Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[sophia]

Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?
Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
Parintii nostri pamanteni ne dadeau doua la fund si in general invatam din asta nu mai faceam a doua oara. Pe adulti nu mai are cine sa-i corecteze ca sa nu mai faca, judecatile pamantesti nu sunt prea drepte si uite asa.
Ne ducem la spovedanie cu cele ce consideram noi, dar multe nici nu le stim ca le-am facut, altele nici nu le-am facut, dar le spunem, ca asa scrie in lista de pactae etc. Si noi suntem iertati, dar cel caruia i-am facut rau?
Nu mi-e clar. Ma iertati daca spun prostii.

[AlinB]

Cam confuze intrebarile. Cel putin prima parte, ca si titlul sugereaza cu o mirare tipic atee ceva in genul "de ce Dumnezeu permite raul in acesta lume"?

Viata ar fi insuportabila, daca Dumnezeu ne-ar pedepsi de indata ce gresim.
Avem si liberul arbitru, pe care Dumnezeu il respecta. Si apoi ne mai da si cate un respiro, ca sa ne revenim. Toate acestea fac parte din bunatatea lui Dumnezeu, caci El nu este drept acum cat suntem n viata, ci ne da sanse peste sanse, este milos, nu drept; abia la Judecata va fi drept, adica ne vor fi cantarite faptele, gandurile, cuvintele, intr-un cuvant totul.
Scopul vietii e de a ne mantui, deci tot ce ni se intampla, e spre mantuirea noastra: unii prin ascultare, iar altii prin suferinta. Omul care sufera tine bine minte invatatura pe care o primeste.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de sophia

Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?
Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
Parintii nostri pamanteni ne dadeau doua la fund si in general invatam din asta nu mai faceam a doua oara. Pe adulti nu mai are cine sa-i corecteze ca sa nu mai faca, judecatile pamantesti nu sunt prea drepte si uite asa.
Ne ducem la spovedanie cu cele ce consideram noi, dar multe nici nu le stim ca le-am facut, altele nici nu le-am facut, dar le spunem, ca asa scrie in lista de pactae etc. Si noi suntem iertati, dar cel caruia i-am facut rau?
Nu mi-e clar. Ma iertati daca spun prostii.

Mintea limitată a omului nu-L poate încăpea pe Dumnezeu. Cum spunea Fericitul Augustin, a încerca să cuprinzi nemărginirea dragostei lui Dumnezeu este ca și cum ai vrea să așezi oceanul într-un pahar.

[sophia]

Alin de ce ar fi mirarea aceea tipic atee? Nu crezi ca si un crestin isi poate pune la un moment dat o astfel de intrebare? Si in mod indreptatit.
Se incearca sa ni se explice unele lucruri la predica, la biserica, inlcusiv intrebarea cu raul si daca e de la Dumnezeu sau nu. Si nimeni nu stie si nu intelege clar, nici preotii, nici teologii.
Raspunsurile voastre mai rau ma incurca.
De ce ar fi mai insuportabil ca acum, daca ne-ar corecta Dumnezeu tot timpul? Poate ca dimpotriva, am invata o data si n-am repeta greselile si ar fi mai multa pace in lume si in sufletele noastre.
Si nu mi-e clar nici ce este cu aceasta mantuire. Multi o pun ca pe un tel absolut, adica traim ca sa ne mantuim. Dar sa ne mantuim de ce, de cine?
Adica va referiti la a nu ajunge in iad? Si atunci spovedania?
Si ne-a dat EL liberul arbitru? Eu stiam ca toate sunt de la Dumnezeu, de la nastere si pana la moarte. Nu putem alege noi nimic.
Iarta-ma Doamne, dar eu nu inteleg.

[andreicozia]

În prealabil postat de sophia

Eu stiam ca toate sunt de la Dumnezeu, de la nastere si pana la moarte. Nu putem alege noi nimic.
.

Bine punctat, fraza care intr-un fel cuprinde si raspunsul la dilemele tale

[andreicozia]

În prealabil postat de sophia

De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
.

Exact, DUMNEZEU nu mai are loc de noi si de judecatile noastre. De aceea ne lasa, aici pe pamint, sa sarim unii la beregatile altora dupa voia inimii, dupa care ne asteapta la cotitura.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Alin de ce ar fi mirarea aceea tipic atee? Nu crezi ca si un crestin isi poate pune la un moment dat o astfel de intrebare? Si in mod indreptatit.
Se incearca sa ni se explice unele lucruri la predica, la biserica, inlcusiv intrebarea cu raul si daca e de la Dumnezeu sau nu. Si nimeni nu stie si nu intelege clar, nici preotii, nici teologii.
Raspunsurile voastre mai rau ma incurca.
De ce ar fi mai insuportabil ca acum, daca ne-ar corecta Dumnezeu tot timpul? Poate ca dimpotriva, am invata o data si n-am repeta greselile si ar fi mai multa pace in lume si in sufletele noastre.
Si nu mi-e clar nici ce este cu aceasta mantuire. Multi o pun ca pe un tel absolut, adica traim ca sa ne mantuim. Dar sa ne mantuim de ce, de cine?
Adica va referiti la a nu ajunge in iad? Si atunci spovedania?
Si ne-a dat EL liberul arbitru? Eu stiam ca toate sunt de la Dumnezeu, de la nastere si pana la moarte. Nu putem alege noi nimic.
Iarta-ma Doamne, dar eu nu inteleg.

