Despre iad

[strajeru]

Sectarul: Voi ortodocşilor, vă înşelaţi socotind despre chinurile iadului că ar fi veşnice. Acest lucru este cu neputinţă, deoarece citim în Sfânta Scriptură că: Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea (I Cor. 15, 26). De aici rezultă că moarte nu va fi şi deci ceea ce se numeşte iad sau moartea cea veşnică, nu va fi altceva decât o distrugere sau o nimicire a celor păcătoşi, spre a nu mai fi în veci (Apoc. 20, 9).
Iadul propriu-zis nu este altceva decât evreiescul „şeol” (groapă de mormânt) sau latinescul „hades” (infern, adică loc sub pământ, locuinţa celor morţi), iar expresiile „foc veşnic” sau „chin veşnic” nu înseamnă ceva fără de sfârşit, ci numai o moarte, o aruncare în pământ, căci omul nu este cu suflet nemuritor, şi de aceea moartea înseamnă numai o întoarcere în pământ.
Care vă sunt vouă mărturiile şi temeiurile biblice în susţinerea învăţăturii despre veşnicia chinurilor iadului?
Preotul: Mărturiile şi temeiurile biblice despre veşnicia chinurilor iadului sunt prea multe. Dintre acestea însemnăm aici puţine:
1. Sfântul şi marele Prooroc Isaia zice: Şi când vor ieşi, vor vedea stârvurile celor ce s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi pentru toată făptura privelişte de groază (Isaia 66, 24).
2. Şi marele prooroc al lui Dumnezeu, Daniil, adeverind despre veşnicia chinurilor iadului, zice: Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor deştepta: unii pentru viaţa veşnică, iar alţii spre ocară şi osândă veşnică (Dan. 12, 2).
3. Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos arătând veşnicia chinurilor iadului, zice: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi-l aruncă de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic (Matei 18, 8).
4. Mântuitorul nostru Iisus Hristos numeşte pedeapsa iadului de-a dreptul şi categoric „foc veşnic” sau „foc nestins” (Marcu 9, 43).
5. Mântuitorul nostru Iisus Hristos arătând veşnicia chinurilor iadului, care va fi hotărâtă la Judecata cea de apoi asupra celor păcătoşi, zice: Atunci va zice (Împăratul) celor de-a stânga Sa: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 25, 41), şi în continuare arată rezultatul Judecăţii de apoi, zicând: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar cei drepţi la viaţă veşnică (Matei 25, 46).
6. Mântuitorul nostru Iisus Hristos iarăşi arătând veşnicia chinurilor iadului, zice: Gheena, focul cel nestins unde viermele nu moare şi focul nu se stinge (Marcu 9, 43–48), şi iarăşi: gheena focului (Matei 5, 22), sau simplu: gheena (Matei 5, 29).
7. La Apocalipsă, dumnezeiescul Evanghelist Ioan Teologul aude glasul unui înger pedepsitor, care strigă că oricine se va închina fiarei se va chinui în foc şi în pucioasă şi fumul chinurilor lor se suie în vecii vecilor şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea (Apoc. 14, 9–11).
Şi iarăşi acelaşi înger zice despre soarta diavolului şi a celor ce i-au urmat lui: Iar diavolul, care-i amăgise pe Gog şi Magog, a fost aruncat în iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul cel mincinos. Şi vor fi chinuiţi acolo zi şi noapte în vecii vecilor (Apoc. 20, 8–10).
8. În iad chinurile sunt veşnice (vezi Daniel 12, 2; Matei 5, 29; 25, 46; Marcu 3, 29; 9, 44; II Tes. 1, 9; Iuda 1, 6; Apoc. 14, 11; 20, 10 ş.a.).
9. Cei păcătoşi vor fi aruncaţi în muncile cele veşnice (Isaia 66, 24; Matei 3, 12; 11, 23; 13, 50; Luca 3, 17; 10, 15; Evrei 10, 27; Iuda 1, 7, 13; Ps. 54, 23).
Deci din cele de până aici, înţelege omule rătăcit, împreună cu toţi cei ce cugetă asemenea ţie, că chinurile iadului sunt veşnice. Nu mai amorţiţi conştiinţele oamenilor necunoscători ai Sfintelor Scripturi cu părerea voastră nebună şi rătăcită, prin care susţineţi neadevărul despre veşnicia chinurilor iadului.