Parinte, ce este adevarul?

[Alexey]

Dreptatea si adevarul sunt doi termeni separati si diferiti, iar dreptatea e de mai multe feluri, in functie de nedreptate, sau de dreptatea ce trebuie infaptuita.

[Tomita]

Am cauta pe Net cum e definit adevarul si mi-a placut definitia filozofica care prezinta adevarul ca o "reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului".
Probabil din acest motiv adevarul este perceput relativ...sunt multe tipuri de oameni cu multe constiinte.
Eu as defini adevarul ca "reflectarea realitatii in Dumnezeu"..cine vede atunci crede, cine nu crede nu are cum sa vada.
Cu cat suntem mai credinciosi, mai crestin ortodocsi, vedem Adevarul mai bine...de aici si termenul de clarvazatori pentru cei induhovniciti.
Si iubirea de aproapele permite o apropiere de Dumnezeu deci o traire in Adevar.

[florin.oltean75]

Adevarul este cunoasterea valida, integrala, simultana a tuturor aspectelor Realitatii - fie Sine, fie fenomene.

[Alexey]

Cel mai simplu zis, dupa cum a enuntat Aristotel, a spune ca este ceea ce este, si ca nu este ceea ce nu este, reprezinta adevarul. Ideea e ca adevarului nu-i poti atribui metafore, si nici nu il poti schimba. Iar reflectarea adevarului printr-o doctrina este gresita, deoarece aceasta poate fi relativa, in final fiind adevarata sau falsa. In concluzie, adevarul trebuie sa fie o reflectare a cercetarii.

[Demetrius]

În prealabil postat de Alexey

Dreptatea si adevarul sunt doi termeni separati si diferiti, iar dreptatea e de mai multe feluri, in functie de nedreptate, sau de dreptatea ce trebuie infaptuita.

Nu mă așteptam să fiu nevoit să subliniez că dreptatea nu se poate face fără a respecta Adevărul.
Spuneți dvs, vă rog, cum poate fi dreptatea(restaurare a adevărului) altfel decât retributivă?

În prealabil postat de Alexey;

Cel mai simplu zis, dupa cum a enuntat Aristotel, a spune ca este ceea ce este, si ca nu este ceea ce nu este, reprezinta adevarul. Ideea e ca adevarului nu-i poti atribui metafore, si nici nu il poti schimba. Iar reflectarea adevarului printr-o doctrina este gresita, deoarece aceasta poate fi relativa, in final fiind adevarata sau falsa. In concluzie, adevarul trebuie sa fie o reflectare a cercetarii.

Adică vreți să spuneți că Aristotel a spus că adevărul este că a e a și b e b? Că nu este adevărat că a este b și b este a?

Mai vreți oare să spuneți că cercetarea (ca reflectare a adevărului) nu e relativă pentru că nu poate fi adevărată sau falsă?

[Alexey]

Stimate Demetrius, o sa incerc de data asta sa explic incat sa intelegeti.
Notiunea de dreptate este specifica unui grup, lucru ce o face relativa. Nu cred ca ceea ce considerati dumneavoastra dreptate, coincide cu ideea masonilor, nazistilor, triburilor africane, gruparii al-Qaeda. Sa va dau un exemplu, in perioada inchizitiei, daca spuneai ca Pamantul nu e plat, ca el se invarte in jurul Soarelui, si ca mai exista si alte planete, erai omorat, adica ei faceau dreptate. Vi se pare ca acesta este adevarul? Si in sistemul actual de justitie, castiga cel cu cele mai multe dovezi, nu cel care spune adevarul. Este adevarat ca dreptatea este intr-o relatie cu adevarul, cel demonstrat in urma unei cercetari, dar nu coincid (combustibilul nu coincide cu motorul). De asemenea, dreptatea de cele mai multe ori se face dupa principiile unei doctrine, din acestea rezultand sistemul in care functioneaza un grup al societatii.
In legatura cu afirmatia "cum poate fi dreptatea [...]altfel decât retributivă?", sa stiti ca dreptatea poate fi:
-distributiva, presupune ca atat avantajele, cat si obligatiile sa fie impartite in mod egal intre cetateni
-retributiva, adica, se bazeaza pe recompensa si pedeapsa
-corectiva, ce consta in restaurarea unei stari de fapt, care a fost incalcata (unde se merge foarte mult dupa regulile sistemului adoptat, ex. nazismul, in care daca ajutai clasele considerate inferioare, te "corectau")
-proceduala, fiind cea care presupune aplicarea corecta a legilor
-sociala, unde, fara alte comentarii, trebuie asigurat tuturor oamenilor, un nivel decent de trai.
Deci, dupa cum vedeti, dreptatea are mai multe forme, unele neavand nici macar legatura cu restabilirea adevarului.