Imi cer scuze Sofia, dar ma uimesc intrebarile tale. Sunt niste chestiuni care tin de o catehizare care o consider elementara, sper sa fie de exemplu si pentru cei care cred ca doar Psaltirea si cartea de rugaciuni e minimum necesar. Din cate am inteles esti intr-o zona mai problematica cu viata spirituala, nu prea aveti preot, cu duhovnicul problema, carti probabil nu prea etc.. Am sa incerc totusi sa raspund la intrebarile tale. Dumnezeu nu a creat raul. Dumnezeu a creat din dragoste, fiinte cu libertatea de a alege de a-l primi sau refuza pe Dumnezeu, Dumnezeu fiind binele si sursa binelui. Respingerea lui Dumnezeu, "creeaza" raul, impropriu spus "creeaza" pentru ca raul nu exista cu adevarat, fiind doar golul din locul in care binele lipseste. Adevarati "creatori" ai raului (folosesc acest termen cu rezerva enuntata mai sus") sunt fiintele inzestrate de Dumnezeu cu vointa libera, incepand cu ingerii cazuti si continuand cu oamenii care aleg asemnea lui Lucifer si ingerii sai, sa-l refuze pe Dumnezeu. Datorita faptului ca raul nu are substanta proprie, el este o prezenta nefireasca in lume. Chiar asa decazuta cum e, Lumea respinge raul. Sub aceasta forma, se poate spune ca Dumnezeu intervine in lume, chiar inainte ca omul sa ajunga la Judecata. Mai exact, oricarui lucru rau ii urmeaza o serie de consecinte negative pentru cel care faptuieste raul. Dar, de cele mai multe ori nu sesizam lucrul asta pentru ca din diverse motive, reactia in planul material nu este intotdeuna imediata. Insa unui rau, reactia in plan psihic, afectiv urmeaza intotdeuna. Este daca vrei, glasul constiintei. Asta ne arata ca ceva nu este in regula si ca ar fi ceva de indreptat. Si totusi, nu toti aleg sa indrepte ceea ce este de indreptat. Aici este vorba de liberul arbitru. Sa alegi binele nu e intotdeuna un lucru simplu. Cine a avut/are patimi stie. Dumnezeu nu vrea sa ne oblige sa facem anumite alegeri, pentru ca ar contrazice chiar intentia si modul in care am fost creati. De aceea, interventiile pe care le face sunt destul de subtile si doar pentru cine chiar cauta sa vada/asculte ce are Dumnezeu de spus vizavi de viata sa. Sunt mai degraba sfaturi, nu impuneri. Sfarsitul raului este deja "programat" la a doua venire. Pana atunci, binele si raul inca se vor mai infrunta, fiecare cu modul sau specific de a actiona. Mantuirea este un PROCES de SFINTIRE. Asta inseamna ca ne nastem pacatosi si trebuie sa murim sfinti. dpdv. ortodox, sfintenia nu este un bilant pozitiv intre faptele bune si rele, ea trebuie sa fie o schimbare profunda, sufleteasca, o cat mai mare apropiere a chipului lui Dumnezeu din noi (gandire, afect, vointa) de Modelul sau. Cineva asemana chipul lui Dumnezeu din noi cu o oglinda murdara (murdarita prin pacat). Fiind murdara, ea este opaca, si chiar daca soarele bate in ea, tot ceea ce se poate vedea in ea este doar mizeria. Pe masura ce se curateste, ea reflecta din ce in ce mai mult lumina soarelui, si astfel oglinda capata identitatea a ceea ce reflecta. Ea nu este lumina, dar pentru ca este curata imprastie in jur tot atata lumina cata primeste. Lupta cu faptele rele si nevointa pentru faptele bune trebuie inteleasa prin procesul de sfintire. Daca nu este decat contabilitate si legalism, nu duce nicaieri. Crestinul trebuie sa urmaresca rezultatele efortului spiritual in sufletul sau. Daca este impacat, bucuros, cu o inima vesela si mereu aproape de Dumnezeu, cu atat mai mult in necazuri si probleme, atunci inseamna ca eforturile sale dau rezultate. Daca nu, anumite lucruri il trag inapoi si trebuie sa afle ce anume il leaga de pamant..

[costel]

Dumnezeu ne arata mereu ca noi gresim. Numai ca noi avem mereu capul intors spre altceva. De aceea nu suntem atenti. Alteori, avand privirea catre El, Il ascultam, promitem ca ne vom indrepta, dar iubind pacatul mai mult, dam uitare si celor descoperite si fagaduintei.

Dumnezeu fiind Parinte, nu te uita. Doar noi il uitam. Ne descopera neincetat caderile din relatia cu El, numai ca noi le adancim.

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu ne arata mereu ca noi gresim. Numai ca noi avem mereu capul intors spre altceva. De aceea nu suntem atenti. Alteori, avand privirea catre El, Il ascultam, promitem ca ne vom indrepta, dar iubind pacatul mai mult, dam uitare si celor descoperite si fagaduintei.

Dumnezeu fiind Parinte, nu te uita. Doar noi il uitam. Ne descopera neincetat caderile din relatia cu El, numai ca noi le adancim.

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?