intreb asupra pacatelor femeii ne-curate si a barbatilor ne-curati in anumite imprejurari.
Se stie ca preotii se impartasesc la fiecare slujba de Liturghie. Bun.
Au ei insa aceasta dezlegare intotdeauna prin prisma pacatelor lor?
Si ei sunt oameni.

Intrebari:
1. Nu pun la socoteala postul alimentar si cel trupesc, desi la cel din urma si preotii au probabil problemele lor si sotiile trebuie sa fie f.rabdatoare.
Totusi pot sa se impartaseasca saptamanal cel putin, chiar si mai des cand sunt Liturghii in timpul saptamanii, de sarbatori. Sa inteleg atunci ca nu mai traiesc cu sotia aproape niciodata?
2. Si ei sunt oameni. Si daca li se intampla sa pateasca ceva fara sa vrea (in timpul noptii), mai ales aceia fara sotie... Totusi intra in altar si se impartasesc?
3. Si mai ales: daca stiu ca au facut un rau (cuiva), ca sunt intr-o suparare, intr-o situatie de nedreptate, sau ne-rezolvata, ce fac? Se duc si spun la spovedanie? Se duc si se impartasesc cu inima curata?

Cat le este dezlegat si permis lor?

[sophia]

Revin ca sa intreb in continuare, inspirata de alte topicuri.
- preotii isi analizeaza pacatele asa cum o fac atatia aici pe forum?
Si exista situatii in care un preot sa renunte de ex. o data la o slujba, la a intra in altar, sau la impartasanie
in ideea ca pacatuit si nu se simte el in stare sa faca asta in fata lui Dumnezeu?
Sau il iarta duhovnicul in orice caz?
- exista preoti care nu pot avea copii si fac tratamente (sotiile lor) pentru a avea, sau folosesc alte metode?

Pun aceste intrebari nu ca sa judec, ci pentru ca un preot este un exemplu pentru noi (in credinta cel putin), dar este si om cu problemele si sufletul lui. El poate separa viata lui proprie de credinta?
Isi pune asemenea intrebari ca noi aici? Sau are siguranta ca el oricum este special si iertat.

[sophia]

Imping sa nu se piarda topicul, caci mi se pare f.interesant.

[costel]

Sofia, nu exista o legislatie canonica, legata de Sfanta Impartasanie, care sa stabileasca alte conditii pentru clerici decat cele valabile pentru laici.

Destul de indraznet, dar adevarat spunea un preot: "Mai intai, trebuie sa renuntam la ideea ca Sfanta Impartasire tine de evlavia personala a unui preot sau a unui laic; in realitate, ea este un eveniment comunitar, manifestarea apartenentei noastre la comunitatea trupului lui Hristos. Fara sangele lui Hristos, comunitatea se usuca si moare, asemenea unui trup ranit".

In vechime, Euharistia nu era legata de spovedanie.

Sunt preoti care ii cerceteaza pe altii cu masura cu care se cerceteaza pe ei insisi. Adica ii cerceteaza pe altii ca si cand s-ar cerceta pe ei. E minunat acest lucru. Nefericirea sta in faptul ca sunt cazuri cand preotul se considera de la sine, adica doar prin faptul ca e preot, vrednic de a se impartasi, in timp ce unii credinciosi sunt opriti cu multa usurinta de acestia ani de zile de la impartasire.

[cristina2012]

În prealabil postat de costel

Sunt preoti care ii cerceteaza pe altii cu masura cu care se cerceteaza pe ei insisi. Adica ii cerceteaza pe altii ca si cand s-ar cerceta pe ei. E minunat acest lucru. Nefericirea sta in faptul ca sunt cazuri cand preotul se considera de la sine, adica doar prin faptul ca e preot, vrednic de a se impartasi, in timp ce unii credinciosi sunt opriti cu multa usurinta de acestia ani de zile de la impartasire.

E cu dos si intors ceea ce spui, in sensul ca daca un preot e pacatos si isi ingaduie siesi anumite pacate ne e bine deloc pentru noi sa ne ingaduie si noua aceleasi pacate... eventual spunandu-ne ca nu-i pacat.
Acum noi asteptam cu buna dreptate de la preot sa ne chibzuiasca bine situatia particulara a fiecaruia, dar acesta e un dar pe care nu toti il au, asa ca se refugiaza strict in canoane pentru a nu ne indruma gresit... E insa dureros...

[costel]

Cristina, sunt de acord cu precizarea ta, un orb va ramane orb si in fata altora. Ma refeream la faptul ca nu e bine ca preotul sa fie indulgent cu sine si aspru cu altii.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de sophia

Revin ca sa intreb in continuare, inspirata de alte topicuri.
- preotii isi analizeaza pacatele asa cum o fac atatia aici pe forum?
Si exista situatii in care un preot sa renunte de ex. o data la o slujba, la a intra in altar, sau la impartasanie
in ideea ca pacatuit si nu se simte el in stare sa faca asta in fata lui Dumnezeu?
Sau il iarta duhovnicul in orice caz?
- exista preoti care nu pot avea copii si fac tratamente (sotiile lor) pentru a avea, sau folosesc alte metode?

Pun aceste intrebari nu ca sa judec, ci pentru ca un preot este un exemplu pentru noi (in credinta cel putin), dar este si om cu problemele si sufletul lui. El poate separa viata lui proprie de credinta?
Isi pune asemenea intrebari ca noi aici? Sau are siguranta ca el oricum este special si iertat.

Ispitele preotilor sunt mai mari ca ale noastre.

Dar pentru a afla raspunsurile dorite, consider ca mai indicat este sa va adresati unui preot.

Doamne ajuta!