Acum sa va raspund la urmatoarele intrebari. Da, Aristotel a rezumat esenta adevarului, aducand-o la forma a=a A. a=b F., pentru a intelege toti oamenii din polis ce este adevarul...
Iar in legatura cu ultima dintre intrebari, daca nu poate fi adevarata sau falsa, cum poate fi, plauzibila? Nu. Am spus ca adevarul nu trebuie reflectat printr-o doctrina, deoarece principiile acesteia pot fi adevarate sau false. Spre exemplu, daca spui ca adevarul este o reflectare a realitatii in Dumnezeu, este gresit. Deoarece, afirmatia "Dumnezeu exista." este o speculatie, nu un adevar, sau ca sa spun altfel, afirmatia aceasta poate fi si adevarata si falsa in acelasi timp conform teoriei pragmatiste (unde este adevarat ceea ce este util sa credem), de unde rezulta relativitatea. Iar daca exprimi adevarul prin ceva relativ, ajungi la un adevar, care poate e, sau poate nu. Din acest motiv, adevarul trebuie exprimat prin cercetare, care nu este relativa nu pentru ca nu poate fi adevarata sau falsa, ci pentru ca rezultatul ei, este unul afirmativ sau negativ. Adica, este ceva sigur, nu speculativ.

[grigoras gherase]

În prealabil postat de glykys

Folositor cuvant...
Cu cat te apropii mai mult de un om, in intimitatea sa, cu atat ii descoperi mai mult trasaturile sale negative. De aceea e usor sa iubesti de la distanta, dincolo de tracasarile cotidiene si greu sa il suporti pe cel de langa tine.
Parintele Teofil avea un cuvant, cum ca daca ai gasit pe cineva bun la un anumit lucru, sa nu il iscodesti, ca nu cumva sa ii gasesti rau la altceva.

In aceeasi nota as spune si eu ca,bine-i sa iscodesti pe aproapele tau,dar cu gandul sa-i descoperi frumusetile si nu defectele.
Daca tot ti-ai pus in inima sa iubesti cauta ce-i frumos la fratele tau,caci chiar de-i putin ,valoare mare are.
Nu cauta la fratii tai doar ce-i urat,caci nu este sigur de nu vei ramane singur, si singuratatea ucide. De ce sa mori?
Oare ce ne dorim noi de la semenii nostri?Desigur ca dragoste vrem.Daruieste,dar,situ asemenea.

[grigoras gherase]

În prealabil postat de Tomita

Am cauta pe Net cum e definit adevarul si mi-a placut definitia filozofica care prezinta adevarul ca o "reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului".
Probabil din acest motiv adevarul este perceput relativ...sunt multe tipuri de oameni cu multe constiinte.
Eu as defini adevarul ca "reflectarea realitatii in Dumnezeu"..cine vede atunci crede, cine nu crede nu are cum sa vada.
Cu cat suntem mai credinciosi, mai crestin ortodocsi, vedem Adevarul mai bine...de aici si termenul de clarvazatori pentru cei induhovniciti.
Si iubirea de aproapele permite o apropiere de Dumnezeu deci o traire in Adevar.

Mai toti incercam sa definim ceva ce este cu mult,infinit cu mult peste noi si sfarsim prin ane impiedica de lucruri marunte si reale.
Cand pui intrebarea de genul:"Parinte,ce este adevarul"nu inteleg,ce cauta aici Aristotel?
Iertati-ma,dar ceva nu se leaga. A,daca spui:"Cicero,sau mai stiu eu ce filosof-tarana,ce este adevarul"?Ei,aceasta este cu totul altceva!Ne intrebam asa,noi intre noi pamantenii, despre adevarul acesta pamantean,cum ar fi,iata cel actual de pe Dambovita.Alta rata in alta traista.
Un preot nu-ti poate vorbi decat despre adevarul suprem,care adevar este Dumnezeu si Dumnezeu este Adevar.In acest context apelam la Sf.Scriptura si discutia are cu totul alt sens.Vorba ceea,intrebam de Ion si aflam totul despre Gheorghe!
Am,asa,o impresie,ca de fapt discutam fecare de ceea ce ne place si cum ne place!
ADEVARUL nu poate fi in nici un fel,el este sau nu este adevar,vorbind chiar despre adevarul acest de care uzam toti asa cum ne convine fiecaruia.
Este minunat sa citesc expuneri de genul celei a lui Alexei,dar este placuta din punct de vedere estetic,prietenul nostru parand a fi un fan Aristotel,ceea ce nu este rau.
La fel as spune ca nici dreptatea nu poate fi de mai multe feluri,chiar daca despre aceasta nu mai intreaba un preot.Dreptatea nu poate fi mai dreapta sau mai putin dreapta decat este.INcercati sa va imaginati o femeie frumoasa pe care o privesc 10 barbati si fiecare o va vedea intr-o nota diferita de frumusete.Este corect?Eu cred ca nu,intrucat ea este la fel de frumoasa,nici mai mult nici mai putin!
Vedetidar,ca perceptia difera si nu felul adevarului sau al dreptatii.
Nu va cer sa fiti de acord cu mine,doar sa meditam la parerile ,altfel destul de diferite (ca si frumusetea).
Daca nu discutam in aceeasi "cheie"va fi greu de ajuns la un punct comun.

[Demetrius]

În prealabil postat de Alexey

Stimate Demetrius, ...
Deci, dupa cum vedeti, dreptatea are mai multe forme, unele neavand nici macar legatura cu restabilirea adevarului...

Acum sa va raspund la urmatoarele intrebari...
Spre exemplu, daca spui ca adevarul este o reflectare a realitatii in Dumnezeu, este gresit. Deoarece, afirmatia "Dumnezeu exista." este o speculatie, nu un adevar,...

Îmi pare foarte rău, d-le Alexey, că vorbiți fără să vă dați seama ce spuneți.
Întrebările mele erau retorice pentru că enunțurile mi s-au părut... nu știu cum să le numesc politicos , dar chiar și dacă nu erau retorice, aici suntem pe un forum CreștinOrtodox, iar răspunsurile dvs aici, pe acest forum, se armonizează ca nuca și rigipsul.

Trebuie să admiteți că prezența pe acest forum ar presupune o minimă cateheză, adică o primă inițiere în credința cât se poate de fermă și argumentată că Dumnezeu chiar există și că Adevărul și Dreptatea(ambele dumnezeiești) sunt extrem de clare, iar relativă este doar raportarea personală față de Acestea a fiecăruia dintre noi pentru că noi suntem cu totul diferiți.

[iustin10]

În prealabil postat de Alexey

Fara a intra prea mult in detaliu, adevarul prin definitie e o informatie ce poate fi verificata pe baza unor cunostinte. Sub o anumita forma, el poate fi relativ, dar in principiu este acel ceva, care poate fi verificat ca este.
Ce a enuntat Ekaterina mai sus, este mai mult definitia umanitatii, sau a ce mai inseamna a fi om. Citatul "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața." este o hiperbolizare a calitatiilor divine, adica existenta nu-i poate fi negata, cat si faptu ca nu minte, "adevarul" fiind folosit cu sens de dreptate. De asemenea, "adevarul" subliniaza acea caracteristica a divinului, de a fi a tot stiutor. Iar concluzia la care a ajuns Demetrius se numeste dreptate retributiva.
Sper ca nu se supara nimeni, dar nu cred ca e bine sa ne batem joc de anumite lucruri, definindu-le gresit dupa cum ne place.

Dpdv rationalist ,adevarul este opusul falsului ,al minciunii . Adevarul unei propozitii se verifica experimental ,cu simturile. Mai apoi ,adevarul a capatat si un alt sens,mai metafizic,de cautare. Daca definitia rationalista ar fi fost suficientsa,un om ca Pillat,care era guvernator roman,si umbla cu date exacte ,si avea informatori pentru a aduna informatii precise in razaboaie,nu ar fi intrebat asa visator :"Ce este adevarul?"
Adevarul vine doar pe structura vechii definitii a rationalismului,adica o propozitie verificabila,dar ,prin Hristos,capata alte sensuri.
Adevarul devine revelat,primit din afara,ne arata o lume noua. Adevarul acelei noi lumi,lumea iubirii ,devine o esenta care o poti gusta ,cum era si inainte ,ca sa te convingi de realitate ei.
Acesta e un Adevar etern,dar care e vizibil si in lumea noastra trecatoare .Iubirea e eterna, dar e vizibila inca de pe acum. Acest Adevar va fi unicul adevar care va conta ,in lumea cea eterna ,cand nu va mai fi credinta ,ci doar vedere fata catre fata.